12.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 327/5

1.1

CESE salută eforturile depuse de guvernele Serbiei în decursul ultimului deceniu în vederea reformării economiei și a instituțiilor acestei țări. Comitetul consideră că procesul de aderare a Serbiei la UE reprezintă o ocazie de consolidare și implementare efectivă a reformelor întreprinse. CESE subliniază importanța implicării societății civile în procesul de aliniere a legislației sârbe la acquis-ul UE și invită guvernul Serbiei și instituțiile UE să își intensifice sprijinul acordat organizațiilor societății civile și să le implice mai îndeaproape în viitoarele etape către aderarea la UE.

1.2

CESE salută decizia Consiliului European de a deschide negocierile cu Serbia cel târziu în ianuarie 2014. CESE felicită Belgradul și Priștina pentru semnarea Primului acord de principiu privind normalizarea relațiilor (Bruxelles, 19 aprilie 2013) și a planului de punere în aplicare a acestuia, adoptat în mai. Comitetul invită ambele părți să pună în aplicare acest acord, cu ajutorul UE. CESE subliniază că organizațiile societății civile trebuie implicate în etapa de punere în aplicare, întrucât pot aduce o contribuție decisivă la reconciliere.

1.3

CESE încurajează autoritățile publice sârbe să organizeze mai multe audieri publice și consultări cu organizațiile societății civile, atât în stadiile incipiente ale proceselor de definire a politicilor, cât și etapa de punere în aplicare. CESE subliniază importanța implicării acestor organizații în domenii-cheie ale procesului de reformă, precum statul de drept, cooperarea și reconcilierea regională, dezvoltarea socio-economică, mediul, agricultura, drepturile minorităților și lupta împotriva discriminării.

1.4

CESE recomandă guvernului să acorde o atenție deosebită combaterii traficului de persoane, a corupției și a criminalității organizate. De asemenea, CESE insistă asupra faptului că securitatea apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor din organizațiile societății civile implicați în combaterea criminalității organizate ar trebui recunoscută drept o necesitate și garantată de către guvern.

1.5

CESE subliniază că, deși s-au făcut progrese considerabile în ceea ce privește promovarea unei societăți mai incluzive, încă mai sunt multe de făcut în vederea edificării unei societăți în care toți oamenii sunt egali, indiferent de gen, orientare sexuală, origine sau religie. CESE solicită guvernului să nu irosească timp și să pună în aplicare Strategia de combatere a discriminării adoptată în iunie 2013. Comitetul recomandă ca, în strânsă colaborare cu organizațiile societății civile, Comisia Europeană (CE) să utilizeze rapoartele sale anuale pentru a monitoriza punerea în aplicare a acestei strategii.

1.6

CESE salută includerea Oficiului pentru cooperarea cu societatea civilă (OCSC) în Grupul de experți al prim-ministrului din cadrul Organului de coordonare pentru aderarea la UE. CESE salută și participarea organizațiilor societății civile, inclusiv a reprezentanților partenerilor sociali, în cadrul Consiliul prim-ministrului pentru integrare europeană. Acest demers constituie o bună practică, ce ar trebui dusă mai departe, analizându-se posibilitatea participării organizațiilor societății civile, inclusiv a reprezentanților partenerilor sociali, la lucrările viitoarei echipe responsabile de negocierile de aderare a Serbiei. În orice caz, ar trebui să se asigure organizarea frecventă a unor consultări pe o gamă amplă de teme cu organizațiile societății civile, pentru a se identifica opinii și recomandări esențiale comune. Este important ca experții organizațiilor societății civile să fie invitați să se alăture mai multor subgrupuri de experți din cadrul acestui Grup de experți al organului de coordonare.

