1

Prin cererea sa introductivă, Parlamentul European solicită anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare C(2020) 8797 a Comisiei din 18 decembrie 2020 (denumită în continuare „decizia atacată”) prin care se acordă parțial o autorizație pentru anumite utilizări ale trioxidului de crom în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3) (denumit în continuare „Regulamentul REACH”).

2

Prin înscrisul depus la grefa Curții la 27 mai 2021, Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a formulat, în temeiul articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 130 din Regulamentul de procedură al Curții, o cerere de intervenție în această cauză, în susținerea concluziilor Comisiei Europene.

3

În susținerea cererii sale de intervenție, ECHA afirmă că are un interes în soluționarea litigiului pentru motivul că a participat la procedura de adoptare a deciziei atacate, Comitetul pentru evaluarea riscurilor și Comitetul pentru analiză socio‑economică ale acesteia formulând, conform articolului 64 alineatul (4) din Regulamentul REACH, avize cu privire la cererea de autorizare care au fost luate în considerare de Comisie.

4

Potrivit ECHA, reclamantul repune indirect în discuție temeinicia acestor avize atunci când susține că decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea articolului 60 alineatele (4) și (7) din Regulamentul REACH. Aceasta arată de asemenea că prezenta cauză ar putea avea consecințe asupra modului în care cele două comitete vor trebui să evalueze în viitor cererile de autorizare.

5

Prin înscrisul depus la grefa Curții la 18 iunie 2021, Parlamentul a solicitat respingerea acestei cereri de intervenție. Acesta apreciază că articolul 40 al doilea paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene se opune ca ECHA să intervină într‑o cauză care privește un litigiu între două instituții. El adaugă, cu titlu subsidiar, că ECHA nu are un interes în soluționarea litigiului.

6

Articolul 40 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prevede că statele membre și instituțiile Uniunii pot interveni în litigiile supuse Curții. Potrivit primei teze a celui de al doilea paragraf al acestui articol, de același drept dispun organele, oficiile și agențiile Uniunii și orice altă persoană, în cazul în care acestea pot dovedi faptul că au un interes în soluționarea litigiului înaintat Curții.

7

A doua teză a celui de al doilea paragraf al articolului menționat exclude însă intervenția persoanelor fizice și juridice în cauzele dintre statele membre, dintre instituțiile Uniunii sau dintre statele membre, pe de o parte, și instituțiile Uniunii, pe de altă parte.

8

Rezultă astfel din modul de redactare și din economia dispoziției menționate că excluderea pe care o prevede nu se aplică „organelor”, „oficiilor” și „agențiilor Uniunii”.

9

În consecință, în temeiul articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, organele, oficiile sau agențiile Uniunii, precum ECHA, pot interveni într‑un litigiu supus Curții în cauzele dintre statele membre, dintre instituțiile Uniunii sau dintre statele membre, pe de o parte, și instituțiile Uniunii, pe de altă parte, cu condiția ca acestea să dovedească faptul că au un „interes în soluționarea litigiului”.

10

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, noțiunea de „interes în soluționarea unui litigiu”, în sensul acestei dispoziții, trebuie definită în raport cu obiectul litigiului și trebuie înțeleasă ca fiind un interes direct și actual pentru soarta rezervată concluziilor înseși, iar nu ca un interes în raport cu motivele sau cu argumentele invocate. Astfel, termenii „soluționarea litigiului” trimit la decizia finală solicitată, așa cum ar fi aceasta consacrată în dispozitivul hotărârii care urmează să fie pronunțată (a se vedea în special Ordonanța președintelui Curții din 5 iulie 2018, Uniwersytet Wrocławski și Polonia/REA, C‑515/17 P și C‑561/17 P, nepublicată, EU:C:2018:553, punctul 7). În principiu, un interes în soluționarea litigiului nu poate fi considerat suficient de direct decât în măsura în care această soluție este de natură să modifice poziția juridică a autorului cererii de intervenție (Ordonanța președintelui Curții din 30 aprilie 2020, Comisia/HSBC Holdings și alții, C‑806/19 P, nepublicată, EU:C:2020:364, punctul 8, precum și jurisprudența citată).

11

Cu toate acestea, este necesar să se constate că, spre deosebire de persoanele fizice și juridice, organele, oficiile și agențiile Uniunii pot solicita să intervină într‑un litigiu supus Curții nu pentru a apăra interese private sau, cum se întâmplă în cazul asociațiilor, interese în legătură cu obiectul lor social, precum protecția mediului, ci mai degrabă atunci când, precum în speță, actul aflat la originea litigiului a fost adoptat la capătul unei proceduri în care organul, oficiul sau agenția în cauză a fost chemat să joace un rol, pentru a apăra avizul pe care l‑ar fi emis sau evaluările pe care le‑ar fi efectuat în cadrul acestei proceduri.

12

Prin urmare, în ceea ce privește cererile de intervenție ale organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, este necesar să se aplice condiția privind existența unui interes direct și actual în soluționarea litigiului într‑un mod care să reflecte această specificitate.

13

Astfel, în ceea ce privește cererile de intervenție în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea unui act al Uniunii prezentate de organe, de oficii sau de agenții ale Uniunii, este necesar să se considere că cerința ca acest organ, acest oficiu sau această agenție să aibă un interes direct și actual în soluționarea unui astfel de litigiu este îndeplinită, printre altele, dacă acest organ, oficiu sau agenție este în măsură să stabilească faptul că actul Uniunii în cauză a fost adoptat la finalul unei proceduri în care, în conformitate cu dreptul Uniunii, este prevăzută participarea sa, eventual prin adoptarea unui aviz sau furnizarea unor evaluări.

14

Or, această situație se regăsește efectiv în speță. Astfel, este cert că, în cadrul procedurii de adoptare a deciziei atacate, Comitetul pentru evaluarea riscurilor și Comitetul pentru analiză socio‑economică din cadrul ECHA au formulat, în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din Regulamentul REACH, avize cu privire la cererea de autorizare a anumitor utilizări ale trioxidului de crom, care au fost luate în considerare de Comisie.

15

În consecință, este necesar ca, în conformitate cu articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și cu articolul 131 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, să se admită cererea de intervenție a ECHA în susținerea concluziilor Comisiei.

16

Întrucât cererea de intervenție este admisă, Agenției Europene pentru Substanțe Chimice i se vor comunica, în temeiul articolului 131 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, toate actele de procedură notificate părților.

17

Dat fiind că această cerere a fost prezentată în termenul de șase săptămâni prevăzut la articolul 130 din Regulamentul de procedură, ECHA va putea, conform articolului 132 alineatul (1) din acest regulament, să depună un memoriu în intervenție în termen de o lună de la comunicarea menționată la punctul anterior.

18

În sfârșit, ECHA va putea prezenta observații orale dacă se organizează o ședință de audiere a pledoariilor.

19

Potrivit articolului 137 din Regulamentul de procedură, în hotărârea sau în ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată.

20

În speță, întrucât cererea de intervenție a ECHA a fost admisă, se impune soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată legate de intervenția sa.

Pentru aceste motive, președintele Curții dispune: