22.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 311/16

—

Anularea Hotărârii Tribunalului din 13 aprilie 2011, T-228/09;

—

anularea Deciziei R 088612008/4 a camerei de recurs;

—

obligarea OAPI la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă și

—

în cazul în care Textiles CMG S.A. se constituie intervenientă, obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

1.

Tribunalul a aplicat în mod greșit principiile stabilite în Hotărârea Medion, C-120/04, Rec., p. I-8551, referitoare la posibilul caracter distinctiv independent al unui element dintr-un semn compus din mai multe elemente, chiar dacă acesta nu este dominant în cadrul impresiei generale.

Tribunalul a stabilit mai întâi — în mod corect — că termenul „POLO” nu este elementul dominant în cadrul mărcii ulterioare, dar a atribuit în continuare — în mod greșit — o funcție distinctivă independentă elementului „POLO”, bazată pe faptul că celelalte elemente, și anume „U.S.” și „ASSN.”, sunt inițiale și abrevieri, precum și pe pretinsa lipsă de semnificație și pe pretinsul caracter distinctiv insuficient. Această apreciere denotă o înțelegere greșită a cerinței referitoare la funcția distinctivă independentă a unui element în cadrul unui semn compus din mai multe elemente.

În nici un caz nu se poate reține din Hotărârea Medion stabilirea unei reguli generale potrivit căreia ar trebui să se considere că orice element care are un caracter distinctiv normal, comun pentru două mărci, are un rol distinctiv independent în cadrul unui semn compus din mai multe elemente. Tribunalul nu a ținut seama de faptul că, potrivit Hotărârii Medion, există un raport regulă-excepție, unde regula este că un consumator mediu percepe o marcă drept un întreg, fiind posibil ca impresia globală să fie dominată de una sau de mai multe componente ale unui semn compus din mai multe elemente, iar excepția este că, dacă un element nu este dominant în cadrul impresiei globale, numai în circumstanțe excepționale poate avea un rol distinctiv independent. Tribunalul nu a prezentat niciun motiv în susținerea unor asemenea circumstanțe excepționale.

2.

Tribunalul a atribuit o valoare exclusivă și decisivă faptului că cele două semne în conflict au în comun elementul „POLO”, fără să aplice în moc corect principiile aprecierii globale a riscului de confuzie, astfel cum reies, în special, din Hotărârea SABEL, C-251/95, Rec., p. I-6191.

Acesta nu a respectat principiul conform căruia publicul larg percepe marca drept un întreg și nu analizează diferitele sale detalii, ci — în ceea ce privește marca anterioară — a comparat o singură componentă și cu marca ulterioară.

În special, Tribunalul nu a luat pe deplin în considerare circumstanțele din prezenta cauză și nu a ținut seama de diferențele dintre semnele în conflict, în special de dublarea evidentă a elementului „POLO” în cadrul mărcii anterioare. Elementul singular „POLO” nu este nici dominant în cadrul mărcii anterioare „POLO-POLO”, nici nu are un rol distinctiv independent în cadrul semnului compus din mai multe elemente, iar Tribunalul nu a afirmat, de altfel, că ar avea o astfel de funcție în speță.

În plus, marca anterioară „POLO-POLO” privită ca un întreg nu are nicio semnificație în nicio limbă din cadrul Comunității. Prin urmare, nu se poate face nicio comparație la nivel conceptual.

3.

Tribunalul nu a luat în considerare principiul că o apreciere a similitudinii în raport cu un singur element se poate efectua numai în cazul în care toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile.

4.

Argumentația Tribunalului este contradictorie și incoerentă în următoarele privințe:

Pe de o parte, Tribunalul a constatat că elementele „U.S” și „ASSN.” nu au în sine nicio semnificație. Pe de altă parte, acesta a arătat că elementul „U.S.” ar fi perceput de publicul relevant ca referindu-se la originea geografică. În plus, chiar dacă se consideră că anumiți consumatori ar putea să nu înțeleagă abrevierea „ASSN.”, consumatorii nu ar avea nici un motiv să o ignore sau să nu o observe, dar — conform principiilor stabilite în Hotărârea MATRATZEN — aceștia ar percepe cu atât mai mult abrevierea menționată ca pe un element distinctiv.