4.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 328/53

—

anularea punctului 5 din tabelul B din anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului (1) în măsura în care se referă la reclamantă;

—

anularea punctului 3 din tabelul B din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului (2) în măsura în care se referă la reclamantă;

—

declararea articolului 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului (3) ca fiind inaplicabil reclamantei;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

În primul rând, reclamanta afirmă că regulamentul și decizia atacate au fost adoptate cu încălcarea dreptului reclamantei la apărare și al dreptului acesteia la o protecție jurisdicțională efectivă în măsura în care motivele invocate de Consiliu nu sunt suficiente pentru a permite reclamantei să înțeleagă justificarea înscrierii sale în listă și a înghețării activelor care îi aparțin. În plus, reclamanta susține că, în speță, Consiliul nu a prezentat probe și/sau documente din dosarul pe care s-a întemeiat Consiliul și, în consecință, reclamanta nu a putut să aibă o reprezentare reală a motivului înscrierii sale în listă.

În al doilea rând, reclamanta susține că nu sunt întrunite criteriile materiale pentru înscrierea sa în listă sa și/sau Consiliul a comis o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește stabilirea îndeplinirii sau neîndeplinirii acestor criterii. Reclamanta afirmă că nu „aparține” și nici nu „este controlată” de o entitate ce ar fi fost identificată că participă, ar fi asociată în mod direct sau ar susține proliferarea nucleară în sensul dat acestei expresii în Hotărârea Curții din 9 iulie 2009, Melli Bank/Consiliul (T-492/10) (4).

În al treilea rând, reclamanta susține că în măsura în care articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului și/sau articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului sunt obligatorii și impun Consiliului să includă în listă orice dezmembrământ al unei societăți-mamă înscrise, acesta sunt totodată ilegale.

În al patrulea rând, reclamanta susține că nu ar fi întrunite criteriile materiale pentru înscrierea în listă a societății-mamă și, în consecință, a reclamantei și/sau Consiliul a săvârșit o eroare de apreciere în stabilirea îndeplinirii sau neîndeplinirii acestor criterii. Reclamanta afirmă că, din moment ce societatea-mamă a îndeplinit cerințele din Regulamentul (CE) nr. 110/2009 al Consiliului (5) (cauza T-35/10 (6)) și ale Deciziei 2008/475/CE a Consiliului (7) (cauza T-390/08 (8)), Regulamentul (CE) nr. 1100/2009 al Consiliului și Decizia 2010/413/PESC trebuie să fie anulate în măsura în care se referă la reclamantă.

În al cincilea rând, reclamanta susține că înscrierea sa în listă și înghețarea tuturor activelor sale de peste tot în lume nu au o legătură rațională cu obiectivul urmărit de Consiliu și încalcă dreptul său de proprietate. În plus, aceasta afirmă că măsurile restrictive impuse sunt disproporționate întrucât produc un prejudiciu considerabil reclamantului și nu reprezintă mijlocul cel mai puțin restrictiv care s-ar fi putut recurge.