19.1.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 18/11

1.1

Procedura de desemnare a reprezentanților ONG-urilor în Consiliul Național pentru Integrare Europeană (1) ar trebui stabilită prin decret parlamentar, pe baza unor criterii clare de credibilitate și de legitimitate ale ONG-urilor cu experiență în afaceri europene.

1.2

Legea privind voluntarii, în curs de aprobare, trebuie să încorporeze punctele de vedere ale ONG-urilor.

1.3

Intensificarea măsurilor de combatere a corupției, conform recomandării făcute în raportul intermediar al CE. Corupția predomină în continuare în multe domenii și rămâne o problemă deosebit de gravă.

1.4

Intensificarea punerii în aplicare a strategiei naționale adoptate pentru cooperarea dintre guvernul muntenegrean și organizațiile neguvernamentale. Ar trebui stabilite mecanisme clare pentru a garanta reprezentarea autentică a ONG-urilor în cadrul diverselor organisme, conform regulamentului existent și, în special, în cadrul viitorului Consiliu pentru cooperare cu ONG-urile, în care reprezentanții ONG-urilor nu ar trebui aleși de guvern, ci numiți exclusiv pe baza unor criterii de eligibilitate.

1.5

Biroul existent de cooperare cu ONG-urile dispune de resurse umane și tehnice foarte limitate pentru a asista ONG-urile în mod corespunzător și pentru a asigura dezvoltarea ulterioară a ONG-urilor în Muntenegru. Planul de instituire a unui Consiliu guvernamental pentru ONG-uri, cu reprezentanți autentici ai ONG-urilor, ar trebui să capete maximă prioritate.

1.6

Ar trebui specificate în mod clar reglementările fiscale pentru ONG-uri și introduse legi complementare acolo unde este cazul. De asemenea, ONG-urile ar trebui incluse într-un mod mai eficace în dezbaterile publice privind proiectele de lege pentru a contribui la procesul de aliniere a legislației din Muntenegru cu normele și cu cele mai bune practici europene. Aceste recomandări sunt valabile și pentru actualizările planurilor naționale de integrare și de programare IPA.

1.7

Registrul ONG-urilor ar trebui actualizat și publicat pe site-ul web al organismului competent, pentru a furniza date precise privind numărul ONG-urilor, punând astfel capăt manipulărilor din acest domeniu. Toate ONG-urile ar trebui să își publice regulat rapoartele de activitate și financiare, pentru a contribui la procesul global de introducere a transparenței în societate și pentru a-și spori propria credibilitate. Sunt necesare adoptarea unei baze juridice corespunzătoare – și anume o legislație privind activitățile legate de agricultură, pescuit și alte activități independente – și extinderea la toți cetățenii a dreptului de afiliere la un sindicat, fără ca acesta să fie rezervat numai salariaților.

1.8

Proiectul de lege privind reprezentativitatea sindicatelor, în curs de adoptare, ar trebui să creeze un cadru legislativ de stabilire a unor criterii transparente și nediscriminatorii privind reprezentativitatea organizațiilor sindicale și să facă posibilă pluralitatea sindicatelor naționale. Legislația ar trebui să cuprindă, de asemenea, criterii detaliate privind reprezentativitatea asociațiilor angajatorilor, după cum există în cazul sindicatelor.

1.9

Ar trebui conștientizat potențialul Consiliului Social și utilizat ca un instrument eficient de consultare și de informare a partenerilor sociali, în vederea abordării tuturor preocupărilor economice și sociale relevante.

1.10

Ar trebui să se asigure accesul reprezentanților partenerilor sociali la Comisia guvernamentală pentru integrare europeană și implicarea lor treptată în procesul de integrare europeană a țării.

1.11

Aplicarea de noi indicatori în procesul de monitorizare – unul pentru dezvoltarea societății civile și al doilea pentru dialogul social – pentru a se asigura o participare mai bună și mai eficientă a societății civile la procesul de preaderare.

1.12

Sprijinirea în continuare a parteneriatelor societății civile și a dezvoltării capacităților, includerea societății civile în programarea IPA și promovarea instituirii unui comitet consultativ mixt UE-Muntenegru, de îndată ce Muntenegru obține statutul de țară candidată.