1.7

CESE invită CE să recurgă la IPA II pentru a oferi mai mult sprijin pentru consolidarea capacității organizațiilor societății civile (inclusiv a partenerilor sociali) și să se concentreze în special pe creșterea sprijinului acordat parteneriatelor, nu numai celor dintre organizațiile societății civile, ci și celor dintre organizațiile societății civile și autoritățile publice. Fondurile disponibile în cadrul Facilității pentru societatea civilă ar trebui majorate și direcționate spre mai multe proiecte derulate inclusiv de către partenerii sociali. Ar trebui să se acorde prioritate în continuare dezvoltării capacității pe care o au organizațiile societății civile de a se angaja constructiv în procesul de integrare europeană, prin promovarea unor proceduri simplificate pentru selectarea și implementarea proiectelor, precum și prin utilizarea granturilor instituționale și a subgranturilor. Nu este suficient să se acorde doar sprijin financiar, ci este necesară și sprijinirea unor mecanisme de îmbunătățire a dialogului dintre societatea civilă și autoritățile publice.

1.8

CESE solicită insistent Delegației UE în Serbia să autorizeze în continuare acordarea de subgranturi pentru organizațiile mai mici ale societății civile prin intermediul organizațiilor mai mari, considerând că acest lucru ar reprezenta un pas înainte spre asigurarea disponibilității acestor fonduri pentru întreaga comunitate a organizațiilor societății civile.

1.9

Creșterea transparenței cheltuielilor publice trebuie să rămână o acțiune fundamentală în cadrul strategiei pentru dezvoltarea societății civile, în timp ce mecanismele de planificare și de plată a sumelor cofinanțate pentru proiectele UE implementate de organizațiile societății civile ar trebui îmbunătățite, iar cofinanțarea ar trebui majorată.

1.10

CESE invită guvernul sârb să depună mai multe eforturi pentru punerea în aplicare a unui cadru instituțional și legislativ prielnic dezvoltării și sustenabilității societății civile. CESE recomandă să se aibă în vedere introducerea unei legi care să reglementeze redirecționarea unui procent din impozitul pe venit, în temeiul căreia cetățenii să poată dedica o parte din impozitul lor pe venit organizațiilor societății civile, pentru a promova filantropia individuală (pe baza modelului existent în țările Europei Centrale și de Est), precum și introducerea unor stimulente fiscale pentru filantropia individuală și corporatistă.

1.11

CESE recomandă să se revizuiască recent adoptata Lege privind achizițiile publice, care a creat obstacole organizațiilor societății civile ce intenționează să participe la proceduri de achiziții publice. Această lege introduce obligativitatea unor garanții financiare de care organizațiile societății civile nu au cum să dispună. Acest lucru ar putea să le împiedice să participe la procedurile de achiziții publice, nu doar în domeniul serviciilor sociale, ci și în sectorul serviciilor de sănătate și educaționale.

1.12

CESE invită guvernul Serbiei să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru combaterea și reducerea economiei subterane. Aceasta ar duce la îmbunătățirea situației financiare a țării, ar împiedica concurența neloială și ar crea, astfel, un mediu economic mai propice, garantând totodată o mai bună respectare a drepturilor sociale ale lucrătorilor și contribuind, în același timp, la recâștigarea încrederii în instituții și la promovarea conceptului de stat de drept.

1.13

CESE subliniază importanța dialogului social și invită toate părțile interesate să utilizeze în cel mai bun mod cu putință instituțiile existente, în special Consiliul Social și Economic (CSE). CESE solicită guvernului să promoveze într-o mai mare măsură CSE și să îl consulte într-o manieră mai sistematică cu privire la toate politicile în legătură cu care angajatorii și lucrătorii au un interes legitim. CESE consideră că dialogul social ar trebui să aibă un caracter regulat și structural, și nu ad-hoc, și că ar trebui să fie mai eficient și orientat spre rezultate.

1.14

CESE solicită ca promovarea dialogului social să se numere printre principalele priorități ale instituțiilor UE în ceea ce privește Serbia și să se reflecte, prin urmare, în toate programele CE aflate la dispoziția acestei țări. Acest proces ar necesita o mai mare implicare a CSE, care ar trebui, de asemenea, să fie implicat și consultat în mod oficial în fiecare etapă a negocierilor de aderare și să participe la procesul de monitorizare a punerii în aplicare a Acordului de stabilizare și asociere UE-Serbia. CSE ar trebui să poată prezenta observații și avize în atenția instituțiilor UE în momentul evaluării progreselor înregistrate de Serbia pe calea spre aderarea la UE.

1.15

CESE consideră că dialogul social ar trebui încurajat în mai mare măsură la nivel local și regional, pe baza structurilor regionale ale CSE. De asemenea, dialogul social ar trebui dezvoltat mai sistematic la nivel sectorial, mai ales în sectorul privat. Semnarea – și aplicarea – unui număr cât mai mare cu putință de acorduri colective sectoriale ar duce la stabilizarea relațiilor industriale din Serbia. Autorităților locale și regionale ar trebui să li se reamintească în mod constant avantajele și importanța dialogului social.

1.16

CESE ia notă de faptul că a fost instituit un grup de lucru tripartit care să revizuiască legislația muncii, inclusiv a legilor privind grevele, înregistrarea sindicatelor și reprezentativitatea partenerilor sociali. CESE invită Organizația Internațională a Muncii (OIM) și CE să sprijine aceste lucrări aflate în curs de desfășurare, pentru a asigura alinierea deplină a legislației și practicii sârbe la standardele internaționale și europene.

1.17

CESE consideră că consolidarea capacității partenerilor sociali de a participa activ la dialogul social ar trebui inclusă în prioritățile programelor de asistență UE. Este nevoie de sprijin pentru ca acestea să își poată dezvolta capacitatea de a aduce o contribuție eficace la toate chestiunile economice, sociale și juridice, inclusiv în cadrul negocierilor de aderare la UE. Ar trebui consolidate structura organizatorică a acestora, comunicarea lor internă și capacitatea de a furniza servicii membrilor.

1.18

CESE subliniază că în Serbia încă se încalcă cu regularitate drepturile fundamentale ale lucrătorilor și că mecanismele de împiedicare și de sancționare a încălcărilor atunci când acestea se produc nu sunt suficient de eficiente. CESE invită guvernul sârb să revizuiască funcționarea Agenției pentru soluționarea amiabilă a conflictelor de muncă. CESE propune să se analizeze posibilitatea instituirii unor instanțe judecătorești specializate în domeniul conflictelor de muncă. În plus, CESE solicită CE să includă în rapoartele sale anuale un capitol referitor la drepturile sindicale și la drepturile fundamentale ale lucrătorilor, în strânsă cooperare cu sindicatele naționale și europene și cu OIM.

1.19

Antreprenoarele sârbe joacă un rol important în întreaga regiune balcanică și sunt organizate în rețele eficiente. În prezent, pentru a contribui la dezvoltarea în continuare a spiritului antreprenorial feminin la nivel local, se lucrează la o abordare regională unitară. CESE recomandă să se intensifice sprijinul acordat de la nivel european, național și regional, în vederea accelerării semnificative a avantajelor economice și sociale. În plus, este necesar să se recunoască faptul că sprijinirea spiritului antreprenorial feminin în Serbia este impusă și de imperative de ordin economic și social.

1.20

CESE recomandă ca între CESE și organizațiile societății civile din Serbia să se instituie un comitet consultativ mixt (CCM) al societății civile UE-Serbia. Acest organism mixt al societății civile ar putea fi creat odată deschise oficial negocierile cu privire la aderarea Serbiei la UE. Prin acest CCM, organizațiile societății civile ale celor două părți vor fi în măsură să poarte un dialog mai aprofundat și să furnizeze autorităților politice o contribuție cu privire la capitolele negocierilor de aderare.

2.1

În ultimul deceniu, Serbia a depus eforturi colosale pentru a-și reforma instituțiile, cadrul juridic și reglementările economice, în așa fel încât să se conformeze standardelor internaționale și europene și să promoveze o economie de piață deschisă și eficientă.

2.2

Semnarea, în 2008, Acordului de stabilizare și asociere (ASA) dintre Serbia și UE a reprezentat o expresie clară a poziției favorabile a autorităților sârbe față de aderarea la UE și a dat un nou impuls procesului de reformă. În 2010 a intrat în vigoare un Acord interimar privind comerțul și aspecte legate de comerț (care face parte din ASA).

2.3

Noul guvern, care a intrat în funcție în 2012, a confirmat angajamentul Serbiei față de aderarea la UE. Acesta a luat măsuri practice pentru continuarea reformelor întreprinse până acum, concentrându-se în special asupra luptei împotriva corupției, a consolidării statului de drept, a protecției drepturilor minorităților și a redresării economice, și, totodată, a depus eforturi în vederea îmbunătățirii cooperării regionale.

2.4

În decembrie 2012, Consiliul a solicitat Comisiei Europene ca, până în primăvara anului 2013, să elaboreze un raport în care să evalueze progresele înregistrate de Belgrad în dialogul cu Priștina și în reformele orientate spre UE. Pe baza acestui raport, care cuprinde o recomandare pozitivă, la reuniunea sa din 28 iunie 2013, Consiliul European a decis că s-au îndeplinit condițiile necesare pentru deschiderea negocierilor cu Serbia în vederea aderării la UE.

2.5

La 19 aprilie 2013, Belgradul și Priștina au convenit în sfârșit cu privire la viitorul părții de nord din Kosovo, aflată sub control sârb, în cadrul celei de-a zecea runde de negocieri purtate sub egida UE, semnând Primul acord de principiu privind normalizarea relațiilor. Cele două părți au adoptat în mai un plan de punere în aplicare și, cu ajutorul UE, au instituit un comitet de punere în aplicare.

3.1

Serbia este încă o țară aflată în tranziție. Deși au avut loc unele privatizări, o mare parte din economia sa constă încă din întreprinderi de stat, care deseori au nevoie acută de restructurare. Șomajul a înregistrat o creștere puternică (24 % din forța de muncă în 2012). Persoanele tinere încearcă să emigreze. Populația îmbătrânește. O mare parte din populație încă muncește în agricultură și trăiește în zone rurale, unde lipsa de investiții frânează dezvoltarea eficientă. Economia informală este larg răspândită, subminând economia per ansamblu, conducând la slăbirea bugetului de stat și lăsând angajații fără protecție socială. Corupția, uneori corelată cu criminalitatea organizată, nu împiedică doar dezvoltarea economică, ci și consolidarea instituțională. În plus, este imperios necesară reforma sistemului judiciar, dacă se dorește garantarea respectării efective a drepturilor cetățenilor și ale organizațiilor.

3.2

CESE a evidențiat aceste diferite probleme în avizul său pe tema „Relațiile UE-Serbia: rolul societății civile” (29 mai 2008), însă, în același timp, a subliniat eforturile depuse de autoritățile publice pentru realizarea reformelor necesare. S-au introdus multe reglementări noi, au fost create noi instituții, mai ales în vederea organizării dialogului cu partenerii sociali și cu alte organizații ale societății civile, iar drepturile minorităților sunt în prezent recunoscute în mod oficial. Deși acest proces încă nu s-a încheiat, principala problemă o reprezintă punerea în practică a tuturor acestor schimbări instituționale și legislative.

3.3

Serbia a ratificat 77 de tratate și convenții ale Consiliului Europei, inclusiv unele fundamentale, precum Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor, Programul de acțiune împotriva corupției și Carta socială europeană. Alte opt convenții au fost semnate, dar încă mai trebuie ratificate, printre acestea numărându-se Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. La nivel internațional, Serbia a ratificat 75 de convenții ale OIM (dintre care în prezent sunt în vigoare 73).

3.4

După cum a subliniat Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei (1), în cazul multora dintre aceste convenții, este necesar să se ia unele măsuri suplimentare în vederea aplicării lor corespunzătoare. Comisarul Consiliului Europei a evidențiat problema persoanelor dispărute și a persoanelor strămutate cu forța în timpul războiului, discriminarea tot mai răspândită a romilor, violența împotriva femeilor și homofobia larg răspândită.

3.5

Deși în octombrie 2011 guvernul a adoptat o strategie privind media, încă mai au loc acte de violență și amenințări la adresa jurnaliștilor. Imixtiunea economică și politică în media este și ea o realitate, care amenință independența mediei și capacitatea jurnaliștilor de a-și face meseria. În plus, sindicaliștii încă sunt hărțuiți sau concediați pentru apartenența la o organizație sindicală.

3.6

CESE consideră că, în mod clar, continuarea consolidării procesului de reformă, reforma sistemului judiciar și respectarea efectivă a drepturilor civile și sociale și a drepturilor omului constituie o prioritate pentru Serbia. Relațiile dintre UE și Serbia ar trebui în mod clar să se concentreze asupra acestor aspecte. Aceste chestiuni sunt esențiale și pentru organizațiile societății civile și, prin urmare, participarea activă a acestora din urmă ar trebui încurajată pe toate căile.

4.1

Libertatea de întrunire și de asociere este garantată de constituție și, în general, este respectată. Totuși, libertatea de asociere este periclitată de intensificarea amenințărilor din partea unor grupuri naționaliste violente.

4.2

Societatea civilă sârbă este concentrată în orașe și este reprezentată neuniform între regiuni. În mediul rural, societatea civilă este foarte limitată, iar capacitățile sale nu sunt bine dezvoltate. Este nevoie de mai mult sprijin pentru încurajarea mișcărilor de tip asociativ, pentru consolidarea capacităților și pentru sprijinirea creării de rețele între organizațiile societății civile din zonele rurale și/sau din orașele mici.

4.3

Ar trebui acordată o atenție deosebită agriculturii, dezvoltării grupurilor de interese din acest sector și participării agricultorilor la dialogul social. Agricultura joacă în continuare un rol esențial în Serbia: aproximativ un sfert din populația activă muncește în acest sector, care totodată este și un sector economic esențial. Agricultura și politica agricolă vor fi de mare importanță în viitorul proces de aderare la UE; în același timp, alinierea la legislația UE va reprezenta o provocare deosebită pentru sectorul agricol sârb.

4.4

Grupurile de interes bine organizate și structurate ar putea nu doar sã contribuie la promovarea intereselor agricole, ci și, mai presus de toate, să ofere un sprijin util în viitorul proces de integrare, mai ales în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a unor programe de sprijin specifice pentru agricultură, pentru zonele rurale și pentru locuitorii acestora.

4.5

Între organizațiile societății civile există mai multe parteneriate și coaliții active, însă acestea dispun de resurse limitate și nu sunt sprijinite în suficientă măsură pentru a putea deveni mai active și mai influente. În ceea ce privește parteneriatele dintre organizațiile societății civile și autoritățile publice, mecanismele existente SECO (2) și KOCD (3) sunt exemple ce ar putea deveni bune practici, atât timp cât contribuția lor este luată în considerare și dacă se asigură finanțare și sprijin continuu și sistematic.

4.6

Cele mai importante obstacole din calea sustenabilității organizațiilor societății civile sunt faptul că sprijinul din partea statului este insuficient și nu se bazează pe priorități bine definite, nivelul slab al sponsorizării de către întreprinderi, lipsa donațiilor individuale, retragerea donatorilor internaționali, cooperarea scăzută cu autoritățile locale și răspunderea limitată afactorilor decizionali în general. Ar trebui să se depună eforturi și să se acorde sprijin în vederea creșterii numărului de aderenți ai organizațiilor societății civile. O bază de membri limitată aduce atingere imaginii și recunoașterii acestor organizații, în condițiile în care finanțarea publică încă nu este corespunzător reglementată la toate nivelurile. Capacitatea organizațiilor societății civile de a influența agenda socială și politică este în general slabă, excepție făcând în jur de douăsprezece organizații ale societății civile puternice, majoritatea situate în Belgrad.

4.7

CESE salută eforturile depuse pentru îmbunătățirea cadrului juridic al asociațiilor și fundațiilor, din care fac parte Legea privind asociațiile (octombrie 2009), Legea privind fondurile și fundațiile (noiembrie 2010), Legea privind voluntariatul (mai 2010) și Metodele contabile simplificate pentru asociațiile și fundațiile mici (încă neadoptată). Totuși, au fost adoptate și alte legi importante, dar care încă nu au fost puse în aplicare, cum este cazul Legii privind asigurările sociale (2011). CESE sprijină dezvoltarea unui cadru, prevăzut de lege, care să asigure organizațiilor societății civile un acces echitabil la resurse publice menite să sprijine furnizarea de servicii sociale.

4.8

CESE salută modificările aduse articolului 41 din Regulamentul de procedură al guvernului privind audierile publice, care definește criteriile pentru audierile publice obligatorii, prevăzând că audierile publice trebuie să fie o regulă, și nu o excepție, și stabilind termene rezonabile pentru durata lor. CESE subliniază necesitatea de a se asigura că mecanismul este pus în aplicare în mod corespunzător. Ar trebui să se acorde prioritate sensibilizării autorităților publice cu privire la avantajele cooperării cu organizațiile societății civile, atât în primele etape ale procesului de elaborare a politicilor, cât și ulterior, când acestea din urmă sunt puse în aplicare. În plus, ar trebui avută în vedere introducerea unor proceduri privind numirea reprezentanților organizațiilor societății civile în cadrul diferitor organe de la nivel local și național, ținându-se seama de cele mai bune practici din țările vecine și de propunerile organizațiilor societății civile.

4.9

Oficiul pentru cooperarea cu societatea civilă (OCSC) și-a început efectiv activitatea în 2011. Planul operațional pentru perioada 2013-2014 cuprinde o serie de obiective fundamentale care trebuie urmărite:

4.10

CESE salută eforturile depuse de OCSC în vederea creșterii transparenței finanțării organizațiilor societății civile din bugetul de stat prin publicarea unui Raport anual de sinteză privind fondurile alocate asociațiilor și altor organizații ale societății civile din bugetul de stat al Republicii Serbia. Totuși, Oficiului ar trebui să i se confere mai multe competențe, în așa fel încât să crească rata răspunsurilor primite din partea organismelor administrative de la toate nivelurile, pentru a se asigura că datele colectate sunt complete și publicate anual. CESE salută, prin urmare, sprijinul oferit de Delegația UE Oficiului pentru cooperarea cu societatea civilă prin programul de trei ani de asistență tehnică demarat în decembrie 2012 (4).

4.11

Cifrele din 2011 arată că fondurile alocate și efectiv plătite pentru cofinanțarea programelor/proiectelor au fost limitate, chiar și în cazul în care era asigurat sprijinul donatorilor, în pofida faptului că organizațiile societății civile au mare nevoie de această finanțare.

5.1

Dialogul social este esențial pentru dezvoltarea economică pentru realizarea coeziunii sociale de care are nevoie Serbia. În 2008 a fost semnat un acord colectiv general. În aprilie 2011, Consiliul Social și Economic al Republicii Serbia (CSE) a adoptat un nou acord social și economic, semnat de liderii partenerilor sociali și de prim-ministru, care cuprindea o serie de angajamente importante asumate către părți. În acest acord se afirma că dialogul social reprezintă o precondiție pentru realizarea obiectivelor comune de dezvoltare, pentru soluționarea cu succes a problemelor legate de criza economică și pentru asigurarea progresului economic și social în Serbia. În 2012, CSE a semnat un acord privind salariul minim. La nivel sectorial, în 2011 și 2012 au fost semnate patru acorduri colective sectoriale, în agricultură, construcții, industria chimică și metalurgie. Ministrul muncii a extins aceste acorduri colective în așa fel încât să se aplice tuturor angajatorilor publici. De asemenea, există acorduri colective aplicabile majorității sectorului public, acoperind cadrele medico-sanitare, funcționarii publici de la nivel local și național, lucrătorii din sectorul educației și culturii și poliția.

5.2

CSE a fost instituit prin lege în 2005 și constituie platforma instituțională pentru negocieri tripartite. În plus, în prezent există 18 consilii economice și sociale la nivel local și regional, însă, mai ales din cauza lipsei de angajament din partea autorităților regionale, nici jumătate dintre acestea nu sunt pe deplin operaționale. CSE se confruntă încă cu o serie de probleme care îi îngreunează activitățile, cea mai importantă dintre acestea fiind lipsa de resurse financiare și umane. Cu toate acestea, Consiliul a reușit să creeze grupuri de lucru permanente responsabile de probleme economice, de legislație, de acordurile colective și de securitatea și sănătatea în muncă. În prezent, reprezentanții partenerilor sociali participă cu regularitate la ședințele CSE, spre deosebire de guvern, care deseori este reprezentat de funcționari. De la reinstituirea Consiliului, în septembrie 2012, implicarea lor a crescut. Până și prim-ministrul a devenit membru al CSE, însă CSE întâmpină în continuare probleme la organizarea sesiunilor sale.

5.3

Totuși, chiar dacă dialogul social a reușit să dea rezultate, încă mai trebuie consolidat și extins. Partenerii sociali sunt lipsiți de putere, mai ales în sectorul privat. Acordurile colective, dacă sunt semnate, nu sunt neapărat puse în practică; de asemenea, există o serie de domenii vaste care pur și simplu nu se regăsesc în dialogul social. La nivel național, SEC nu este consultat în mod sistematic cu privire la toate chestiunile din sfera sa de competență sau, dacă este consultat, consultarea este pur formală, recomandările sale fiind deseori ignorate de către guvern. O excepție pozitivă în acest sens o constituie Ministerul Muncii, care solicită Consiliului să elaboreze avize cu privire la toate proiectele de legislație și de strategii. Mai mult, acest minister a propus recent și instituirea unui grup de lucru tripartit, care să elaboreze modificările legislației muncii. Alte îmbunătățiri s-au înregistrat în ceea ce privește legislația din domeniul învățământului, Ministerul Educației și Științei prezentând Consiliului trei proiecte de legi în vederea formulării unui aviz. În pofida acestor semne pozitive, CSE este de cele mai multe ori ignorat în continuare în ceea ce privește politicile și măsurile economice care au totuși un impact direct asupra activităților întreprinderilor și ale lucrătorilor.

5.4

În 2005 a fost înființată Agenția pentru soluționarea amiabilă a conflictelor de muncă, responsabilă de soluționarea conflictelor de muncă atât individuale, cât și colective. Agenția se concentrează în principal pe cazurile individuale, în situația cărora un arbitru, care dispune de aceleași mijloace juridice pe care le are la dispoziție și o instanță judecătorească poate adopta o decizie cu forță obligatorie. Totuși, se pare că în practică agenția nu a reușit cu adevărat să se impună ca alternativă și că majoritatea conflictelor sunt încă înaintate instanțelor, care sunt în mod notoriu suprasolicitate. În ceea ce privește soluționarea litigiilor colective, agenția își asumă rolul de mediator și, astfel, nu poate impune părților o soluție la conflict, ci încearcă să determine ambele părți să ajungă pe cale voluntară la o înțelegere amiabilă.

5.5

În iunie 2013, guvernul Serbiei ar trebui să semneze cu OIM un „program pentru o muncă decentă”. Acest program ar trebui să contribuie la revizuirea diferitelor aspectele ale legislației și procedurilor sociale în vederea alinierii lor pe deplin la standardele internaționale, precum și la consolidarea capacităților partenerilor sociali de a aduce o contribuție eficientă la dialogul social, cu sprijinul fondurilor și programelor UE.

5.6

Mai ales în vederea negocierilor de aderare la UE, este de o importanță crucială ca partenerii sociali să fie mai bine implicați în politicile guvernului în domeniul economic, social și al ocupării forței de muncă. Partenerii sociali ar trebui să fie implicați și în pregătirile pentru îndeplinirea condițiilor necesare pentru ca Serbia să devină eligibilă pentru Fondul social european și alte fonduri ale UE. Numai atunci va fi posibil ca partenerii sociali sârbi să își îndeplinească efectiv viitorul rol în forumurile de democrație participativă de la nivelul UE.

