Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62010CN0379

    Cauza C-379/10: Acțiune introdusă la 29 iulie 2010 — Comisia Europeană/Republica Italiană

    JO C 301, 6.11.2010, p. 6–7 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    6.11.2010   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 301/6


    Acțiune introdusă la 29 iulie 2010 — Comisia Europeană/Republica Italiană

    (Cauza C-379/10)

    ()

    2010/C 301/08

    Limba de procedură: italiana

    Părțile

    Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Pignataro și M. Nolin, agenți)

    Pârâtă: Republica Italiană

    Concluziile reclamantei

    Constatarea faptului că prin excluderea oricărei răspunderi a statului italian pentru despăgubirile acordate particularilor ca urmare a unei încălcări a dreptului Uniunii imputabilă unei instanțe naționale care judecă în ultimă instanță, în cazul în care o astfel de încălcare rezultă din activitatea de interpretare a unor norme juridice sau de apreciere a faptelor și a probelor efectuate de o asemenea instanță, și prin limitarea acestei răspunderi doar la cazurile de dol sau culpă gravă, în temeiul articolului 2 alineatele 1 și 2 din Legea nr. 117 din 13 aprilie 1988, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul principiului general al răspunderii statelor pentru încălcarea dreptului Uniunii de instanțele care judecă în ultimă instanță, principiu consfințit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa.

    obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

    Motivele și principalele argumente

    Legea nr. 117 din 13 aprilie 1988 privind repararea prejudiciilor cauzate în exercitarea funcțiilor jurisdicționale și răspunderea civilă a magistraților exclude orice răspundere a statului italian pentru despăgubirile acordate particularilor ca urmare a unei încălcări a dreptului Uniunii imputabilă unei instanțe naționale care judecă în ultimă instanță, în cazul în care o astfel de încălcare rezultă din activitatea de interpretare a unor norme juridice sau de apreciere a faptelor și a probelor efectuate de o asemenea instanță. În plus, limitează această răspundere doar la cazurile de dol sau culpă gravă.

    În Hotărârea Traghetti, pronunțată în cauza C-173/03 (1), Curtea a statuat că:

    „Dreptul comunitar se opune unei legislații naționale care exclude, în general, răspunderea statului membru pentru despăgubirile acordate particularilor ca urmare a unei încălcări a dreptului comunitar imputabilă unei instanțe naționale care judecă în ultimă instanță, pentru motivul că încălcarea în cauză rezultă dintr-o interpretare a unor norme juridice sau dintr-o apreciere a faptelor și a probelor efectuate de o asemenea instanță.

    Dreptul comunitar se opune totodată unei legislații naționale care limitează angajarea acestei răspunderi doar la cazurile de dol sau culpă gravă a judecătorului, dacă o asemenea limitare conduce la excluderea angajării răspunderii statului membru în cauză în alte situații în care a fost comisă o încălcare vădită a dreptului aplicabil, astfel cum a fost precizată la punctele 53-56 din Hotărârea pronunțată la 30 septembrie 2003 în cauza Köbler (2) (C-224/10)”.

    Curtea a reținut așadar că Legea nr. 117 este incompatibilă cu jurisprudența sa. Această lege este încă în vigoare și aplicată. Prin urmare subzistă incompatibilitatea cu jurisprudența Curții.


    (1)  Rec. 2006, p. I-5177.

    (2)  Rec. 2003, p. I-10239.


    Top