1.13

Va continua cooperarea cu societatea civilă organizată din Muntenegru, acordarea de asistență în cadrul procesului de preaderare și se vor face pași concreți în instituirea unui comitet consultativ mixt UE-Muntenegru.

2.1

Odată cu prăbușirea Federației Iugoslave, după 1989, Muntenegru s-a aflat într-o poziție precară. Între 1991 și 1992, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei s-au retras din Iugoslavia. La 27 aprilie 1992, Serbia și Muntenegru au adoptat împreună Constituția Republicii Federale Iugoslavia, la Belgrad. Deși Muntenegru și-a reafirmat atașamentul politic față de Serbia, conștiința unei identități muntenegrene distincte s-a afirmat din ce în ce mai pregnant. La 4 februarie 2003, a fost adoptată Carta Constituțională a Uniunii Statale Serbia și Muntenegru.

2.2

Ca urmare a succesului referundumului organizat la 21 mai 2006, Republica Muntenegru și-a declarat independența la 3 iunie.

2.3

Muntenegru este cel mai mic stat din Balcanii de Vest, cu o suprafață de 13 812 km2 și o populație de 620 145 de locuitori, ceea ce influențează, de asemenea, poziția sa în contextul geostrategic și politic mai larg al regiunii.

2.4

Componența multietnică a societății a fost întotdeauna considerată unul dintre principalele sale avantaje. Majoritatea este reprezentată de muntenegreni (43,16 %), urmați de sârbi (31,99 %), bosniaci (7,77 %), albanezi (5,03 %), musulmani (2) (3,97 %) și croați (1,10 %).

2.5

În 2008 (3), PIB-ul pe cap de locuitor era de 4 908 EUR (43 % din media UE), iar rata șomajului era de 16,8 %. Salariul mediu net era de 416 EUR (4), dar 12,2 % din cetățeni trăiau cu mai puțin de 116 EUR pe lună și 4,7 % trăiau în condiții de sărăcie extremă. În 2008, inflația prețurilor de consum a fost de 9 %. În 2009, datoria publică era de 1 071,1 milioane EUR, respectiv 34,7 % din PIB (5), datoria internă fiind de 426 de milioane EUR (13,8 %), iar datoria externă de 645,2 milioane EUR (20,9 %). Rata de alfabetizare a adulților era de 97,5 %.

3.1

În prezent, principala provocare cu care se confruntă Muntenegru este reprezentată de consolidarea statului și a instituțiilor, de îndeplinirea normelor și a criteriilor stabilite de UE și, în consecință, de stabilirea unui stat de drept funcțional, cu includerea deplină a tuturor grupurilor societale. Aceste provocări fac parte din același proces, influențându-se puternic una pe cealaltă și, prin urmare, trebuie luate în considerare în cadrul acestei interacțiuni.

3.2

Relațiile dintre UE și Muntenegru se bazează pe Acordul de stabilizare și asociere (ASA) dintre Uniunea Europeană și statele membre, pe de o parte, și Muntenegru, pe de altă parte, precum și pe Acordul interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț, semnat în octombrie 2007. Muntenegru face progrese în punerea în aplicare a parteneriatului european.

3.3

Din 2007, Muntenegru beneficiază de asistență financiară de preaderare conform Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA), administrat de noua delegație a UE din Podgorica. Pentru componentele IPA I și II, Muntenegru a primit: în 2007 – 31,4 milioane EUR, în 2008 – 32,6 milioane EUR, în 2009 – 33,3 milioane EUR.

3.4

Cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate formează o parte esențială a procesului de aderare la Uniunea Europeană. Muntenegru participă la lucrările legate de inițiativele regionale, inclusiv la cele legate de Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP), a cărui președinție o va prelua în 2010-2011, și de Consiliul de Cooperare Regională (CCR), care a înlocuit Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est și vizează un cadru la nivel mai regional. În 2009, Muntenegru a deținut președinția Acordului central european de comerț liber (CEFTA) și participă, de asemenea, la Tratatul de instituire a Comunității Energiei și la Acordul privind spațiul aerian comun european.

3.5

Muntenegru a continuat să promoveze bunele relații bilaterale cu statele vecine și statele membre ale UE. Cooperarea cu statele vecine s-a intensificat în special în următoarele domenii: cooperarea transfrontalieră (patru programe de cooperare transfrontalieră cu: Bosnia și Herțegovina, Albania, Serbia și Croația), știință și tehnologie (Albania), protecția minorităților (Croația) și dubla cetățenie (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei). Relațiile cu Serbia sunt în continuare afectate de decizia muntenegreană de a recunoaște independența Kosovo (6). Relațiile cu Turcia se mențin bune. S-au semnat acorduri privind comerțul liber și cooperarea bilaterală în materie de apărare. Relațiile bilaterale cu Italia, principalul partener comercial al Muntenegrului din UE, s-au dezvoltat în continuare. Principalul partener comercial al Muntenegrului din regiune rămâne Serbia, cu care se realizează 1/3 din totalul schimburilor comerciale ale țării.

3.6

Muntenegru face progrese constante în ceea ce privește poziția sa pe scena internațională, devenind membru al Națiunilor Unite, OSCE, FMI, Consiliul Europei și al multor altor organizații regionale și internaționale. Aderarea la UE este considerată de guvern ca fiind obiectivul final și se bucură de un sprijin public excepțional (7).

3.7

Raportul intermediar privind Muntenegru pentru 2009  (8) descrie relațiile dintre Muntenegru și Uniunea Europeană, examinează progresele făcute de Muntenegru către îndeplinirea criteriilor politice de la Copenhaga, analizează situația economică din Muntenegru și examinează capacitatea Muntenegrului de a pune în aplicare standardele europene, adică de a-și alinia treptat legislația și politicile la acquis-ul comunitar. De asemenea, raportul acoperă toate măsurile luate de această țară pentru a face față crizei financiare și economice.

3.8

Deși raportul observă progrese semnificative în multe domenii, administrația publică din Muntenegru, justiția și politicile de combatere a corupției vor rămâne o provocare majoră în viitor.

3.9

Guvernul și-a îmbunătățit în continuare activitățile de integrare europeană prin menținerea unui ritm extrem de susținut în adoptarea noii legislații. Cu toate aceste, trebuie făcută o distincție clară între, pe de o parte, elaborarea și adoptarea noii legislații, care se face în principal într-un cadru de timp rezonabil și în majoritatea cazurilor este de calitate superioară, și, pe de altă parte, punerea în aplicare a acesteia, care se confruntă adesea cu o lipsă de resurse sau de voință politică.

3.10

Liberalizarea vizelor a constituit aspectul-cheie al anului 2009: la 15 iulie, CE a propus liberalizarea sistemului dacă Muntenegru îndeplinește condițiile stipulate în Foaia de parcurs. La 30 noiembrie 2009, miniștrii de interne din Uniunea Europeană au convenit în mod oficial suspendarea, de la 19 decembrie 2009, a obligativității vizei la intrarea în spațiul Schengen pentru cetățenii din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia și Muntenegru.

3.11

În ceea ce privește criteriile economice, s-a menținut consensul național privind politica economică. Funcționarea mecanismului pieței a fost pusă în dificultate de amploarea ajustărilor produse în conturile externe și sectorul financiar. Finanțele publice s-au aflat sub o presiune crescută în 2009. Politica macroeconomică a fost determinată, în mare măsură, de criza financiară. Accentul s-a pus pe punerea în aplicare a unei politici fiscale mai prudente și pe accelerarea reformelor structurale.

4.1.1

Societatea civilă muntenegreană în general nu are rădăcini istorice sau tradiții puternice  (10). Prima asociație voluntară s-a constituit abia la mijlocul secolului al XIX-lea și s-a concentrat în principal pe activități caritabile. Primele sindicate și asociații muncitorești au fost înființate la începutul secolului XX. Odată cu instaurarea regimului comunist în 1945, s-a interzis funcționarea organizațiilor civice independente și s-a redus puternic activitatea organizațiilor nonprofit.

4.1.2

Organizațiile societății civile și cele neguvernamentale sunt, în contextul muntenegrean, sinonime. ONG-urile fac parte dintr-o societate civilă care, conform metodologiei dezvoltate de CIVICUS (11), conține alte 19 elemente. Chiar dacă încercăm să aplicăm categorii mai largi, tot trebuie să recunoaștem că societatea civilă este reprezentată, de asemenea, prin comunități religioase, sindicate, mass-media, asociații profesionale, fundații, mișcări sociale etc. Totuși, în percepția cetățenilor muntenegreni, ONG-urile se identifică cu societatea civilă; într-o mare măsură, aceasta corespunde contribuției reale a ONG-urilor la stabilirea principiilor unei societăți civice deschise și a unui echilibru sănătos al puterilor, însă indică și nivelurile îngrijorător de scăzute de activism social, potențial și inițiativă în alte categorii ale societății civile.

4.2.1

Cadrul juridic pentru funcționarea ONG-urilor este solid – Înființarea ONG-urilor se întemeiază pe dreptul de asociere garantat de Constituție (12) și prevăzut în detaliu prin legea privind ONG-urile (13), precum și prin multe alte reglementări legislative. Totuși, anumite aspecte ale activității ONG-urilor nu sunt încă clar definite, în special în ceea ce privește sistemul fiscal, și mai pot fi aduse îmbunătățiri. În plus, proiectul de lege privind voluntariatul, adoptat de guvern la 14 ianuarie 2010, nu a luat în considerare poziția reprezentanților ONG-urilor, ceea ce pune sub semnul întrebării spiritul acestei legi în ansamblu.

4.2.2

Înregistrarea ONG-urilor – Procedura este simplă, ceea ce, în anumite momente, a dus la înregistrarea unui număr mare de ONG-uri. Evidența era ținută de Ministerul Justiției până în 2006, când a trecut, ca urmare a schimbării mandatelor ministeriale, în sarcina Ministerului Internelor și Administrației Publice. Cifra de aproximativ 4 500 de ONG-uri înregistrate, adesea citată în public, nu este demnă de încredere, de vreme ce evidența nu este ținută corect: sunt înregistrate noile organizații, însă acelea care au încetat să existe nu sunt scăzute din cifra globală citată. Guvernul a anunțat că va lansa în curând un program informatic care va soluționa aceste aspecte controversate. În plus, anumite organizații profesionale, precum cele ale agricultorilor sau ale pescarilor, sunt de asemenea înregistrate ca ONG-uri, întrucât nu există o altă bază sau formă juridică pentru acest tip de activități.

4.2.3

Finanțarea publică – Eforturile depuse de-a lungul anilor de ONG-uri pentru a obține finanțare publică au avut ca rezultat punerea la dispoziția ONG-urilor, în mod oficial, a unui volum destul de important de fonduri, atât la nivel local [în cadrul bugetelor autorităților locale, aproximativ 883 900 EUR (14)], cât și la nivel național [prin Comisia parlamentară pentru alocarea de fonduri către ONG-uri, cu o sumă estimată de 200 000 EUR (15) și prin Comisia pentru alocarea unei părți din veniturile loteriei, cu un fond de 3 440 000 EUR (16)]. De asemenea, anumite ministere dispun de fonduri speciale pentru organizațiile din domeniile respective (17). Adunate, aceste sume ar putea sprijini în mare măsură dezvoltarea societății civile. Totuși, din cauza faptului că cea mai mare parte a fondurilor se îndreaptă spre un număr limitat de domenii din sfera de activitate a ONG-urilor, în special fondurile cele mai substanțiale, provenind din veniturile loteriei (18), precum și din cauza lipsei globale de transparență în funcționarea comisiei și a abaterilor grave în ceea ce privește alocarea fondurilor (19), în realitate, acestea nu ajung la cele mai multe dintre ONG-urile cu adevărat active și nu sprijină programele orientate către democratizarea societății. Regulamentul privind alocarea acestor resurse a fost elaborat de un grup operativ compus din funcționari guvernamentali și reprezentanți ai ONG-urilor și a fost adoptat de guvern în 2008, constituind un cadru solid, dar punerea sa în aplicare face în continuare obiectul unor manipulări pe scară largă și al unei profunde îngrijorări (20). Într-o încercare de a soluționa aceste probleme, se va forma, în 2010, un nou grup intersectorial, care să lucreze la noi reglementări.

4.2.4

Finanțarea din surse internaționale – Comunitatea ONG-urilor din Muntenegru a funcționat, în principal, cu sprijinul unor donatori internaționali. În ultimul timp, acest tip de finanțare a devenit problematic din cauza faptului că mulți donatori bilaterali s-au retras pentru a răspunde propriilor priorități, iar sprijinul SUA s-a redus considerabil, sectorul ONG-urilor rămânând dependent de fondurile UE, pentru obținerea cărora procedurile sunt destul de complicate. Acest lucru conduce deja la o situație în care numai cele mai mari organizații vor supraviețui și se vor dezvolta, pe când celelalte vor fi împiedicate în acțiunile și dezvoltarea lor.

4.2.5

Consolidarea capacității ONG-urilor – Există o rată ridicată de fluctuație a personalului în cadrul ONG-urilor și o lipsă de fonduri pentru subvenții la nivel instituțional, ceea ce constituie un factor perturbator chiar și pentru ONG-urile dezvoltate. CRNVO (21) deținea numeroase programe de consolidare a capacității, însă retragerea donatorilor care sprijineau aceste activități a afectat grav oferta sa sub aspectul cantității. Se creează noi mijloace de asistență tehnică finanțată de UE pentru organizațiile societății civile din Balcanii de Vest (22). În general, se simte nevoia unor programe de consolidare continuă a capacităților și de perfecționare a cunoștințelor și competențelor specifice în diverse domenii, precum și a unor subvenții la nivel instituțional menite să încurajeze consolidarea capacităților individuale. În plus, ONG-urile ar trebui să acționeze mai mult pe probleme punctuale prin platforme și rețele ad hoc sau pe termen lung, astfel încât activitatea lor să devină mai eficientă și să producă un impact mai clar asupra părților interesate.

4.2.6

Autoreglementarea ONG-urilor – În cadrul coaliției ONG-urilor „Saradnjom do cilja” (Cooperare în vederea îndeplinirii obiectivelor), care este cea mai mare coaliție de acest fel, reunind aproximativ 200 de ONG-uri din Muntenegru (23), s-au pus bazele unui organism de autoreglementare; de asemenea, s-a elaborat un cod de conduită, care a fost acceptat de majoritatea ONG-urilor importante, precum și de multe altele, care, în conformitate cu acesta, și-au făcut publice rapoartele de activitate și cele financiare. Acest lucru este deosebit de important pentru sporirea transparenței ONG-urilor și, în consecință, a încrederii cetățenilor.

4.2.7

Reprezentarea în consiliile care acoperă diversele interese sociale – Odată cu adoptarea unei noi legislații care prevede participarea tuturor părților interesate, ONG-urile au primit poziții garantate juridic în Consiliul RTCG (24), Consiliul pentru controlul civic asupra poliției (25), Consiliul Național pentru Integrare Europeană (26), Comisia națională pentru combaterea corupției și a crimei organizate, Consiliul pentru îngrijirea persoanelor cu handicap, Consiliul pentru îngrijirea copiilor etc., precum și în anumite organisme de la nivel local. În cele mai multe dintre aceste cazuri, s-au înregistrat progrese după mulți ani de eforturi constante ale ONG-urilor, dar Consiliul Național pentru Integrare Europeană rămâne un motiv serios de îngrijorare în ceea ce privește legitimitatea și legalitatea reprezentanților ONG-urilor.

4.2.8

Durabilitatea sectorului ONG-urilor din Muntenegru – Sectorul ONG-urilor din Muntenegru are o tradiție slabă și un viitor nesigur (27), din cauza culturii politice și culturii drepturilor omului, în general insuficient dezvoltate. Acest sector depinde într-o foarte mare măsură de ajutorul extern, precum și de liderii săi, deci este vulnerabil în eventualitatea unor schimbări de lideri sau a unei retrageri a donatorilor. S-au realizat anumite progrese în cadrul celei mai mari organizații în ceea ce privește reorganizarea internă și planificarea strategică, precum și crearea unor servicii care aduc venituri la buget, dar acest lucru tot nu reprezintă o garanție solidă a durabilității globale a sectorului.

4.3.1

Legislația muncii, adoptată în 2008 (28), reglementează dispozițiile acordurilor colective, procedura de modificare a relațiilor reciproce dintre părțile implicate în negocieri colective și alte aspecte importante pentru angajatori și angajați. Autoritatea competentă a sindicatului implicat, asociația angajatorilor și guvernul trebuie să încheie un acord colectiv general.

4.3.2

De asemenea, legislația muncii include dispoziții aplicabile organizațiilor angajaților și angajatorilor. Angajații și angajatorii au libertatea de a înființa organizații și de a deveni membri fără autorizare prealabilă și în condițiile prevăzute în statutele și regulamentele acestor organizații.

4.3.3

Libertatea de a organiza un sindicat. Angajaților li se garantează libertatea de a organiza un sindicat și de a se angaja în activități sindicale, fără autorizare prealabilă. Organizațiile sindicale sunt înregistrate în registrul organizațiilor sindicale ținut de Ministerul Muncii și Protecției Sociale. În condițiile legii, o organizație sindicală reprezentativă înseamnă organizația sindicală care are cel mai mare număr de membri și este înregistrată ca atare la minister. Aceasta înseamnă, de fapt, că numai o singură organizație sindicală poate fi reprezentativă la nivel național, oricare ar fi numărul de membri al celorlalte sindicate sau reprezentativitatea reală a acestora. Pe ordinea de zi a Consiliului Social, figurează un proiect de lege privind reprezentativitatea sindicală.

4.3.4

Sindicatele sunt reprezentate de Confederația Sindicatelor din Muntenegru (Savez Sindikata Crne Gore, SSCG) și Uniunea Sindicatelor Libere din Muntenegru (Unija slobodnih sindikata Crne Gore, USSCG). SSCG este membru al Confederației Sindicale Internaționale (CSI) (29) și membru observator în curs de afiliere al Confederației Europene a Sindicatelor (CES) (30). USSCG este o organizație recentă, care s-a despărțit de SSCG și a fost recunoscută oficial în noiembrie 2008. Prin urmare, aceasta nu face încă parte din organizațiile sindicale internaționale (CSI) sau europene (CES), cu care menține totuși contactul. SSCG a primit statutul de partener social, deși, în realitate, nicio organizație sindicală nu a fost supusă unei proceduri juridice care să-i permită să fie recunoscută ca reprezentativă în conformitate cu legislația muncii.

4.3.5

Asociația angajatorilor. Conform legii, o asociație a angajatorilor este considerată reprezentativă dacă membrii săi angajează un minim de 25 % din forța de muncă de care dispune economia muntenegreană și contribuie cu cel puțin 25 % la PIB-ul Muntenegrului. Asociația angajatorilor trebuie să se înregistreze la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, în scopul actualizării datelor. Ministerul stipulează modul în care trebuie ținută evidența asociațiilor angajatorilor, precum și criterii mai detaliate pentru determinarea gradului de reprezentativitate a asociațiilor angajatorilor.

4.3.6

Angajatorii din Muntenegru sunt reprezentați de Federația Angajatorilor din Muntenegru (Unija Poslodavaca Crne Gore, UPCG) din Podgorica. UPCG este un membru foarte activ al Organizației Internaționale a Angajatorilor (OIA) din Geneva și participă la numeroase proiecte. De asemenea, este observator în cadrul BUSINESSEUROPE  (31).

4.3.7

De asemenea, Muntenegru are o Cameră de Comerț, o organizație obligatorie, înființată în 1928, care, la nivel european, este membru observator în cadrul Eurochambers și Eurocommerce. Camera de Comerț nu are statut de partener social. La nivel național, este membru al Consiliului național pentru îndepărtarea barierelor comerciale și creșterea competitivității și al Comisiei Guvernamentale pentru Integrare Europeană.

4.3.8

Consiliul Social este cel mai înalt organism tripartit și a fost înființat în iunie 2008, pe baza legii adoptate în 2007 (Legea privind Consiliul Social). Consiliul cuprinde 11 reprezentanți ai guvernului, 11 reprezentanți ai organizațiilor sindicale recunoscute și 11 reprezentanți ai asociației angajatorilor. Sub egida Consiliului Social funcționează diverse comitete de lucru care se ocupă de diferite aspecte economice și sociale.

4.3.9

Memorandumul privind parteneriatul social în contextul crizei economice globale a fost semnat în aprilie 2009, iar partenerii sociali sunt deschiși și valorifică diversele ocazii oferite pentru consultări oficiale și neoficiale în contextul actual al crizei economice globale.

4.3.10

În pofida unor progrese ale dialogului tripartit, dialogul social bilateral este încă foarte inconsistent, focalizându-se în principal pe negocierea de contracte colective sectoriale. Deși, la nivel național, obiectivul este acela de a încheia un contract colectiv general, semnat de sindicate, angajatori și guvern, se dezbate posibilitatea de a introduce două contracte colective generale, pentru economie și pentru administrația publică. Orice decizie în această privință trebuie să se bazeze pe analize mai aprofundate. Înființarea unui centru bipartit de resurse pentru dialogul social s-ar putea dovedi foarte important pentru dialogul social global și pentru analizele comune ale partenerilor sociali.

5.1

Cel de-al patrulea raport intermediar al CE privind Muntenegru nu indică nicio restricție privind libertatea de întrunire și de asociere. S-au înregistrat unele progrese în privința rolului organizațiilor societății civile. Mai multe ONG-uri continuă să se manifeste activ pe scena publică și în sfera politică. La nivel național, există o strategie guvernamentală privind cooperarea cu ONG-urile, dar punerea sa în aplicare întârzie și impactul real al ONG-urilor asupra proiectelor politice este foarte limitat, în ciuda expertizei și a resurselor disponibile în sectorul ONG-urilor. ONG-urile sunt întâmpinate cu entuziasm de guvern atunci când sunt acceptabile din punct de vedere politic sau atunci când furnizează diverse servicii, însă problemele în această privință apar în cadrul programelor de supraveghere și de monitorizare, precum și în cazul consultărilor efective și în procesele de elaborare a politicilor și de luare a deciziilor.

5.2

Rolul Biroului pentru cooperarea cu ONG-urile, care funcționează în cadrul Secretariatului General al Guvernului din Muntenegru, ar trebui să fie acela de a sprijini ONG-urile și de a le garanta o dezvoltare sănătoasă la nivel național. În realitate, în ultima vreme, echipamentele și posibilitățile acestui Birou sunt foarte limitate. În ciuda eforturilor personalului, activitatea sa nu este vizibilă pentru reprezentanții ONG-urilor. Înființarea Consiliului guvernamental pentru cooperarea cu ONG-urile se află în faza pregătitoare și Biroul ar trebui să îndeplinească rolul de secretariat al Consiliului, ceea ce ar constitui un pas către îmbunătățirea situației.

5.3

De asemenea, societatea civilă are doi reprezentanți în Consiliul Național pentru Integrare Europeană. Totuși, legalitatea și legitimitatea numirii membrilor actuali a fost pusă în discuție de ONG-uri care se bucură de credibilitate. Ar trebui definite, prin decret parlamentar, criterii clare, astfel încât să se asigure transparența, reprezentativitatea și calitatea delegaților respectivi. Consiliul Național pentru Integrare Europeană ar putea fi un aliat promițător în vederea unei implicări mai profunde și mai eficace a societății civile în procesul de integrare europeană. Trebuie valorificat potențialul acesteia.

5.4

În ciuda declarației guvernului și a ministerelor implicate cu privire la consultările cu societatea civilă, ca parte a procesului de creare a cadrului legislativ, implicarea organizațiilor societății civile rămâne nesatisfăcătoare.

5.5

Trebuie îmbunătățite condițiile (în special condițiile financiare) pentru funcționarea corectă a organizațiilor societății civile, iar capacitatea acestora trebuie consolidată prin diversificarea și durabilitatea resurselor lor financiare.

5.6

De asemenea, implicarea organizațiilor societății civile în pregătirile pentru aderarea la UE este limitată. S-au creat deja structurile și mecanismele corespunzătoare, însă acestea rămân insuficient utilizate. Contribuția activă a societății civile poate ajuta la facilitarea procesului de negociere cu UE și la construirea unei reale punți de legătură între societatea civilă și instituțiile UE.

5.7

Este în curs de desfășurare dialogul tripartit din cadrul Consiliului Social. Cu toate acestea, rolul și potențialul organizațiilor partenerilor sociali sunt încă subestimate. Consiliul Social poate reprezenta un organism important în procesul de aderare la UE, facilitând depășirea consecințelor economice și sociale.

5.8

Dispozițiile actualei legi a muncii privind condițiile pentru recunoașterea reprezentativității organizațiilor sindicale la nivel național sunt discriminatorii în raport cu cele mici și împiedică dezvoltarea corespunzătoare a pluralismului sindical. Deși USSCG participă la grupul de lucru al guvernului care negociază noua propunere legislativă privind reprezentativitatea sindicatelor, acesta nu a reușit să influențeze acest proces. Guvernul a decis în mod unilateral asupra unui minim de 20 %, ceea ce înseamnă că 20 % dintre toți angajații muntenegreni trebuie să fie organizați în sindicate pentru a îndeplini criteriile de reprezentativitate la nivel național. Cu toate acestea, criteriile ar trebui să reflecte și alte componente, de exemplu structura teritorială și sectorială și capacitatea de a apăra eficient drepturile muncitorilor.

5.9

Partenerii sociali nu s-au implicat îndeajuns în ancheta UE. Numai Federația Angajatorilor din Muntenegru și Camera de Comerț au cooperat, ca organisme profesionale guvernamentale, la completarea chestionarului. Conform instrucțiunilor UE, toți partenerii sociali ar fi trebuit să completeze secțiunea relevantă a acestui chestionar.

5.10

Comisia Guvernamentală pentru Integrare Europeană, care funcționează sub egida Ministerului pentru Integrare Europeană, coordonează administrația de stat în timpul procesului de integrare a țării în UE. Numai Camera de Comerț este reprezentată în cadrul acestui organism. Partenerii sociali nu participă.

5.11

Capacitatea partenerilor sociali trebuie dezvoltată în continuare. Sunt bine-venite toate formele de asistență, la toate nivelurile. În această privință, CESE apreciază atât rolul OIA și CSI la nivel internațional, cât și cel al BUSINESSEUROPE și CES la nivel european. Sunt lansate multe programe și proiecte integrate pentru consolidarea capacității organizațiilor partenerilor sociali și îmbunătățirea dialogului social.

5.12

De asemenea, CESE salută asistența financiară și tehnică furnizată de Comisia Europeană în cadrul strategiei de extindere și în limita resurselor disponibile. Participarea sporită a organizațiilor societății civile consolidează calitatea democrației și sprijină reconcilierea. Prin mecanismele de finanțare a societății civile din cadrul IPA, CE a finanțat instituirea unor birouri de asistență tehnică în fiecare stat beneficiar, precum și un număr mai mare de vizite pe termen scurt în instituțiile UE și plata a 800 de persoane care să participe la seminare organizate în Balcanii de Vest și Turcia.

6.1

Extinderea UE și progresele înregistrate de țările din Balcanii de Vest în procesul de aderare la Uniunea Europeană constituie una dintre prioritățile CESE în materie de relații externe. Secțiunea pentru relații externe a creat instrumente eficace pentru realizarea principalelor sale obiective: sprijinirea societății civile din Balcanii de Vest și îmbunătățirea capacității acesteia de a deveni un partener pentru guvernele țărilor în curs de aderare la UE.

6.2

Grupul de contact „Balcanii de Vest” și-a început activitatea în octombrie 2004. Sfera sa geografică acoperă Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Serbia și Kosovo, conform UNSCR 1244/1999. Este organismul permanent și specific al CESE care se ocupă de această regiune.

6.3

S-au organizat două forumuri ale societății civile din Balcanii de Vest, la Bruxelles (2006) și Ljubljana (2008), care au demonstrat voința actorilor societății civile de a se întâlni la nivel transfrontalier pentru a discuta împreună cu privire la un viitor mai bun. Cel de-al treilea Forum al societății civile din Balcanii de Vest se va desfășura la Bruxelles, la 18 și 19 mai 2010.

6.4

Celelalte instrumente fundamentale pentru construirea punții de legătură dintre societatea civilă din Uniunea Europeană și societatea civilă din țările din Balcanii de Vest sunt comitetele consultative mixte (CCM). Avizul exploratoriu al CESE din 2006 privind situația societății civile din Balcanii de Vest  (32) a subliniat poziția CESE și expertiza sa substanțială, precum și resursele umane considerabile de care dispune și a accentuat rolul CCM în procesul global de extindere.

6.5

Din acest motiv, CESE recomandă înființarea unui comitet consultativ mixt UE-Muntenegru, de îndată ce Muntenegru va obține statutul de țară candidată la aderarea la UE. Acest comitet poate oferi organizațiilor societății civile din ambele părți ocazia de a continua un dialog mai aplicat și de a monitoriza progresele înregistrate de această țară în procesul de aderare la UE.