1

Prin recursurile formulate, Comisia Europeană și, respectiv, GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH (denumită în continuare „GMB”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 24 septembrie 2019, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings/Comisia (T‑586/14 RENV, denumită în continuare hotărârea atacată, EU:T:2019:668), prin care acesta a anulat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO 2014, L 142, p. 1, rectificare în JO 2014, L 253, p. 4, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”).

2

Prin Decizia 94/800/CE din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO 1994, L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3), Consiliul Uniunii Europene a aprobat Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994, precum și acordurile care figurează în anexele 1-3 la acest acord, printre care figurează Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului general pentru tarife și comerț din 1994 (JO 1994, L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112, denumit în continuare „Acordul antidumping”).

3

Articolul 2 din Acordul antidumping prevede normele care reglementează „[s]tabilirea existenței unui dumping”.

4

La momentul producerii faptelor aflate la originea litigiului, dispozițiile care reglementau adoptarea măsurilor antidumping de către Uniunea Europeană figurau în Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51, rectificare în JO 2010, L 7, p. 22, denumit în continuare „regulamentul de bază”).

5

Potrivit considerentului (6) al regulamentului de bază:

„În vederea stabilirii valorii normale pentru țările care nu au economie de piață, este prudent să se stabilească normele de procedură pentru a alege țara terță adecvată cu economie de piață care va reprezenta punctul de referință în acest sens și, în cazul în care nu se poate găsi o țară terță adecvată, să se prevadă că valoarea normală poate fi stabilită pe orice altă bază rezonabilă.”

6

Articolul 2 alineatele (1)-(6) din acest regulament enunță normele aplicabile stabilirii valorii normale.

7

Articolul 2 alineatul (7) din regulamentul menționat prevede:

8

Istoricul cauzei, astfel cum reiese din hotărârea atacată, poate fi rezumat după cum urmează.

9

Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd (denumită în continuare „Xinyi PV”), societate cu sediul în China, fabrică în această țară și exportă în Uniune sticla solară vizată de regulamentul în litigiu. Aceasta are drept acționar unic Xinyi Solar (Hong Kong) Ltd, cu sediul în Hong Kong (China), care este cotată la Bursa din Hong Kong.

10

În cadrul procedurii care a condus la adoptarea regulamentului în litigiu, Xinyi PV a introdus, la 21 mai 2013, o cerere de acordare a beneficiului statutului de întreprindere care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „SEP”), în sensul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază.

11

După primirea răspunsurilor Xinyi PV la chestionarul antidumping și la o cerere de informații suplimentare, Comisia a efectuat o verificare a informațiilor transmise sediului din China al acestei societăți între 21 și 26 iunie 2013. La sfârșitul lunii iunie și în iulie 2013, Xinyi PV a furnizat, de comun acord cu Comisia și conform solicitărilor acesteia din urmă, informații suplimentare.

12

Prin scrisoarea din 22 august 2013, Comisia a informat Xinyi PV că, în opinia sa, nu îi putea admite cererea de acordare a beneficiului SEP pentru motivul că, deși această societate îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) prima, a doua, a patra și a cincea liniuță din regulamentul de bază, aceasta nu îndeplinea, în schimb, condiția prevăzută la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din acest regulament (denumită în continuare „scrisoarea din 22 august 2013”). Comisia a invitat Xinyi PV să își prezinte observațiile.

13

La 1 septembrie 2013, Xinyi PV și‑a prezentat observațiile, contestând aprecierile Comisiei.

14

Prin scrisoarea din 13 septembrie 2013, Comisia a informat Xinyi PV cu privire la decizia sa finală de respingere a cererii sale de acordare a beneficiului SEP (denumită în continuare „scrisoarea din 13 septembrie 2013”).

15

Reiese din scrisorile din 22 august și din 13 septembrie 2013, astfel cum au fost reproduse în extrase la punctele 63-65 din hotărârea atacată, că această respingere s‑a întemeiat pe considerația potrivit căreia Xinyi PV nu îndeplinea criteriul de acordare prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, potrivit căruia costurile de producție și situația financiară ale întreprinderilor nu trebuie să facă obiectul niciunei denaturări importante determinate de vechiul sistem de economie planificată (denumit în continuare „al treilea criteriu de acordare a SEP”). Astfel, potrivit Comisiei, Xinyi PV a beneficiat de două regimuri fiscale avantajoase, și anume, pe de o parte, programul „2 Free 3 Halve”, care permitea societăților cu capital străin să beneficieze de o scutire fiscală totală (0 %) timp de doi ani și, în următorii trei ani, de o cotă de impozitare de 12,5 %, în locul cotei normale de impozitare de 25 %, și, pe de altă parte, regimul fiscal al întreprinderilor cu înaltă tehnologie, în temeiul căruia societatea este supusă unei cote de impozitare reduse de 15 %, în locul unei cote normale de 25 %.

16

La 26 noiembrie 2013, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) nr. 1205/2013 de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de sticlă solară din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 316, p. 8, denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

17

În considerentele (34)-(47) ale acestui regulament, Comisia a amintit motivele pentru care la patru societăți sau grupuri de societăți care cooperaseră la anchetă, printre care figura Xinyi PV, li se refuzase SEP. Considerentul (43) avea în special următorul cuprins:

„[…] [c]ei patru producători‑exportatori nu au reușit să demonstreze, nici individual, nici ca grup, că nu au fost supuși la denaturări semnificative provenind de la fostul sistem de economie planificată. În consecință, aceste societăți sau grupuri de societăți nu au îndeplinit criteriul 3 de aplicare a [SEP]. Mai exact, toți cei patru producători‑exportatori sau grupuri de producători‑exportatori au beneficiat de regimuri fiscale preferențiale.”

18

La 13 mai 2014, Comisia a adoptat regulamentul în litigiu prin care a impus o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de produse de sticlă solară fabricate de Xinyi PV.

19

În considerentul (34) al acestui regulament, Comisia a confirmat constatările expuse în considerentele (34)-(47) ale regulamentului provizoriu, potrivit cărora toate cererile de acordare a beneficiului SEP trebuiau respinse. În special, considerentul (33) al regulamentului în litigiu menționa următoarele:

„[Xinyi PV] a susținut că beneficiile de care s‑a bucurat ca urmare a subvențiilor și a regimurilor fiscale preferențiale nu reprezintă un procent semnificativ din cifra sa de afaceri. În această privință, se reamintește faptul că s‑a răspuns deja la acest argument, precum și la alte argumente, în [scrisoarea din 13 septembrie 2013], în care Comisia a informat partea cu privire la decizia privind tratamentul de [SEP]. S‑a subliniat în special faptul că beneficiul absolut primit pe durata perioadei de anchetă este, prin natura lui, irelevant pentru evaluarea «importanței» denaturării. Prin urmare, afirmația este respinsă.”

20

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 august 2014, Xinyi PV a solicitat anularea regulamentului în litigiu în măsura în care o privește. În susținerea acțiunii formulate, aceasta invoca patru motive, primul dintre ele, împărțit în două aspecte, fiind întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

21

Prin Hotărârea din 16 martie 2016, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings/Comisia (T‑586/14, EU:T:2016:154), Tribunalul a admis primul aspect al acestui prim motiv, întrucât în esență Comisia săvârșise o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că denaturarea rezultată din avantajele fiscale conferite de autoritățile chineze societății Xinyi PV fusese „determinată de vechiul sistem de economie planificată”. Prin urmare, fără a examina al doilea aspect al motivului menționat, Tribunalul a anulat regulamentul în litigiu în măsura în care privea Xinyi PV.

22

Această hotărâre a fost anulată prin Hotărârea Curții din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings (C‑301/16 P, EU:C:2018:132), pentru motivul că Tribunalul săvârșise mai multe erori de drept în interpretarea condiției privind existența unei denaturări „determinate de vechiul sistem de economie planificată”, stabilită la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază. Curtea a trimis cauza Tribunalului spre rejudecare și a dispus soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

23

În urma trimiterii cauzei Tribunalului spre rejudecare, acesta a reluat procedura. Xinyi PV, Comisia și GMB și‑au prezentat observațiile cu privire la consecințele care trebuie deduse din Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings (C‑301/16 P, EU:C:2018:132), pentru soluționarea litigiului și au răspuns în scris la întrebările adresate de Tribunal. A avut loc o nouă ședință.

24

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a admis al doilea aspect al primului motiv invocat de Xinyi PV pentru motivul că respingerea de către Comisie a cererii acestei societăți de acordare a SEP era afectată de o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește existența unei denaturări importante a costurilor de producție și a situației financiare a societății menționate. În aceste condiții, Tribunalul a anulat regulamentul în litigiu, fără a examina celelalte trei motive invocate de aceasta din urmă.

25

În recursul formulat în cauza C‑884/19 P, Comisia solicită Curții:

26

În recursul formulat în cauza C‑888/19 P, GMB solicită Curții:

27

În memoriul în răspuns la cele două recursuri, Xinyi PV solicită Curții:

28

Prin Decizia președintelui Curții din 11 martie 2020, cauzele C‑884/19 P și C‑888/19 P au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii orale și în vederea pronunțării hotărârii.

29

În susținerea recursurilor formulate, Comisia și, respectiv, GMB invocă, fiecare, trei motive care se suprapun în esență. Aceste motive se întemeiază, primul, pe erori de drept care afectează interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază și repartizarea sarcinii probei, al doilea, pe erori de drept în aplicarea acestei dispoziții și, al treilea, pe neregularități procedurale.

30

Este necesar să se examineze de la bun început primele motive invocate în susținerea prezentelor recursuri.

31

Prin intermediul primului motiv de recurs în cauza C‑884/19 P și prin primul aspect al primului motiv de recurs în cauza C‑888/19 P, Comisia și GMB susțin în esență că, la punctele 55-61, 67 și, respectiv, 68 din hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit erori de drept în interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, precum și, potrivit Comisiei, a articolului 2 alineatul (7) litera (b) din acest regulament. Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv de recurs în cauza C‑888/19 P, GMB reproșează, în plus, Tribunalului că a săvârșit, la punctele 68, 69 și 72 din această hotărâre, o eroare de drept în ceea ce privește repartizarea sarcinii probei pentru aplicarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul menționat.

32

Într‑o primă etapă, Comisia, prin intermediul primului motiv de recurs, și GMB, prin intermediul primului aspect al primului motiv de recurs, susțin că Tribunalul a luat în considerare în mod eronat, în vederea interpretării articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, elemente enumerate pentru calcularea valorii normale la articolul 2 alineatele (1)-(6) din acest regulament și a stabilit o legătură între denaturarea importantă a situației financiare a întreprinderii și factori referitori la fabricarea și la vânzarea produsului similar respectiv.

33

În primul rând, Comisia și în esență GMB arată că în mod eronat Tribunalul a răsturnat ordinea logică a etapelor stabilirii valorii normale într‑o anchetă care vizează China. Contrar abordării reținute de Tribunal, articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază ar fi lipsit de relevanță pentru interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (b) și litera (c) a treia liniuță din acest regulament. Astfel, aplicarea sa în cadrul unei anchete care vizează China ar fi consecința îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menționat, care ar combina indicatori de nivel macroeconomic și microeconomic. Dintre acestea, numai criteriul prevăzut în prima parte a articolului 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din același regulament ar impune un efect concret asupra prețurilor și a costurilor.

34

În plus, Curtea ar fi statuat deja, în Hotărârea din 16 iulie 2015, Comisia/Rusal Armenal (C‑21/14 P, EU:C:2015:494, punctele 47-50 și 53), că articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază reflectă o abordare proprie ordinii juridice a Uniunii. Prin urmare, nu poate fi stabilită nicio corespondență între această dispoziție și articolul 2 din Acordul antidumping, care ar fi fost transpus în ordinea juridică a Uniunii la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază.

35

În al doilea rând, Comisia și GMB consideră că, la punctele 58 și 59 din hotărârea atacată, Tribunalul a justificat în mod eronat interpretarea sa având în vedere lista care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, care vizează denaturările „mai ales în ceea ce privește amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăți sub formă de compensare de datorii”.

36

Astfel, după cum ar fi arătat Tribunalul la punctul 59 din hotărârea atacată, această listă ar fi pur indicativă.

37

În orice caz, potrivit Comisiei, printre elementele care figurează pe lista menționată, numai barterul este menționat la articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul de bază, fără a face parte de altfel din elementele utilizate pentru calcularea valorii normale potrivit metodei stabilite la articolul 2 alineatele (1)-(6) din acest regulament.

38

În memoriul în răspuns la recursul formulat în cauza C‑884/19 P, GMB adaugă că elementele enumerate în lista indicativă desemnează factori care au un efect direct asupra situației financiare a unei întreprinderi, iar nu asupra costurilor sale de producție, astfel încât aceste elemente nu puteau justifica legătura cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază. În plus, Tribunalul ar fi omis să furnizeze o motivare suficientă a apropierii pe care a efectuat‑o între această dispoziție și articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din acest regulament.

39

În al treilea rând, Comisia și GMB consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctele 59-61 din hotărârea atacată, în măsura în care a aplicat prin analogie Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group (C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctele 79-82). În această hotărâre, Curtea s‑ar fi limitat la a interpreta prima parte a articolului 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază. Or, modul de redactare, finalitatea și obiectul acestei dispoziții ar fi diferite de cele ale articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din acest regulament.

40

În al patrulea rând, Comisia și GMB atrag atenția în esență că interpretarea reținută de Tribunal lipsește articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază de o parte din efectul său util. Legiuitorul Uniunii ar fi reținut astfel, în această dispoziție, două criterii distincte, și anume, pe de o parte, existența unor denaturări importante ale costurilor de producție ale unei societăți care solicită SEP și, pe de altă parte, existența unor denaturări importante ale situației sale financiare. Or, interpretarea reținută de Tribunal ar echivala cu a condiționa existența unei denaturări importante a situației financiare de demonstrarea faptului că această denaturare determină o denaturare importantă a costurilor de producție.

41

Comisia subliniază, în acest context, că criteriul privind situația financiară este larg și acoperă o apreciere globală care nu se raportează în mod obligatoriu strict la costurile de producție sau la prețuri. Legiuitorul Uniunii ar fi presupus astfel că, dacă situația financiară face obiectul unor denaturări importante, întreprinderea nu își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață și, prin urmare, costurile sau prețurile sale pot face obiectul unei denaturări globale. Aceasta ar fi situația atunci când întreprinderea este scutită de impozit.

42

În al cincilea rând, Comisia apreciază că articolul 2 alineatul (7) litera (c) a patra și a cincea liniuță din regulamentul de bază confirmă interpretarea sa cu privire la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din acest regulament. Pe de o parte, criteriile vizate la a patra și la a cincea liniuță ar fi abstracte și nu ar necesita nicio apreciere a efectului real asupra posibilității de a calcula valoarea normală în temeiul alineatelor (1)-(6) ale acestui articol. Pe de altă parte, luarea în considerare a raportului „scutire fiscală/cifră de afaceri” ar conduce la discriminări nejustificate între beneficiarii aceleiași măsuri fiscale.

43

GMB își întemeiază de asemenea argumentul pe structura articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază pentru a sublinia că cele cinci liniuțe ale acestei dispoziții prevăd criterii specifice. De aici ar rezulta că situația financiară constituie un factor legat de fabricarea și de vânzarea produsului similar respectiv.

44

Într‑o a doua etapă, prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv de recurs în cauza C‑888/19 P, GMB susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctele 68, 69 și 72 din hotărârea menționată, întrucât a statuat că Comisia ar fi trebuit să dea explicații mai ample în decizia sa de respingere a cererii de acordare a beneficiului SEP formulate de Xinyi PV, abordând efectul concret al denaturărilor situației financiare a acesteia din urmă. Procedând astfel, Tribunalul ar fi transferat în mod eronat Comisiei sarcina probei privind îndeplinirea condițiilor de acordare a SEP, deși această sarcină ar reveni, potrivit jurisprudenței Curții, părții care solicită acordarea acestui statut. Potrivit GMB, contrar a ceea ce lasă să se înțeleagă punctele 72 și 73 din hotărârea atacată, revenea Xinyi PV sarcina de a dovedi că regimurile fiscale preferențiale în cauză nu implicau denaturări importante ale situației sale financiare, iar nu Comisiei să stabilească contrariul, această din urmă instituție fiind obligată numai să aprecieze elementele de probă prezentate de Xinyi PV, ceea ce, de altfel, a făcut în speță.

45

Xinyi PV contestă toate aceste argumente.

46

În primul rând, Xinyi PV înțelege argumentația Comisiei în sensul că, potrivit acestei instituții, termenii „în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv”, care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, privesc numai prima parte a primului criteriu de acordare a SEP, prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din acest regulament. Or, o astfel de interpretare ar fi incompatibilă cu însuși modul de redactare a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul menționat, care ar privi în mod specific costurile de producție ale produsului similar. În plus, Comisia ar fi omis să explice care ar fi finalitatea celorlalte patru criterii de acordare a SEP dacă nu permiteau să se întemeieze pe costurile și pe prețurile de vânzare în vigoare în China în perioada de anchetă atunci când aceste costuri și prețuri de vânzare convin pentru a calcula valoarea normală. Comisia ar efectua o interpretare a celorlalte criterii care ar fi deconectată de la finalitatea articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din același regulament.

47

În al doilea rând, Xinyi PV apreciază în esență că Tribunalul putea, în mod întemeiat, în prezenta cauză, să stabilească o paralelă cu cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group (C‑337/09 P, EU:C:2012:471). Astfel, în ambele cauze, instituțiile Uniunii ar fi refuzat să examineze probele prezentate în susținerea unei cereri de admitere a beneficiului SEP.

48

În plus, ca și în cadrul aplicării articolului 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază, Comisia ar trebui, în cadrul celei de a treia liniuțe a acestei dispoziții, să aprecieze întotdeauna efectul denaturării sau al nedenaturării asupra prețurilor sau costurilor producătorului. Aceasta nu se poate limita la o apreciere abstractă și imprecisă.

49

În al treilea rând, în ceea ce privește argumentația întemeiată pe efectul util al termenilor „situație financiară” care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, Xinyi PV răspunde că, deși o denaturare importantă a situației financiare a unei societăți are un efect mai degrabă asupra prețurilor sale decât asupra costurilor sale, interpretarea dată de Tribunal nu ar lipsi acești termeni de efectul lor util.

50

În al patrulea rând, în ceea ce privește articolul 2 alineatul (7) litera (c) a patra și a cincea liniuță din regulamentul de bază, ar fi evident că faptul, relevant în cadrul celei de a patra liniuțe a acestei dispoziții, că o societate nu este supusă unei proceduri de faliment denaturează costurile și prețurile sale. De asemenea, eventualul beneficiu, relevant în cadrul celei de a cincea liniuțe a dispoziției menționate, al unui curs de schimb mai avantajos decât cursul pieței la cumpărarea sau la vânzarea de valute străine ar avea o repercusiune asupra costurilor și, respectiv, asupra prețurilor societății.

51

În memoriile în replică și în duplică depuse în cauza C‑884/19 P, Comisia și, respectiv, GMB răspund că nu există nicio cerință generală care ar fi comună celor cinci criterii de acordare a SEP care figurează la cele cinci liniuțe ale articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și care ar impune să se demonstreze o veritabilă denaturare a costurilor de producție.

52

În această privință, Comisia subliniază în special că, având în vedere modul de redactare a articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază, cerința potrivit căreia condițiile unei economii de piață trebuie să prevaleze pentru producătorul în cauză, în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar, nu face nicio referire la costurile de producție și la lipsa unei veritabile denaturări a acestor costuri. Comisia și GMB consideră în esență că această cerință vizează, așadar, pur și simplu contextul în care își desfășoară activitatea producătorul, în timp ce cele cinci criterii enumerate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din acest regulament abordează diferite aspecte ale acestui context. Xinyi PV ar admite, de altfel, că al patrulea și al cincilea criteriu implică automat un efect asupra costurilor. În opinia Comisiei și a GMB, situația ar trebui să fie aceeași în ceea ce privește al treilea criteriu.

53

Comisia mai arată că nu se poate deduce nicio interpretare diferită din finalitatea articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, care urmărește evitarea luării în considerare a prețurilor și a costurilor aplicate în țările care nu au economie de piață, în măsura în care, în aceste țări, acești parametri nu reprezintă rezultanta normală a forțelor care se exercită asupra pieței. Prin urmare, ar fi vorba despre o dispoziție liminară, în timp ce criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din acest regulament ar urmări să stabilească dacă o societate care solicită SEP este supusă numai legilor normale ale pieței. Acest caracter liminar ar fi denaturat dacă ar trebui să se condiționeze, astfel cum a procedat Tribunalul, toate aceste criterii de demonstrarea unui efect real asupra costurilor de producție pentru fiecare produs specific produs și exportat de societate pentru fiecare perioadă de anchetă.

54

GMB adaugă că practica decizională a Comisiei confirmă posibilitatea de a refuza acordarea SEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază din cauza denaturărilor care au un efect numai asupra situației financiare a operatorului în cauză, de exemplu din cauza existenței unui regim fiscal preferențial. În plus, din jurisprudența Tribunalului ar reieși că articolul 2 alineatele (1)-(6) și articolul 2 alineatul (7) din acest regulament formează două serii de norme distincte.

55

Articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, urmând cele precizate în considerentul (6) al aceluiași regulament, introduce un regim special, care stabilește norme detaliate privind calculul valorii normale cu referire la importuri care provin din țări care nu au economie de piață (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 iulie 2015, Comisia/Rusal Armenal, C‑21/14 P, EU:C:2015:494, punctul 47).

56

Astfel, potrivit articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, în cazul unor importuri care provin din țări care nu au economie de piață, prin derogare de la normele stabilite la articolul 2 alineatele (1)-(6) din același regulament, valoarea normală se stabilește, în principiu, pe baza prețului sau a valorii construite într‑o țară terță care are economie de piață, cu alte cuvinte, potrivit metodei țării analoage. Astfel, dispoziția menționată urmărește evitarea luării în considerare a prețurilor și a costurilor aplicate în țările care nu au economie de piață, în măsura în care în aceste țări acești parametri nu reprezintă rezultanta normală a forțelor care se exercită asupra pieței [Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑301/16 P, EU:C:2018:132, punctul 64 și jurisprudența citată].

57

Cu toate acestea, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul anchetelor antidumping privind importurile care provin printre altele din China, valoarea normală se stabilește în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din acest regulament, iar nu, în consecință, potrivit metodei țării analoage, în cazul în care se stabilește, pe baza unor cereri documentate corespunzător, prezentate de unul sau mai mulți producători care fac obiectul anchetei și în conformitate cu criteriile și cu procedurile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menționat, că, în cazul acestui producător sau al acestor producători, prevalează condițiile economiei de piață în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv [Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑301/16 P, EU:C:2018:132, punctul 65 și jurisprudența citată].

58

Astfel cum rezultă din diferitele regulamente în care își are originea articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, acest dispozitiv urmărește să permită producătorilor supuși condițiilor unei economii de piață care au apărut printre altele în China să beneficieze de un statut care corespunde situației lor individuale mai degrabă decât situației de ansamblu a țării în care au sediul [Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑301/16 P, EU:C:2018:132, punctul 66 și jurisprudența citată].

59

Prin urmare, sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de SEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. În acest scop, articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf din acest regulament prevede că o cerere prezentată de un astfel de producător trebuie să conțină probe suficiente, astfel cum sunt specificate în această din urmă dispoziție, ale faptului că își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Prin urmare, nu incumbă instituțiilor Uniunii sarcina de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de statutul menționat. În schimb, aceste instituții trebuie să aprecieze dacă elementele furnizate de producătorul respectiv sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf pentru a i se recunoaște SEP, iar instanța Uniunii are obligația de a verifica dacă această apreciere nu este viciată de o eroare vădită [a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 februarie 2012, Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliul, C‑249/10 P, EU:C:2012:53, punctul 32, precum și Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑301/16 P, EU:C:2018:132, punctul 67 și jurisprudența citată].

60

În speță, este cert că cererea Xinyi PV de a i se acorda beneficiul SEP a fost respinsă pentru simplul motiv că această societate nu dovedise că îndeplinea al treilea criteriu de acordare a SEP, care este prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

61

În temeiul acestei dispoziții, producătorul în cauză trebuie să prezinte probe suficiente de natură să demonstreze că costurile sale de producție și situația sa financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante, determinată de vechiul sistem de economie planificată, mai ales în ceea ce privește amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăți sub formă de compensare de datorii.

62

Din modul de redactare a dispoziției menționate reiese că aceasta impune două condiții cumulative, dintre care una privește existența unei denaturări importante a costurilor de producție și a situației financiare a întreprinderii în discuție, iar cealaltă privește faptul ca denaturarea menționată să fie determinată de vechiul sistem de economie planificată [Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑301/16 P, EU:C:2018:132, punctul 70].

63

Hotărârea atacată privește numai prima dintre aceste condiții, întrucât Tribunalul a considerat că Comisia a săvârșit o eroare vădită în aprecierea sa cu privire la aspectul respectiv.

64

În această privință, Tribunalul a considerat, la punctul 55 din hotărârea atacată, că, având în vedere modul de redactare a articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, criteriile enunțate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din acesta din urmă vizează fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv. Apreciind că această precizare se înscrie în contextul articolului 2 din regulamentul menționat, care stabilește normele referitoare la calcularea valorii normale, Tribunalul a statuat, la punctul 57 din hotărârea atacată, că toate criteriile enunțate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din același regulament „exprimă voința de a verifica dacă operatorul care a solicitat să beneficieze de statutul de [SEP] funcționează, în ceea ce privește producția și vânzarea produsului similar respectiv, în conformitate cu principii care permit un calcul al valorii normale”.

65

În acest context, la punctele 58-61 din hotărârea atacată, Tribunalul a interpretat articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază în sensul că, în ceea ce privește circumstanțe sau măsuri care privesc situația financiară a întreprinderii din punct de vedere general, Comisia trebuie să aprecieze în continuare, având în vedere elementele prezentate în cursul procedurii administrative, dacă aceste circumstanțe sau aceste măsuri se află într‑adevăr la originea unei denaturări importante a factorilor care determină elementele referitoare la fabricarea și la vânzarea produsului similar respectiv.

66

În speță, Tribunalul a considerat în esență, la punctele 66-72 din hotărârea atacată, că Comisia nu se putea întemeia numai pe avantajul fiscal de care beneficia Xinyi PV și pe faptul că acest avantaj putea atrage investitori la capital, pentru a înlătura al treilea criteriu de acordare a SEP. În acest scop, Tribunalul a arătat, la punctul 67 din hotărârea menționată, că motivele respective vizau cel mult situația financiară a acestei societăți dintr‑un punct de vedere eminamente abstract, fără legătură cu elementele menționate în mod explicit la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază sau cu alte elemente referitoare la fabricarea și la vânzarea produsului similar respectiv, a căror denaturare importantă rezultată din avantajul în litigiu ar repune în discuție posibilitatea de a calcula în mod valabil valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază.

67

Din aceste indicații rezultă că Tribunalul a interpretat în esență articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază în sensul că existența unei denaturări importante a situației financiare globale a producătorului în cauză nu poate conduce la respingerea de către Comisie a unei cereri de admitere a beneficiului SEP a producătorului menționat decât dacă această denaturare are un efect asupra producției sau vânzării produsului similar respectiv, aspect a cărui apreciere revine Comisiei.

68

Prin intermediul primului motiv de recurs în cauza C‑884/19 P, precum și prin intermediul primului aspect al primului motiv de recurs în cauza C‑888/19 P, Comisia și GMB contestă această interpretare afectată, din punctele lor de vedere, de mai multe erori de drept. Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv de recurs în această din urmă cauză, GMB reproșează de asemenea Tribunalului că în mod eronat a răsturnat sarcina probei.

69

Prin urmare, aceste două susțineri trebuie examinate succesiv.

70

Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (Hotărârea din 12 septembrie 2019, Comisia/Kolachi Raj Industrial, C‑709/17 P, EU:C:2019:717, punctul 82 și jurisprudența citată).

71

În lumina acestei jurisprudențe trebuie să se procedeze la interpretarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, care prevede al treilea criteriu de acordare a SEP și, mai precis, a condiției privind existența unei denaturări importante a costurilor de producție și a situației financiare a întreprinderii în cauză.

72

În primul rând, în ceea ce privește interpretarea literală a acestei condiții, trebuie amintit că, astfel cum reiese din articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază și din cuprinsul punctului 61 din prezenta hotărâre, producătorul în cauză trebuie să prezinte probe suficiente de natură să demonstreze că „costurile [sale] de producție și situația [sa] financiară […] nu fac obiectul niciunei denaturări importante”.

73

Utilizarea conjuncției „și” implică fără echivoc faptul că revine acestui producător sarcina de a dovedi, pe de o parte, lipsa unei denaturări importante a costurilor sale de producție și, pe de altă parte, lipsa unei denaturări importante a situației sale financiare. Condiția menționată este, așadar, întemeiată pe două condiții cumulative și distincte.

74

Această împrejurare presupune că SEP nu poate fi acordat dacă una dintre aceste subcondiții lipsește, indiferent dacă este vorba despre cea privind lipsa unei denaturări importante, determinată de vechiul sistem de economie planificată, a costurilor de producție ale producătorului în cauză sau despre cea privind lipsa unei denaturări importante a situației financiare a acestuia.

75

Or, prin condiționarea posibilității de respingere a unei cereri de acordare a beneficiului SEP din cauza existenței unei denaturări importante a situației financiare a producătorului în cauză, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, de constatarea că această denaturare afectează fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv, interpretarea efectuată de Tribunal, astfel cum este expusă la punctele 64-67 din prezenta hotărâre, echivalează cu a confunda aceste subcondiții cumulative și distincte și lipsește de relevanță menționarea denaturării importante a situației financiare a producătorului în cauză.

76

Împrejurarea că această dispoziție prevede o listă de parametri care pot determina denaturări care intră în domeniul său de aplicare, „mai ales în ceea ce privește amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăți sub formă de compensare de datorii”, nu este de natură să contrazică interpretarea menționată.

77

Astfel, pe lângă faptul că, după cum a arătat în mod întemeiat Tribunalul la punctul 59 din hotărârea atacată, utilizarea locuțiunii adverbiale „mai ales” evidențiază caracterul pur indicativ al listei respective, aceasta nu stabilește nicio legătură explicită între parametrii pe care îi enunță și factorii luați în considerare pentru calcularea valorii normale în temeiul articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază.

78

Rezultă că, având în vedere modul său de redactare, articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază nu conține nicio indicație prin care să se urmărească să se lege aprecierea existenței unei denaturări importante a situației financiare a producătorului în cauză de costurile sale de producție sau de factorii pertinenți pentru determinarea valorii normale în temeiul articolului 2 alineatele (1)-(6) din acest regulament.

79

Dimpotrivă, această formulare lasă să se înțeleagă că al treilea criteriu de acordare a SEP vizează situația financiară în sens larg a producătorului în cauză și nu se raportează în mod obligatoriu strict la costurile de producție sau la prețuri.

80

Prin urmare, după cum susțin în esență Comisia și GMB, interpretarea efectuată de Tribunal contrazice modul clar de redactare a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

81

În al doilea rând, contextul și economia generală a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază infirmă și interpretarea reținută de Tribunal și o confirmă pe cea expusă la punctul 79 din prezenta hotărâre.

82

Primo, în ceea ce privește legătura strânsă pe care Tribunalul a stabilit‑o între această dispoziție și articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței citate la punctele 55-57 din prezenta hotărâre, articolul 2 alineatul (7) din acest regulament stabilește un regim specific, care derogă de la regulile generale de calcul al valorii normale prevăzute la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul menționat. Acest regim specific se aplică importurilor care provin din țări care nu au economie de piață.

83

Or, regimul specific menționat se întemeiază, în principiu, pe metoda țării similare în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, care continuă să se aplice automat, în temeiul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din acest regulament, și în anchetele antidumping privind importurile care provin printre altele din China. Numai în cazul în care un producător chinez demonstrează corespunzător cerințelor legale că îndeplinește toate cele cinci condiții stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menționat, această metodă nu i se va aplica, iar Comisia va fi obligată să calculeze valoarea normală în cazul acestui producător în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 2 alineatele (1)-(6) din același regulament, pentru importurile provenite din țări care au economie de piață [a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑301/16 P, EU:C:2018:132, punctul 80].

84

Astfel, în ceea ce privește o anchetă antidumping privind importurile originare din China, aplicarea normelor generale ale articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază presupune întrunirea tuturor condițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din acest regulament.

85

Or, prin condiționarea, la punctele 57 și 61 din hotărârea atacată, a aplicării articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază de o analiză la nivelul producătorului în cauză, prin care se urmărește să se verifice dacă acesta operează în conformitate cu principiile care permit un calcul al valorii normale sau dacă aplicarea acestor norme generale ar conduce la rezultate artificiale, Tribunalul a făcut o confuzie între regimurile stabilite la articolul 2 alineatele (1)-(6) și, respectiv, la articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază și astfel a încălcat economia generală a acestor dispoziții.

86

În plus, contrar celor statuate de Tribunal la punctul 61 din hotărârea atacată, o astfel de interpretare nu poate fi întemeiată nici pe o analogie cu punctul 82 din Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group (C‑337/09 P, EU:C:2012:471), în care Curtea a statuat, în ceea ce privește articolul 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază, care enunță primul criteriu de acordare a SEP, că caracterul semnificativ sau nesemnificativ al unei intervenții statale în deciziile producătorului în cauză în ceea ce privește prețurile și costurile intrărilor trebuie evaluat în raport cu finalitatea acestei dispoziții, care urmărește să garanteze că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață și în special că costurile la care este supus și prețurile pe care le practică sunt rezultanta acțiunii libere a forțelor de pe piață.

87

Or, primul criteriu de acordare a SEP, enunțat la articolul 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază, vizează în mod explicit deciziile producătorului referitoare la prețuri și la costurile inputurilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 79), spre deosebire de al treilea criteriu de acordare a SEP în discuție în prezentele cauze. În orice caz, Curtea nu a stabilit, în Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group (C‑337/09 P, EU:C:2012:471), nicio legătură directă între condițiile de acordare a SEP prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și dispozițiile articolului 2 alineatele (1)-(6) din acest regulament.

88

Secundo, desigur, astfel cum a arătat Tribunalul la punctul 54 din hotărârea atacată, din articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază rezultă că acordarea SEP este condiționată de demonstrarea, pe baza unor cereri documentate corespunzător prezentate de producătorul în cauză și în conformitate cu criteriile și cu procedurile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din acest regulament, că „în cazul acestui producător […] prevalează condițiile economiei de piață în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv”.

89

Cu toate acestea, contrar celor statuate de Tribunal la punctele 55 și 57 din hotărârea atacată, nu se poate deduce de aici că toate cele cinci criterii enunțate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază vizează fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv, astfel încât a treia liniuță a acestei dispoziții ar impune, așa cum lasă să se înțeleagă punctul 60 din hotărârea menționată, ca, în prezența unor măsuri privind situația financiară a întreprinderii din punct de vedere general, Comisia să aprecieze și dacă aceste măsuri se află într‑adevăr la originea unei denaturări importante care are efect asupra producției sau vânzării produsului similar respectiv.

90

Astfel, nimic din structura articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază nu lasă să se înțeleagă că fiecare dintre cele cinci criterii enunțate de această dispoziție trebuie apreciat în mod explicit în raport cu factorii care influențează în mod direct fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv. Astfel, trebuie să se observe, după cum a arătat domnul avocat general la punctul 67 din concluzii, că printre aceste criterii figurează, de exemplu, la a patra și la a cincea liniuță ale dispoziției menționate criterii referitoare la aplicabilitatea unor legi privind falimentul și proprietatea și operațiunile de schimb valutar. Or, aceste criterii sunt, prin definiție, lipsite de legătură directă cu fabricarea și cu vânzarea produsului similar respectiv, chiar dacă, așa cum admit de altfel toate părțile la prezentele recursuri, se poate prezuma că acești factori se pot repercuta indirect asupra costurilor sau asupra prețurilor producătorului în cauză.

91

În mod analog, astfel cum a arătat în esență avocatul general la punctul 68 din concluzii, criteriul privind existența unei denaturări importante a situației financiare a producătorului în cauză trebuie, având în vedere formularea sa generală și ținând seama de economia generală a articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, să fie înțeles ca vizând, în sens larg, orice măsuri, fie ele de ordin general, precum regimuri fiscale preferențiale, care implică o denaturare importantă a situației financiare a acestui producător. Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât se poate prezuma, în prezența unor astfel de măsuri, că acestea sunt susceptibile să denatureze costurile și prețurile producătorului respectiv, fără a aduce atingere posibilității producătorului în cauză de a face proba contrară.

92

În al treilea rând, o astfel de interpretare este de asemenea conformă cu finalitatea regimului special instituit de articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază și amintită la punctele 56 și 58 din prezenta hotărâre.

93

Astfel, această dispoziție urmărește evitarea luării în considerare a prețurilor și a costurilor aplicate în țările care nu au economie de piață, în măsura în care în aceste țări parametrii respectivi nu reprezintă rezultanta normală a forțelor care se exercită asupra pieței, și aceasta, așa cum a arătat în mod întemeiat domnul avocat general la punctul 69 din concluzii, independent de caracterul direct sau indirect al consecințelor pe care măsurile, care determină denaturări ale parametrilor proprii unei economii de piață, le produc asupra prețurilor și a costurilor produsului similar respectiv.

94

Din considerațiile care precedă rezultă că interpretarea pe care Tribunalul a dat‑o articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază este afectată de erori de drept întrucât contrazice modul clar de redactare a acestei dispoziții și nu ține seama de contextul normativ, de economia generală, precum și de finalitatea dispoziției menționate.

95

Prin urmare, se impune admiterea primului motiv de recurs în cauza C‑884/19 P, precum și a primului aspect al primului motiv de recurs în cauza C‑888/19 P.

96

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv de recurs, GMB reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește repartizarea sarcinii probei privind îndeplinirea celui de al treilea criteriu de acordare a SEP.

97

În această privință, trebuie arătat că, la punctul 60 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că, în ceea ce privește măsurile privind situația financiară a producătorului în cauză din punct de vedere general, revine Comisiei sarcina de a aprecia, având în vedere elementele prezentate în cursul procedurii administrative, dacă aceste măsuri se află efectiv la originea unei denaturări a acestei situații în ceea ce privește fabricarea sau vânzarea produsului similar respectiv.

98

Procedând astfel, Tribunalul impune Comisiei sarcina de a stabili că o denaturare importantă a situației financiare a producătorului în cauză afectează fabricarea sau vânzarea produsului similar respectiv.

99

Or, potrivit jurisprudenței citate la punctul 59 din prezenta hotărâre, sarcina probei privind îndeplinirea tuturor criteriilor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază revine producătorului care dorește să beneficieze de SEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din acest regulament. Comisia nu are obligația de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de acest statut, ci de a aprecia dacă elementele furnizate de producătorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute la acest articol 2 alineatul (7) litera (c) pentru a i se recunoaște SEP.

100

Prin urmare, Tribunalul a efectuat o răsturnare eronată a sarcinii probei, astfel încât trebuie admis și al doilea aspect al primului motiv de recurs în cauza C‑888/19 P.

101

În aceste condiții, întrucât primele motive ale recursurilor sunt fondate, se impune anularea hotărârii atacate, fără a fi necesară examinarea celorlalte motive invocate în susținerea prezentelor recursuri.

102

Conform articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care anulează hotărârea Tribunalului, Curtea poate să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată.

103

În speță, în susținerea acțiunii formulate, Xinyi PV a invocat patru motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, al doilea, pe încălcarea articolului 2 alineatul (10) litera (i) din acest regulament, al treilea, pe încălcarea articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul menționat și, al patrulea, pe încălcări ale dreptului la apărare.

104

Având în vedere în special împrejurarea că primul motiv a făcut obiectul unei dezbateri în contradictoriu în fața Tribunalului și că examinarea sa nu necesită adoptarea niciunei măsuri suplimentare de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească a dosarului, Curtea apreciază că acțiunea este în stare de judecată în ceea ce privește acest motiv și că se impune să fie soluționată în mod definitiv în această privință (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2020, Comisia și Consiliul/Carreras Sequeros și alții, C‑119/19 P și C‑126/19 P, EU:C:2020:676, punctul 130, precum și Hotărârea din 16 septembrie 2021, Comisia/Belgia și Magnetrol International, C‑337/19 P, EU:C:2021:741, punctul 158).

105

Prin intermediul acestui prim motiv, Xinyi PV reproșează Comisiei că a încălcat articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

106

În acest sens, trebuie amintit că, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 61 și 62 din prezenta hotărâre, conform articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, producătorul în cauză trebuie să prezinte probe suficiente de natură să demonstreze că costurile sale de producție și situația sa financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante, determinată de vechiul sistem de economie planificată. Această dispoziție impune, așadar, două condiții cumulative, referitoare, una, la existența unei denaturări importante a costurilor de producție și a situației financiare a întreprinderii în cauză și, cealaltă, la faptul ca denaturarea menționată să fie determinată de vechiul sistem de economie planificată.

107

Prin intermediul primului aspect al primului motiv, Xinyi PV reproșează Comisiei că a săvârșit o nelegalitate în regulamentul în litigiu atunci când a considerat că avantajele fiscale de care beneficiase constituiau denaturări determinate de vechiul sistem de economie planificată, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

108

În speță, în scrisoarea din 13 septembrie 2013, Comisia a considerat, în esență, că regimul impozitului pe venit din care fac parte avantajele fiscale în cauză, care tratează favorabil anumite societăți sau anumite sectoare economice considerate strategice de guvernul chinez, implică faptul că acest regim nu provine dintr‑o economie de piață, ci încă în mare parte dintr‑o planificare statală.

109

În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței Curții, articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază trebuie înțeles în sensul că impune producătorului să demonstreze corespunzător cerințelor legale că costurile sale de producție și situația sa financiară nu fac obiectul niciunei denaturări importante ce decurge dintr‑un sistem economic care nu are economie de piață, indiferent dacă este vorba despre un sistem cu comerț de stat sau despre un sistem care este deja în tranziție, pentru anumite sectoare, spre o economie de piață [Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑301/16 P, EU:C:2018:132, punctele 85 și 95].

110

În plus, ținând seama de sarcina probei care revine producătorului, legătura unei măsuri care constă în acordarea de avantaje fiscale pentru investițiile străine în sectoare considerate strategice, precum înaltele tehnologii, cu diferite planuri cincinale puse în aplicare în China este suficientă pentru a prezuma că această măsură constituie o denaturare „determinată de vechiul sistem de economie planificată”, în sensul acestei dispoziții. Astfel, presupunând că, pe viitor, planurile cincinale chineze nu vor mai prevedea, pentru toate sectoarele economiei, obiective de producție definite, spre deosebire de situația în care China era încă o țară cu comerț de stat, nu este mai puțin notoriu faptul că, chiar și după reformele pe care le‑a cunoscut sistemul economic chinezesc, aceste planuri joacă încă un rol fundamental în organizarea acestei economii, în măsura în care conțin, pentru un mare număr de sectoare, obiective specifice, care au caracter obligatoriu pentru toate nivelurile guvernamentale [a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑301/16 P, EU:C:2018:132, punctele 94 și 95].

111

Or, în speță, nu se contestă că avantajele fiscale în cauză pot fi legate de diferite planuri puse în aplicare în China, iar această țară, în pofida reformelor privind modelul său de economic, este considerată încă – după cum reiese din dispozitivul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază – ca fiind, în principiu, o țară care nu are economie de piață, astfel încât contextul în care intervin aceste avantaje fiscale este radical diferit de cel în care operează unele măsuri eventual similare în țări cu economie de piață [a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑301/16 P, EU:C:2018:132, punctul 104].

112

Rezultă că, în speță, Comisia era îndreptățită să prezume că măsurile în cauză, care constau în avantaje fiscale care puneau în aplicare un plan cincinal, element caracteristic al economiilor planificate și fundamental în organizarea economică chineză, fuseseră determinate de vechiul sistem de economie planificată.

113

Această apreciere nu este repusă în discuție de argumentele pe care Xinyi PV le întemeiază pe o comparație a avantajelor fiscale în discuție în speță cu practica Comisiei în materie de ajutoare de stat.

114

Astfel, cu referire la statele membre ale Uniunii, trebuie amintit că astfel de avantaje fiscale sunt, în principiu, incompatibile cu piața internă și, prin urmare, interzise dacă pot fi calificate drept „ajutoare de stat”, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, ceea ce necesită îndeplinirea celor patru condiții prevăzute de această dispoziție [a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings, C‑301/16 P, EU:C:2018:132, punctul 105].

115

Prin urmare, primul aspect al primului motiv nu poate fi decât respins ca nefondat.

116

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, Xinyi PV susține că, în orice caz, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere a faptelor și o eroare de drept atunci când a afirmat că denaturările erau importante în raport cu costurile sale de producție și cu situația sa financiară, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.

117

În această privință, pe de o parte, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în domeniul politicii comerciale comune și în special în domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile Uniunii dispun de o putere largă de apreciere ca urmare a complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care acestea trebuie să le examineze. În ceea ce privește controlul jurisdicțional al unei asemenea aprecieri, acesta trebuie să se limiteze astfel la verificarea respectării normelor de procedură, a exactității materiale a situației de fapt reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței oricărui abuz de putere [Hotărârea din 16 februarie 2012, Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, C‑191/09 P și C‑200/09 P, EU:C:2012:78, punctul 63, precum și Hotărârea din 11 septembrie 2014, Gem‑Year Industrial și Jinn‑Well Auto‑Parts (Zhejiang)/Consiliul, C‑602/12 P, nepublicată, EU:C:2014:2203, punctul 48].

118

Pe de altă parte, din cuprinsul punctelor 79, 91 și 92 din prezenta hotărâre reiese că, având în vedere modul de redactare, contextul, economia generală și finalitatea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, criteriul privind existența unei denaturări importante a situației financiare a producătorului în cauză se interpretează ca vizând, în sens larg, orice măsuri, fie ele de ordin general, care implică o denaturare importantă a situației financiare a acestui producător.

119

În speță, astfel cum rezultă din scrisorile din 22 august și din 13 septembrie 2013, vizate la punctele 12, 14 și 15 din prezenta hotărâre, Comisia și‑a întemeiat concluzia potrivit căreia Xinyi PV nu reușise să demonstreze că situația sa financiară nu făcea obiectul unor denaturări importante pe constatarea că aceasta beneficia de două regimuri fiscale preferențiale. Pe de o parte, în cadrul programului „2 Free 3 Halve”, societățile cu capital străin pot beneficia de o scutire fiscală totală (0 %) timp de doi ani și, în cursul următorilor trei ani, de o cotă de impozitare de 12,5 %, în locul cotei normale de impozitare de 25 %. Pe de altă parte, în temeiul regimului fiscal al întreprinderilor de înaltă tehnologie, o societate este supusă unei cote de impozitare reduse de 15 %, în locul cotei normale de 25 %. Potrivit Comisiei, aplicarea acestor regimuri fiscale afectează cuantumul profiturilor înainte de impozitare pe care întreprinderea trebuie să le realizeze pentru a atrage investitori, iar din combinarea lor rezultă aplicarea unei cote de impozitare semnificativ reduse în raport cu cota normală, ceea ce poate printre altele să urmărească obiectivul de atragere a capitalurilor la cote reduse și, astfel, să afecteze situația financiară și economică de ansamblu a societății.

120

În această privință, trebuie să se constate, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 84 din concluzii și după cum a arătat Comisia, că capitalul constituie una dintre intrările unei societăți, astfel încât măsuri care au efecte asupra costului său sunt, prin definiție, susceptibile să dea naștere unor denaturări importante ale situației sale financiare. Aceasta este situația în special atunci când producătorul în cauză beneficiază de regimuri fiscale preferențiale.

121

Niciunul dintre argumentele invocate de Xinyi PV, căreia îi revenea sarcina probei conform jurisprudenței amintite la punctul 59 din prezenta hotărâre, nu este de natură să demonstreze că, în pofida acestor regimuri fiscale preferențiale, situația sa financiară nu făcea obiectul unei denaturări importante.

122

În primul rând, Xinyi PV susține că stimulentele fiscale în cauză reprezentau doar 1,34 % din totalul costurilor sale de producție și 1,14 % din cifra sa de afaceri în perioada de anchetă. Cu toate acestea, trebuie arătat că partea menționată nu reușește să explice motivul pentru care costurile sale de producție și cifra sa de afaceri constituie cadrul de analiză pertinent pentru a măsura impactul regimurilor fiscale preferențiale asupra situației sale financiare.

123

În al doilea rând, Xinyi PV subliniază că cele două regimuri fiscale preferențiale în cauză nu au caracter permanent. În această privință, trebuie constatat că, astfel cum arată Comisia, din declarațiile făcute de Xinyi PV în cursul procedurii de anchetă reiese că, deși programul „2 Free 3 Halve” este limitat la o perioadă de cinci ani, iar posibilitatea admiterii la beneficiul regimului fiscal al întreprinderilor de înaltă tehnologie este stabilită inițial la trei ani, nu este mai puțin adevărat că posibilitatea admiterii în acest din urmă regim poate fi reînnoită la cererea beneficiarului. În aceste condiții, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, Comisia a putut să considere că beneficiul a cel puțin unul dintre cele două regimuri, și anume regimul fiscal al întreprinderilor de înaltă tehnologie, este cvasipermanent.

124

Din cele de mai sus rezultă că Xinyi PV nu a reușit să demonstreze că aprecierile Comisiei sunt afectate de o eroare vădită de apreciere.

125

Al doilea aspect al primului motiv trebuie, așadar, respins și, prin urmare, acesta din urmă trebuie respins în totalitate ca nefondat.

126

Contrar celor constatate în ceea ce privește primul motiv al acțiunii în primă instanță, litigiul nu este în stare de judecată în ceea ce privește al doilea‑al patrulea motiv ale acestei acțiuni.

127

Astfel, nici în Hotărârea din 16 martie 2016, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings/Comisia (T‑586/14, EU:T:2016:154), nici în hotărârea atacată, Tribunalul nu s‑a pronunțat cu privire la aceste din urmă motive, limitându‑se, în fiecare dintre aceste hotărâri, să anuleze regulamentul în litigiu pe baza primului și, respectiv, a celui de al doilea aspect al primului motiv invocat în fața sa, fără să fi considerat necesar să se pronunțe cu privire la celelalte motive. Or, pe de o parte, având în vedere înscrisurile din dosarul procedurii în fața Tribunalului, rezultă că motivele respective nu au făcut obiectul nici al unei cercetări judecătorești, nici al unor discuții aprofundate cu ocazia procedurilor care au condus la aceste două hotărâri. Pe de altă parte, mijloacele menționate implică efectuarea unor aprecieri de fapt complexe, pentru care Curtea consideră că nu dispune de toate elementele de fapt necesare.

128

În consecință, se impune trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la al doilea‑al patrulea motiv ale acțiunii invocate în fața sa.

129

Întrucât cauza este trimisă Tribunalului spre rejudecare, cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște: