–

pentru PH, de G. Martorana, avvocato;

–

pentru Regione Autonoma Friuli Venezia Giulia, de B. Croppo, D. Iuri și E. Massari, avvocati;

–

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de P. Gentili, avvocato dello Stato;

–

pentru Comisia Europeană, de F. Castilla Contreras, I. Galindo Martín și F. Moro, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO 2001, L 106, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 75), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 (JO 2003, L 268, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 41, p. 3) (denumită în continuare „Directiva 2001/18”), citită în lumina Regulamentului nr. 1829/2003 și a Recomandării Comisiei din 13 iulie 2010 privind orientările pentru elaborarea măsurilor naționale de coexistență pentru evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în culturile convenționale și ecologice (JO 2010, C 200, p. 1, denumită în continuare „Recomandarea din 13 iulie 2010”), precum și a articolelor 34, 35 și 36 TFUE.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între PH, pe de o parte, și Regione Autonoma Friuli Venezia Giulia (regiunea autonomă Friuli Venezia Giulia, Italia) (denumită în continuare „regiunea FVG”) și Direzione centrale risorse agroalimentari, forestali e ittiche – Servizio foresto e corpo forestale della Regione Autonoma Friuli Venezia Giulia (Direcția Centrală pentru Resurse Agroalimentare, Forestiere și Piscicole – Serviciul de Administrare a Pădurilor din Regiunea Autonomă Friuli Venezia Giulia, Italia), pe de altă parte, în legătură cu o ordonanță prin care PH este obligat la plata unei amenzi pentru încălcarea interdicției de cultivare a porumbului modificat genetic.

3

Articolul 1 din Directiva 2001/18, intitulat „Obiectiv”, prevede:

„În conformitate cu principiul de precauție, obiectivul prezentei directive este acela de a armoniza actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre și de a proteja sănătatea umană și mediul în cazul în care:

4

Articolul 4 din această directivă, intitulat „Obligații generale”, prevede:

„(1)   Statele membre se asigură, în conformitate cu principiul de precauție, că s‑au luat toate măsurile adecvate pentru evitarea efectelor adverse asupra sănătății umane și asupra mediului, care pot apărea în urma diseminării deliberate sau a introducerii pe piață a OMG‑urilor. OMG‑urile pot fi diseminate în mod deliberat sau introduse pe piață numai în conformitate cu partea B sau C [care supun această diseminare și această introducere pe piață autorizării prealabile].

[…]”

5

Articolul 22 din directiva menționată, intitulat „Libera circulație”, prevede:

„Fără a aduce atingere articolului 23, statele membre nu pot interzice, restricționa sau împiedica introducerea pe piață a OMG‑urilor, ca produse în sine sau componente ale altor produse, care se conformează prezentei directive.”

6

Articolul 23 din aceeași directivă, intitulat „Clauza de protecție”, prevede la alineatul (1) primul și al doilea paragraf:

„Dacă un stat membru, ca urmare a unor informații noi sau suplimentare, disponibile de la data autorizației, care influențează evaluarea riscului ecologic sau ca urmare a reevaluării informațiilor existente pe baza unor cunoștințe științifice noi sau suplimentare, are motive întemeiate pentru a considera că un OMG, ca produs în sine sau componentă a altui produs, care a fost notificat corect și pentru care s‑a primit autorizația scrisă în conformitate cu prezenta directivă, constituie un risc pentru sănătatea umană sau mediu, statul membru respectiv poate restricționa provizoriu sau interzice utilizarea și/sau vânzarea respectivului OMG, ca produs în sine sau componentă a altui produs pe teritoriul acestuia.

Statul membru se asigură că, în cazul unui risc major, se aplică măsuri de urgență, precum suspendarea sau încheierea introducerii pe piață, inclusiv informarea populației.”

7

Articolul 26a din Directiva 2001/18, intitulat „Măsuri pentru evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor”, prevede:

„(1)   Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a evita prezența accidentală a OMG‑urilor în alte produse.

(2)   Comisia colectează și coordonează informații pe baza studiilor realizate la nivel[ul Uniunii] și național, observă consecințele legate de coexistență în statele membre și, pe baza informațiilor și a observațiilor, elaborează linii directoare privind coexistența culturilor modificate genetic, convenționale și biologice.”

8

Considerentul (9) al Regulamentului nr. 1829/2003 are următorul cuprins:

„Noile proceduri de autorizare a produselor alimentare și furajelor modificate genetic trebuie să includă noile principii introduse în Directiva 2001/18/CE. De asemenea, procedurile menționate trebuie să recurgă la noul cadru pentru evaluarea riscurilor în ceea ce privește siguranța produselor alimentare stabilit de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare [JO 2002, L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68]. În consecință, introducerea pe piață a produselor alimentare și a furajelor modificate genetic trebuie autorizată în vederea introducerii pe piața comunitară numai după o evaluare științifică, la cel mai înalt nivel posibil, care urmează să fie realizată sub răspunderea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (autoritatea), privind orice riscuri pe care produsele alimentare și furajele în cauză le‑ar putea prezenta pentru sănătatea umană și animală și, după caz, pentru mediu. Evaluarea științifică menționată trebuie să fie urmată de o decizie de management al riscurilor, adoptată de Comunitate, în conformitate cu o procedură de reglementare care să asigure cooperarea strânsă între Comisie și statele membre.”

9

Articolul 1 din Regulamentul nr. 1829/2003, intitulat „Obiectul”, prevede:

„Obiectul prezentului regulament, cu respectarea principiilor generale enunțate de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, este de:

10

Articolul 3 din Regulamentul nr. 1829/2003, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1):

„Prezenta secțiune se aplică în cazul:

11

Articolul 4 din acest regulament, intitulat „Cerințe”, prevede:

„(1)   Produsele alimentare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) nu trebuie:

[…]

(2)   Nicio persoană nu poate introduce pe piață un OMG destinat utilizării ca produs alimentar sau un produs alimentar prevăzut la articolul 3 alineatul (1), cu excepția cazului în care acestea fac obiectul unei autorizații acordate conform prezentei secțiuni și dacă condițiile prevăzute în autorizație sunt îndeplinite.

[…]

(5)   Autorizațiile prevăzute la alineatul (2) se acordă, refuză, reînnoiesc, modifică, suspendă sau revocă numai din motivele și în conformitate cu procedurile prevăzute în prezentul regulament.

[…]”

12

Articolul 16 din regulamentul menționat prevede:

„[…]

(2)   Nicio persoană nu poate introduce pe piață, utiliza sau prelucra [OMG‑uri destinate utilizării ca furaje, furaje care conțin sau constau în OMG‑uri sau care constau în astfel de organisme sau furaje produse din OMG‑uri], cu excepția cazului în care [acestea fac] obiectul unei autorizații eliberate în conformitate cu prezenta secțiune și dacă condițiile relevante prevăzute în autorizație sunt îndeplinite.

[…]

(5)   Autorizațiile prevăzute la alineatul (2) se acordă, refuză, reînnoiesc, modifică, suspendă sau revocă numai din motivele și în conformitate cu procedurile prevăzute în prezentul regulament.

[…]”

13

Articolul 19 alineatul (5) din același regulament prevede:

„Autorizația acordată în conformitate cu procedurile prevăzute de prezentul regulament este valabilă pe întreg teritoriul [Uniunii] timp de 10 ani și poate fi reînnoită în conformitate cu articolul 23. […]”

14

Articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1829/2003 prevede:

„Prin derogare de la dispozițiile articolului 16 alineatul (2), produsele care intră în domeniul de aplicare [al] prezentei secțiuni, care au fost introduse legal pe piață în interiorul [Uniunii] înainte de data aplicării prezentului regulament, pot fi introduse pe piață, utilizate și transformate în continuare, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

[…]”

15

Articolul 23 alineatul (1) din acest regulament prevede:

„Autorizațiile acordate în temeiul prezentului regulament pot fi reînnoite pe perioade de câte 10 ani, la cererea adresată Comisiei de titularul autorizației cu cel puțin un an înainte de data expirării autorizației.”

16

Articolul 43 din Regulamentul nr. 1829/2003 a modificat, cu efect de la data intrării în vigoare a acestui regulament, Directiva 2001/18, inserând în cuprinsul acesteia articolul 26a.

17

Considerentele (1) și (3) ale Recomandării din 13 iulie 2010 au următorul cuprins:

[…]

18

Punctul 1 din această recomandare prevede:

„La elaborarea de măsuri naționale pentru evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în culturile convenționale și ecologice, statele membre ar trebui să respecte orientările prezentate în anexa la prezenta recomandare.”

19

Orientările anexate la recomandarea menționată prevăd la punctul 1.2 ultimul paragraf:

„Deoarece numai OMG‑urile autorizate pot fi cultivate în [Uniune] și aspectele referitoare la mediu și la sănătate fac deja obiectul evaluării riscurilor asupra mediului înconjurător din cadrul procesului de autorizare [al Uniunii], problemele rămase de rezolvat în contextul coexistenței se referă la aspecte economice asociate amestecării culturilor modificate genetic cu cele nemodificate genetic.”

20

Punctul 1.4 din aceste orientări, intitulat „Scopul și domeniul de aplicare al orientărilor”, prevede:

„Prezentele orientări îmbracă forma unor recomandări fără caracter obligatoriu, adresate statelor membre. Acestea au drept scop să ofere principii generale pentru elaborarea de măsuri naționale pentru evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în culturile convenționale și ecologice. Se recunoaște faptul că mulți dintre factorii care sunt importanți în acest context sunt specifici condițiilor de la nivel național, regional și local.”

