11.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/27

1.1

CESE a solicitat în repetate rânduri simplificarea acquis-ului comunitar. De altfel, suprapunerea modificărilor aduse diverselor legislații de-a lungul timpului a generat dificultăți de aplicare, ba chiar, în numeroase cazuri, un exces de birocrație care frânează buna funcționare a instituțiilor în cauză.

1.2

Cu toate acestea, Comitetul a pledat întotdeauna pentru ca acest proces de simplificare să nu ducă la o dereglementare sau la o reducere a certitudinii juridice, care trebuie să existe în orice domeniu al legislației europene.

1.3

Reglementarea pieței interne și relațiile dintre operatorii economici și sociali europeni au permis, pe de o parte, armonizarea diferitelor legislații și, pe de altă parte, obținerea liberei circulații a persoanelor și a capitalurilor, fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților implicate.

1.4

Din acest motiv, și având în vedere consecințele lipsei de reglementare și de transparență a anumitor instituții-cheie ale pieței interne, Comitetul consideră că Comisia ar trebui să estimeze dacă modificările propuse în vederea simplificării vor avea doar efecte pozitive și vor permite reducerea costurilor economice, sau dacă, dimpotrivă, acestea ar putea afecta certitudinea juridică a operațiunilor de concentrare prin fuziuni și divizări.

1.5

În acest sens, CESE consideră că dispozițiile care reglementează IMM-urile – tipul de întreprindere cel mai răspândit pe piața internă comunitară - ar trebui separate în mod tranșant de cele aplicabile marilor întreprinderi, în special celor care se finanțează prin piețele bursiere. De altfel, regula unanimității, impusă în cazul unui număr mare de dispoziții propuse, poate fi înțeleasă ca aplicabilă societăților de capital mici și mijlocii, căci, în caz contrar, acest lucru ar fi de neconceput.

1.6

Câtă vreme nu se realizează această separare, ar trebui menținute garanțiile juridice, atât pentru acționari cât și pentru creditori și lucrători; ar trebui elaborate măsuri de sprijin pentru IMM-uri, care să facă mai puțin costisitoare respectarea legislației în vigoare.

2.1

În ceea ce privește piața internă, Comisia a pledat întotdeauna pentru inițierea unui proces de simplificare a dispozițiilor comunitare, în special a celor legate de sarcinile administrative care împovărează întreprinderile europene, dat fiind că multe dintre acestea sunt IMM-uri și că multe din obligațiile prevăzute de directive pentru societăți au fost gândite pentru marile societăți de capital, care captează fonduri pe piața bursieră.

2.2

La Consiliul de primăvară din 2007 (1), a fost aprobat programul de acțiune pentru simplificarea și reducerea sarcinilor administrative care îngreunează în mod inutil activitatea economică a întreprinderilor. Obiectivul stabilit era de a reduce aceste sarcini administrative cu 25 % până în 2012.

2.3

În cadrul dreptului societăților comerciale au fost deja aduse propuneri de simplificare în două sectoare: la nivelul dreptului material, prin așa-numita primă directivă de constituire a societăților pe acțiuni (2) și prin a doua directivă de constituire și modificare a capitalului social (3), precum și la nivelul dreptului procedural (4), în special în ceea ce privește standardele contabile, precum și obligațiile de raportare ale societăților cotate la bursă.

2.4

Dintre directivele propuse în prezent spre modificare, două au făcut deja obiectul propunerilor de simplificare, și anume: a treia directivă, privitoare la fuziuni, și a șasea directivă privind divizările (5), referitoare la o temă de importanță majoră, și anume intervenția experților independenți în caz de fuziune și divizare a unei societăți pe acțiuni. CESE și-a manifestat dezaprobarea (6), întrucât consideră că lipsa unui criteriu obiectiv și extern față de societate ar putea prejudicia interesele terțelor părți, ale creditorilor și ale lucrătorilor.

3.1

Propunerea de directivă care face obiectul prezentului aviz afectează direct trei directive, și anume: a treia, referitoare la fuziuni, a șasea, referitoare la divizări și, în sfârșit, directiva privind fuziunile transfrontaliere, adoptată mai recent (7). De asemenea, propunerea modifică în mod indirect a doua directivă (8), întrucât, prin introducerea în cadrul dispozițiilor referitoare la fuziuni și divizări a derogării de la obligația de prezentare a unui raport de expertiză în ceea ce privește aporturile în natură, aceasta afectează normele de modificare a capitalului incluse în directiva în cauză.

3.2

În ansamblu, măsurile de simplificare propuse în cele trei directive privesc următoarele:

3.3

Atât a treia, cât și a șasea directivă impun în prezent prezentarea a trei rapoarte: un raport al conducerii cu privire la temeiul juridic și economic al ambelor operațiuni, un raport al unui expert independent și o situație contabilă în cazul în care conturile anuale au fost încheiate cu mai mult de șase luni înainte. Aceste documente trebuie să fie aprobate de adunările generale ale tuturor societăților implicate în fuziune sau divizare.

3.4

În ceea ce privește raportul conducerii, propunerea reduce aceste obligații în cazul în care acționarii renunță în unanimitate; în ceea ce privește situația contabilă, se aplică dispozițiile Directivei privind transparența (9), cu condiția ca societățile să dispună de valori cotate la bursă.

3.5

În ceea ce privește a doua directivă privind modificarea capitalului, se propune scutirea societăților de prezentarea raportului de expertiză pentru aporturi în natură.

3.6

O propunere importantă consistă în acordarea posibilității societăților de a utiliza noile tehnologii, și anume internetul, pentru a publica rapoartele privind fuziunile și divizările.

3.7

În ceea ce privește protecția creditorilor, directiva în cauză modifică dreptul acestora de a se opune operațiunilor de fuziune și de divizare până la garantarea plății creanțelor lor. Cu toate acestea, pentru protejarea creditorilor, în cazul fuziunilor transfrontaliere se impune prezentarea raportului de expertiză pentru aporturile în natură, pentru a se garanta o valoare opozabilă în diversele state membre în care își au sediul societățile.

4.1

CESE întâmpină cu satisfacție simplificarea legislației comunitare în general și a dispozițiilor privind societățile în particular, având în vedere sarcina administrativă suportată de întreprinderile europene, și în special de IMM-uri, care sunt majoritare în structura economică a UE. Cu toate acestea, așa cum CESE a semnalat deja, acest proces de simplificare nu trebuie, în niciun caz, să genereze incertitudine juridică pentru actorii de pe piața internă.

4.2

Comitetul înțelege preocuparea Comisiei de a proteja interesele acționarilor în calitatea lor de proprietari ai întreprinderii, însă nu trebuie neglijate nici celelalte părți implicate în operațiunile juridice, ale căror drepturi legitime ar putea fi afectate. Din acest motiv, Comitetul aprobă și sprijină poziția Parlamentului European (10), care a reamintit necesitatea de a lua în considerare interesele tuturor părților interesate (investitori, proprietari, creditori și lucrători). CESE a pledat deja pentru această viziune (11) și își confirmă poziția, în scopul menținerii transparenței și încrederii actorilor economici și sociali de pe piața internă europeană.

4.3

Simplificarea propusă în legătură cu obligația prezentării unor rapoarte în caz de fuziune sau divizare, care să permită înlocuirea publicării într-un registru cu publicarea pe internet a documentelor care trebuie puse la dispoziția acționarilor și creditorilor (inclusiv în cazul fuziunilor transfrontaliere), generează o serie de considerații critice. În primul rând, această modificare nu poate fi considerată o garanție a drepturilor acționarilor sau creditorilor, în măsura în care se elimină caracterul public aferent unui registru; în al doilea rând, se pierde posibilitatea de a utiliza această informație ca probă concludentă în caz de litigiu. Din acest motiv, CESE consideră că, în acest tip de operațiuni, transparența trebuie să prevaleze asupra reducerii costurilor și că acest principiu trebuie apărat în mod mai eficient.

4.4

În schimb, CESE aprobă propunerea de a nu duplica rapoartele de situație contabilă a societăților cotate (12), dat fiind că acestea sunt întocmite în conformitate cu dispozițiile în vigoare și că dispun de intervenția autorităților bursiere. Extinderea acestei măsuri la alte societăți necotate, atunci când totalitatea acționarilor societății sunt de acord, pare totuși a denatura spiritul acestei dispoziții; într-adevăr, dacă sunt deja disponibile informațiile privind situația contabilă a societății, în conformitate cu o dispoziție legală, nu este necesară duplicarea acesteia, însă acesta nu este cazul art. 9 ii) litera b) din cea de-a treia directivă, prin care se elimină întocmirea raportului în cazul acordului unanim al acționarilor.

4.5

CESE este îngrijorat în legătură cu modificarea propusă privind a doua Directivă 77/91/CE, care se alătură modificărilor anterioare. Se propune să nu se aplice articolul 10 referitor la aporturile în natură și la evaluarea acestora de către un expert independent, în cazul unei fuziuni sau divizări și să se aplice diversele dispoziții privind raporturile de expertiză. CESE consideră că raportul stabilește partea de capital care revine fiecăruia dintre acționari, iar acest capital însumează responsabilitatea fiecărei societăți în fața terților. Comitetul insistă asupra poziției sale în favoarea transparenței și, în special, asupra garanției de care trebuie să dispună toate părțile interesate și afectate; de asemenea, consideră că absența unui raport „obiectiv” privind capacitatea patrimonială a societății, reprezentată prin valoarea nominală a capitalului social, este o bază de plecare șubredă.

4.6

În sfârșit, posibilitatea de care dispuneau creditorii de a se opune operațiunilor de fuziune sau divizare până la obținerea garanției de plată (cu condiția de a dispune de un titlu legitim de credit în raport cu societățile implicate în aceste operațiuni juridice) era una din modalitățile de a asigura încrederea în aceste operațiuni, precum și buna funcționare a acestora. Protecția creditorilor este în prezent restrânsă, întrucât propunerea de directivă prevede obligativitatea ca aceștia să „sesizeze autoritatea administrativă sau judiciară competentă pentru a obține garanțiile adecvate”, precum și să dovedească „în mod credibil” faptul că divizarea propusă „pune în pericol satisfacerea creanțelor lor și că nu au obținut garanții adecvate din partea societății” [art. 12 alineatul (2) din Directiva 82/891/CEE]. Această inversare a sarcinii probei ar trebui să ne dea de gândit asupra oportunității acestei modificări, întrucât aceasta ar complica operațiunile comerciale ordinare, sporind numărul de operațiuni garantate cu efect executiv.