–

pentru Elliniki Ornithologiki Etaireia și Syllogos Diktyo Oikologikon Organoseon Aigaiou, de P. Fokas‑Pagoulatos, dikigoros;

–

pentru Perivallontikos Syllogos Rethymnou, la Politistikos Syllogos Thronos Kleisidiou, KX și celelalte părți, de D. Bousmpouras și V. Kounelis, dikigoroi;

–

pentru Ypourgos Esoterikon, Ypourgos Oikonomikon, Ypourgos Anaptyxis kai Ependyseon, Ypourgos Perivallontos kai Energeias, Ypourgos Agrotikis Anaptyxis kai Trofimon și guvernul elen, de E. Leftheriotou, M. Tassopoulou și A. Vasilopoulou, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul ceh, de J. Benešová, L. Langrová și M. Smolek, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul neerlandez, de E. M. M. Besselink, M. K. Bulterman și C. S. Schillemans, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

–

pentru Comisia Europeană, de C. Hermes și de I. Zervas, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 2010, L 20, p. 7, denumită în continuare „Directiva păsări”), a articolului 6 alineatele (2)-(4) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109, denumită în continuare „Directiva habitate”) și a Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO 2012, L 26, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 (JO 2014, L 124, p. 1) (denumită în continuare „Directiva 2011/92”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Elliniki Ornithologiki Etaireia (Societatea elenă de ornitologie), Syllogos Diktyo Oikologikon Organoseon Aigaiou (Rețeaua asociativă a organizațiilor ecologice din Marea Egee), Perivallontikos Syllogos Rethymnou (Asociația de mediu din Rethymnon), Politistikos Syllogos Thronos Kleisidiou (Asociația culturală Thronos Kleisidi), KX și alte părți, pe de o parte, și Ypourgos Esoterikon (ministrul de interne, Grecia), Ypourgos Oikonomikon (ministrul finanțelor, Grecia), Ypourgos Anaptyxis kai Ependyseon (ministrul dezvoltării și investițiilor, Grecia), Ypourgos Perivallontos kai Energeias (ministrul mediului și energiei, Grecia) și Ypourgos Agrotikis Anaptyxis kai Trofimon (ministrul dezvoltării rurale și alimentației, Grecia), pe de altă parte, în legătură cu legalitatea unui ordin ministerial adoptat în anul 2012 având ca obiect modificarea și completarea actului de transpunere a Directivei păsări în dreptul elen.

3

Conform articolului 1 alineatul (1) din Directiva păsări, aceasta se referă la conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre în care este aplicabil Tratatul FUE. Directiva reglementează protejarea, gestionarea și controlul asupra acestor specii și stabilește normele pentru exploatarea acestora.

4

Articolul 4 din această directivă prevede:

„(1)   Speciile menționate în anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire.

În acest context, se ține seama de următoarele specii de păsări:

Tendințele și variațiile efectivului populațiilor sunt luate în considerare ca bază pentru evaluare.

Statele membre clasifică în special cele mai adecvate teritorii, ca număr și suprafață, ca arii de protecție specială pentru conservarea acestor specii, ținând seama de condițiile de protecție din zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă.

(2)   Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecție în zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă, în ceea ce privește zonele de înmulțire, arealul de schimbare a penelor și zonele de hibernare a acestor specii, precum și punctele de popas de‑a lungul rutelor lor de migrare. În acest scop, statele membre acordă o atenție specială protecției zonelor umede, în special zonelor umede de importanță internațională.

[…]

(4)   Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita, în zonele de protecție menționate la alineatele (1) și (2), poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra păsărilor, în măsura în care acestea au relevanță în contextul obiectivelor prezentului articol. Statele membre depun eforturi pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatelor și în afara zonelor de protecție.”

5

Potrivit articolului 1 litera (l) din Directiva habitate, expresia „arie specială de conservare” înseamnă „un sit de importanță comunitară desemnat de către un stat membru prin acte administrative sau clauze contractuale, în care se aplică măsurile de conservare necesare pentru menținerea sau readucerea la un stadiu corespunzător de conservare a habitatelor naturale și/sau a populațiilor din speciile pentru care a fost desemnat respectivul sit”.

