P6_TC1-COD(2007)0098

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului(CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 71,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Crearea unei piețe interne a transportului rutier, caracterizată prin condiții loiale de concurență, necesită aplicarea uniformă a unor norme comune privind accesul la ocupația de operator de transport rutier de marfă sau călători, denumită în continuare „ocupația de operator de transport rutier”. Aceste norme comune pot contribui la asigurarea unui nivel ridicat de calificare profesională a operatorilor de transport, la raționalizarea pieței, la îmbunătățirea calității serviciilor prestate în interesul operatorilor de transport, al clienților acestora și al economiei în ansamblu, precum și la îmbunătățirea siguranței rutiere. De asemenea, acestea au capacitatea de a favoriza exercitarea efectivă a dreptului de stabilire al operatorilor de transport.

(2)

Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la ocupația de operator de transport rutier de marfă și operator de transport rutier de călători și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor operatori de transport dreptul la libera stabilire pentru operațiuni de transport național și internațional (4) a stabilit condițiile minime de obținere a accesului la ocupația de operator de transport rutier, precum și recunoașterea reciprocă a documentelor necesare în acest sens. Cu toate acestea, experiența anterioară, analiza de impact și diversele studii efectuate arată că directiva menționată anterior este aplicată în mod disparat în statele membre. Această lipsă de uniformitate generează mai multe consecințe negative, în special denaturări ale concurenței, o anumită opacitate a pieței, un nivel inegal de control și riscul ca întreprinderi cu o calificare profesională mai slabă să ignore sau să respecte într-o mai mică măsură normele de siguranță rutieră și normele sociale, ceea ce poate dăuna imaginii sectorului.

(3)

Aceste consecințe sunt cu atât mai grave cu cât ar putea să perturbe buna funcționare a pieței interne a transporturilor rutiere, având în vedere faptul că accesul la piața transporturilor internaționale de marfă și a anumitor operațiuni de cabotaj este permis întreprinderilor din întreaga Comunitate. Singura condiție impusă acestor întreprinderi este aceea de a deține o licență comunitară care poate fi obținută din momentul în care aceste întreprinderi îndeplinesc condițiile de acces la ocupație, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr…./2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind normele comune aplicabile accesului pe piața transportului internațional rutier de marfă] (5) și cu Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind normele comune aplicabile accesului pe piața transportului internațional de călători cu autocarul și cu autobuzul] (6) .

(4)

Se impune, așadar, modernizarea normelor existente în materie de acces la ocupația de operator de transport rutier, pentru a garanta o aplicare mai uniformă și mai eficace a acestora. Întrucât respectarea acestor norme constituie principala condiție pentru a avea acces la piața comunitară, iar regulamentele reprezintă instrumentele comunitare aplicabile în acest domeniu, un regulament pare a fi instrumentul cel mai potrivit de stabilire a condițiilor privind accesul la ocupație.

(5)

În scopul asigurării unei concurențe loiale, normele comune privind exercitarea ocupației ar trebui să se aplice într-o măsură cât mai mare tuturor întreprinderilor. Cu toate acestea, nu este necesară includerea în prezentul regulament a întreprinderilor ale căror activități de transport au numai un impact foarte scăzut asupra pieței transporturilor.

(6)

Responsabilitatea de a verifica dacă o întreprindere îndeplinește în orice moment condițiile prevăzute de prezentul regulament ar trebui să îi revină statului membru de stabilire, astfel încât respectivul stat membru să poată să decidă, după caz, suspendarea sau retragerea autorizațiilor care îi conferă întreprinderii în cauză dreptul de a funcționa pe piață. Respectarea în totalitate a condițiilor de acces la ocupație și monitorizarea fiabilă a acestora implică o stabilire efectivă și stabilă a întreprinderilor.

(7)

Persoanele fizice care îndeplinesc cerințele privind buna reputație și competența profesională ar trebui să fie identificate în mod clar și desemnate autorităților competente. Respectivele persoane, denumite „gestionari responsabili de transport”, ar trebui să fie rezidenți într-un stat membru și să coordoneze în permanență și în mod eficient activitățile de transport ale întreprinderilor de transport rutier. Este adecvat să se precizeze condițiile în care se consideră că o persoană coordonează în mod continuu și efectiv o activitatea de transport în cadrul unei întreprinderi.

(8)

Buna reputație a unui gestionar responsabil de transport implică lipsa oricărei condamnări penale sau sancțiuni grave, în special pentru nerespectarea reglementărilor comunitare din domeniul transportului rutier. Este necesară definirea comună, în cadrul domeniilor reglementate de normele comunitare, a tipurilor de încălcări și a gravității acestora care ar putea afecta buna reputație a unei întreprinderi.

(9)	Comisia ar trebui să urmărească obiectivul de a garanta aplicarea în statele membre a unor sancțiuni similare din punct de vedere al severității, în cazul încălcărilor grave, luând măsurile corespunzătoare în acest sens.

(10)

O întreprindere de transport rutier trebuie să aibă o capacitate financiară minimă pentru a asigura începerea activității și gestionarea corespunzătoare a întreprinderii. Se impune utilizarea unor indicatori financiari bine definiți și pertinenți, care pot fi stabiliți pe baza conturilor anuale. Întreprinderile care doresc acest lucru trebuie să aibă posibilitatea de a-și dovedi capacitatea financiară prin intermediul unei garanții bancare sau al altui instrument financiar, de exemplu asigurarea, ceea ce poate reprezenta pentru acestea o metodă mai simplă și mai ieftină.

(11)

Un nivel ridicat al calificării profesionale poate spori eficiența socioeconomică a sectorului de transport rutier. Prin urmare, este necesară asigurarea unor formări de calitate pentru candidații la funcția de gestionar responsabil de transport. În vederea asigurării unei mai bune uniformități a condițiilor de formare și de examinare, precum și a transparenței în relația cu candidații, este necesar ca statele membre să poată acredita centrele de examinare și de formare în conformitate cu anumite criterii care urmează să fie definite la nivel național. De la momentul finalizării pieței interne, piețele naționale nu mai sunt separate. Prin urmare, persoanele responsabile de coordonarea activităților de transport ar trebui să posede cunoștințele necesare pentru coordonarea de operațiuni de transport atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Ca urmare a progreselor tehnice, este posibil ca lista materiilor care trebuie cunoscute pentru a obține certificatul de competență profesională, precum și procedura de organizare a examenelor să evolueze și din acest motiv este necesar să se prevadă posibilitatea actualizării acestora.

(12)

O concurență loială și un transport rutier în deplină conformitate cu normele aplicabile necesită un nivel uniform de supraveghere și de monitorizare de către statele membre. În acest sens, un rol esențial revine autorităților naționale responsabile de supravegherea întreprinderilor și a valabilității autorizației acestora, fiind necesar să se garanteze faptul că respectivele autorități pot lua, dacă se impune aceasta, măsurile adecvate, în special , în cazurile cele mai grave, prin suspendarea sau retragerea autorizațiilor sau declararea gestionarilor responsabili de transport neglijenți sau care acționează cu rea credință drept inapți pentru exercitarea funcției respective. Luarea unei astfel de măsuri trebuie să fie precedată de o analiză atentă a măsurii respective, din perspectiva principiului proporționalității. Cu toate acestea, o întreprindere ar trebui să fie avertizată în prealabil și ar trebui să beneficieze de o perioadă de timp rezonabilă în decursul căreia să-și remedieze situația înainte de a i se aplica astfel de sancțiuni.

(13)

O cooperare administrativă mai organizată între statele membre ar îmbunătăți eficacitatea supravegherii întreprinderilor care funcționează în mai multe din aceste state și ar reduce costurile administrative. Registre electronice ale întreprinderilor, interconectate la nivel european și conforme cu normele comunitare privind protecția datelor cu caracter personal ar facilita această cooperare și ar reduce costurile aferente controalelor, atât pentru întreprinderi, cât și pentru administrații. În majoritatea statelor membre există deja registre electronice naționale. De asemenea, există deja infrastructuri de interconectare între state membre. Prin urmare, se poate recurge, în mod mai sistematic și cu costuri mai reduse, la aceste registre electronice naționale ale întreprinderilor și la interconectările dintre acestea la nivel european, ceea ce ar contribui, astfel, atât la reducerea semnificativă a costurilor administrative ale controalelor, cât și la îmbunătățirea eficacității acestora.

(14)

Anumite date privind încălcările și sancțiunile, incluse în aceste registre, au caracter personal. Prin urmare, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta respectarea Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (7), în special în ceea ce privește controlul prelucrării acestor date de către autoritatea publică, dreptul de informare a persoanelor în cauză, dreptul de acces și dreptul de opoziție al acestora. În sensul prezentului regulament, pare necesară păstrarea acestui tip de date timp de cel puțin doi ani, pentru a evita stabilirea întreprinderilor descalificate pe teritoriul altor state membre.

(15)

Interconectarea registrelor electronice naționale este esențială în scopul de a asigura un schimb de informații rapid și eficace între statele membre și de a garanta faptul că operatorii de transport rutier nu sunt tentați să comită sau să-și asume riscul de a comite încălcări grave în alte state membre decât statul membru în care s-au stabilit. Realizarea acestei interconectări necesită definirea comună a formatului exact al datelor care fac obiectul schimburilor de informații, precum și a procedurilor tehnice de realizare a acestor schimburi.

(16)	Pentru ca schimbul de informații dintre statele membre să fie eficace, ar trebui să se desemneze puncte de contact naționale și să se precizeze anumite proceduri comune cu privire la termenele și natura informațiilor minime care trebuie transmise.

(17)

În vederea facilitării libertății de stabilire, prezentarea documentelor adecvate eliberate de o autoritate competentă a statului membru de origine a operatorului de transport rutier ar trebui să fie acceptată ca dovadă suficientă a bunei reputații necesare accesului la activitățile în cauză într-un stat membru gazdă, cu condiția garantării faptului că persoanele respective nu au fost declarate inapte pentru exercitarea ocupației în celelalte state membre de origine.

(18)	În ceea ce privește competența profesională, un model unic de certificat eliberat în temeiul dispozițiilor prezentului regulament ar trebui recunoscut drept dovadă suficientă de către statul membru de stabilire, în scopul facilitării libertății de stabilire.

(19)

La nivel comunitar este necesară o monitorizare mai strictă a aplicării dispozițiilor prezentului regulament, ceea ce implică transmiterea prin intermediul Comisiei a unor rapoarte periodice privind buna reputație, capacitatea financiară și competența profesională a întreprinderilor din sectorul de transport rutier, întocmite pe baza registrelor electronice naționale.

(20)	Statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament. Respectivele sancțiuni ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(21)

Deoarece obiectivul acțiunii propuse, respectiv modernizarea normelor de reglementare a accesului la ocupația de operator de transport rutier în scopul asigurării unei puneri în aplicare mai uniforme și comparabile a acestora în statele membre, nu poate fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(22)	Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8).

(23)

Comisia ar trebui, în special, să fie autorizată, să stabilească o listă a categoriilor și tipurilor încălcărilor și a nivelurilor de gravitate ale încălcărilor grave , care pot determina, în anumite circumstanțe, pierderea de către operatorii de transport rutier a bunei reputații cerute, să adapteze la progresul tehnic anexa la prezentul regulament referitoare la cunoștințele care trebuie luate în considerare pentru recunoașterea de către statele membre a competenței profesionale, precum și anexa referitoare la modelul de certificat de competență profesională, și să stabilească lista încălcărilor care pot determina autoritățile, în anumite circumstanțe, și în mod proporțional cu natura încălcării, să ia în considerare suspendarea sau retragerea autorizației de exercitare a profesiei sau emiterea unei declarații de inaptitudine. Deoarece măsurile respective au un caracter general și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament sau să îl completeze prin adăugarea de noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Din motive de eficiență, termenele aplicabile în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui să fie reduse în ceea ce privește actualizarea modelului de certificat de competență profesională.

(24)	Prin urmare, Directiva 96/26/CE ar trebui să se abroge,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect și domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește normele privind accesul la ocupația de operator de transport rutier și exercitarea respectivei ocupații.

(2)    Prezentul regulament se aplică tuturor întreprinderilor stabilite pe teritoriul Comunității care exercită ocupația de operatori de transport rutier. Se aplică, de asemenea, întreprinderilor care intenționează să exercite respectiva ocupație , iar referirile la întreprinderile care exercită ocupația de operator de transport rutier se consideră, dacă este cazul, că includ o referire la întreprinderile care intenționează să efectueze astfel de operațiuni.

(3)    Prin derogare de la alineatul (1), prezentul regulament nu se aplică:

a)

întreprinderilor care își desfășoară activitatea de operator de transport rutier numai cu ajutorul unor autovehicule sau ansambluri de vehicule a căror greutate admisă cu încărcătură nu depășește 3, 5 tone. Cu toate acestea, statele membre pot micșora acest prag pentru toate sau pentru o parte din categoriile de transport.

b)	întreprinderilor care efectuează transporturi rutiere de călători exclusiv în scopuri necomerciale, în regim gratuit , a căror activitate principală este alta decât aceea de operator de transport rutier de călători și ale căror vehicule sunt conduse de proprii angajați.

c)	întreprinderilor care exercită ocupația de operator de transport rutier național, numai cu ajutorul autovehiculelor cu o viteză maximă autorizată care nu depășește 40 km/h.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

a)	„ocupație de operator de transport rutier”înseamnă ocupația de operator de transport rutier de călători sau ocupația de operator de transport rutier de marfă;

b)	„ocupație de operator de transport rutier de marfă”înseamnă activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul fie al unor autovehicule, fie al unui ansamblu de vehicule, transportul de marfă în beneficiul altor persoane;

c)

„ocupație de operator de transport rutier de călători”înseamnă activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul unor autovehicule construite și echipate astfel încât să fie potrivite pentru transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto, și destinate acestui acest scop, servicii de transport de călători pentru public sau pentru anumite categorii de utilizatori, contra cost, achitate de către persoanele transportate sau de către organizatorul transportului;

d)

„întreprindere”înseamnă orice persoană fizică, orice persoană juridică, cu scop lucrativ sau nu, orice asociație sau grup de persoane fără personalitate juridică, cu scop lucrativ sau nu, sau orice organism oficial, indiferent dacă are personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate cu o astfel de personalitate juridică;

e)

„gestionar responsabil de transport”înseamnă o persoană fizică angajată a unei întreprinderi sau, în cazul persoanelor fizice, chiar persoana în cauză sau, în cazul în care se prevede în mod explicit , o altă persoană fizică pe care aceasta o desemnează printr-un contract și care coordonează în mod efectiv și permanent activitățile de transport ale respectivei întreprinderi;

f)	„autorizație de exercitare a ocupației de operator de transport rutier”înseamnă o decizie administrativă prin care o întreprindere care îndeplinește condițiile prevăzute de prezentul regulament este autorizată să exercite ocupația de operator de transport rutier;

g)

„autoritate competentă ”înseamnă o autoritate națională, regională sau locală dintr-un stat membru, care , pentru a autoriza exercitarea ocupației, verifică îndeplinirea de către o întreprindere a condițiilor prevăzute de prezentul regulament și care este abilitată să acorde, să suspende sau să retragă autorizația de exercitare a ocupației de operator de transport rutier;

h)	„stat membru de stabilire”înseamnă statul membru pe teritoriul căruia este stabilită o întreprindere, indiferent de faptul că gestionarul responsabil de transport al acelei întreprinderi este resortisant al unei alte țări.

Articolul 3

Cerințe necesare exercitării ocupației de operator de transport rutier

Întreprinderile care exercită ocupația de operator de transport rutier trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a)	să fie stabilite în mod efectiv și stabil pe teritoriul unui stat membru , în conformitate cu articolul 5 ;

b)	să aibă o reputație bună , în conformitate cu articolul 6 ;

c)	să aibă capacitatea financiară adecvată , în conformitate cu articolul 7 ;

d)	să aibă competența profesională necesară , în conformitate cu articolul 8.

Condițiile care trebuie îndeplinite pentru a corespunde fiecăreia dintre aceste cerințe sunt definite în capitolul II. Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului regulament, statele membre pot decide să impună condiții suplimentare pe care întreprinderile trebuie să le îndeplinească pentru a fi autorizate să exercite ocupația de operator de transport rutier.

Articolul 4

Gestionar responsabil de transport

(1)   O întreprindere care exercită ocupația de operator de transport rutier desemnează cel puțin o persoană fizică , gestionarul responsabil de transport, care îndeplinește atât cerințele prevăzute la articolul 3 literele (b) și (d) , cât și următoarele condiții:

a)	să coordoneze în mod efectiv și în permanență activitatea de transport a întreprinderii;

b)

să aibă o legătură reală cu întreprinderea, cu alte cuvinte să fie angajat , partener, director sau acționar al întreprinderii sau să aibă o relație contractuală de natură similară cu aceasta, sau, în cazul persoanelor fizice, să fie chiar respectiva persoană , sau, în cazul în care întreprinderea constă într-un parteneriat, să aibă drept de reprezentare legală și de a lua decizii cu caracter obligatoriu în numele parteneriatului .

c )	să fie rezident într-un stat membru.

Întreprinderea informează autoritatea competentă cu privire la gestionarul sau gestionarii responsabili de transport astfel desemnați.

(2)    În cazul în care o întreprindere nu îndeplinește cerința privind capacitatea profesională prevăzută la articolul 3 litera (d), autoritatea competentă poate să-i acorde autorizația de exercitare a ocupației de operator de transport fără a fi desemnat un gestionar responsabil de transport în conformitate cu alineatul (1) , cu condiția ca:

a)

întreprinderea respectivă să desemneze o altă persoană fizică, cu reședința într-un stat membru și care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3 literele (b) și (d) și care este abilitată prin contract să exercite, în numele său, atribuții de gestionar responsabil de transport și să informeze autoritatea competentă în consecință ;

b)

contractul dintre întreprindere și gestionarul responsabil de transport să precizeze sarcinile pe care acesta din urmă trebuie să le îndeplinească fără întrerupere și să indice responsabilitățile care îi revin acestuia în calitate de gestionar responsabil de transport; sarcinile care trebuie precizate includ, în special, sarcini legate de gestionarea activităților de întreținere și mentenanță a vehiculelor, de verificare a contractelor și a documentelor de transport, de contabilitate, de alocare a încărcăturilor sau serviciilor pentru fiecare conducător auto și vehicul și de verificare a procedurilor de siguranță;

c)

persoana desemnată să nu coordoneze, în calitate de gestionar responsabil de transport, activitățile de transport a mai mult de patru întreprinderi diferite. Autoritatea competentă poate hotărî numărul maxim de vehicule care este gestionat de gestionarul responsabil de transport, număr care nu poate fi mai mare de 50 pentru fiecare dintre responsabili;

d)	persoana desemnată să fie independentă de celelalte întreprinderi care solicită întreprinderii efectuarea unor operațiuni de transport sau care efectuează operațiuni de transport în numele întreprinderii .

Capitolul II

Condiții care trebuie îndeplinite

Articolul 5

Condiții referitoare la cerințele de stabilire

Pentru a corespunde cerinței prevăzute la articolul 3 litera (a), întreprinderea trebuie, în statul membru respectiv:

a)

să aibă un sediu, în incinta căruia să fie păstrate documentele de lucru, pe durata perioadelor prevăzute de lege, și în special toate documentele contabile, documentele de gestionare a personalului și orice alte documente la care trebuie să aibă acces autoritatea competentă de autorizare a exercitării ocupației, pe suporturi de date sigure, în scopul verificării respectării condițiilor prevăzute de prezentul regulament , cu respectarea tuturor standardelor relevante de protecție a datelor cu caracter personal ;

b)	să dispună de unul sau mai multe vehicule, proprietate personală sau deținute sub altă formă, în special în temeiul unui contract de cumpărare în rate, de închiriere sau de leasing sau al unui contract de cumpărare, înmatriculate în respectivul stat membru;

c)	să dirijeze efectiv și continuu activitățile de la centrul de exploatare, situat în statul membru respectiv, dotat cu echipamentele corespunzătoare și să fie în măsură să demonstreze, la cerere, unde anume în statul membru de stabilire sunt parcate autovehiculele, atunci când nu sunt în uz.

Articolul 6

Condiții privind cerința de bună reputație

(1)   În sensul articolului 3 litera (b) și în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, statele membre determină condițiile pe care o întreprindere și un gestionar responsabil de transport trebuie să le îndeplinească în conformitate cu prezentul regulament, astfel încât fiecare să satisfacă cerința privind buna reputație .

Aceste condiții includ următoarele cerințe :

a)

nu există niciun motiv serios care să pună la îndoială buna reputație a întreprinderii de transport, a gestionarilor săi responsabili de transport sau a oricărei alte persoane relevante, cum ar fi o condamnare sau sancțiuni pentru o încălcare gravă a normelor naționale în vigoare în ceea ce privește: i) dreptul comercial; ii) dreptul insolvenței și falimentul; iii) condițiile de remunerare și de muncă aferente ocupației respective; iv) circulația și siguranța rutieră; v) răspunderea profesională; precum și vi) traficul cu ființe umane sau droguri.

b)

gestionarul responsabil de transport sau întreprinderea de transport nu au suferit condamnări pentru cazuri de încălcare gravă a normelor comunitare într-unul sau mai multe state membre, în special în ceea ce privește: i) timpul de conducere și timpul de odihnă al conducătorilor auto, timpul de lucru și instalarea și utilizarea aparatelor de control; în cadrul verificării ar trebui să se examineze respectarea permanentă a acestora, modalitatea de arhivare a datelor și cerința de protecție a datelor cu caracter personal obținute ; ii) masa și dimensiunile maxime ale vehiculelor utilitare utilizate în cadrul traficului internațional; iii) calificarea inițială și formarea continuă a conducătorilor auto; iv) starea tehnică a vehiculelor utilitare, inclusiv inspecțiile tehnice obligatorii ale autovehiculelor; v) accesul la piața de transport rutier internațional de marfă sau, după caz, accesul la piața de transport de călători; vi) siguranța transportului rutier de mărfuri periculoase; vii) instalarea și utilizarea dispozitivelor de limitare a vitezei pe anumite categorii de vehicule; viii) permisul de conducere. ix) accesul la ocupație.

(2)   În sensul alineatului (1) al doilea paragraf litera (b):

a)

dacă gestionarul responsabil de transport sau întreprinderea de transport suferă o condamnare sau sancțiune într-unul sau mai multe state membre pentru cele mai grave încălcări ale normelor comunitare, enumerate în anexa III, aceasta duce la pierderea bunei reputații după desfășurarea adecvată a unei proceduri administrative și, dacă este cazul, după efectuarea unui control la sediul întreprinderii, cu excepția cazului în care autoritatea competentă, din motive excepționale și justificate în mod corespunzător, decide că aceasta ar constitui o reacție disproporționată. În acest caz, motivele excepționale și justificate în mod corespunzător sunt înregistrate în registrul național și indicate în raportul menționat la articolul 25 alineatul (1). Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, referitoare la adaptarea anexei III pentru a ține seama de evoluția acquis-ului comunitar în domeniul transportului rutier se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3).

(b)

Comisia adoptă, cel târziu la 1 ianuarie 2010, o listă a categoriilor, tipurilor și nivelurilor de gravitate ale încălcărilor care pot determina pierderea bunei reputații. Atunci când stabilesc prioritățile pentru controalele desfășurate în conformitate cu articolul 11 alineatul (2), statele membre țin seama de datele privind încălcările respective, inclusiv de informațiile primite de la alte state membre.

Măsurile referitoare la această listă și destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3) .

În acest scop, cel târziu la 1 ianuarie 2010, Comisia:

i)	stabilește categoriile și tipurile de încălcări întâlnite cel mai frecvent;

ii)	definește nivelul de gravitate al încălcărilor în funcție de potențialul lor de a crea un pericol de moarte sau de răniri grave; precum și

iii)	stabilește frecvența de repetare începând de la care încălcările repetate sunt considerate mai grave, ținând seama de numărul de șoferi folosiți pentru activitățile de transport coordonate de gestionarul responsabil de transport

(3)   Cerința privind buna reputație rămâne neîndeplinită până când se produce reabilitarea sau orice altă măsură cu efect echivalent, în conformitate cu dispozițiile naționale relevante în vigoare.

Articolul 7

Condiții privind cerința de capacitate financiară

(1)   În sensul articolului 3 litera (c), o întreprindere trebuie să poată să facă față în orice moment obligațiilor sale financiare pe parcursul exercițiului financiar contabil. În acest sens, întreprinderea trebuie să demonstreze , pe baza conturilor anuale verificate de un auditor sau de o persoană acreditată în mod corespunzător, că dispune în fiecare an de capital și rezerve în valoare de cel puțin 9 000 EUR pentru un singur vehicul utilizat și de 5 000 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar utilizat.

Pentru a demonstra resursele de capital se aduc dovezi sub forma unui bilanț comercial autorizat sau a unui bilanț în scop fiscal. Persoanele care își depun candidatura pentru a obține accesul la ocupația de operator de transport rutier pentru prima dată trebuie să depună un bilanț de deschidere autorizat.

În sensul prezentului regulament, valoarea euro este stabilită în fiecare an în monedele naționale ale statelor membre care nu participă la cea de-a treia fază a Uniunii Monetare. Ratele aplicate sunt cele obținute în prima zi lucrătoare din luna octombrie și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Ele intră în vigoare la data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor.

Posturile contabile menționate la primul paragraf se înțeleg asemenea celor definite în Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale  (9).

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate accepta ca o întreprindere să facă dovada capacității sale financiare printr-un certificat eliberat de una sau mai multe bănci sau alte organisme financiare, inclusiv companii de asigurare care garantează pentru întreprindere printr-o garanție bancară sau prin orice alt mijloc similar pentru sumele stabilite la alineatul (1) primul paragraf. Garanția bancară sau asigurarea poate fi reținută de autoritatea competentă care autorizează exercitarea ocupației și nu poate fi eliberată decât cu acordul acesteia. Autoritatea competentă stabilește, de asemenea, condițiile în care garanția bancară sau asigurarea poate fi reținută și eliberată în beneficiul altor creditori.

(3)   Conturile anuale menționate la alineatul (1) , precum și garanția bancară menționată la alineatul (2) , care trebuie verificate, sunt cele ale entității economice stabilite pe teritoriul statului membru unde se solicită eliberarea unei autorizații și nu cele ale oricăror alte entități stabilite într-un alt stat membru…

Articolul 8

Condiții privind cerința de compentență profesională

(1)   În sensul articolului 3 litera (d), persoana sau persoanele în cauză dispun de cunoștințele corespunzătoare nivelului de formare prevăzut în anexa I secțiunea 1, în ceea ce privește materiile enumerate în respectiva anexă. Cerința se constată a fi îndeplinită după susținerea unui examen scris obligatoriu care , la alegerea unui stat membru, poate fi completat printr-un examen oral. Aceste examene sunt organizate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa I secțiunea II.

( 2 )    Persoanele în cauză susțin examenul în statul membru în care își au reședința.

(3)   Numai autoritățile și organismele acreditate în acest sens de către un stat membru conform unor criterii definite la nivel național pot organiza examenele scrise și orale necesare constatării competenței profesionale. Statele membre verifică periodic conformitatea cu dispozițiile prevăzute în anexa I a condițiilor în care examenele sunt organizate de către autoritățile sau organismele acreditate.

(4)   Statele membre acreditează, conform unor criterii proprii și reciproc compatibile , organismele în măsură să asigure formări de calitate pentru candidați în vederea pregătirii în mod eficient pentru examen, precum și formări continue destinate gestionarilor responsabili de transport care doresc actualizarea cunoștințelor lor. Statele membre verifică periodic dacă organismele în cauză continuă să îndeplinească criteriile conform cărora au obținut acreditarea.

(5)   Statele membre pot excepta de la susținerea examenului persoanele care fac dovada a cel puțin zece ani de experiență practică neîntreruptă, dobândită înaintea publicării prezentului regulament, într-o întreprindere de transport, la nivel de conducere.

( 6 )    Statele membre pot promova formarea menționată la anexa I și un examen astfel cum este menționat la articolul 8 alineatul (1) pentru gestionarii responsabili de transport, la intervale de zece ani, pentru a garanta faptul că aceștia sunt la curent cu evoluțiile din sector.

(7)     Statele membre se asigură că gestionarii responsabili de transport cu experiență, care au revenit în profesie după o absență de cinci ani, urmează cursuri de reformare profesională și de recuperare, necesare pentru dovedirea competenței profesionale continue și a cunoștințelor cu privire la evoluțiile curente în legislația aplicabilă acestei profesii .

(8)   Statele membre pot excepta titularii de diplome de absolvire a învățământului superior sau tehnic, eliberate în același stat membru și care implică frecventarea unor cursuri pentru materiile enumerate în lista din anexa I și pe care îi desemnează special în acest sens, de la formarea organizată pentru materiile respective și de la susținerea examenului .

(9)   Un certificat eliberat de autoritatea sau organismul menționat la alineatul (3) trebuie prezentat ca dovadă a capacității profesionale. Acest certificat nu este transferabil unei alte persoane fizice sau juridice . Acesta se redactează conform modelului din anexa II și poartă ștampila sau timbrul sec al autorității sau organismului acreditat care l-a eliberat.

(10)   Comisia adaptează anexa I și anexa II la progresul tehnic. Măsurile respective, fiind destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 24 alineatul (3), în ceea ce privește anexa I și în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 24 alineatul (4), în ceea ce privește anexa II.

(11)   Este încurajată organizarea activă de schimburi de experiență și de informații între statele membre în materie de formare, de examinare și de acreditare, în principal, dar nu în exclusivitate, prin intermediul comitetului menționat la articolul 24 și prin intermediul oricărui organism desemnat de Comisie.

Capitolul III

Autorizare și supraveghere

Articolul 9

Autorități competente

(1)   Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități competente pentru a garanta punerea în aplicare corectă a prezentului regulament. Respectivele autorități competente sunt abilitate:

a)	să examineze cererile introduse de întreprinderi;

b)	să acorde autorizații de exercitare a ocupației, precum și să suspende și să retragă respectivele autorizații;

c)	să declare că o persoană fizică nu este potrivită pentru a coordona, în calitate de gestionar responsabil de transport, activitatea de transport a unei întreprinderi;

d)	să efectueze controalele necesare pentru a verifica dacă o întreprindere îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3.

(2)   Autoritățile competente publică toate condițiile care trebuie îndeplinite în temeiul prezentului regulament, orice alte dispoziții naționale, procedurile care trebuie urmate de către candidații interesați, precum și explicațiile aferente.

Articolul 10

Examinarea și înregistrarea cererilor

(1)    O întreprindere de transport care respectă cerințele prevăzute la articolul 3 este autorizată, la cerere, să exercite ocupația de operator de transport rutier. Autoritatea competentă se asigură că întreprinderea care depune o cerere satisface cerințele prevăzute la articolul 3 .

(2)   Autoritatea competentă este responsabilă pentru întreținerea și actualizarea registrului electronic național menționat la articolul 15.

Autoritatea competentă înscrie în registrul electronic național menționat la articolul 15 denumirea oficială a întreprinderii, numele gestionarului responsabil de transport desemnat de aceasta , precum și o notă referitoare la capacitatea sa de a ocupa această funcție , adresa de stabilire, numărul de vehicule utilizate și, în cazul în care autorizația este valabilă pentru transporturile internaționale, numărul de serie a licenței comunitare și cel al copiilor legalizate.

(3)   Termenul de examinare de către autoritatea competentă a unei cereri de autorizație trebuie să fie cât mai scurt cu putință și să nu depășească trei luni.

(4)   Începând cu 1 ianuarie 2012 , o autoritate competentă verifică , în caz de îndoială , în scopul de a evalua buna reputație a unei întreprinderi, dacă gestionarul sau gestionarii responsabili de transport desemnați nu sunt — la data depunerii cererii — declarați inapți pentru coordonarea activității de transport a unei întreprinderi într-unul din statele membre, în temeiul articolului 13.

(5)   Întreprinderile care dețin o autorizație de exercitare a ocupației de operator de transport notifică autorității competente care a eliberat respectiva autorizație, în termen de 28 de zile, schimbările survenite cu privire la datele menționate la alineatul (2).

Articolul 11

Controale

(1)   Autoritățile competente verifică dacă întreprinderile cărora le-au acordat autorizații de exercitare a profesiei de operator de transport rutier continuă să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 3. În acest sens, acestea verifică, o dată la cinci ani, dacă întreprinderile continuă să îndeplinească fiecare dintre cerințele respective.

Comisia modifică frecvența cu care se efectuează controalele periodice în funcție de progresul tehnic, în special de registrele electronice naționale menționate la articolul 15. Măsurile respective, fiind destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 24 alineatul (3).

(2)   Pe lângă verificările prevăzute la alineatul (1), autoritățile competente efectuează controale care vizează întreprinderile clasificate ca prezentând un grad de risc mai ridicat , conform sistemului instituit de statele membre în aplicarea articolului 9 din Directiva 2006/22/CE (10). Statele membre extind aplicarea acestui sistem de clasificare a riscurilor la totalitatea încălcărilor identificate la articolul 6 din prezentul regulament.

(3)   Un stat membru efectuează controalele necesare pentru a verifica dacă o întreprindere continuă să îndeplinească cerințele de acces la ocupație ori de câte ori Comisia îi solicită acest lucru. Statul membru transmite Comisiei rezultatele controalelor efectuate ca urmare a respectivei solicitări și măsurile luate în cazul în care se constată că întreprinderea în cauză nu mai îndeplinește cerințele prevăzute de prezentul regulament.

Articolul 12

Procedura de avertizare și de retragere a autorizațiilor

(1)    În cazul în care autoritatea competentă constată că o întreprindere riscă să nu mai îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 3 , aceasta informează întreprinderea în consecință. În cazul în care autoritatea competentă constată că una dintre cerințe nu mai este îndeplinită, aceasta poate acorda întreprinderii un termen pentru regularizarea situației sale, în cadrul următoarelor limite: .

a)

un termen de maximum trei luni pentru recrutarea unui înlocuitor al gestionarului responsabil de transport, în cazul în care acesta nu mai îndeplinește cerințele de bună reputație sau capacitate profesională, care poate fi prelungit cu încă trei luni în caz de deces sau incapacitate fizică a gestionarului responsabil de transport;

b)	un termen de maximum trei luni atunci când întreprinderea trebuie să-și regularizeze situația aducând dovada că este stabilită în mod efectiv și stabil;

c)	un termen de maximum șase luni în cazul neîndeplinirii cerinței de capacitate financiară, pentru a demonstra, pornind de la un plan financiar bazat pe ipoteze realiste, că cerința de capacitate financiară va fi din nou îndeplinită în mod permanent începând cu următorul exercițiu contabil.

(2)    Autoritatea competentă poate să le pretindă întreprinderilor a căror autorizație a fost suspendată sau retrasă să se asigure că, înaintea luării oricărei măsuri de reabilitare, gestionarii responsabili de transport ai acestora urmează cursul de formare și promovează examenul menționat la articolul 8.

(3)    Dacă autoritatea compententă constată că întreprinderea nu mai îndeplinește una sau mai multe dintre cerințele enumerate la articolul 3, aceasta suspendă sau retrage autorizația de exercitare a ocupației de operator de transport rutier acordată unei întreprinderi, cu respectarea termenelor menționate la alineatul (1) .

Articolul 13

Declararea gestionarului responsabil de transport drept inapt

(1)   În cazul comiterii unor încălcări grave, în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (b), a căror gravitate este dovedită prin caracterul lor sistematic, premeditat sau prin încercări de disimulare a faptelor, care îi sunt imputate gestionarului responsabil de transport, autoritatea competentă declară gestionarul responsabil de transport al întreprinderii căreia i s-a retras autorizația ca inapt pentru coordonarea activității de transport a unei întreprinderi.

(2)   Până la luarea unei măsuri de reabilitare în conformitate cu dispozițiile naționale relevante , certificatul de capacitate profesională menționat la articolul 8 alineatul (9) al persoanei declarate inapte pentru coordonarea activității de transport, își pierde valabilitatea în toate statele membre…

Articolul 14

Decizii ale autorităților competente și dreptul la acțiune

(1)    Deciziile negative luate de autoritățile competente din statele membre în temeiul prezentului regulament , inclusiv cele de respingere a unei cereri, de suspendare sau de retragere a unei autorizații existente și de declarare a inaptitudinii gestionarului responsabil de transport trebuie să fie motivate în mod corespunzător.

Aceste decizii iau în considerare informațiile disponibile cu privire la încălcările comise de respectiva întreprindere sau de unul dintre gestionarii responsabili de transport în alte state membre și care pot afecta buna reputație a întreprinderii, precum și orice alte informații aflate la dispoziția autorității competente.

Acestea precizează măsurile de reabilitare aplicabile în caz de suspendare a autorizației sau de declarare a inaptitudinii.

(2)   Statele membre se asigură că întreprinderile și persoanele în cauză au posibilitatea de a ataca deciziile menționate la alineatul (1) , inclusiv pe cale judecătorească .

Capitolul IV

Simplificare și cooperare administrativă

Articolul 15

Registre electronice naționale

(1)   În ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament, în special a articolelor 10, 11, 12, 13 și 25, fiecare stat membru deține un registru electronic național al întreprinderilor de transport rutier și al gestionarilor responsabili de transport care au primit din partea unei autorități competente desemnate de respectivul stat autorizația de exercitare a ocupației de operator de transport rutier. Prelucrarea datelor înscrise în acest registru se face sub controlul autorității publice desemnate în acest sens , care este responsabilă, de asemenea, pentru folosirea și actualizarea acestora. Registrul electronic național conține o secțiune publică și o secțiune confidențială. Registrul electronic național este disponibil on-line tuturor autorităților de resort, menționate la articolul 9, din respectivul stat membru. Secțiunea confidențială a registrului electronic național este accesibilă altor autorități decât cele competente numai dacă este vorba de autorități învestite oficial cu drept de control și putere de sancționare în sectorul transportului rutier și ai căror funcționari sunt atestați.

Cel târziu la 1 ianuarie 2010, Comisia definește, împreună cu statele membre, structura minimă a datelor care trebuie introduse în registrul electronic național .

Secțiunea din registrul electronic național care privește întreprinderile de transport rutier ale unui stat membru conține următoarele elemente:

a)	denumirea și forma juridică a întreprinderii;

b)	adresa de stabilire a acesteia;

c)	numele gestionarului responsabil de transport desemnat pentru a îndeplini cerința de bună reputație și capacitate profesională și, după caz, numele reprezentantului legal;

d)	tipul de autorizație, numărul de vehicule acoperite de aceasta și, după caz, numărul de serie a licenței comunitare și a copiilor legalizate ale acesteia și numărul de înmatriculare al fiecărui vehicul exploatat în baza autorizației în afara statului membru unde este stabilită întreprinderea ;

e)	numărul, categoria și tipul de încălcări grave care au condus la aplicarea unei sancțiuni în cursul ultimilor doi ani;

f)	numele persoanelor care au fost declarate inapte pentru coordonarea activității de transport a unei întreprinderi în cursul ultimilor doi ani, precum și măsurile de reabilitare aplicabile.

Secțiunea din registrul electronic național care privește gestionarii responsabili de transport rutier ai unui stat membru conține următoarele elemente:

a)	numele gestionarului responsabil de transport declarat apt să coordoneze activitatea de transporturi a unei întreprinderi;

b)	denumirea, forma juridică și adresa întreprinderii sau întreprinderilor coordonate.

Statele membre pot alege să păstreze în registre separate informațiile menționate la al treilea paragraf literele (e) și (f). În acest caz, datele relevante sunt disponibile la cerere sau direct pentru toate autoritățile competente ale statului membru în cauză. Informațiile solicitate sunt furnizate în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării.

În orice caz, informațiile menționate la al treilea paragraf literele (e) și (f) sunt accesibile altor autorități decât cele competente doar dacă este vorba de autorități învestite oficial cu drept de control și putere de sancționare în sectorul transportului rutier și ai căror funcționari sunt atestați sau sunt supuși unei obligații oficiale de confidențialitate.

(2)   Datele referitoare la o întreprindere a cărei autorizație a fost suspendată sau retrasă sunt păstrate în registru timp de doi ani de la expirarea suspendării sau a retragerii licenței și sunt eliminate din registru imediat după expirarea acestui termen .

Datele referitoare la orice persoană declarată inaptă pentru ocupație rămân înscrise în registru până la restabilirea bunei reputații a persoanei respective în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (3). Imediat după luarea unor măsuri de reabilitare sau a unor măsuri echivalente, datele respective sunt eliminate.

Aceste date indică motivele care au stat la baza suspendării sau retragerii autorizațiilor sau a declarării inaptitudinii, precum și perioada de timp corespunzătoare.

(3)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca toate datele incluse în registrele electronice naționale să fie actualizate și exacte, în special cele menționate la alineatul (1) al treilea paragraf literele (e) și (f).

(4)   Statele membre iau măsurile necesare pentru ca registrele electronice naționale să fie interconectate la nivel comunitar până cel târziu la data de 31 decembrie 2010. Interconectarea se realizează în așa fel încât autoritatea competentă a oricărui stat membru să poată consulta registrele electronice naționale ale tuturor statelor membre. Comisia ia orice inițiativă necesară facilitării punerii în aplicare a acestui alineat.

(5)   În sensul alineatului (4), normele comune privind formatul datelor care fac obiectul schimburilor de informații și cele privind procedurile tehnice necesare consultării automate a registrelor electronice ale celorlalte state membre sunt adoptate de Comisie conform procedurii de consultare menționate la articolul 24 alineatul (2).

Articolul 16

Protecția datelor cu caracter personal

În ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 95/46/CE, statele membre trebuie să se asigure în special că:

a)

toate persoanele sunt înștiințate în momentul în care se înregistrează date care le vizează sau în momentul în care se intenționează transmiterea acestora către terți. Această informarea trebuie să precizeze identitatea autorității responsabile de prelucrarea datelor, tipul de date prelucrate și motivele;

b)	toate persoanele beneficiază de dreptul de acces la datele care le privesc, pe lângă autoritatea care este responsabilă de prelucrarea acestor date. Acest drept trebuie să fie asigurat fără nicio constrângere, la intervale rezonabile și fără întârzieri sau taxe excesive pentru solicitant;

c)	toate persoanele beneficiază de dreptul de a obține rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor incomplete sau inexacte care le vizează;

d)	toate persoanele beneficiază de dreptul de opoziție, în baza unor motive legitime și imperioase, privind prelucrarea datelor care le vizează.

Articolul 17

Cooperare administrativă între statele membre

(1)   Atunci când un stat membru constată comiterea unei încălcări de către o întreprindere a cărei autorizație a fost eliberată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, iar gravitatea respectivei încălcări ar putea conduce la suspendarea sau la retragerea autorizației în temeiul prezentului regulament, statul membru în cauză comunică celuilalt stat membru toate informațiile de care dispune cu privire la respectiva încălcare și la sancțiunile pe care le-a impus.

(2)   Statele membre desemnează câte un punct de contact național însărcinat cu schimbul de informații cu celelalte state membre cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament. Statele membre trebuie să transmită Comisiei denumirea și adresa punctului lor de contact național până cel târziu la data de…. Comisia întocmește lista tuturor punctelor de contact naționale și o transmite statelor membre.

(3)   Statele membre care fac schimb de informații în temeiul prezentului regulament utilizează punctele de contact naționale desemnate în aplicarea alineatul (2).

(4)   Statele membre care fac schimb de informații cu privire la încălcările menționate la articolul 6 alineatul (2) sau cu privire la oricare director de transporturi declarat inapt pentru exercitarea ocupației respectă procedura și termenele menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind normele comune aplicabile accesului pe piața transportului internațional rutier de marfă] sau, după caz, la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [privind normele comune aplicabile accesului pe piața transportului internațional de călători cu autocarul și cu autobuzul]. Statul membru care primește din partea unui alt stat membru notificarea unei încălcări grave, care a fost sancționată printr-o condamnare, înscrie respectiva încălcare în propriul registru electronic național.

Capitolul V

Recunoașterea reciprocă a certificatelor și a altor titluri

Articolul 18

Certificate și alte documente în materie de bună reputație

(1)   Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (4), statul membru de stabilire acceptă ca dovadă suficientă a bunei reputații, în vederea accesului la ocupația de operator de transport rutier, un extras de cazier judiciar sau, în cazul în care nu este posibil acest lucru, un document echivalent eliberat de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul sau statele membre pe teritoriul cărora gestionarul responsabil de transport a locuit anterior .

(2)   Atunci când un stat membru impune resortisanților săi anumite cerințe cu privire la buna reputație iar prin documentul menționat la alineatul (1) nu se poate dovedi îndeplinirea acestei cerințe, statul membru în cauză acceptă, ca dovadă suficientă în privința resortisanților altor state membre, un certificat eliberat de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din statul sau statele membre pe teritoriul cărora gestionarul responsabil de transport a locuit anterior , care să dovedească îndeplinirea cerințelor în cauză. Certificatul se referă la faptele specifice luate în considerare în statul membru de stabilire.

(3)   În cazul în care statul sau statele membre pe teritoriul cărora gestionarul responsabil de transport a locuit anterior nu au eliberat documentul solicitat la alineatele (1) și (2), acesta poate fi înlocuit printr-o declarație sub prestare de jurământ sau printr-o declarație solemnă dată de persoana interesată în fața unei autorități judiciare sau administrative competente sau, după caz, în fața unui notar din statul membru pe teritoriul căruia gestionarul responsabil de transport a locuit anterior , care eliberează un certificat de atestare a acestei prestări de jurământ sau a declarației solemne.

(4)   Documentele eliberate în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu sunt acceptate în cazul în care sunt prezentate după mai mult de trei luni de la data eliberării lor. Această condiție este valabilă și în cazul declarațiilor făcute în conformitate cu alineatul (3).

Articolul 19

Certificate privind capacitatea financiară

Atunci când un stat membru impune resortisanților săi anumite condiții privind capacitatea financiară, pe lângă cele prevăzute la articolul 7, statul membru în cauză acceptă ca dovadă suficientă, pentru resortisanții altor state membre, un certificat eliberat de o autoritate administrativă competentă din statul sau statele membre pe teritoriul cărora gestionarul responsabil de transport locuia anterior , care atestă îndeplinirea respectivelor condiții. Aceste certificate se referă la informațiile specifice luate în considerare în noul stat membru de stabilire.

Articolul 20

Certificate de competență profesională

(1)   Statele membre acceptă ca dovadă suficientă a competenței profesionale certificatele, sub forma celui indicat în anexa II, eliberate de autoritățile sau organismele acreditate în acest sens.

(2)   Certificatele eliberate înainte de …, ca dovadă a competenței profesionale în temeiul dispozițiilor în vigoare până la data respectivă, sunt considerate echivalente cu certificatul al cărui model este indicat în anexa II și sunt recunoscute ca dovadă a competenței profesionale în toate statele membre. Statele membre informează Comisia cu privire la certificatele pe care le recunosc drept dovadă a competenței profesionale în sensul prezentului articol.

Capitolul VI

Dispoziții finale

Articolul 21

Sancțiuni

(1)   Statele membre stabilesc sistemul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și ce efect de descurajare. Statele membre notifică dispozițiile menționate anterior până cel târziu la 1 ianuarie 2012 și orice modificare ulterioară a acestora în cel mai scurt timp posibil.

(2)   Sancțiunile menționate la alineatul (1) includ, în special, suspendarea autorizației de exercitare a ocupației, retragerea acestei autorizații și declararea inaptitudinii directorilor de transport implicați. Aceste sancțiuni includ, de asemenea, confiscarea vehiculului utilizat de către o întreprindere care efectuează transporturi fără a deține autorizația prevăzută de prezentul regulament.

Articolul 22

Dispoziții tranzitorii

Întreprinderile care, înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, dispun de o autorizație de exercitare a ocupației de operator de transport rutier se conformează dispozițiilor prezentului regulament în termen de cel mult doi ani de la respectiva dată.

Articolul 23

Asistență reciprocă

Autoritățile competente din statele membre inițiază o colaborare strânsă și își acordă asistență reciprocă în scopul aplicării prezentului regulament. Acestea fac schimb de informații cu privire la condamnările suferite pentru toate încălcările grave sau pentru orice alte fapte specifice care ar putea să afecteze exercitarea ocupației de operatori de transport rutier, în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materie de protecție a datelor cu caracter personal .

Articolul 24

Comitet

(1)   Comisia este asistată de comitetul instituit prin articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier  (11).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(4)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4), articolul 5a alineatul (5) litera (b) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie. Termenele prevăzute la articolul 5a alineatul (3) litera (c) și la articolul 5a alineatul (4) literele (b) și (e) din Decizia 1999/468/CE se stabilesc la o lună.

Articolul 25

Raporturi privind exercitarea profesiei

(1)   O dată la doi ani, statele membre stabilesc un raport privind activitatea autorităților competente pe care îl transmit Comisiei. Acest raport conține:

a)	o analiză a sectorului în ceea ce privește buna reputație, capacitatea financiară și competența profesională;

b)	numărul autorizațiilor acordate, în funcție de număr și de an, autorizațiile suspendate, autorizațiile retrase, numărul de declarații de inaptitudine, precum și motivele acordării acestora;

c)	numărul de certificate de competență profesională eliberate în fiecare an;

d)	statistici de bază privind registrele electronice naționale și utilizarea lor de către autoritățile competente ; precum și

e)

o analiză a schimburilor de informații cu celelalte state membre, care include în special numărul anual de încălcări constatate și notificate unui alt stat membru și răspunsurile primite în aplicarea articolului 17 alineatul (3), precum și numărul anual de cereri și răspunsuri primite în aplicarea articolului 17 alineatul (4).

(2)   Pe baza acestor rapoarte naționale, Comisia stabilește, o dată la doi ani, un raport destinat Parlamentului European și Consiliului privind exercitarea ocupației de operator de transport rutier. Acest raport conține, în special, o evaluare a modului de funcționare a schimbului de informații între state membre. Raportul în cauză este publicat în același timp cu raportul menționat la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere  (12).

(3)    Până la 1 iunie 2009, Comisia transmite un raport cu privire la impactul probabil al extinderii domeniului de aplicare al prezentului regulament la transportul comercial cu vehicule proiectate și echipate în mod corespunzător și destinate transportării a până la nouă persoane, inclusiv șoferul. Comisia adoptă, dacă este cazul, inițiativele relevante .

Articolul 26

Lista autorităților competente

Fiecare stat membru transmite Comisiei , până la 1 iunie 2009, lista autorităților competente desemnate să acorde autorizații de exercitare a ocupației de operator de transport rutier, precum și lista autorităților sau organismelor acreditate responsabile de organizarea examenelor și eliberarea certificatelor . Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene lista consolidată a acestor autorități sau organisme din întreaga Comunitate.

Articolul 27

Comunicarea măsurilor naționale

Statele membre comunică Comisiei textul principalelor acte cu putere de lege și acte administrative pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat prin prezentul regulament , în termen de șase zile de la data adoptării acestora, iar pentru întâia oară până la 1 iunie 2009.

Articolul 28

Abrogare

Directiva 96/26/CE se abrogă.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 iunie 2009 .

---

(1)  JOC….

(2)  JOC….

(3)  Poziția Parlamentului European din 21 mai 2008.

(4)  JO L 124, 23.5.1996, p. 1. .

(5)  JO L ….

(6)  JO L ….

(7)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31. .

(8)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23. .

(9)  JO L 222, 14.8.1978, p. 11. .

(10)  Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 35).

(11)  JO L 370, 31.12.1985, p. 8. .

(12)  JO L 102, 11.4.2006, p.1.