Recurs introdus la 2 septembrie 2010 de X Technology Swiss GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 15 iunie 2010 în cauza T-547/08 — X Technologie Swiss GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-429/10 P)

()

2010/C 301/20

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: X Technology Swiss GmbH (reprezentanți: A. Herbertz și R. Jung, avocați)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs are ca obiect hotărârea Tribunalului prin care acesta a respins acțiunea recurentei ce viza anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 6 octombrie 2008 privind respingerea cererii sale de înregistrare a unei mărci de poziție, reprezentată de culoarea portocalie a vârfului unei șosete.

Recurenta susține că Tribunalul a interpretat în mod nerelevant și greșit din punct de vedere juridic motivul absolut de refuz al înregistrării mărcilor care sunt lipsite de caracter distinctiv, prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară. Potrivit recurentei, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a impus, în decizia atacată, condiții mai stricte în privința caracterului distinctiv.

Recurenta consideră că, la aprecierea caracterului distinctiv, nu trebuie avute în vedere numai caracteristicile mărcii considerate în mod individual, ci de asemenea impresia generală a mărcii în raport cu mărfurile în cauză. Aceasta înseamnă că eventualul caracter distinctiv al mărcii a cărei înregistrare se solicită trebuie examinat, pe de o parte, în raport cu diferitele elemente constitutive ale acesteia, precum forma, poziția sau culoarea, însă pe de altă parte, și în raport cu impresia generală produsă de marcă, ceea ce nu s-a realizat de Tribunal. În contextul unei astfel de examinări, pe de altă parte trebuie să se țină cont, în principiu, de faptul că un anumit grad de distinctivitate este suficient pentru ca o marcă să poată fi înregistrată.

Recurenta arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a amplificat cerințele legate de caracterul distinctiv al mărcii a cărei înregistrare este solicitată, referindu-se la jurisprudența privind mărcile tridimensionale, care constau în aspectul mărfii înseși, și privind mărcile figurative care constau într-o reprezentare bidimensională a mărfii. Această jurisprudență nu este aplicabilă mărcii a cărei înregistrare se solicită, întrucât marca recurentei nu este o marcă tridimensională și nu există un element de comparație care ar putea face posibilă aplicarea în cazul mărcii a cărei înregistrare se solicită a jurisprudenței legate de alte mărci. Spre deosebire de mărcile vizate de jurisprudența citată, marca recurentei nu privește decât o parte infimă a produselor pe care le desemnează. Potrivit recurentei, nu se poate compara un semn precis delimitat și definit sub aspectul culorii, care este redus ca dimensiuni în raport cu produsul pe care îl desemnează, cu o marcă constând în întregime în aspectul mărfii înseși.

Recurenta susține că, chiar dacă se presupune că jurisprudența privind mărcile tridimensionale este aplicabilă mărcii a cărei înregistrare se solicită, decizia Tribunalului este afectată de o eroare de drept. Recurenta consideră astfel că marca îndeplinește condițiile stabilite în jurisprudență în materia mărcilor tridimensionale. Aceasta se îndepărtează în mod considerabil de normă și de uzanțele în materie și îndeplinește funcția sa esențială ce constă în indicarea originii. Nu este posibil să se urmeze raționamentul Tribunalului în legătură cu gradul de atenție al publicului relevant: consumatorul este deosebit de atent și ține cont în special de mărci atunci când este vorba despre articole pe care nu le poate proba înainte de cumpărare. Pe de altă parte, Tribunalul nu a examinat în mod suficient de aprofundat argumentul recurentei privind faptul că marca a cărei înregistrare se solicită vizează o nuanță de culoare definită cu precizie. În măsura în care Tribunalul consideră că în mod frecvent mărcile sunt plasate pe șosete pentru sport, este greu de înțeles pentru ce motiv o culoare care, pentru a atrage atenția, se găsește întotdeauna în același loc și are întotdeauna aceeași nuanță nu ar putea constitui o astfel de marcă susceptibilă a fi înregistrată.