27.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 79/1

1.

salută anunţul Comisiei Europene, făcut în cadrul sesiunii plenare a Comitetului Regiunilor din 8 octombrie 2008, de la Bruxelles, privind lansarea unei strategii UE pentru regiunea Dunării, comparabilă cu strategia existentă pentru regiunea Mării Baltice (1);

2.

salută faptul că la 18 şi 19 iunie 2009 Consiliul European a solicitat Comisiei să prezinte o Strategie UE pentru regiunea Dunării până la sfârşitul anului 2010;

3.

salută înfiinţarea în cadrul Comitetului Regiunilor, la 27 noiembrie 2008, a Grupului interregional „Regiunea Dunării”, şi sprijină lucrările acestuia;

4.

salută atenţia pe care Parlamentul European a acordat-o regiunii Dunării, precum şi eforturile de a înfiinţa un intergrup şi în cadrul acestei instituţii (2);

5.

subliniază că o strategie a UE pentru regiunea Dunării serveşte obiectivului de sporire a bunăstării, securităţii şi păcii pentru cetăţeni. De această situaţie profită întreaga Uniune Europeană, inclusiv autorităţile locale şi regionale;

6.

constată că într-o Uniune Europeană cu 27 de membri în prezent, macroregiunile joacă un rol din ce în ce mai important, în special pentru coeziunea teritorială a UE;

7.

constată că regiunea Dunării se compune atât din state riverane Dunării, cât şi din state situate în bazinul hidrologic al Dunării; constată în continuare că din regiunea Dunării fac parte state membre ale UE, state candidate la UE, state potenţial candidate şi state care participă la politica europeană de vecinătate;

8.

subliniază perspectiva europeană a regiunii Dunării; subliniază totodată dimensiunea externă a regiunii Dunării şi evidenţiază faptul că această regiune poate deveni un model pentru cooperarea cu ţări terţe;

9.

evidenţiază reformele politice, economice şi sociale profunde care au avut loc în regiunea Dunării de la căderea cortinei de fier, motiv pentru care aceste transformări au devenit o temă a programului de lucru al Comisiei Europene pe anul 2009 (3) şi au fost abordate în Comunicarea acesteia către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European, Comitetul Regiunilor şi Banca Centrală Europeană „Cinci ani de UE extinsă - Realizări şi provocări economice” (4);

10.

consideră că regiunea Dunării are rolul de a sprijini, la nivel european, promovarea în continuare a democraţiei şi statului de drept în acest spaţiu şi sprijină în special acele state ale regiunii Dunării care nu sunt membre ale Uniunii Europene pe drumul dezvoltării lor democratice;

11.

atribuie un rol important cooperării la nivel regional şi local pentru aplicarea principiilor europene ale subsidiarităţii, proximităţii faţă de cetăţeni şi parteneriatului, precum şi pentru asigurarea unei guvernări responsabile în ţările terţe, şi subliniază valoarea adăugată a cooperării locale şi regionale în regiunea Dunării în procesul de apropiere a statelor candidate şi potenţial candidate de Uniunea Europeană;

12.

subliniază legăturile culturale şi istorice tradiţionale ale întregii regiuni a Dunării şi contribuţia autorităţilor locale şi regionale, în special în acest domeniu;

13.

ia în considerare formele de cooperare, reţelele şi instituţiile locale, regionale, naţionale şi internaţionale existente care sunt active în şi pentru regiunea Dunării şi menţionează că experienţa şi nivelul de cunoştinţe al acestora trebuie luate în considerare în dialogul cu instituţiile europene;

14.

sprijină Comisia Europeană în dezvoltarea unor relaţii eficiente şi ample cu statele învecinate şi în crearea unor relaţii politice şi economice adecvate cu diferitele regiuni şi parteneri;

15.

subliniază importanţa deosebită, rolul şi răspunderea regiunii Dunării, din care fac parte state membre ale UE, state candidate la UE, state potenţial candidate şi state care participă la politica europeană de vecinătate. Această regiune reprezintă o importantă zonă de întrepătrundere între programele Uniunii Europene în cadrul politicii de coeziune, măsurile destinate ţărilor candidate şi potenţial candidate, precum şi programele concepute pentru statele care participă la politica europeană de vecinătate;

16.

subliniază rolul politic al Comitetului Regiunilor în cadrul strategic care serveşte combinării politicii europene de vecinătate a Comisiei Europene cu o strategie a UE pentru regiunea Dunării. Comitetului Regiunilor cunoaşte nevoile de la faţa locului, motiv pentru care efectele unor astfel de măsuri şi programe pot fi evaluate foarte bine în cadrul acestuia;

17.

subliniază importanţa recunoaşterii macroregiunii dunărene în cadrul politicii europene de coeziune şi evidenţiază rolul acesteia în dezvoltarea teritorială viitoare a UE şi a ţărilor învecinate, în măsura în care sunt recunoscute şi Marea Baltică şi Marea Neagră;

18.

consideră în special că concepţia de fond a Strategiei UE pentru Marea Baltică joacă un rol de model. Ambele macroregiuni promovează integrarea statelor fost comuniste în Uniunea Europeană şi cooperarea cu statele terţe. Ambele spaţii reprezintă o îmbinare a strategiilor interne ale UE cu forme de cooperare cu state din afara Uniunii Europene. În acest sens, merită menţionate şi experienţele realizate de regiunile ultraperiferice împreună cu ţările terţe învecinate în cadrul politicii europene de vecinătate;

19.

consideră că solicitarea Consiliul European adresată Comisiei de a prezenta o Strategie UE pentru regiunea Dunării până la sfârşitul anului 2010 reprezintă recunoaşterea importanţei regiunii Dunării pentru dezvoltarea Europei în viitor şi pentru relaţia UE cu statele vecine; solicită Comisiei să implice instituţiile şi autorităţile locale şi regionale în procesul de elaborare a strategiei UE, să respecte în procesul de punere în aplicare competenţele statelor membre şi ale autorităţilor locale şi regionale şi separarea internă a competenţelor acestora, precum şi să colaboreze cu instituţiile existente în ce priveşte obligaţiile de raportare şi procesele de monitorizare;

20.

consideră că atât autorităţile locale şi regionale, cât şi organismele responsabile cu dezvoltarea regională reprezintă parteneri indispensabili ai unei strategii dunărene. Acestea îşi aduc o contribuţie considerabilă la definirea cu succes a concepţiei în materie de coeziune teritorială şi de cooperare transfrontalieră a Comisiei Europene. Părţilor interesate din economie, ştiinţă, cultură, organizaţiilor de protecţie a mediului, precum şi instituţiilor sociale le revine un rol important în acest proces;

21.

atrage atenţia asupra faptului că autorităţilor locale şi regionale, precum şi agenţiilor şi organismelor de dezvoltare regională – care, dată fiind apropierea lor de cetăţeni, cunosc foarte bine nevoile şi preocupările acestora – le revine un rol central în planificarea, punerea în aplicare şi dezvoltarea în continuare a unei strategii UE pentru regiunea Dunării, aşa cum a enunţat-o Comisia Europeană;

22.

subliniază importanţa dezvoltării regiunii Dunării ca un element important pentru o integrare europeană reuşită a statelor, regiunilor, localităţilor, precum şi a cetăţenilor acestui spaţiu şi sprijină Parlamentul European, Consiliul European, precum şi Comisia Europeană în eforturile acestora de a continua această integrare;

23.

sprijină transformarea Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est într-o reţea de cooperare regională (Consiliu de Cooperare Regională – Regional Cooperation Council, RCC), plasată sub autoritatea Procesului de cooperare pentru Europa de Sud-Est (SEECP). Această relaţie regională este benefică pentru nevoile şi cerinţele specifice ale regiunii Dunării;

24.

consideră că domeniile politice strategice transport, protecţia mediului şi securitatea energetică, economia, securitatea, educaţia şi cultura, munca, sănătatea şi domeniul social sunt domeniile centrale ale unei strategii a UE pentru regiunea Dunării;

25.

face referire la marile diferenţe teritoriale în ceea ce priveşte performanţa economică din regiunea Dunării şi consideră că includerea regiunii Dunării printre priorităţile programului de lucru al Comisiei Europene pe anul 2010 şi perceperea regiunii Dunării ca o macroregiune unitară reprezintă o condiţie prealabilă pentru continuarea integrării şi dezvoltării economice durabile a acestei regiuni;

26.

invită Comisia Europeană să ţină seama, în conformitate cu strategia UE de dezvoltare durabilă, de rolul deosebit al Dunării ca o cale fluvială paneuropeană de transport importantă pentru viitor, care poate descongestiona într-o măsură decisivă alte rute de transport europene. Dezvoltarea infrastructurii – atât pe apă, cât şi pe uscat – ajută întreaga regiune să îşi exploateze rolul de element de legătură între est şi vest, precum şi între nord şi sud şi, în primul rând, să îşi îmbunătăţească propria competitivitate;

27.

propune implementarea rapidă a proiectelor de infrastructură TEN-T, deoarece acestea contribuie în mod durabil la o mai bună conectare a regiunii Dunării cu căile de transport europene existente, precum şi a ţărilor dunărene între ele; solicită, în acest context, autorităţilor locale şi regionale participante să prezinte, de asemenea, propuneri de soluţii pentru problemele şi dificultăţile existente de mult timp şi să le aplice în spiritul dezvoltării durabile;

28.

subliniază că transportul şi protecţia mediului nu trebuie să se excludă reciproc, ci dimpotrivă trebuie să fie asociate; evidenţiază că cel mai important obiectiv ar trebui să îl constituie dezvoltarea durabilă a regiunii Dunării şi aplicarea principiilor fundamentale din „Declaraţia comună privind navigaţia interioară şi protecţia mediului în bazinul Dunării” a Comisiei internaţionale pentru protecţia Dunării (International Commission for the Protection of the Danube River - ICPDR) şi a Comisiei internaţionale pentru bazinul râului Sava (International Sava River Basin Commission - ISRBC);

29.

menţionează că în domeniile protecţiei mediului, combaterii comune a efectelor schimbărilor climatice şi protecţiei împotriva inundaţiilor este absolut necesară cooperarea transfrontalieră;

30.

atribuie un rol important statelor dunărene în asigurarea securităţii energetice şi subliniază, de asemenea, rolul Dunării care, ca sursă naturală de energie regenerabilă, prezintă un potenţial hidroenergetic valoros; utilizarea acestuia trebuie sprijinită în special acolo unde ecologia şi economia pot fi armonizate;

31.

face trimitere în acest context la convenţii precum cea privind cooperarea pentru protecţia si utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea) (5), care a intrat în vigoare în 1998 şi a instituit Comisia internaţională pentru protecţia Dunării (ICPDR), şi la Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor (Convenţia privind Carpaţii). Declaraţia comună privind principiile directoare pentru dezvoltarea navigaţiei interioare şi protecţia mediului în bazinul fluviului Dunărea (6) constituie deja un exemplu pentru această cooperare;

32.

solicită statelor membre şi autorităţilor locale şi regionale din regiunea Dunării, precum şi organismelor responsabile cu dezvoltarea regională să contribuie la programele de mediu finanţate de Comisia Europeană, ca de exemplu Programul LIFE +(refacerea râurilor şi luncilor), programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, precum şi programul „Energie inteligentă pentru Europa” (EIE) destinat încurajării, în rândurile autorităţilor locale din zonă, a proiectelor privitoare la crearea de reţele energetice locale;

33.

menţionează că măsurile de transpunere a Directive-cadru privind apa trebuie să contribuie şi la conservarea durabilă a rezervelor de peşte. Rezervele de peşte din sistemul Dunării prezintă o mare diversitate a speciilor, includ multe specii de peşte endemice şi din acest motiv au o nevoie deosebită de protecţie;

34.

evidenţiază importanţa unor concepţii comunitare durabile în sectorul turismului. De exemplu, statele din regiunea Dunării îşi pot intensifica cooperarea cu privire la punerea în aplicare a Convenţiilor de la Espoo (7), Aarhus (8) şi Berna (9). Exemplul drumului de biciclete de-a lungul Dunării ilustrează beneficiile unei astfel de cooperări pentru toţi participanţii;

35.

consideră că în special schimbul de experienţă între autorităţile locale şi regionale, ca şi între organismele responsabile cu dezvoltarea regională, în aceste domenii este util pentru întreaga dezvoltare a regiunii Dunării. Acestea garantează, prin expertiza şi cunoaşterea caracteristicilor locale, o aplicare judicioasă a conceptelor comune. Cooperarea şi acordurile guvernamentale comune pe care le-au încheiat multe state şi regiuni din regiunea Dunării între ele indică posibilităţi de cooperare bine orientate;

36.

menţionează că Dunărea ar trebui considerată şi un vector pentru dezvoltarea economică în continuare a regiunii. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru legătura dintre căile terestre şi fluviale, precum şi cea dintre porturi şi centrele economice din regiune;

37.

menţionează importanţa proiectelor transfrontaliere care contribuie la depăşirea izolării economice a regiunilor frontaliere şi care pot îmbunătăţi competitivitatea şi stabilitatea acestora;

38.

constată că în sprijinirea stabilirii de contacte la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii un rol central le revine regiunilor şi localităţilor;

39.

atribuie în ansamblu un rol central sprijinirii mai puternice a proiectelor transfrontaliere şi transnaţionale, inclusiv ale ONG-urilor, actorilor economici şi sociali, precum şi ale autorităţilor locale şi regionale. În acest context trebuie să se ţină seama de utilizarea sinergiilor dintre programele de cooperare teritorială transfrontalieră, transnaţională şi interregională (obiectivul 3) şi programele din cadrul obiectivelor 1 şi 2. Astfel, statele, regiunile şi localităţile din regiunea Dunării din afara UE pot fi aduse mai aproape de Uniunea Europeană şi pot fi transmise în special oamenilor de la faţa locului valorile democraţiei şi statului de drept ale Uniunii Europene. Acordă o deosebită importanţă colaborării intensificate în domeniul dezvoltării tehnologice şi al cercetării, pe baza potenţialelor existente (resurse umane, infrastructură) în vederea dezvoltării economice durabile a regiunii Dunării;

40.

invită autorităţile naţionale competente din ţările din regiunea Dunării să adopte măsurile corespunzătoare pentru a permite participarea autorităţilor locale şi regionale la viitoarele Grupări europene de cooperare teritorială, aşa cum permite Regulamentul (CE) 1082/2006;

41.

reaminteşte că Dunărea este un fluviu navigat intens şi că navigaţia se va intensifica probabil şi mai mult în viitor şi, din acest motiv, subliniază importanţa măsurilor pentru sporirea securităţii transporturilor;

42.

menţionează în acest context Convenţia de la Belgrad (10) care reglementează navigaţia pe Dunăre;

43.

solicită statelor riverane Dunării să combată în continuare, în comun toate formele criminalităţii transfrontaliere, în special însă criminalitatea organizată, traficul de droguri, migraţia ilegală şi traficul de persoane;

44.

subliniază importanţa securităţii mediului, ca aspect important al securităţii în general, mai ales în ceea ce priveşte prevenirea poluării transfrontaliere, precum şi protecţia împotriva inundaţiilor;

45.

subliniază rolul autorităţilor locale şi regionale în promovarea dialogului intercultural. Datorită populaţiei lor adesea eterogene, oraşele şi regiunile sunt, pe baza experienţelor lor directe, într-o poziţie deosebit de bună să sprijine dialogul intercultural şi interreligios;

46.

subliniază importanţa pentru integrarea europeană a activităţilor culturale regionale, care joacă un rol de punte cu ţinuturile de origine situate în statele riverane Dunării;

47.

menţionează importanţa dezvoltării de parteneriate între oraşe, ca de exemplu reţeaua DonauHanse, deoarece acestea reprezintă o acţiune importantă pentru realizarea moto-ului european „Unitate în diversitate” prin participarea directă a cetăţenilor din Uniunea Europeană. Dialogul reciproc contribuie nu doar la eliminarea prejudecăţilor interculturale, ci constituie şi cadrul coeziunii sociale şi economice şi al dezvoltării durabile, promovând astfel punerea în aplicare a obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

48.

menţionează că instituţii precum Academia Europeană a Dunării, Universitatea Andrássy Gyula din Budapesta sau Institutul pentru Regiunea Dunării şi Europa Centrală pot juca un rol important prin combinarea potenţialelor existente şi atragerea unor noi grupuri-ţintă;

49.

profită de prilejul Anului european pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale (2010) şi al Anului european al voluntariatului (2011) pentru a atrage atenţia asupra faptului că dezvoltarea socială a regiunii Dunării trebuie să însoţească în mod inevitabil dezvoltarea economică, pentru a ancora în societate convingerea că UE prezintă avantaje pentru toţi cetăţenii;

50.

mulţumeşte tuturor actorilor care cultivă schimburile de experienţă cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale în regiunea Dunării pentru a accelera dezvoltarea din domeniile social şi al sănătăţii şi solicită acestora să îşi continue sprijinul la toate nivelurile;

51.

constată că, în contextul globalizării şi ţinând seama de aplicarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona, un rol din ce în ce mai important îi revine dezvoltării unor regiuni competitive şi orientate spre viitor;

52.

atrage atenţia asupra faptului că în prezent, în cursul perspectivei financiare 2007-2013, regiunea Dunării este divizată în două regiuni transnaţionale eligibile pentru programele europene, care în parte se suprapun: regiunea UE Europa Centrală şi regiunea UE Europa de Sud-Est. Separaţia spaţiului central şi sud-est-european, care anterior fusese considerat unitar, de la Marea Baltică la Marea Egee (CADSES), poate avea, în special în regiunea Dunării, efecte contraproductive durabile asupra coeziunii teritoriale, sociale şi economice. Având în vedere importanţa geografică şi cultural-istorică a regiunii Dunării, în special pentru coeziunea dintre Europa de Est şi de Vest, acesteia îi revine o dimensiune spaţială politico-strategică specială. Datorită importanţei sale geopolitice, cea mai bună soluţie ar fi crearea unui spaţiu de cooperare autonom;

53.

constată că, din acest motiv, regiunea Dunării ar trebui considerată drept o unică regiune transnaţională eligibilă pentru programele europene, în vederea exploatării depline a potenţialului său economic, social, ecologic şi cultural. O unică regiune eligibilă pentru programele europene ar asigura că:

54.

solicită instituţiilor europene să considere regiunea Dunării în cursul următoarei perspective financiare ca pe o unică regiune transnaţională eligibilă pentru programele europene. Instrumentele IPA şi IEVP reprezintă măsuri flexibile pentru integrarea deplină a statelor candidate, a celor potenţial candidate, precum şi a ţărilor terţe în regiunea de ansamblu eligibilă pentru programele europene. Extinderea în continuare a acestui sprijin este în beneficiul unei dezvoltări coerente a regiunii Dunării. În acest context, se sugerează examinarea posibilităţii de a consolida competenţa Comisiei pentru instrumentele de sprijinire FEDER, IPA şi IEVP şi pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană şi de a o plasa sub un serviciu unic al acesteia.