21

Punctul 2 din orientările menționate, intitulat „Principii generale pentru elaborarea măsurilor naționale de coexistență pentru evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în culturile convenționale și ecologice”, conține următorul fragment:

„2.2. Proporționalitatea

Măsurile pentru evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în alte culturi ar trebui să fie proporționale cu obiectivul urmărit (protecția nevoilor specifice ale cultivatorilor de culturi convenționale sau ecologice). Măsurile de coexistență ar trebui să evite impunerea de sarcini inutile pentru agricultori, producătorii de semințe și pentru alți operatori asociați oricărui tip de producție. Alegerea măsurilor ar trebui să țină cont de constrângerile și caracteristicile regionale și locale, precum forma și dimensiunea terenurilor arabile dintr‑o regiune, fragmentarea și dispersia geografică a terenurilor arabile care aparțin agricultorilor individuali și practicile regionale de gestionare a culturilor.

2.3. Niveluri de prezență a OMG‑urilor care trebuie impuse prin intermediul măsurilor naționale de coexistență pentru evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în culturile convenționale și ecologice

Măsurile naționale pentru evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în culturile convenționale și în cele ecologice ar trebui să țină seama de cunoștințele existente privind probabilitatea și sursele de amestecare a culturilor modificate genetic cu cele nemodificate genetic. Aceste măsuri ar trebui să fie proporționale cu nivelul de prezență a OMG‑urilor care trebuie respectat și care va depinde de specificitățile regionale și naționale și de nevoile speciale de la nivel local referitoare la culturile și producția convențională, ecologică și la alte tipuri de culturi și producție.

Indiferent de nivelul de prezență a OMG‑urilor care este stabilit prin măsurile de coexistență, pragurile stabilite în legislația [Uniunii] vor continua să se aplice pentru etichetarea prezenței OMG‑urilor în produsele alimentare, hrana pentru animale și în produsele destinate prelucrării directe.

2.4. Măsuri de interzicere a cultivării OMG‑urilor în zone extinse (denumite în continuare «zone fără culturi modificate genetic»)

Diferențele existente în privința aspectelor regionale, precum condițiile climatice (care influențează activitatea agenților de polenizare și transportul polenului de către vânt), topografia, modelele de cultivare și sistemele de rotație a culturilor sau structurile agricole (inclusiv structurile înconjurătoare precum garduri vii, păduri, terenuri necultivate și dispoziția spațială a culturilor) pot influența gradul de amestecare a culturilor modificate genetic cu cele convenționale și ecologice, precum și măsurile necesare pentru evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în alte tipuri de culturi.

În funcție de anumite condiții economice și naturale, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea interzicerii cultivării OMG‑urilor pe zone extinse ale teritoriului lor pentru a evita prezența accidentală a OMG‑urilor în culturile convenționale și ecologice. Astfel de interdicții ar trebui să se bazeze pe demonstrarea de către statul membru a faptului că, pentru zonele respective, alte măsuri nu sunt îndeajuns pentru a se obține un grad satisfăcător de puritate. În plus, măsurile de restricționare ar trebui să fie proporționale cu obiectivul urmat (și anume protejarea anumitor nevoi ale cultivatorilor de culturi convenționale și/sau ecologice).”

22

Articolul 2.1 din legge regionale Friuli Venezia Giulia n. 5/2011 recante disposizioni relative all’impiego di organismi geneticamente modificati (OGM) in agricoltura [Legea regională FVG nr. 5/2011 privind dispoziții referitoare la utilizarea organismelor modificate genetic (OMG) în agricultură] din 8 aprilie 2011, în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal (denumită în continuare „Legea regională nr. 5/2011”), prevede:

„Pentru a evita prezența accidentală a OMG‑urilor în culturile convenționale și ecologice de porumb pe teritoriul Friuli Venezia Giulia, caracterizat prin modele de cultivare și prin structuri agricole care influențează gradul de amestecare a culturilor transgenice și netransgenice, se interzice cultivarea porumbului modificat genetic în aplicarea Recomandării [din 13 iulie 2010]. Cultivarea porumbului modificat genetic atrage aplicarea unei amenzi administrative de la 5000 [de euro] la 50000 [de euro], care se aplică de serviciul regional competent în domeniul administrării pădurilor.”

23

PH, proprietar al unei exploatații agricole pe teritoriul regiunii FVG, a cultivat pe acest teritoriu, la 9 mai 2015, un soi de porumb modificat genetic MON 810.

24

La 11 august 2015, serviciile de mediu competente din regiunea FVG i‑au aplicat lui PH o amendă de 10000 de euro pentru cultivarea acestui porumb cu încălcarea articolului 2.1 din Legea regională nr. 5/2011.

25

În urma contestării de către PH a acestei sancțiuni, directorul adjunct al Serviciului de administrare a pădurilor din regiunea FVG a confirmat încălcarea legii respective prin ordonanța din 8 octombrie 2019, dar a redus cuantumul amenzii la 5000 de euro.

26

PH a formulat opoziție împotriva acestei ordonanțe la Tribunale ordinario di Pordenone (Tribunalul din Pordenone, Italia), instanța de trimitere.

27

După ce a amintit conținutul articolului 2.1 din Legea regională nr. 5/2011, al punctului 2.4 din orientările anexate la Recomandarea din 13 iulie 2010, al articolului 26a din Directiva 2001/18, precum și al articolelor 16 și 17 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (JO 2002, L 193, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 43, p. 139), această instanță arată că litigiul principal nu privește faptul că porumbul MON 810 poate fi comercializat în mod liber în interiorul Uniunii, ci faptul că, în temeiul Legii nr. 5/2011, acesta nu poate fi cultivat pe întreg teritoriul regiunii FVG. În această privință, ea amintește, pe de o parte, că, în Ordonanța din 8 mai 2013, Fidenato (C‑542/12, nepublicată, EU:C:2013:298), Curtea a statuat că articolul 26a din Directiva 2001/18 trebuie interpretat în sensul că nu permite unui stat membru să se opună cultivării pe teritoriul său a unor OMG‑uri precum soiurile de porumb MON 810 pentru motivul că obținerea unei autorizații naționale ar constitui o măsură de coexistență pentru evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în alte culturi și, pe de altă parte, că, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/321 a Comisiei din 3 martie 2016 de modificare a domeniului geografic de aplicare al autorizației de cultivare a porumbului modificat genetic (Zea mays L.) MON 810 (MON-ØØØ81Ø–6) (JO 2016, L 60, p. 90), cultivarea porumbului modificat genetic MON 810 a fost interzisă pe întreg teritoriul italian.

28

Având în vedere aceste elemente, precum și concluziile și argumentele părților, instanța de trimitere ridică problema dacă, pe de o parte, interdicția cultivării porumbului modificat genetic pe teritoriul regiunii FVG, în temeiul articolului 2.1 din Legea regională nr. 5/2011, este conformă cu Directiva 2001/18, interpretată în lumina Regulamentului nr. 1829/2003 și a Recomandării din 13 iulie 2010, și dacă, pe de altă parte, această interdicție poate constitui o măsură cu efect echivalent contrară articolelor 34-36 TFUE.

29

În acest context, Tribunale ordinario di Pordenone (Tribunalul de Pordenone) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

30

Guvernul italian contestă admisibilitatea primei întrebări pentru motivul că, pe de o parte, instanța de trimitere nu ar expune motivele pentru care reglementarea națională în discuție în litigiul principal ar putea fi contrară Directivei 2001/18, Regulamentului nr. 1829/2003 și Recomandării din 13 iulie 2010 și, pe de altă parte, această întrebare nu ar preciza nici părțile Recomandării din 13 iulie 2010, nici dispozițiile Directivei 2001/18 și ale Regulamentului nr. 1829/2003 aplicabile în speță. De altfel, acest guvern susține că prima întrebare este inadmisibilă în măsura în care privește Recomandarea din 13 iulie 2010, în condițiile în care competența Curții în materie de întrebări preliminare s‑ar limita la interpretarea actelor instituțiilor care produc efecte juridice obligatorii.

31

În primul rând, întrucât, prin acest din urmă argument, guvernul italian urmărește în realitate să pună în discuție competența Curții de a se pronunța cu privire la prima întrebare, în măsura în care aceasta privește interpretarea Recomandării din 13 iulie 2010, trebuie amintit că articolul 267 TFUE atribuie Curții competența de a se pronunța cu titlu preliminar asupra validității și interpretării actelor adoptate de instituțiile Uniunii, fără nicio excepție (Hotărârea din 13 decembrie 1989, Grimaldi, C‑322/88, EU:C:1989:646, punctul 8, precum și Hotărârea din 13 iunie 2017, Florescu și alții, C‑258/14, EU:C:2017:448, punctul 30).

32

În consecință, Curtea este competentă să se pronunțe cu privire la interpretarea Recomandării din 13 iulie 2010 și, prin urmare, să se pronunțe cu privire la prima întrebare în ansamblul său.

33

În ceea ce privește, în al doilea rând, contestarea de către guvernul italian a admisibilității primei întrebări pentru motivul că instanța de trimitere nu ar expune în mod suficient motivele pentru care adresează această întrebare, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, cerințele privind conținutul unei cereri de decizie preliminară figurează în mod explicit la articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții, pe care instanța de trimitere se prezumă, în cadrul cooperării instituite la articolul 267 TFUE, că îl cunoaște și pe care este obligată să îl respecte cu strictețe (Hotărârea din 9 martie 2017, Milkova, C‑406/15, EU:C:2017:198, punctul 72 și jurisprudența citată).

34

Astfel, instanța de trimitere trebuie să indice motivele exacte care au determinat‑o să reflecteze asupra interpretării anumitor dispoziții ale dreptului Uniunii și să considere necesar să adreseze Curții întrebări preliminare (Hotărârea din 9 martie 2017, Milkova, C‑406/15, EU:C:2017:198, punctul 73 și jurisprudența citată).

35

În speță, reiese destul de clar din cererea de decizie preliminară că instanța de trimitere este sesizată cu un litigiu privind legalitatea unei sancțiuni aplicate în temeiul unei dispoziții legislative edictate de o regiune care interzice, pentru motive legate de evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în culturile convenționale și ecologice, cultivarea porumbului modificat genetic MON 810 pe întreg teritoriul său, că, la data aplicării acestei sancțiuni, cultivarea și comercializarea acestui soi erau autorizate în mod liber în cadrul Uniunii în temeiul articolului 20 din Regulamentul nr. 1829/2003, că dispoziția în discuție în litigiul principal a fost adoptată pe baza articolului 26a din Directiva 2001/18 și că această instanță ridică în cadrul primei întrebări problema validității dispoziției respective în raport cu această directivă, interpretată în lumina Regulamentului nr. 1829/2003 și a Recomandării din 13 iulie 2010.

36

Pe de altă parte, faptul că, în această întrebare, instanța de trimitere nu s‑a referit la nicio dispoziție specifică din Directiva 2001/18 și din Regulamentul nr. 1829/2003 sau la vreo parte specifică a Recomandării din 13 iulie 2010 nu are nicio relavanță pentru admisibilitatea întrebării menționate.

37

Astfel, potrivit unei jurisprundețe constante a Curții, misiunea acesteia este aceea de a interpreta toate dispozițiile de drept al Uniunii care sunt necesare instanțelor naționale pentru a statua în cauzele cu care sunt sesizate, chiar dacă respectivele dispoziții nu sunt expres indicate în întrebările adresate de aceste instanțe (Hotărârea din 28 iunie 2018, Crespo Rey, C‑2/17, EU:C:2018:511, punctul 40 și jurisprudența citată).

38

În consecință, prima întrebare este admisibilă.

39

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 35 din prezenta hotărâre, să se stabilească dacă articolul 26a din Directiva 2001/18, citit în lumina Regulamentului nr. 1829/2003 și a Recomandării din 13 iulie 2010, trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri naționale care interzice cultivarea pe teritoriul unei regiuni din statul membru în cauză a OMG‑urilor autorizate în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003 în scopul de a evita prezența accidentală a OMG‑urilor în alte produse.

40

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că obiectivul Directivei 2001/18 este, astfel cum reiese din articolul 1 din aceasta, acela de a armoniza actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre și de a proteja sănătatea umană și mediul în cazul în care se efectuează diseminarea deliberată în mediu a OMG‑urilor, fie prin introducerea pe piața internă a Uniunii a OMG‑urilor ca produse, fie în orice alte scopuri decât introducerea pe piață. Pentru a atinge aceste obiective, directiva supune aceste moduri de diseminare deliberată în mediu a OMG‑urilor unor proceduri de autorizare care implică o evaluare și o monitorizare a riscurilor pentru sănătatea umană și pentru mediu, pe baza unor modalități și principii armonizate.

41

Pe de altă parte, Regulamentul nr. 1829/2003 asigură, astfel cum reiese din cuprinsul articolului 1 din acesta, baza necesară pentru a garanta un nivel înalt de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor ecologice și ale consumatorilor în raport cu produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne. El instituie în acest sens proceduri uniformizate pentru autorizarea și supravegherea acestor produse alimentare și furaje care, după cum reiese din cuprinsul considerentului (9) al acestuia, includ principiile introduse în Directiva 2001/18. Potrivit articolului 19 alineatul (5) din acest regulament, autorizația acordată în conformitate cu procedurile prevăzute de acesta este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii.

42

În ceea ce privește cazul particular al porumbului modificat genetic, introducerea pe piață a porumbului MON 810 a fost autorizată prin Decizia 98/293/CE a Comisiei din 22 aprilie 1998 privind introducerea pe piață a porumbului modificat genetic (Zea mays L. T 25), în conformitate cu Directiva 90/220/CEE a Consiliului (JO 1998, L 131, p. 32). Deși este adevărat că Directiva 90/220 a fost abrogată prin Directiva 2001/18, autorizația de introducere pe piață a soiului de porumb MON 810 și‑a păstrat valabilitatea în temeiul articolelor 20 și 23 din Regulamentul nr. 1829/2003 și era încă valabilă la data la care sancțiunea în discuție în litigiul principal i‑a fost aplicată lui PH.

43

Cu toate acestea, este la fel de adevărat că articolul 26a din Directiva 2001/18 prevede la alineatul (1) că statele membre pot lua măsurile necesare pentru a evita prezența accidentală a OMG‑urilor în alte produse.

44

În temeiul acestei dispoziții, regiunea FVG a adoptat Legea regională nr. 5/2011, al cărei articol 2.1 interzice cultivarea porumbului modificat genetic pe întreg teritoriul său și a cărei validitate este contestată de PH în cadrul litigiului principal.

45

Pentru a răspunde la prima întrebare, astfel cum a fost reformulată la punctul 39 din prezenta hotărâre, este necesar, așadar, să se examineze condițiile de aplicare a articolului 26a alineatul (1) din Directiva 2001/18.

46

În această privință, mai întâi, această dispoziție are vocația de a se aplica nu numai soiurilor de OMG‑uri care au fost autorizate în conformitate cu dispozițiile acestei directive, ci și celor ale căror autorizații au fost notificate sau reînnoite în conformitate cu articolele 20 și 23 din Regulamentul nr. 1829/2003, precum soiurile de porumb modificat genetic în discuție în litigiul principal (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2012, Pioneer Hi Bred Italia, C‑36/11, EU:C:2012:534, punctele 60, 67 și 68, precum și Ordonanța din 8 mai 2013, Fidenato, C‑542/12, nepublicată, EU:C:2013:298, punctul 23).

47

Apoi, măsurile de prevenire adoptate de statele membre în conformitate cu articolul 26a alineatul (1) din Directiva 2001/18 trebuie să aibă ca obiectiv evitarea prezenței accidentale a OMG‑urilor în alte produse, iar aceasta pentru a permite producătorilor și consumatorilor să aleagă între o producție ecologică, o producție convențională și o producție care utilizează OMG‑uri. Aceste măsuri nu pot avea drept obiectiv protejarea sănătății umane sau a mediului. Astfel, protecția acestor din urmă obiective este asigurată prin procedurile armonizate de autorizare pentru diseminarea deliberată a OMG‑urilor, stabilite prin Directiva 2001/18 și prin Regulamentul nr. 1829/2003, care condiționează acordarea acestor autorizații de o evaluare a riscurilor acestei diseminări pentru sănătatea umană și pentru mediu. În schimb, măsurile respective urmăresc să păstreze pluralitatea culturilor și în special, în măsura posibilului, coexistența culturilor de OMG‑uri, pe de o parte, și a culturilor ecologice și convenționale, pe de altă parte. Prin urmare, ele presupun luarea în considerare a mizelor economice ale prezenței accidentale, pentru producătorii ecologici și convenționali, a OMG‑urilor în culturile lor.

48

În consecință, un stat membru nu are dreptul să subordoneze unei autorizații naționale, întemeiată pe considerații legate de protecția sănătății sau a mediului, cultivarea de OMG‑uri autorizate în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003. În plus, articolul 26a din Directiva 2001/18 nu poate genera restricții și cu atât mai mult interdicții delimitate geografic decât prin efectul unor măsuri de coexistență efectiv adoptate cu respectarea finalității acestora (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2012, Pioneer Hi Bred Italia, C‑36/11, EU:C:2012:534, punctele 69 și 75). În sfârșit, acest articol se opune posibilității ca o procedură de autorizare națională pentru cultivarea de OMG‑uri să constituie o măsură de coexistență (a se vedea în acest sens Ordonnața din 8 mai 2013, Fidenato, C‑542/12, nepublicată, EU:C:2013:298, punctul 33).

49

Pe de altă parte, astfel cum reiese din modul de redactare a articolului 26a alineatul (1) din Directiva 2001/18, măsurile luate pentru a evita prezența accidentală a OMG‑urilor în alte produse trebuie să fie necesare. Această cerință a necesității, interpretată din perspectiva principiului proporționalității, impune ca statele membre să recurgă la măsuri care, permițând totodată să se atingă în mod eficient obiectivul evitării prezenței accidentale a OMG‑urilor în alte produse pentru a menține posibilitatea de alegere a consumatorilor și a producătorilor, nu depășesc ceea ce este necesar și aduc cât mai puțin atingere obiectivelor și principiilor stabilite de această directivă. Astfel, în aplicarea jurisprudenței Curții privind acest principiu, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate (a se vedea în special Hotărârea din 29 iunie 2017, Comisia/Portugalia, C‑126/15, EU:C:2017:504, punctul 64 și jurisprudența citată).

50

În sfârșit, pentru a aprecia dacă o măsură de coexistență îndeplinește aceste condiții de aplicare a articolului 26a alineatul (1) din Directiva 2001/18, instanța de trimitere este obligată să ia în considerare orientările anexate la Recomandarea din 13 iulie 2010, care au fost adoptate de Comisie în temeiul articolului 26a alineatul (2) din această directivă.

51

Astfel, deși este adevărat că orientările de natura celor anexate la Recomandarea din 13 iulie 2010 nu produc, ca atare, efecte obligatorii, nu este mai puțin adevărat că instanțele naționale sunt obligate să le ia în considerare în vederea soluționării litigiilor cu care sunt învestite, mai ales atunci când acestea sunt de natură să clarifice interpretarea unor dispoziții ale Uniunii puse în aplicare prin dispoziții naționale sau atunci când acestea au ca obiect precizarea dispozițiilor dreptului Uniunii cu caracter obligatoriu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2014, Batlanta, C‑410/13, EU:C:2014:2134, punctul 64 și jurisprudența citată).

52

Or, orientările anexate la Recomandarea din 13 iulie 2010 prezintă, la punctul 2, principiile generale pentru elaborarea de măsuri de coexistență de către statele membre și clarifică astfel articolul 26a alineatul (1) din Directiva 2001/18.

53

În speță, instanței de trimitere îi va reveni sarcina de a aprecia dacă interdicția prevăzută la articolul 2.1 din Legea regională nr. 5/2011 de cultivare a porumbului modificat genetic pe întreg teritoriul regiunii FVG urmărește efectiv obiectivul de a garanta consumatorilor și producătorilor posibilitatea de a alege între o producție de porumb modificat genetic și producții de porumb ecologic sau convențional.

54

Această instanță va trebui să aprecieze de asemenea, în raport cu argumentele prezentate de părțile din litigiul principal, dacă această interdicție este necesară și proporțională pentru atingerea acestui obiectiv. În acest context, îi va reveni în special sarcina de a lua în considerare principiile generale enunțate la punctele 2.2, 2.3 și 2.4 din orientările anexate la Recomandarea din 13 iulie 2010, care prevăd factori relevanți pentru definirea domeniului de aplicare al măsurii necesare, pentru a menține posibilitatea alegerii pentru producători și consumatori între culturile de OMG‑uri și culturile fără OMG‑uri.

55

Printre acești factori figurează nivelurile de prezență accidentală care trebuie impuse prin intermediul măsurilor naționale de coexistență, prevăzute la punctul 2.3 din aceste orientări, care depind de specificitățile regionale și naționale și de necesitățile locale particulare ale tipurilor de culturi și de producții convenționale, ecologice și altele, dar și de cunoștințele existente privind probabilitatea amestecării culturilor cu OMG‑uri cu cele fără OMG‑uri și privind sursele acestor amestecuri accidentale. În această privință, gradul de amestecare a acestor culturi poate varia, conform punctului 2.4 din orientările menționate, în funcție de diferiți parametri precum condițiile climatice, topografia, modelele culturilor și sistemele de rotație a culturilor sau structurile agricole, inclusiv structurile înconjurătoare.

56

Astfel, examinarea proporționalității interdicției de cultivare a porumbului modificat genetic, în discuție în litigiul principal, pe întreg teritoriul regiunii FVG cu scopul de a garanta posibilitatea de alegere pentru producători și consumatori va trebui să ia în considerare gradul de prezență accidentală a porumbului modificat genetic care trebuie atins, precum și probabilitatea amestecării acestui porumb modificat genetic cu soiurile de porumb cultivate în mod ecologic sau tradițional.

57

Această luare în considerare va presupune în special definirea gradului de puritate care trebuie atins ținând seama de impactul economic pe care îl determină prezența accidentală a porumbului modificat genetic în culturile convenționale sau ecologice. În această privință, vor trebui să se aprecieze în special consecințele economice ale depășirii pragului de etichetare în conformitate cu punctele 2.3.1-2.3.3 din orientările anexate la Recomandarea din 13 iulie 2010.

58

De asemenea, va trebui să se țină seama de sursele riscului de amestecare, precum și de eficacitatea metodelor de separare a culturilor, aceasta trebuind apreciată printre altele în raport cu constrângerile și cu caracteristicile geografice și climatice ale regiunii FVG și cu modelele de cultură practicate acolo. Astfel cum prevede punctul 2.2 din orientările menționate, aceste caracteristici sunt în special forma și dimensiunea terenurilor arabile din această regiune, fragmentarea și dispersia geografică a terenurilor arabile care aparțin agricultorilor individuali și practicile de gestionare a culturilor din regiunea menționată. Pe de altă parte, astfel cum prevede punctul 2.4 din orientările menționate, astfel de interdicții vor trebui să se bazeze pe demonstrarea de către autoritățile care le‑au adoptat a faptului că, pentru regiunea FVG, alte măsuri nu sunt de ajuns pentru a se atinge un grad satisfăcător de puritate.

59

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 26a din Directiva 2001/18, citit în lumina Regulamentului nr. 1829/2003 și a Recomandării din 13 iulie 2010, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei măsuri naționale care interzice, în scopul de a evita prezența accidentală a OMG‑urilor în alte produse, cultivarea pe teritoriul unei regiuni din statul membru în cauză a OMG‑urilor autorizate în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003, cu condiția ca această măsură să permită atingerea obiectivului de a garanta producătorilor și consumatorilor posibilitatea de a alege între produsele rezultate din culturi modificate genetic și produsele rezultate din culturi ecologice sau convenționale și ca, în raport cu particularitățile culturilor respective de pe acest teritoriu, măsura să fie necesară pentru atingerea acestui obiectiv și proporțională cu acesta.

60

Ținând seama de conținutul primei întrebări, cea de a doua întrebare trebuie înțeleasă în sensul că privește aspectul dacă, atunci când o măsură națională interzice, pe teritoriul unei regiuni din statul membru în cauză, cultivarea de OMG‑uri autorizate în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003, în conformitate cu articolul 26a din Directiva 2001/18 coroborat cu Regulamentul nr. 1829/2003 și cu Recomandarea din 13 iulie 2010, este necesar să se verifice de asemenea, în mod distinct, dacă această măsură este conformă cu articolele 34-36 TFUE.

61

Potrivit unei jurisprudențe constante, în cazul în care un domeniu a făcut obiectul unei armonizări exhaustive la nivelul Uniunii, orice măsură națională aferentă trebuie să fie apreciată în lumina prevederilor acestei măsuri de armonizare, iar nu a prevederilor dreptului primar (Hotărârea din 1 iulie 2014, Ålands Vindkraft, C‑573/12, EU:C:2014:2037, punctul 57 și jurisprudența citată).

62

În această privință, trebuie arătat că Directiva 2001/18 și Regulamentul nr. 1829/2003 supun introducerea pe piață a OMG‑urilor prin intermediul unui produs, al unui produs alimentar sau al unor furaje unui regim de autorizare prealabilă stabilit la nivelul Uniunii.

63

Astfel, articolul 4 alineatele (2) și (5) și articolul 16 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1829/2003 prevăd că OMG‑urile destinate utilizării ca produs alimentar sau unui produs alimentar, pe de o parte, OMG‑urile destinate utilizării ca furaje, furajele care conțin sau constau în OMG‑uri sau furajele produse din OMG‑uri, pe de altă parte, nu pot fi introduse pe piață în lipsa unor autorizații care sunt acordate, refuzate, modificate, suspendate sau revocate numai pentru motivele și conform procedurilor prezăvute de acest regulament.

64

În plus, articolul 4 din Directiva 2001/18 prevede că OMG‑urile pot fi diseminate în mod deliberat în mediu sau introduse pe piață numai în conformitate cu procedurile de autorizare prevăzute de această directivă. Articolul 22 din aceasta arată în mod expres că statele membre nu pot interzice, restricționa sau împiedica introducerea pe piață a OMG‑urilor, ca produse în sine sau componente ale altor produse, care se conformează acestei directive.

65

În sfârșit, excepțiile de la această interdicție care alcătuiesc clauza de protecție prevăzută la articolul 23 din Directiva 2001/18 și posibilitatea de a adopta măsuri de coexistență prevăzută la articolul 26a din această directivă sunt delimitate cu precizie și, prin urmare, nu pot repune în discuție faptul că condițiile de introducere pe piață a OMG‑urilor sunt reglementate în esență în mod uniform la nivelul Uniunii.

66

Prin urmare, trebuie să se considere că Directiva 2001/18 și Regulamentul nr. 1829/2003 au efectuat o armonizare a condițiilor de introducere pe piață a OMG‑urilor prin intermediul unor produse, produse alimentare sau furaje pentru animale. Orice măsură națională care interzice cultivarea și introducerea pe piață a OMG‑urilor trebuie, în consecință, să fie apreciată în raport cu dispozițiile acestui cadru normativ, iar nu cu articolele 34-36 TFUE.

67

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la cea de a doua întrebare că, atunci când o măsură națională interzice, pe teritoriul unei regiuni din statul membru în cauză, cultivarea de OMG‑uri autorizate în temeiul Regulamentului nr. 1829/2003, în conformitate cu articolul 26a din Directiva 2001/18 citit în lumina Regulamentului nr. 1829/2003 și a Recomandării din 13 iulie 2010, nu este necesar să se verifice în plus, în mod distinct, dacă această măsură este conformă cu articolele 34-36 TFUE.

68

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară: