Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62009CA0173

    Cauza C-173/09: Hotărârea Curții (Mare Cameră) din 5 octombrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Sofia-grad — Bulgaria) — Georgi Ivanov Elchinov/Natsionalna zdravnoosiguritelna kasa [Securitate socială — Libera prestare a serviciilor — Asigurare în caz de boală — Îngrijiri spitalicești acordate în alt stat membru — Autorizație prealabilă — Condiții de aplicare a articolului 22 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 — Modalități de rambursare către asigurat a cheltuielilor medicale efectuate în alt stat membru — Obligația unei instanțe inferioare de a respecta instrucțiunile formulate de o instanță superioară]

    JO C 328, 4.12.2010, p. 6–7 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    4.12.2010   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 328/6


    Hotărârea Curții (Mare Cameră) din 5 octombrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Sofia-grad — Bulgaria) — Georgi Ivanov Elchinov/Natsionalna zdravnoosiguritelna kasa

    (Cauza C-173/09) (1)

    (Securitate socială - Libera prestare a serviciilor - Asigurare în caz de boală - Îngrijiri spitalicești acordate în alt stat membru - Autorizație prealabilă - Condiții de aplicare a articolului 22 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Modalități de rambursare către asigurat a cheltuielilor medicale efectuate în alt stat membru - Obligația unei instanțe inferioare de a respecta instrucțiunile formulate de o instanță superioară)

    2010/C 328/09

    Limba de procedură: bulgara

    Instanța de trimitere

    Administrativen sad Sofia-grad

    Părțile din acțiunea principală

    Reclamant: Georgi Ivanov Elchinov

    Pârâtă: Natsionalna zdravnoosiguritelna kasa

    Obiectul

    Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Administrativen sad Sofia grad — Interpretarea articolului 49 CE, precum și a articolului 22 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26), astfel cum a fost modificat și actualizat prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO L 28, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 35) — Asigurare de sănătate — Refuzul instituției naționale competente de a autoriza cheltuieli finanțate din bugetul său (formularul E 112) în vederea efectuării unui tratament medical mai eficient într un alt stat membru decât cel de reședință al pacientului asigurat — Prezumția unui raport necesar între această finanțare și existența acestui tip de tratament pe teritoriul național — Noțiunea „tratamentul respectiv nu poate fi asigurat pentru persoana respectivă pe teritoriul statului membru în care își are reședința” — Modalități de autorizare a finanțării și regimul aplicabil rambursării cheltuielilor efectuate — Obligația unei instanțe naționale ierarhic inferioare de a se conforma instrucțiunilor interpretative ale unei instanțe superioare pe care le consideră contrare dreptului comunitar

    Dispozitivul

    1.

    Dreptul Uniunii se opune ca o instanță națională, căreia îi revine sarcina de a se pronunța asupra unei cauze după trimiterea spre rejudecare dispusă de o instanță superioară sesizată cu recurs, să aibă obligația să respecte, în conformitate cu dreptul procesual național, dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța superioară, în cazul în care aceasta consideră, având în vedere interpretarea pe care a solicitat o Curții, că acea dezlegare nu este conformă cu dreptul Uniunii

    2.

    Articolul 49 CE și articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1992/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006, se opun reglementării unui stat membru interpretate în sensul că exclude, în toate cazurile, rambursarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile spitalicești acordate fără autorizație prealabilă în alt stat membru.

    3.

    În ce privește îngrijirile medicale care nu pot fi acordate în statul membru al cărui rezident este asiguratul social, articolul 22 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1992/2006, trebuie interpretat în sensul că o autorizație solicitată în temeiul alineatului (1) litera (c) punctul (i) din același articol nu poate fi refuzată:

    dacă, atunci când prestațiile prevăzute de legislația națională fac obiectul unei liste care nu menționează expres și precis metoda de tratament aplicată, ci definește tipuri de tratament suportate de instituția competentă, s a stabilit, în temeiul principiilor de interpretare uzuale și în urma unei examinări întemeiate pe criterii obiective și nediscriminatorii, care iau în considerare toate elementele medicale pertinente și datele științifice disponibile, că această metodă de tratament corespunde unor tratamente menționate în această listă și

    dacă un tratament alternativ care prezintă același grad de eficacitate nu poate fi aplicat în timp util în statul membru al cărui rezident este asiguratul social.

    Același articol se opune ca organele naționale care trebuie să se pronunțe cu privire la o cerere de autorizare prealabilă să prezume, cu ocazia aplicării acestei dispoziții, că îngrijirile spitalicești care nu pot fi acordate în statul membru pe teritoriul căruia are reședința asiguratul social nu se numără printre prestațiile a căror rambursare este prevăzută de legislația acestui stat și, invers, că îngrijirile spitalicești care se numără printre aceste prestații pot fi acordate în statul membru amintit.

    4.

    În cazul în care se stabilește că refuzul de eliberare a unei autorizații necesare în temeiul articolului 22 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1992/2006, nu a fost întemeiat, deși îngrijirile spitalicești au luat sfârșit, iar cheltuielile aferente acestora au fost efectuate de asiguratul social, instanța națională trebuie să oblige instituția competentă, potrivit normelor de procedură naționale, să ramburseze asiguratului social menționat cuantumul care ar fi fost achitat în mod normal de aceasta din urmă dacă autorizația ar fi fost eliberată în mod adecvat.

    Cuantumul menționat este egal cu cel determinat potrivit dispozițiilor legislației aplicabile instituției din statul membru pe teritoriul căruia au fost acordate îngrijirile spitalicești. În cazul în care acest cuantum este inferior celui care ar fi rezultat din aplicarea legislației în vigoare în statul membru al cărui rezident este asiguratul în cazul spitalizării acestuia în acest din urmă stat, trebuie de asemenea acordată asiguratului social de către instituția competentă o rambursare suplimentară care corespunde diferenței dintre aceste două cuantumuri, în limita cheltuielilor efectuate în realitate.


    (1)  JO C 180, 1.8.2009.


    Top