4.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 328/48

—

Anularea Deciziei Comisiei notificate cu numărul C(2010) 4753 din 13 iulie 2010 sub forma unei scrisori adresate Irlandei, prin care s-a respins cererea de creștere a capacității de siguranță cu privire la un nou trauler pelagic, preconizat să înlocuiască MFV Menhaden, și a fost înlocuită decizia privind cererea menționată cuprinsă în Decizia 2003/245 a Comisiei din 4 aprilie 2003 cu privire la cererile primite de Comisie de extindere a obiectivelor POP IV în scopul îmbunătățirii siguranței, navigației maritime, igienei, calității produselor și condițiilor de muncă pentru navele cu o lungime totală mai mare de 12 metri (JO L 90, p. 48), care a fost anulată, în ceea ce privește reclamantul, prin Hotărârea Curții de Justiție din 17 aprilie 2008, Flaherty și alții/Comisia (cauzele conexate C-373/06 P, C-379/06 P și C-382/06 P, Rep., p. I-2649) și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În primul rând, reclamantul susține că pârâta a acționat în lipsa unui temei legal. Articolul 4 alineatul (2) din Decizia 97/413/CE a Consiliului din 26 iunie 1997 privind obiectivele și modalitățile vizând restructurarea, în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1997 și 31 decembrie 2001, a sectorului pescuitului comunitar, în vederea realizării unui echilibru durabil între resurse și exploatarea acestora (JO L 175, p. 27) continuă să constituie temeiul legal adecvat pentru decizia atacată și, astfel, Comisia nu a avut un temei legal pentru adoptarea deciziei sub forma unei decizii ad hoc.

În al doilea rând, reclamantul susține că Comisia a comis o încălcare a normelor fundamentale de procedură. Reclamantul susține că decizia atacată ar fi trebuit, în temeiul Deciziei 97/413/CE a Consiliului, să fie adoptată în conformitate cu procedura comitetului de gestionare și că, prin faptul că a ales să adopte decizia pe un temei ad hoc, Comisia a acționat cu încălcarea normelor fundamentale de procedură.

În al treilea rând, reclamantul susține că, prin interpretarea eronată a articolului 4 alineatul (2) din Decizia 97/413/CE a Consiliului, Comisia și-a depășit competența, în special prin faptul că s-a întemeiat pe criterii nerelevante și nu a ținut seama de definiția „efortului de pescuit” prevăzută de Decizia 97/413/CE a Consiliului și de legislația comunitară în domeniul pescuitului aplicabilă la momentul depunerii cererii reclamantului pentru creșterea tonajulului de siguranță în decembrie 2001.

În plus, se susține că decizia atacată conține o serie de erori vădite în ceea ce privește aprecierea cererii reclamantului pentru creșterea tonajului de siguranță. În special, reclamantul susține că decizia Comisiei de a respinge cererea acestuia ca urmare a volumului mai mare sub puntea principală al noii nave propuse, în comparație cu Menhaden, este în mod vădit eronată, ca de altfel și presupunerea acesteia că „efortul de pescuit” al noii nave propuse va fi mai mare decât cel al Menhaden.

În sfârșit, reclamantul arată că i-a fost încălcat de către Comisie dreptul la egalitate de tratament. Se susține că respingerea de către Comisie a cererii, ca urmare a volumului mai mare sub puntea principală al noii nave propuse, constituie o diferență de tratament semnificativă care determină o discriminare nepermisă a acestuia în raport cu abordarea total diferită adoptată cu privire la evaluarea unora dintre cererile de creștre a tonajului de siguranță admise prin Decizia 2003/245 a Comisiei, precum și cu privire la una dintre cererile respinse inițial prin decizia menționată, dar admisă ulterior prin Decizia Comisiei din 13 iulie 2010 notificată cu numărul C(2010) 4765.