Raportul final al consilierului-auditor în cazul COMP/39.401 – E.ON/GDF (1)

2009/C 248/04

Proiectul de decizie în acest caz necesită următoarele observații:

Comunicarea privind obiecțiunile și accesul la dosar

La 9 iunie 2008, Comisia a adoptat o comunicare privind obiecțiunile (CO), adresată Gaz de France SA („GDF”), E.ON AG („E.ON AG”) și E.ON Ruhrgas AG („E.ON Ruhrgas”) (împreună, „E.ON”).

CO a fost primită de GDF și de E.ON la 10 iunie 2008. Inițial, pentru a-și prezenta observațiile în scris cu privire la CO, ambilor destinatari ai comunicării privind obiecțiunile li s-a acordat un termen de 6 săptămâni de la data primirii dosarului Comisiei, sub forma unui DVD. La cererea motivată a acestora, am acordat E.ON o prelungire până la 29 august 2008 și GDF o prelungire până la 8 septembrie 2008.

Ulterior, două scrisori de expunere a faptelor, din data de 27 martie 2009, au fost trimise GDF și E.ON. Ambele părți au solicitat o prelungire a termenului-limită pentru formularea unui răspuns la aceste scrisori de expunere a faptelor, care a fost acordată de către Direcția Generală Concurență. Ambele părți au răspuns la timp.

Părțile nu mi-au adus la cunoștință nicio problemă privind accesul la dosar, în afară de observații privind organizarea dosarului în sine și versiunile lingvistice disponibile.

Audierea

Toate părțile participante la proceduri și-au exercitat dreptul de a fi ascultate în cadrul unei audieri, care a avut loc la 14 octombrie 2008. La solicitarea GDF, prezentarea acestora privind strategia economică în Germania a avut loc cu ușile închise. Ulterior, GDF a pus la dispoziția E.ON o versiune neconfidențială a informațiilor prezentate în cadrul sesiunii cu ușile închise.

Proiectul de decizie

Proiectul de decizie limitează domeniul de aplicare al afirmației formulate în CO, concluzionând că GDF și E.ON s-au angajat într-o încălcare unică și continuă privind furnizarea de gaz transportat prin conducta MEGAL în Germania și Franța și nevizând toate vânzările de gaz pe aceste piețe. Acordul scris care a fost considerat ca reprezentând baza încălcării (scrisorile adiționale din 1975) a fost încheiat exclusiv în contextul construcției și exploatării conductei MEGAL. Alte două aspecte ale încălcării prevăzute în CO (și anume reuniunile la nivel înalt care au avut loc între 1999 și 2006 și strategiile de neagresiune ale părților) au fost evaluate în proiectul de decizie pentru a stabili dacă părțile, mulți ani mai târziu, s-au considerat în continuare obligate în temeiul scrisorilor adiționale din 1975, constituind astfel o singură încălcare pe baza ilegalității documentelor în cauză. Părților li s-a acordat oportunitatea, inter alia, de a-și exprima punctele de vedere cu privire la această structură a afirmației.

Amenzile sunt impuse pentru o perioadă cuprinsă între aprilie 1998 și septembrie 2005, în ceea ce privește Germania, și între august 2000 și septembrie 2005, în ceea ce privește Franța.

După părerea mea, proiectul de decizie se referă exclusiv la obiecțiunile asupra cărora părțile au avut posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere.

Având în vedere cele prezentate mai sus, consider că drepturile părților de a fi audiate au fost pe deplin respectate în acest caz.

(1)  În temeiul articolelor 15 și 16 din Decizia 2001/462/CE, CECO a Comisiei din 23 mai 2001 privind mandatul consilierilor-auditori în anumite proceduri în domeniul concurenței (JO L 162, 19.6.2001, p. 21).