–

pentru Austrian Airlines AG, de M. Brenner și M. Klemm, Rechtsanwälte;

–

pentru TW, de F. Puschkarski, A. Skribe și P. Zwifelhofer, Rechtsanwälte;

–

pentru guvernul austriac, de G. Kunnert, A. Posch și J. Schmoll, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul german, de J. Möller, P. Busche și M. Hellmann, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de G. Braun, G. Wilms și N. Yerrell, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5 alineatul (1) litera (a) și a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO 2004, L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218, rectificare în JO 2016, L 94, p. 17).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Austrian Airlines AG, pe de o parte, și TW, pe de altă parte, în legătură cu refuzul Austrian Airlines de a le rambursa lui TW și soției sale suma pe care aceștia au trebuit să o plătească pentru a beneficia de un zbor de repatriere organizat de Republica Austria în cadrul funcțiilor sale consulare, ca urmare a anulării zborului lor de către Austrian Airlines din cauza pandemiei de Covid-19.

3

Considerentele (1) și (4) ale Regulamentului nr. 261/2004 au următorul cuprins:

[…]

4

Articolul 2 din acest regulament este intitulat „Definiții”. „Operatorul efectiv de transport aerian” este definit la litera (b) a acestui articol ca fiind „un operator de transport aerian care execută sau intenționează să execute un zbor în temeiul unui contract cu un pasager sau în numele unei alte persoane, juridice sau fizice, care a încheiat un contract cu pasagerul respectiv”.

5

Articolul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Domeniu de aplicare”, prevede la alineatul (3):

„Prezentul regulament nu se aplică pasagerilor care călătoresc gratuit sau la un tarif redus, care nu este disponibil direct sau indirect publicului. Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică pasagerilor care posedă bilete emise de un operator de transport aerian sau un operator de turism în cadrul unui program de fidelizare a clientelei sau al unui alt program comercial.”

6

Articolul 5 din același regulament, intitulat „Anularea zborului”, are următorul cuprins:

„(1)   În cazul anulării unui zbor, pasagerilor în cauză trebuie:

[…]

[…]

(2)   În cazul în care pasagerii sunt informați despre anulare, acestora li se oferă explicații privind posibilitățile de transport alternative.

(3)   Operatorul efectiv de transport aerian nu este obligat să plătească compensații în conformitate cu articolul 7, în cazul în care poate face dovada că anularea este cauzată de împrejurări excepționale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile.

[…]”

7

Articolul 7 din Regulamentul nr. 261/2004, intitulat „Dreptul la compensație”, prevede o compensație standardizată a pasagerilor al cărei cuantum variază printre altele în funcție de distanța de zbor.

8

Articolul 8 din acest regulament, intitulat „Dreptul la rambursare sau redirecționare”, prevede:

„(1)   Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerilor li se oferă posibilitatea de a alege între:

(2)   Alineatul (1) litera (a) se aplică, de asemenea, pasagerilor ale căror zboruri fac parte dintr‑un pachet de servicii turistice, cu excepția dreptului la rambursare, în cazul în care un astfel de drept se naște în temeiul [Directivei (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO 2015, L 326, p. 1)].

[…]”

9

Articolul 12 din regulamentul menționat este intitulat „Compensații suplimentare”. El prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică fără a se aduce atingere drepturilor pasagerilor la o compensație suplimentară. Compensația acordată în conformitate cu prezentul regulament poate fi scăzută din această compensație.”

10

Potrivit articolului 9 din Directiva (UE) 2015/637 a Consiliului din 20 aprilie 2015 privind măsurile de coordonare și cooperare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii în țările terțe și de abrogare a Deciziei 95/553/CE (JO 2015, L 106, p. 1):

„Protecția consulară menționată la articolul 2 poate include asistență, printre altele, în următoarele situații:

[…]

[…]”

11

Articolul 3 alineatul (2) punctul 5 din Bundesgesetz über die Wahrnehmung konsularischer Aufgaben (Konsulargesetz) [Legea federală privind exercitarea funcțiilor consulare (Legea consulară)] (BGBl. I, 40/2019) (denumită în continuare „Legea consulară”) prevede:

„Protecția consulară reprezintă acea parte din funcțiile consulare care include furnizarea de asistență în domeniul protecției juridice și al situațiilor de urgență. Aceasta include printre altele acordarea de asistență […] în caz de nevoie de asistență și repatriere în caz de urgență.”

12

În cadrul unui pachet de servicii turistice, TW și soția sa dispuneau, fiecare, de o rezervare confirmată pentru zborul OS 17 din 7 martie 2020, cu plecare de pe aeroportul din Viena (Austria), având ca destinație Mauritius, precum și pentru zborul OS 18 din 20 martie 2020 cu plecare de pe aeroportul din Mauritius, având ca destinație Viena. Aceste două zboruri trebuiau să fie operate de Austrian Airlines.

13

Zborul OS 17 a fost efectuat. În schimb, la 18 martie 2020, Austrian Airlines a anulat zborul OS 18 ca urmare a măsurilor luate de guvernul austriac din cauza pandemiei de Covid-19.

14

Potrivit indicațiilor furnizate de Landesgericht Korneuburg (Tribunalul Regional din Korneuburg, Austria), care este instanța de trimitere, deși Austrian Airlines dispunea de coordonatele lui TW și ale soției sale, nu i‑a informat cu privire la această anulare și nici cu privire la drepturile de care dispuneau în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004. Abia la 19 martie 2020 aceștia au fost informați de organizatorul călătoriei lor cu privire la anularea zborului lor de întoarcere, precum și la organizarea de către Ministerul Afacerilor Externe austriac a unui zbor de repatriere prevăzut la 20 martie 2020, dată la care nu mai era efectuat niciun zbor regulat.

15

TW și soția sa s‑au înscris pentru acest zbor de repatriere pe site‑ul internet al Ministerului Afacerilor Externe. În acest temei, fiecare dintre ei a trebuit să plătească o contribuție obligatorie la cheltuieli în cuantum de 500 de euro. Acest zbor de repatriere a fost operat de Austrian Airlines sub numărul de zbor OS 1024, în intervalul orar inițial rezervat pentru zborul OS 18.

16

Printr‑o acțiune introdusă la Bezirksgericht Schwechat (Tribunalul Districtual din Schwechat, Austria) la 14 septembrie 2020, TW, acționând în numele său și în cel al soției sale, a solicitat obligarea Austrian Airlines să îi plătească suma de 1000 de euro, majorată cu dobânzi, această sumă corespunzând contribuției obligatorii pe care soția sa și el însuși au trebuit să o plătească pentru zborul de repatriere.

17

În susținerea acestei acțiuni, TW a invocat faptul că Austrian Airlines nu numai că ar fi omis să ofere și să organizeze o redirecționare, ci ar fi și facturat cheltuieli pentru transportul pe care l‑ar fi organizat TW însuși, contrar celor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 261/2004. Întrucât Austrian Airlines nu și‑ar fi îndeplinit astfel obligațiile pe care i le impune dreptul Uniunii, acest operator de transport aerian ar fi răspunzător pentru prejudiciul pe care l‑au suferit TW și soția sa prin faptul că au fost constrânși să găsească, pe cheltuiala lor, o soluție alternativă pentru zborul de retur anulat.

18

Întrucât Bezirksgericht Schwechat (Tribunalul Districtual din Schwechat) a admis cererea principală formulată de TW, Austrian Airlines a sesizat instanța de trimitere cu o cale de atac împotriva acestei decizii.

19

În cererea sa de decizie preliminară, instanța de trimitere pornește de la premisa că asistența pentru sprijin și repatriere în caz de urgență se numără printre funcțiile consulare ale Republicii Austria. Exercitarea acestor funcții ar intra în sfera unei activități suverane a statului membru respectiv în temeiul articolului 3 alineatul (2) punctul 5 din Legea consulară. Austrian Airlines ar fi contribuit la aceasta în calitate de partener contractual al Republicii Austria, fără să fi avut nici cea mai mică influență asupra deciziei statului membru respectiv. Totuși, această instanță apreciază că, chiar dacă Austrian Airlines nu avea posibilitatea de a reprograma ea însăși pasageri pentru zborul de repatriere, ar fi putut să efectueze ea însăși înscrierea acestora pe site‑ul internet al Ministerului Afacerilor Externe și să le ramburseze contribuția obligatorie la cheltuieli.

20

Potrivit instanței menționate, soluționarea litigiului principal depinde, așadar, de interpretarea care trebuie dată termenilor „a oferi” și „redirecționare” care figurează la articolul 5 alineatul (1) litera (a) și, respectiv, la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 261/2004.

21

În aceste condiții, Landesgericht Korneuburg (Tribunalul Regional din Korneuburg) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

22

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că un zbor de repatriere organizat de un stat membru în contextul unei măsuri de asistență consulară, ca urmare a anulării unui zbor, constituie o „redirecționare, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală”, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, care trebuie să fie oferită de operatorul efectiv de transport aerian pasagerului al cărui zbor a fost anulat.

23

În temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004, operatorul efectiv de transport aerian trebuie, în cazul anulării unui zbor, să ofere asistență pasagerilor în cauză în conformitate cu articolul 8 din acest regulament.

24

Potrivit articolului 8 alineatul (1) din regulamentul menționat, pasagerii în cauză pot alege între trei opțiuni: fie rambursarea biletului în anumite condiții, împreună cu, dacă este cazul, organizarea unui zbor de retur la punctul de plecare inițial, cât mai repede posibil, fie redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, cât mai repede posibil, fie, în sfârșit, redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, la o dată ulterioară, la alegerea pasagerului, sub rezerva existenței unor locuri disponibile.

25

Noțiunea de „redirecționare” nu este definită nici de articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004, nici de vreo altă dispoziție a acestuia. În aceste condiții, determinarea sensului și a sferei acestei noțiuni trebuie realizată în funcție de sensul său obișnuit în limbajul curent, ținând seama de contextul în care este utilizată și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 31 ianuarie 2013, McDonagh, C‑12/11, EU:C:2013:43, punctul 28).

26

În ceea ce privește, mai întâi, sensul obișnuit al noțiunii de „redirecționare”, acesta se referă, în general, la ideea unui itinerar alternativ celui prevăzut inițial, în special în ceea ce privește traseul sau orarul, care ajunge însă la aceeași destinație finală. În această măsură, noțiunea menționată nu cuprinde nicio caracteristică specială care să plaseze „redirecționarea” în cadrul unei oferte comerciale.

27

În continuare, după cum reiese din considerentele (1) și (4) ale Regulamentului nr. 261/2004, obiectivul principal urmărit de acesta din urmă constă în asigurarea unui înalt nivel de protecție a pasagerilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 ianuarie 2006, IATA și ELFAA, C‑344/04, EU:C:2006:10, punctul 69, precum și Hotărârea din 19 noiembrie 2009, Sturgeon și alții, C‑402/07 și C‑432/07, EU:C:2009:716, punctul 44).

28

Prin urmare, oferirea unei „redirecționări”, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004, nu se poate limita, pentru operatorul efectiv de transport aerian în cauză, la a propune pasagerului aerian să îl aducă la destinația sa finală cu zborul următor celui pe care l‑a anulat acest operator de transport aerian. O asemenea ofertă poate cuprinde alte zboruri, inclusiv pe cele cu legătură directă, operate eventual de alți operatori de transport aerian care aparțin sau nu aceleiași alianțe aeriene și care sosesc la un orar mai puțin tardiv decât zborul următor zborului anulat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2020, Transportes Aéreos Portugueses, C‑74/19, EU:C:2020:460, punctul 59).

29

În sfârșit, în ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004, trebuie arătat totuși, după cum a constatat în esență domnul avocat general la punctele 23 și 24 din concluzii, că Regulamentul nr. 261/2004 se întemeiază pe articolul 80 alineatul (2) CE, devenit articolul 100 alineatul (2) TFUE, care permite legiuitorului Uniunii Europene să stabilească dispozițiile corespunzătoare printre altele în domeniul transporturilor aeriene, în contextul politicii comune a transporturilor. Rezultă că domeniul de aplicare al acestui regulament nu poate fi extins la zborurile necomerciale. Această interpretare este confirmată printre altele de considerentul (4) al Regulamentului nr. 261/2004, care face referire în mod expres la activitățile operatorilor de transport aerian pe o piață liberalizată, de articolul 2 litera (b) din acest regulament, care definește noțiunea de „operator efectiv de transport aerian” prin referire la un contract încheiat cu un pasager, precum și de articolul 3 alineatul (3) din regulamentul menționat, care limitează domeniul de aplicare personal al acestuia la pasagerii care călătoresc la un tarif disponibil publicului.

30

Rezultă din ceea ce precedă că numai zborurile comerciale pot fi implicate în executarea unei asemenea redirecționări.

31

Or, un zbor de repatriere nu are natură comercială, întrucât organizarea acestuia se înscrie, în principiu, în contextul măsurilor de asistență consulară ale unui stat, așa cum atestă în speță articolul 3 alineatul (2) punctul 5 din Legea consulară, dar și, în dreptul Uniunii, articolul 9 litera (e) din Directiva 2015/637.

32

Din această împrejurare rezultă, după cum a subliniat domnul avocat general la punctele 34, 35 și 38 din concluzii, că condițiile unui zbor de repatriere pot fi semnificativ diferite de cele ale unui zbor comercial în ceea ce privește atât condițiile de îmbarcare, cât și serviciile la bord. Mai presus de toate, operatorii efectivi de transport aerian nu pot oferi pasagerilor lor un zbor de repatriere ca „redirecționare”, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004, întrucât nu sunt abilitați să confere pasagerilor respectivi un drept de a fi transportați cu acest zbor.

33

Din motivele care precedă rezultă că articolul 5 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretate în sensul că un zbor de repatriere organizat de un stat membru în contextul unei măsuri de asistență consulară, ca urmare a anulării unui zbor, nu constituie o „redirecționare, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală”, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, care trebuie să fie oferită de operatorul efectiv de transport aerian pasagerului al cărui zbor a fost anulat.

34

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că conferă unui pasager care, ca urmare a anulării zborului său de retur, a trebuit să se înscrie el însuși pentru un zbor de repatriere organizat de un stat membru în contextul unei măsuri de asistență consulară și să plătească în acest temei statului respectiv o contribuție obligatorie la cheltuieli un drept la rambursarea acestor cheltuieli de către operatorul efectiv de transport aerian.

35

Cu titlu introductiv, trebuie precizat că din cererea de decizie preliminară reiese că acțiunea formulată de TW urmărește ca Austrian Airlines să fie obligată să îl despăgubească pentru prejudiciul pe care pretinde că l‑a suferit prin faptul că a trebuit să plătească 1000 de euro cu titlu de contribuție obligatorie la cheltuieli pentru el și pentru soția sa, pentru a putea beneficia de două locuri în zborul de repatriere menționat la punctul 15 din prezenta hotărâre. Această acțiune, în măsura în care vizează un prejudiciu propriu lui TW, care are vocația de a fi apreciat individual și a posteriori și care își are originea în anularea unui zbor pentru care acesta din urmă și soția sa dispuneau de o rezervare confirmată, urmărește obținerea unei compensații suplimentare, în sensul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2019, Rusu, C‑354/18, EU:C:2019:637, punctele 35 și 36).

36

Or, deși rezultă chiar din termenii acestei dispoziții că regulamentul amintit se aplică fără a se aduce atingere dreptului pasagerilor la o compensație suplimentară, o asemenea compensație suplimentară trebuie totuși să se întemeieze pe dreptul național sau pe dreptul internațional (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2019, Rusu, C‑354/18, EU:C:2019:637, punctele 35 și 36).

37

Prin urmare, articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 nu poate fi interpretat în sensul că un pasager care, ca urmare a anulării zborului său de retur, se înscrie el însuși pentru un zbor de repatriere organizat de un stat membru dispune, în temeiul regulamentului menționat, de un drept la rambursarea de către operatorul efectiv de transport aerian a contribuției la cheltuielile suplimentare pe care a trebuit să o plătească în scopul înregistrării sale pentru acest zbor.

38

Un asemenea pasager este însă îndreptățit să invoce un drept la compensație pe baza elementelor prevăzute la articolele 8 și 9 din Regulamentul nr. 261/2004 atunci când un operator efectiv de transport aerian nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestor articole (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 octombrie 2011, Sousa Rodríguez și alții, C‑83/10, EU:C:2011:652, punctele 43 și 44).

39

În această privință, trebuie amintit că articolul 8 din acest regulament, intitulat „Dreptul la rambursare sau redirecționare”, prevede la alineatul (1) că pasagerilor li se oferă posibilitatea de a alege între trei opțiuni, și anume în esență, în primul rând, rambursarea biletului și, dacă este cazul, un zbor de retur la punctul de plecare inițial, cât mai repede posibil, în al doilea rând, redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală, cât mai repede posibil și, în al treilea rând, redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre această destinație, la o dată ulterioară, la alegerea pasagerului, sub rezerva existenței unor locuri disponibile.

40

Acest articol prevede astfel în mod expres, ca alternativă la redirecționare, rambursarea întregului cost al biletului, la prețul de achiziție, pentru partea sau părțile de călătorie neefectuate sau devenite inutile în raport cu planul de călătorie inițial, cu condiția ca acest bilet să nu poată fi deja rambursat în temeiul Directivei 2015/2302.

41

Prin urmare, după cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 62 și 63 din concluzii, în cazul în care redirecționarea se dovedește imposibilă cât mai repede posibil sau la o dată ulterioară aleasă de pasagerul în cauză, operatorul efectiv de transport aerian nu poate fi exonerat de obligația sa, care decurge din articolul 8 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 261/2004, de a rambursa biletul pentru partea sau părțile de călătorie neefectuate sau devenite inutile în raport cu planul de călătorie inițial, cu condiția ca acest bilet să nu poată fi deja rambursat în temeiul Directivei 2015/2302. Astfel, obligația de a oferi asistența prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din acest regulament ar fi lipsită de efect dacă nu ar fi posibilă impunerea respectării acesteia, eventual prin intermediul unei acțiuni în rambursare introduse a posteriori.

42

O asemenea obligație de rambursare este, pe de altă parte, conformă cu obiectivul principal urmărit de Regulamentul nr. 261/2004, care constă, așa cum s‑a arătat la punctul 27 din prezenta hotărâre, în asigurarea unui înalt nivel de protecție a pasagerilor.

43

În plus, obligația operatorului efectiv de transport aerian de a propune pasagerilor al căror zbor a fost anulat diferitele opțiuni menționate la articolul 8 alineatul (1) din acest regulament presupune ca el să furnizeze acestor pasageri totalitatea informațiilor referitoare la drepturile care rezultă din dispoziția respectivă, pentru ca aceștia să își poată exercita în mod eficient drepturile în caz de anulare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2019, Rusu, C‑354/18, EU:C:2019:637, punctele 53 și 54, precum și Hotărârea din 21 decembrie 2021, Azurair și alții, C‑146/20, C‑188/20, C‑196/20 și C‑270/20, EU:C:2021:1038, punctele 99 și 100).

44

Acest drept al pasagerilor de a li se oferi informațiile necesare pentru a li se permite să facă o alegere eficace și informată exclude orice obligație din partea lor de a contribui activ la căutarea datelor pe care trebuie să le conțină propunerea operatorului efectiv de transport aerian (Hotărârea din 29 iulie 2019, Rusu, C‑354/18, EU:C:2019:637, punctul 55). În același mod, acestuia din urmă îi revine sarcina de a informa în mod util pasagerii aerieni atunci când nu este posibilă o redirecționare.

45

În această privință, trebuie subliniat de asemenea că obligația de asistență în temeiul articolului 8 din Regulamentul nr. 261/2004 se impune operatorului efectiv de transport aerian oricare ar fi evenimentul care a condus la anularea zborului. Astfel, chiar și atunci când apar împrejurări excepționale, articolul 5 alineatul (3) din acest regulament îl exonerează pe operatorul efectiv de transport aerian numai de obligația sa de a plăti compensații în temeiul articolului 7 din regulamentul menționat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 31 ianuarie 2013, McDonagh, C‑12/11, EU:C:2013:43, punctul 31).

46

Regulamentul nr. 261/2004 nu conține nicio precizare care să permită să se considere că ar recunoaște, pe lângă „împrejurările excepționale” menționate la articolul 5 alineatul (3) din acest regulament, o categorie distinctă de evenimente „cu totul excepționale”, precum pandemia de Covid-19, care ar avea drept consecință exonerarea operatorului efectiv de transport aerian de toate obligațiile sale, inclusiv de cele care decurg din articolul 8 din regulamentul menționat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 31 ianuarie 2013, McDonagh, C‑12/11, EU:C:2013:43, punctul 30).

47

O interpretare în sens contrar ar avea drept consecință faptul că un operator efectiv de transport aerian ar fi obligat să asigure asistență în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 unor pasageri care, din cauza anulării unui zbor, s‑ar afla într‑o situație dezavantajoasă limitată, în timp ce pasagerii, precum reclamantul din litigiul principal, care s‑ar afla într‑o stare de vulnerabilitate deosebită ca urmare a inexistenței oricărui zbor comercial ar fi privați de această asistență (a se vedea prin analogie Hotărârea din 31 ianuarie 2013, McDonagh, C‑12/11, EU:C:2013:43, punctul 33).

48

Prin urmare, un pasager al cărui zbor a fost anulat este îndreptățit să obțină o reparare a prejudiciului prin echivalent bănesc de către operatorul efectiv de transport aerian în cazul nerespectării de către acesta din urmă a obligației sale de asistență care decurge din articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004, inclusiv a obligației sale de informare, așa cum este definită la punctele 43 și 44 din prezenta hotărâre.

49

Acest pasager poate invoca astfel, în fața unei instanțe naționale, nerespectarea de către un operator efectiv de transport aerian, pe de o parte, a obligației sale de a rambursa întregul cost al biletului, la prețul de achiziție, pentru partea sau părțile de călătorie neefectuate sau devenite inutile în raport cu planul de călătorie inițial, precum și, pe de altă parte, a obligației sale de asistență, inclusiv a obligației sale de informare, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004, pentru a obține de la acest operator efectiv de transport aerian o compensație (a se vedea prin analogie Hotărârea din 31 ianuarie 2013, McDonagh, C‑12/11, EU:C:2013:43, punctul 24). Această compensație va fi însă limitată la ceea ce, având în vedere împrejurările proprii fiecărei spețe, se dovedește necesar, adecvat și rezonabil pentru a remedia încălcarea operatorului efectiv de transport aerian menționat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 22 aprilie 2021, Austrian Airlines, C‑826/19, EU:C:2021:318, punctul 73).

50

Din motivele care precedă rezultă că articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că un pasager care, ca urmare a anulării zborului său de retur, se înscrie el însuși pentru un zbor de repatriere organizat de un stat membru în contextul unei măsuri de asistență consulară și care este obligat să plătească în acest temei statului respectiv o contribuție obligatorie la cheltuieli nu dispune de un drept la rambursarea acestor cheltuieli de către operatorul efectiv de transport aerian pe baza acestui regulament. În schimb, un asemenea pasager poate invoca în fața unei instanțe naționale nerespectarea de către operatorul efectiv de transport aerian, pe de o parte, a obligației sale de a rambursa întregul cost al biletului, la prețul de achiziție, pentru partea sau părțile de călătorie neefectuate sau devenite inutile în raport cu planul de călătorie inițial, precum și, pe de altă parte, a obligației sale de asistență, inclusiv a obligației sale de informare în temeiul articolului 8 alineatul (1) din regulamentul menționat, pentru a obține de la acest operator efectiv de transport aerian o compensație. O asemenea compensație va trebui să fie însă limitată la ceea ce, având în vedere împrejurările proprii fiecărei spețe, se dovedește necesar, adecvat și rezonabil pentru a remedia încălcarea operatorului efectiv de transport aerian menționat.

51

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară: