12.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 317/6

1.

Reprezentând o continuare a liniilor directoare ale Consiliului în domeniul protecției consulare a resortisanților UE în țări terțe din 16 iunie 2006 (notă de subsol: documentul 10109/2/06 rev 2) și a documentului 10715/07 aprobat de COPS, prezentele linii directoare vizează punerea în aplicare a Concluziilor Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 18 iunie 2007, al căror obiectiv este „consolidarea cooperării consulare între statele membre ale UE prin punerea în aplicare a conceptului de stat-pilot în domeniul consular”. Respectivele concluzii prevăd că, „în caz de criză majoră cu repercusiuni asupra activităților consulare și fără a duce atingere faptului că este în primul rând responsabilitatea statelor membre să asigure protecția resortisanților lor, statul-pilot se va strădui să acționeze astfel încât toți cetățenii Uniunii Europene să beneficieze de asistență și să coordoneze acțiunile statelor membre la fața locului”.

2.

Prezentele linii directoare sunt elaborate în cadrul punerii în aplicare a obligației de protecție reciprocă prevăzute la articolul 20 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, precum și a sarcinilor de cooperare prevăzute la articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Statul membru își asumă rolul de stat-pilot din proprie inițiativă, cu participarea și sprijinul activ al tuturor statelor membre. În toate cazurile, celelalte state membre continuă să monitorizeze situația resortisanților lor la fața locului, își comunică informațiile și evaluările situației și furnizează întăriri și resurse suplimentare, în măsura în care este nevoie.

3.

Conform documentului 10715/07 aprobat de COPS, la încheierea perioadei de experimentare în curs de desfășurare, care trebuie să servească în mod special la organizarea de noi exerciții, și pe baza unor experiențe concrete, statele membre vor analiza posibilitatea de a formaliza cadrul respectiv printr-o decizie juridică.

4.

Prezentele linii directoare nu interzic în niciun fel formele suplimentare de inițiative de cooperare sau de coordonare, ținând seama de situațiile speciale care pot surveni în caz de criză majoră cu repercusiuni asupra activităților consulare în statele terțe.

5.

Prezentele linii directoare nu au caracter obligatoriu din punct de vedere juridic și se adresează exclusiv statelor membre, Comisiei Europene și Secretariatului General al Consiliului. Prezentele linii directoare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

1.1.

Un stat membru care dorește să își asume misiunea de stat-pilot într-un stat terț notifică acest fapt prin intermediul COREU. Această dorință este adusă la cunoștința misiunilor și a oficiilor prezente în țara terță, cu ocazia unei reuniuni de coordonare la nivel local.

1.2.

În cazul în care două state membre doresc să își asume împreună misiunea de stat-pilot într-un stat terț, acestea notifică împreună acest fapt prin intermediul COREU. În cazul în care există mai multe state-pilot, responsabilitățile sunt împărțite în mod corespunzător și modalitățile de coordonare sunt definite în mod clar.

1.3.

În absența unei obiecții din partea unui alt stat membru prin intermediul COREU în termen de 30 de zile sau până în momentul în care respectivul stat renunță la această misiune prin intermediul COREU, statul membru este declarat stat-pilot în statul terț în cauză.

1.4.

O listă a statelor terțe în care un stat membru își asumă misiunea de stat-pilot este actualizată de Secretariatul General al Consiliului din momentul notificării unei declarații de stat-pilot sau a unei renunțări la respectiva calitate. Această listă este publicată pe site-ul consular găzduit de SITCEN și distribuită periodic statelor membre.

1.5.

În caz de criză majoră cu repercusiuni asupra activităților consulare într-un stat terț în care niciun stat nu se declară stat-pilot, unul sau mai multe state membre pot asigura imediat această misiune în cazul în care acestea notifică acest fapt prin intermediul COREU sau prin alte mijloace adecvate. Statele membre pot respinge oferta statului-pilot în conformitate cu punctul 2.2.

2.1.

Statul-pilot își asumă următoarele misiuni:

2.2.

Atunci când statul-pilot consideră că este necesar să se procedeze la evacuarea beneficiarilor definiți la punctul 3.1, acesta informează în această privință statele membre vizate la nivel local și în capitale. Statele membre vizate informează la rândul lor statul-pilot cu privire la poziția lor la nivel național privind evacuarea și la dorința lor de a beneficia sau nu de asistență în domeniu din partea statului-pilot. În cazul în care statul membru refuză asistența în cauză, acesta preia el însuși responsabilitatea de a-i proteja pe resortisanții săi și pe alți posibili beneficiari ai asistenței consulare. Resortisanții săi și alți posibili beneficiari ai asistenței consulare pot primi în continuare, în temeiul principiului nediscriminării, asistență din partea statului-pilot. Eventualele consecințe ale deciziei statului membru de a refuza asistența statului-pilot nu pot fi imputate statului-pilot.

2.3.

Participarea beneficiarilor la evacuare este voluntară. În caz de evacuare, responsabilitățile statului-pilot se încheie atunci când persoanele evacuate ajung în locul sigur desemnat de statul-pilot. Evacuarea persoanelor în cauză într-un alt loc decât locul sigur desemnat nu face parte din misiunea statului-pilot.

2.4.

În cazul în care statul-pilot, spre deosebire de alte state membre, consideră că nu este încă momentul potrivit pentru a se proceda la evacuare, acesta trebuie, în măsura posibilului, să sprijine și să coordoneze acțiunile de asistență puse în aplicare de celelalte state membre.

3.1.

Toate persoanele care pot primi asistență consulară din partea propriului stat membru pot solicita asistență din partea statului-pilot.

4.1.

Pentru a permite statului-pilot să asigure buna derulare a misiunii sale astfel cum este definită la punctul 2.1, statele membre comunică informațiile strict necesare (care trebuie să fie cunoscute) pentru îndeplinirea respectivei misiuni, astfel cum sunt definite în anexele I, II și III la liniile directoare din 16 iunie 2006.

4.2.

Statul-pilot se angajează să nu utilizeze aceste informații decât în cadrul misiunilor care îi revin în calitatea sa de stat-pilot.

4.3.

Aceste informații sunt comunicate la nivel local de către șefii de misiune sau de oficiu acreditați în țara terță șefului misiunii sau oficiului din statul-pilot, conform procedurilor definite împreună.

4.4

În cazul în care un stat membru nu a numit un șef de misiune sau de oficiu acreditat în țara terță, acesta transmite informațiile necesare statului-pilot conform procedurilor definite împreună.

4.5.

Absența sau caracterul incomplet al informațiilor furnizate de către un stat membru statului-pilot are un impact negativ asupra posibilității statului-pilot de a își îndeplini misiunea, astfel cum este definită la punctul 2.1. În acest caz, statul-pilot își îndeplinește misiunea de asistență în limita informațiilor de care dispune.

5.1.

Având în vedere principiul solidarității europene și ținând seama de faptul că responsabilitatea de a își proteja resortisanții le revine în primul rând statelor membre, statele membre contribuie la buna desfășurare a misiunii statului-pilot.

5.2.

Pe baza celor menționate anterior, statul-pilot face apel la celelalte state membre în vederea furnizării din proprie inițiativă de resurse logistice și umane în perioade de criză. Reprezentanții statelor membre pot, în cadrul echipelor naționale de reacție în perioade de criză, să sprijine statul-pilot la nivel local. De asemenea, statul-pilot poate să se bazeze pe instrumente precum mecanismul comunitar de protecție civilă, structurile de gestionare a crizei ale Secretariatului General al Consiliului, precum și pe sprijinul logistic al delegației locale a Comisiei Europene. Statul-pilot și Delegația Comisiei din statul în cauză convin asupra rolului Comisiei în faza de planificare. Personalul Comisiei nu își asumă sarcini consulare.

5.3.

Statul-pilot prezintă statelor membre un bilanț financiar al cheltuielilor pe care și le-a asumat și al celor pe care și le asumă statele care contribuie menționate la punctul 5.2.

5.4

Statul-pilot poate solicita statelor membre rambursarea cheltuielilor asumate în cadrul misiunii sale. În cazul unei cereri de rambursare, statele-membre contribuie la cheltuielile generate de misiunea statului-pilot proporțional cu numărul de persoane asistate. Această contribuție este stabilită după deducerea, după caz, a cheltuielilor menționate la punctul 5.2. Statele membre pot obține rambursarea cheltuielilor efectuate de către persoanele asistate în temeiul angajamentelor de rambursare colectate în măsura posibilului de către statul-pilot în momentul operației de asistență, în conformitate cu Decizia 95/553/CE privind protecția cetățenilor Uniunii Europene prin reprezentanțele diplomatice și consulare.

5.5.

În cazul în care beneficiarul asistenței solicită daune-interese ca urmare a unui prejudiciu suferit în cursul unei misiuni de asistență a statului-pilot, statul-pilot și statul membru al beneficiarului se consultă și iau în calcul posibilitatea unor acțiuni suplimentare, în conformitate cu drepturile și procedurile lor pe plan intern, precum și cu dreptul internațional.

6.1.

Statele membre iau măsurile adecvate pentru a comunica prezentele linii directoare oricărei persoane care poate beneficia de asistență consulară, în special prin intermediul site-urilor de tipul „Sfaturi de călătorie”.