Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 martie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesarbeitsgericht — Germania) — Deutsche Lufthansa AG/Gertraud Kumpan

(Cauza C-109/09) (1)

(Contract de muncă pe durată determinată - Directiva 1999/70/CE - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Rolul instanței naționale)

2011/C 139/02

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesarbeitsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Deutsche Lufthansa AG

Pârâtă: Gertraud Kumpan

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesarbeitsgericht — Interpretarea, pe de o parte, a articolului 1, a articolului 2 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7), precum și, pe de altă parte, a clauzei 5 alineatul (1) din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată încheiat de CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129) — Interdicția discriminărilor legate de vârstă — Reglementarea națională care autorizează un contract de muncă pe durată determinată, impunând numai condiția ca lucrătorul să fi depășit vârsta de 58 de ani — Compatibilitatea acestei reglementări cu dispozițiile amintite — Consecințe juridice ale unei eventuale incompatibilități

Dispozitivul

Clauza 5 punctul (1) din acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, care figurează în anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că enunțul „o legătură obiectivă strânsă cu un contract de muncă pe durată determinată anterior încheiat cu același angajator”, din cuprinsul articolului 14 alineatul 3 din Legea privind munca cu timp parțial și contractele pe durată determinată (Gesetz über Teilzeitarbeit und befristete Arbeitsverträge) din 21 decembrie 2000, trebuie aplicat în situații în care un contract pe durată determinată nu a fost precedat imediat de un contract pe durată nedeterminată încheiat cu același angajator, iar între aceste contracte există un interval de mai mulți ani, atunci când, în toată această perioadă, raportul de muncă inițial a continuat, pentru aceeași activitate, cu același angajator, printr o succesiune neîntreruptă de contracte pe durată determinată. Este de competența instanței de trimitere să interpreteze, în măsura în care este posibil, dispozițiile relevante de drept intern conform clauzei 5 punctul (1) menționate mai sus.

(1)  JO C 141, 20.6.2009.