6.1

Uniunea patronală sârbă (UPS) este principalul grup național de interese al angajatorilor. Această asociație reprezintă antreprenorii sârbi în cadrul CSE. Totuși, faptul că majoritatea marilor întreprinderi care își desfășoară activitatea în Serbia, precum și alte organizații, ca, de exemplu, Asociația întreprinderilor mici și mijlocii (AIMM), nu sunt membre ale UPS îi slăbește legitimitatea ca participant la dialogul social.

6.2

În trecut, Camera de comerț și industrie a Serbiei, care este cea mai mare asociație antreprenorială, nu a fost implicată în lucrările CSE, din cauza unui sistem de aderare obligatorie. Totuși, la 1 ianuarie 2013, în Serbia a fost adoptat sistemul de aderare voluntară, iar Camera contribuie cu un ferm angajament la dialogul social, mai ales în domeniul formării profesionale, al promovării comerțului extern și al dezvoltării regionale. Camera sprijină consolidarea poziției Uniunii patronale sârbe în cadrul CSE, cu condiția de a fi în măsură să exprime cele mai variate interese ale angajatorilor prin intermediul unui proces eficient de consultare la care să participe toate asociațiile angajatorilor.

6.3

Dată fiind rata ridicată a șomajului, angajatorii ar trebui să poată avea o influență mai puternică asupra dezvoltării unui mediu de afaceri prielnic. Ar trebui încurajat antreprenoriatul, precum și accelerarea creării de noi întreprinderi, mai ales mici și mijlocii, acestea fiind una dintre principalele surse de noi locuri de muncă din Europa. Printre obstacolele majore din calea îmbunătățirii climatului antreprenorial se numără: lipsa de transparență și previzibilitate a cadrului legislativ, lipsa de atractivitate a sistemului fiscal, inclusiv perceperea unor taxe parafiscale, dificultatea accesului la finanțare, complexitatea procedurilor de înregistrare a întreprinderilor, formalitățile administrative legate de comerțul exterior etc. Comunitatea antreprenorilor din Serbia consideră în general că este insuficient implicată în procesul legislativ și în evaluarea impactului acestuia, mai ales în ceea ce privește efectele asupra IMM-urilor.

6.4

Sindicatele sunt fragmentate și ineficiente. Multe dintre ele sunt membre ale uneia dintre primele două confederații sârbe ca mărime: Confederația sindicatelor autonome din Serbia (SSSS) și Confederația sindicală „Independența” („Nezavisnost”). Mai există două confederații care susțin că sunt reprezentative: Asociația sindicatelor libere și independente din Serbia (ASNS) și Confederația sindicatelor libere (KSSS). Conform unei noi legi, aflată în prezent pe masa dezbaterilor, reprezentativitatea trebuie verificată. În plus, potrivit Ministerului Muncii, în cadrul întreprinderilor există în jur de 2 000 de organizații sindicale care nu sunt membre ale niciunei confederații naționale. Toate organizațiile relevante ale lucrătorilor ar trebui implicate mai îndeaproape în procesul decizional din cadrul parteneriatului social pentru a reprezenta interesele lucrătorilor. Rolul sindicatelor din Serbia este esențial pentru consolidarea dialogului social.

6.5

Dificultățile tranziției și criza economică au accentuat fragmentarea și slăbirea sindicatelor. Procedura greoaie de înregistrare a sindicatelor, ostilitatea și uneori hărțuirea din partea managerilor care nu sunt dispuși să accepte dialogul social la nivel de întreprindere sunt toate aspecte ce împiedică dezvoltarea normală a reprezentării lucrătorilor și subminează dialogul social. Totuși, în acest context, ar trebui salutată cooperarea eficientă ce a început să aibă loc în ultimii ani între cele două confederații reprezentative, SSSS și Nezavisnost.