6

Articolul 6 din această directivă prevede:

„(1)   Pentru ariile speciale de conservare, statele membre adoptă măsurile de conservare necesare, inclusiv, după caz, planuri de gestionare adecvate, speciale sau incluse în alte planuri de dezvoltare, precum și actele administrative sau clauzele contractuale adecvate în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din anexa I sau ale speciilor din anexa II prezente pe teritoriul respectivelor situri.

(2)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei directive.

(3)   Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, per se sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă. […]

(4)   Dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului și în lipsa unei soluții alternative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerența globală a sistemului Natura 2000. Statul membru informează Comisia [Europeană] cu privire la măsurile compensatorii adoptate.

[…]”

7

Articolul 7 din directiva menționată prevede:

„Obligațiile care decurg din articolul 6 alineatele (2), (3) și (4) din prezenta directivă înlocuiesc orice obligații rezultând din articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva 79/409/CEE [a Consiliului din2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 1979, L 103, p. 1, Ediție specială 15/vol. 1, p. 77)] în ceea ce privește ariile clasificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezenta directivă sau recunoscute în mod similar în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), începând cu data punerii în aplicare a prezentei directive sau cu data clasificării sau recunoașterii de către statul membru în conformitate cu Directiva 79/409/CEE, dacă aceasta din urmă are loc după prima.”

8

Nomos 1650/1986 gia tin prostasia tou perivallontos (Legea 1650/1986 privind protecția mediului) (FEK Α’ 160/16.10.1986), astfel cum a fost modificată prin Nomos 3937/2011 (Legea 3937/2011) (FEK Α’ 60/31.3.2011) și prin Nomos 4685/2020 (Legea 4685/2020) (FEK Α’ 92/7.5.2020), reglementează ariile de protecție specială (denumite în continuare „APS”) în Grecia. Legea 1650/1986, cu modificările ulterioare, impune în esență elaborarea unor planuri de gestionare pentru speciile în discuție și pentru APS în urma unei evaluări de mediu speciale.

9

Nomos 4014/2011 gia tin perivallontiki adeiodotisi ergon kai drastitriotiton, rithmisi afthereton se sinartisi me dimiourgia perivallontikou isozigiou ki alles diatakseis armodiotitas Ypourgeiou Perivallontos, Energeias kai Klimatikis Alllagis (Legea 4014/2011 privind autorizarea de mediu a unor proiecte și activități, regularizarea construcțiilor neautorizate în cadrul creării unui echilibru de mediu, precum și alte dispoziții ale Ministerului Mediului, Energiei și Schimbărilor Climatice) (FEK Α’ 209/21.9.2011) stabilește condițiile de realizare a proiectelor în APS.

10

Articolul 11 din această lege prevede că evaluarea de mediu specială a unui proiect de lucrări publice sau private cuprinde, pe de o parte, înregistrarea speciilor în discuție și, pe de altă parte, evaluarea corespunzătoare a efectelor acestui proiect, în special asupra păsărilor sălbatice menționate în anexa I la articolul 14 din Koini Ypourgiki apofasi nr. 37338/1807/2010 „Kathorismos metron kai diadikasion gia tin diatirisi tis agrias ornithopanidas kai ton oikotopon/endietimaton tis, se simmorfosi me tin Odigia 79/409/ΕΟK, «peri diatiriseos ton agrion ptinon» tou Europaikou Simvouliou tis 2as Apriliou 1979, opws kodikopoiithike me tin Odigia 2009/147/EK” (Decretul ministerial comun nr. 37338/1807/2010 „Stabilirea unor măsuri și a unor proceduri pentru conservarea păsărilor sălbatice și a habitatelor acestora în conformitate cu Directiva 79/409/CEE, astfel cum a fost codificată prin Directiva 2009/147/CE”) (FEK Β’ 1495/6.9.2010) (denumit în continuare „Decretul ministerial din 2010”), care a fost adoptat pentru a transpune Directiva păsări în dreptul elen, precum și asupra speciilor migratoare care apar în mod regulat pe teritoriul elen și nu sunt cuprinse în această anexă.

11

În temeiul articolului 2 din Decretul ministerial din 2010 aceste păsări sălbatice și specii migratoare constituie „specii de clasificare”, și anume specii de păsări pentru care zonele în discuție au fost clasificate ca ASP, după o evaluare, în scopul acestei clasificări, a criteriilor științifice și ornitologice specifice care figurează în anexa A la acest decret ministerial. Respectivele păsări sălbatice și specii migratoare constituie în combinație cu criteriile de clasificare a APS indicatori determinanți pentru desemnarea unui teritoriu ca APS. Articolul 4 din decretul ministerial menționat creează APS în cadrul cărora sunt adoptate măsuri speciale, precum limitarea anumitor activități sau reglementarea ori chiar interzicerea anumitor intervenții susceptibile să afecteze negativ zonele în discuție.

12

Koini Ypourgiki apofasi nr. 8353/276/Ε103 „Tropopoiisi kai simplirosi tis koinis ypourgikis apofasis nr. 37338/1807/2010 «Kathorismos metron kai diadikasion gia tin diatirisi tis agrias ornithopanidas kai ton oikotopon/endietimaton tis, se simmorfosi me tin Odigia 79/409/ΕΟK, „peri diatiriseos ton agrion ptinon” tou Europaikou Simvouliou tis 2as Apriliou 1979, opws kodikopoiithike me tin Odigia 2009/147/EK»” (Decretul ministerial comun nr. 8353/276/Ε103 „Dispoziții de modificare și completare a Decretului ministerial comun nr. 37338/1807/2010 Stabilirea unor măsuri și a unor proceduri pentru conservarea păsărilor sălbatice și a habitatelor acestora în conformitate cu Directiva 79/409/CEE, astfel cum a fost codificată prin Directiva 2009/147/CE”) (FEK Β’ 415/23.2.2012, denumit în continuare „Decretul ministerial din 2012”) modifică și completează Decretul ministerial din 2010. Acesta prevede măsuri orizontale aplicabile tuturor APS, desemnate astfel în temeiul Decretului ministerial din 2010. Acesta are ca efect integrarea la articolul 14 din acesta din urmă a unei anexe care enumeră APS în funcție de „speciile de clasificare” menționate la punctul 10 din prezenta hotărâre și prevede măsuri de protecție specială a păsărilor sălbatice în discuție și a habitatelor acestora, care pot fi completate prin planuri de gestionare.

13

Mai multe asociații și un mare număr de particulari contestă regimul de protecție prevăzut în Decretul ministerial din 2012. Aceștia susțin printre altele că decretul ministerial menționat nu a transpus în mod corect Directiva păsări în ordinea juridică elenă.

14

Decretul ministerial menționat face astfel obiectul a două acțiuni în anulare în fața Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat, Grecia), care este instanța de trimitere. Una are ca obiect anularea în totalitate a decretului ministerial menționat. Cealaltă are ca obiect anularea articolului 5a alineatul 2, a articolului 5b alineatele 3 și 4, a articolului 5c alineatul 1, a articolului 5d alineatele 1 și 3b, precum și a articolului 5i alineatul 4 din acesta.

15

În susținerea acestor două acțiuni, reclamanții din litigiul principal arată, pe de o parte, că măsurile de protecție prevăzute în Decretul ministerial din 2012 privesc numai „speciile de clasificare” menționate la punctul 10 din prezenta hotărâre atunci când îndeplinesc criteriile numerice stabilite în anexa A la articolul 14 din Decretul ministerial din 2010. Această dispoziție ar fi contrară articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări, care ar condiționa acordarea protecției prevăzute în această directivă de faptul că speciile figurează în anexa I la directiva menționată, iar nu de aspectul dacă speciile figurează pe o listă întocmită la nivel național.

16

Pe de altă parte, reclamanții din litigiul principal susțin că Decretul ministerial din 2012 prevede măsuri de protecție orizontale pentru toate APS, fără a fi protejate toate speciile de păsări menționate în anexa I la Directiva păsări și nici păsările migratoare care apar în fiecare APS în mod regulat (denumite în continuare, împreună, „speciile protejate”).

17

Pârâții din litigiul principal arată că acest decret ministerial servește drept „orientare pentru desfășurarea de activități în cadrul APS” și că măsurile în cauză sunt „măsuri conservatorii”, adoptate în așteptarea stabilirii unui cadru de protecție complet și specific fiecărei APS.

18

Instanța de trimitere adaugă că, la momentul adoptării decretului ministerial menționat, nu fuseseră încă stabilite obiective de conservare adecvate și că măsurile de conservare adecvate nu fuseseră adoptate pentru fiecare APS considerată în mod individual. Astfel, această instanță ridică problema dacă legiuitorul elen a transpus în mod corect Directiva păsări, în special ca urmare a menținerii în vigoare a unor măsuri „conservatorii” orizontale, care nu privesc însă decât protecția „speciilor de clasificare” menționate la punctul 10 din prezenta hotărâre.

19

În aceste condiții, Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

20

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 din Directiva păsări coroborat cu articolul 6 alineatele (2)-(4) din Directiva habitate trebuie interpretat în sensul că măsurile de prezervare, de menținere și de restabilire a speciilor și a habitatelor păsărilor sălbatice în APS pe care le prevede vizează numai speciile care justifică clasificarea ariei în cauză sau și alte specii de păsări care trebuie protejate în temeiul articolului 4 din Directiva habitate, prezente în aceste APS.

21

De la bun început, trebuie arătat că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) prima teză, Directiva păsări se referă la „conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre în care este aplicabil tratatul [FUE]”.

22

Articolul 4 alineatul (1) din această directivă prevede că statele membre trebuie să adopte măsuri de conservare specială privind habitatul care trebuie să poată asigura printre altele supraviețuirea și reproducerea speciilor de păsări enumerate în anexa I la directiva menționată. Această dispoziție impune de asemenea clasificarea ca APS a celor mai adecvate teritorii ca număr și suprafață pentru conservarea speciilor menționate în această anexă.

23

În temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva păsări, statele membre clasifică de asemenea ca APS zonele de înmulțire, arealul de schimbare a penelor și zonele de hibernare ale speciilor migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în anexa I, precum și punctele de popas de‑a lungul rutelor lor de migrare (a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 martie 2003, Comisia/Finlanda, C‑240/00, EU:C:2003:126, punctul 16 și jurisprudența citată).

24

Astfel, articolul 4 din Directiva păsări prevede un regim consolidat și care vizează în mod specific atât speciile menționate în anexa I la această directivă, cât și speciile migratoare care nu sunt vizate în anexa menționată care apar în mod regulat, regim care se justifică prin faptul că acestea sunt speciile cele mai amenințate și, respectiv, cele care constituie un patrimoniu comun al Uniunii Europene. Statele membre au, așadar, obligația de a adopta măsurile necesare pentru conservarea speciilor respective (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 decembrie 2007, Comisia/Irlanda, C‑418/04, EU:C:2007:780, punctul 46 și jurisprudența citată).

25

Acest regim prevede două categorii de obligații suplimentare.

26

Pe de o parte, statele membre au obligația de a clasifica ca APS cele mai adecvate teritorii, ca număr și suprafață, pentru conservarea speciilor protejate, care nu poate fi eludată prin adoptarea altor măsuri de conservare specială. Astfel, în cazul în care teritoriul unui stat membru adăpostește asemenea specii, acesta din urmă este obligat să definească pentru acestea, printre altele, APS (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 mai 1998, Comisia/Țările de Jos, C‑3/96, EU:C:1998:238, punctele 55 și 56, precum și jurisprudența citată).

27

Curtea a precizat în această privință că, dacă statele membre ar putea eluda această obligație în cazul în care ar aprecia că alte măsuri speciale de conservare sunt suficiente pentru a garanta supraviețuirea și reproducerea speciilor protejate, obiectivul reprezentat de constituirea unui tot unitar alcătuit din diferite ASP, enunțat la articolul 4 alineatul (3) din Directiva păsări, ar risca să nu poată fi îndeplinit (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 mai 1998, Comisia/Țările de Jos, C‑3/96, EU:C:1998:238, punctul 58).

28

În special, articolul 4 alineatele (1) și (2) din această directivă impune statelor membre să confere APS un regim juridic de protecție care poate asigura în special supraviețuirea și înmulțirea speciilor de păsări menționate în anexa I din directivă, precum și înmulțirea, schimbarea penelor și iernarea speciilor de păsări migratoare care nu sunt cuprinse în anexa I și care apar în mod regulat (Hotărârea din 14 octombrie 2010, Comisia/Austria, C‑535/07, EU:C:2010:602, punctul 56 și jurisprudența citată).

29

Rezultă că APS sunt desemnate pentru anumite specii de păsări, menționate în anexa I la Directiva păsări, precum și pentru specii migratoare care nu sunt cuprinse în această anexă și care apar în mod regulat. Fiecare dintre aceste zone de protecție este caracterizată astfel de anumite specii protejate.

30

Pe de altă parte, statele membre trebuie să adopte măsuri de conservare specială privind habitatul.

31

Aceste măsuri nu se pot limita să evite daunele și perturbările externe cauzate de om, ci trebuie de asemenea, potrivit modului în care se prezintă starea de fapt, să cuprindă măsuri pozitive care urmăresc conservarea și ameliorarea stării sitului în discuție [Hotărârea din 17 aprilie 2018, Comisia/Polonia (Pădurea Białowieża) (C‑441/17, EU:C:2018:255, punctul 209 și jurisprudența citată)].

32

În temeiul dispoziției de la articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări, care a fost înlocuită cu obligațiile care decurg din articolul 6 alineatele (2)-(4) din Directiva habitate, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a evita, în APS, poluarea sau deteriorarea habitatelor sau orice alt efect negativ asupra „păsărilor”, în măsura în care acestea au un efect semnificativ în ceea ce privește obiectivele articolului 4 menționat.

33

Este necesar să se constate, așa cum a procedat doamna avocată generală la punctul 36 din concluzii, că, în ceea ce privește cerințele de protecție, articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări nu face distincție după cum APS în cauză a fost desemnată pentru speciile de păsări protejate în temeiul acestei dispoziții sau dacă astfel de specii sunt „prezente” acolo ca alte specii care trebuie protejate, fără ca respectiva arie să fi fost clasificată ca APS pentru acestea din urmă.

34

Pe de altă parte, trebuie subliniat că acest articol 4 are ca obiect adoptarea măsurilor de conservare necesare menținerii unui stadiu corespunzător de conservare a speciilor protejate prin această directivă care sunt prezente în APS desemnate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 aprilie 2018, Comisia/Polonia (Pădurea Białowieża) (C‑441/17, EU:C:2018:255, punctul 210)].

35

În aceste condiții, după cum s‑a arătat la punctul 32 din prezenta hotărâre, în temeiul articolului 7 din Directiva habitate, obligațiile care decurg din articolul 6 alineatele (2)-(4) din această directivă înlocuiesc orice obligații care rezultă din articolul 4 alineatul (4) prima teză din Directiva păsări în ceea ce privește ariile clasificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din această din urmă directivă sau recunoscute în mod similar în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din directiva menționată.

36

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate prevede o obligație generală a statelor membre de a lua măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare, deteriorarea habitatelor și perturbarea semnificativă a speciilor „pentru care au fost desemnate respectivele arii”, în măsura în care perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei directive.

37

În speță, reclamanții din litigiul principal arată că, în temeiul dispozițiilor naționale în discuție în litigiul principal sau al aplicării criteriilor pe care aceste dispoziții le prevăd, nici măsurile de conservare specială prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Directiva păsări, referitoare la speciile menționate în anexa I la această directivă, nici măsurile echivalente prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din directiva menționată, referitoare la speciile migratoare care apar în mod regulat, nici chiar măsurile prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate nu se aplică tuturor speciilor de păsări incluse în formularele‑tip de date, instituite prin Decizia 97/266/CE a Comisiei din 18 decembrie 1996 privind formularul‑tip pentru siturile propuse ca situri Natura 2000 (JO 1997, L 107, p. 1, Ediție specială 15/vol. 4, p. 3, denumit în continuare „FTD”) și a căror prezență a fost evaluată cu o notă superioară calificativului „nesemnificativ”.

38

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate trebuie interpretat în contextul său, ținând seama de articolul 4 din Directiva păsări, precum și de dispozițiile care precedă dispoziția respectivă și de cele care i‑au urmat.

39

În această privință, este necesar să se constate că articolul 6 din Directiva habitate repartizează măsurile care trebuie adoptate în trei categorii, și anume măsurile de conservare, măsurile de prevenire și măsurile compensatorii, prevăzute la alineatele (1), (2) și, respectiv, (4) ale acestui articol [Hotărârea din 29 iunie 2023, Comisia/Irlanda (Protecția ariilor speciale de conservare) (C‑444/21, EU:C:2023:524, punctul 147 și jurisprudența citată].

40

Pe de o parte, trebuie arătat că articolul 6 alineatul (1) din Directiva habitate, care nu este aplicabil APS, ci constituie, așa cum subliniază Comisia, dispoziția echivalentă articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări, în ceea ce privește stabilirea de măsuri de conservare, impune astfel statelor membre obligația de a adopta măsuri de conservare în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din anexa I la Directiva habitate sau ale speciilor din anexa II la această din urmă directivă „prezente pe teritoriul respectivelor situri”. Criteriul pertinent este, așadar, cel al prezenței speciilor în situl respectiv.

41

Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, dispozițiile articolului 6 din Directiva habitate trebuie interpretate ca un ansamblu coerent în raport cu obiectivele de conservare prevăzute de această directivă. Astfel, alineatele (2) și (3) ale acestui articol urmăresc asigurarea aceluiași nivel de protecție a habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, în timp ce alineatul (4) al articolului respectiv nu constituie decât o dispoziție derogatorie de la a doua teză a alineatului (3) (Hotărârea din 12 aprilie 2018, People Over Wind și Sweetman, C‑323/17, EU:C:2018:244, punctul 24, precum și jurisprudența citată).

42

În această privință, după cum a subliniat Comisia, alineatele (3) și (4) ale articolului 6 din Directiva habitate, care se aplică de asemenea APS în conformitate cu articolul 7 din această directivă și în temeiul cărora statele membre sunt obligate să efectueze o evaluare ex ante și să supună autorizării prealabile planurile sau proiectele care ar putea afecta în mod semnificativ siturile în cauză, precizează că obiectivele de conservare a sitului constituie un punct de referință obligatoriu pentru evaluările corespunzătoare necesare.

43

Prin urmare, nivelul de protecție prevăzut la articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate trebuie determinat printre altele în raport cu obiectivele de conservare a sitului în cauză.

44

În plus, este necesar să se arate că APS sunt supuse obligațiilor privind gestionarea ariilor de protecție formulate la articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări și la articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate, care, după cum a arătat doamna avocată generală la punctul 54 din concluzii, urmăresc să asigure în APS o protecție echivalentă articolului 4 alineatul (4) și articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate.

45

În Hotărârea din 21 septembrie 2023, Comisia/Germania (Protecția ariilor speciale de conservare) (C‑116/22, EU:C:2023:687, punctul 105), care privește Directiva habitate, dar a cărei interpretare poate fi transpusă în cazul Directivei păsări, Curtea a statuat că obligația de a stabili obiective de conservare există pentru siturile desemnate în temeiul Directivei habitate, deși aceasta din urmă nu menționează în mod explicit această obligație.

46

Rezultă că obligațiile referitoare la gestionarea APS, prevăzute la articolul 4 din Directiva păsări, interpretat în lumina articolului 6 din Directiva habitate, implică faptul că statele membre trebuie să stabilească obiective de conservare pentru aceste arii. Conform jurisprudenței amintite la punctul 28 din prezenta hotărâre, regimul juridic al unei APS trebuie să includă asemenea obiective de conservare.

47

Or, după cum a constatat în esență doamna avocată generală la punctul 44 din concluzii, cu ocazia definirii obiectivelor de conservare a unui sit trebuie să se țină seama de speciile protejate, și anume atât de speciile menționate în anexa I la Directiva păsări, cât și de speciile migratoare care nu figurează în această anexă și care apar în mod regulat, aceste specii fiind protejate de regimul specific direcționat și consolidat prevăzut la articolul 4 din această directivă.

48

În plus, obligația de a stabili obiective de conservare pentru siturile selectate se aplică speciilor în discuție în funcție de prezența lor semnificativă în siturile în cauză, fără a se limita doar la speciile pe care se baza selectarea siturilor.

49

Prin urmare, este necesar să se constate că obiectivele de conservare a unui sit trebuie definite ținând seama de „speciile de clasificare”, precum și de alte specii de păsări care trebuie protejate în temeiul articolului 4 din Directiva păsări prezente în număr semnificativ în APS în cauză, fără ca acest sit să fi făcut obiectul unei desemnări ca APS pentru acestea din urmă.

50

O interpretare contrară a articolului 6 din Directiva habitate, citit în lumina articolului 4 din Directiva păsări, potrivit căreia ar trebui luate în considerare numai „speciile de clasificare” nu ar fi conformă cu finalitatea acestor directive. Într‑adevăr, potrivit unei asemenea interpretări contrare, statul membru în cauză nu ar fi obligat, în ceea ce privește o APS, nici să stabilească obiective de conservare care să includă obiectivul specific populației și habitatului unei specii protejate de acest articol 4, alta decât cea care a justificat clasificarea ca APS, nici să adopte și să pună în aplicare măsuri de conservare care să răspundă în mod specific nevoilor ecologice ale speciei menționate, astfel cum prevede însă articolul 4 alineatul (1) din Directiva păsări. Acest stat membru nu ar fi obligat nici să adopte măsurile prevăzute la articolul 6 alineatele (2)-(4) din Directiva habitate pentru a evita deteriorarea habitatelor naturale sau perturbarea semnificativă care afectează specia menționată ori să efectueze o evaluare corespunzătoare a efectelor proiectelor asupra populației și a habitatului aceleiași specii.

51

Astfel, trebuie să se constate că o asemenea interpretare contrară nu ar permite să se confere speciilor protejate beneficiul „regimului [specific direcționat] și consolidat” de protecție impus de articolul 4 din Directiva păsări pentru toate aceste specii. Or, așa cum reiese din cuprinsul punctului 24 din prezenta hotărâre, acest regim trebuie adoptat și pus în aplicare în mod imperativ în măsura în care vizează „speciile cele mai amenințate și specii care constituie un patrimoniu comun” al Uniunii.

52

Trebuie adăugat că, deși revine astfel statelor membre obligația de a lua în considerare toate speciile de păsări menționate la articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări prezente într‑o APS, precum și habitatul acestora, în măsura în care această dispoziție impune adoptarea de măsuri în funcție de exigențele protecției speciilor, care depind de situația din APS în cauză, este de competența statelor membre să definească priorități în ceea ce privește protecția acestor specii.

53

În această privință, autoritățile naționale sunt obligate, în temeiul dispoziției menționate, să stabilească într‑o APS prezența unor specii de păsări care trebuie protejate, contribuția respectivelor populații la obiectivele Directivei păsări, precum și riscurile și amenințările la care sunt expuse aceste populații.

54

În acest cadru, după cum a arătat în esență doamna avocată generală la punctul 52 din concluzii, speciile și habitatele pentru care un sit a fost desemnat ca APS beneficiază în mod natural de un regim prioritar în ceea ce privește măsurile speciale de conservare care trebuie adoptate și puse în aplicare în acest sit. În aceste condiții, prezența altor specii, precum specii de păsări rare, vulnerabile sau chiar specii de păsări care evoluează natural în mod izolat în situl în cauză, nu poate fi neglijată, iar adoptarea unor astfel de măsuri de conservare în privința lor se poate dovedi utilă sau necesară pentru atingerea obiectivelor de conservare pertinente.

55

Reclamanții din litigiul principal susțin de asemenea că, în temeiul dispozițiilor naționale în discuție în litigiul principal, planurile de gestionare a APS, precum și măsurile și acțiunile prevăzute de aceste planuri în vederea protejării speciilor de păsări și a habitatelor acestora nu vizează toate speciile repertoriate în formularele‑tip în discuție pentru un sit propus ca sit Natura 2000. Această situație ar determina lipsa protecției speciilor protejate în măsura în care dispozițiile naționale în discuție în litigiul principal ar fi de natură să limiteze întinderea obligației, prevăzută la articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate, de a include un rezumat al datelor ornitologice specifice în evaluarea de mediu specială a unui proiect în temeiul Directivei 2011/92. Întrucât nicio informație științifică precisă nu este, din acest motiv, inclusă pentru alte specii decât „speciile de clasificare”, această evaluare ecologică nu ar fi efectuată în conformitate cu dispoziția menționată.

56

În această privință, trebuie amintit că obligațiile care revin statelor membre în temeiul articolului 6 din Directiva habitate trebuie puse în aplicare în mod efectiv și prin măsuri complete, clare și precise [Hotărârea din 29 iunie 2023, Comisia/Irlanda (Protecția ariilor speciale de conservare), C‑444/21, EU:C:2023:524, punctul 138 și jurisprudența citată].

57

Trebuie precizat că regimul juridic de protecție de care trebuie să beneficieze APS nu presupune ca obiectivele de conservare să fie specificate pentru fiecare specie în parte. Pe de altă parte, nu se poate considera că aceste obiective trebuie să figureze în același act care privește speciile și habitatele protejate de pe teritoriul unei APS determinate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 octombrie 2010, Comisia/Austria, C‑535/07, EU:C:2010:602, punctul 65 și jurisprudența citată).

58

În sfârșit, trebuie precizat că delimitarea unei APS, precum și identificarea speciilor care au justificat clasificarea ariei în discuție ca APS trebuie să fie învestite cu forță obligatorie incontestabilă. Într‑adevăr, în caz contrar, ar exista riscul ca obiectivul de protecție care rezultă din articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări, precum și din articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate să nu fie atins pe deplin (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 octombrie 2010, Comisia/Austria, C‑535/07, EU:C:2010:602, punctul 64).

59

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări, precum și articolul 6 alineatele (2)-(4) din Directiva habitate trebuie interpretate în sensul că impun statelor membre să definească pentru fiecare APS considerată individual obiective și măsuri de conservare care privesc toate speciile protejate, precum și habitatul acestora. În acest sens, este de competența statelor membre să definească priorități în funcție de importanța acestor măsuri pentru realizarea obiectivelor de conservare a tuturor acestor specii.

60

Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare. Într‑adevăr, după cum reiese din răspunsul la prima întrebare, măsurile de prezervare, de menținere și de restabilire adoptate în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări și al articolului 6 alineatele (2)-(4) din Directiva habitate trebuie, în principiu, să se întemeieze pe cerințele ecologice specifice diferitelor APS și impun stabilirea pentru fiecare APS considerată individual și potrivit unei ierarhizări definite de statul membru în cauză a obiectivelor și a măsurilor de conservare care privesc toate speciile de păsări menționate în anexa I la Directiva păsări și speciile migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în această anexă, precum și habitatul acestora.

61

Or, din cererea de decizie preliminară reiese că măsurile naționale în cauză în litigiul principal nu sunt individualizate decât în măsura în care se consideră că aduc beneficii speciilor de păsări care justifică desemnarea APS în cauză.

62

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări, precum și articolul 6 alineatele (2)-(4) din Directiva habitate trebuie interpretate în sensul că obligația de a efectua o evaluare de mediu a unui proiect în temeiul Directivei 2011/92 are efecte asupra conținutului obligațiilor care decurg din aceste dispoziții.

63

Instanța de trimitere arată în acest context că, în cadrul unei astfel de evaluări, se efectuează o analiză a efectelor proiectului în cauză asupra tuturor speciilor de păsări care sunt enumerate în anexa I la Directiva păsări și asupra speciilor migratoare care apar în mod regulat în fiecare APS.

64

În această privință, este suficient să se arate că efectuarea unei astfel de analize poate fi complementară, dar este, în orice caz, fără efecte în ceea ce privește interpretarea obligațiilor de conservare a APS care decurg din Directiva păsări coroborată cu Directiva habitate.

65

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări, precum și articolul 6 alineatele (2)-(4) din Directiva habitate trebuie interpretate în sensul că obligația de a efectua evaluări de mediu a unor proiecte în temeiul Directivei 2011/92 nu are efecte asupra conținutului obligațiilor care decurg din articolul 4 alineatele (1) și (2) din aceste dispoziții.

66

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară: