1

Prin recursul formulat, Republica Cehă solicită anularea punctului 2 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 13 septembrie 2018, Republica Cehă/Comisia (T‑627/16, nepublicată, denumită în continuare hotărârea atacată, EU:T:2018:538), prin care acesta a respins acțiunea sa având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/1059 a Comisiei din 20 iunie 2016 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2016, L 173, p. 59, denumită în continuare „decizia în litigiu”), în măsura în care această decizie privește Republica Cehă.

2

Articolul 26 alineatele (1) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 1975/2006 al Comisiei din 7 decembrie 2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală (JO 2006, L 368, p. 74, Ediție specială, 03/vol. 80, p. 192), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 484/2009 al Comisiei din 9 iunie 2009 (JO 2009, L 145, p. 25) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1975/2006”), prevedea:

„(1)   Se efectuează controale administrative pentru toate cererile de ajutor sau de plată, care acoperă toate elementele al căror control prin mijloace administrative este posibil și oportun. Procedurile impun înregistrarea activităților de control, a rezultatelor verificărilor și a măsurilor luate cu privire la neconcordanțele constatate.

[…]

(4)   Controalele administrative privind investițiile includ cel puțin o vizită la locul de desfășurare a operațiunii subvenționate sau la locul investiției, pentru a verifica realitatea investiției.

Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu efectueze vizitele respective în cazul investițiilor mai puțin importante sau în cazul în care consideră că este puțin probabilă neîndeplinirea condițiilor necesare acordării ajutorului sau nerealizarea investiției. Decizia respectivă, precum și justificarea acesteia se înregistrează.”

3

Articolul 27 din acest regulament prevedea:

„(1)   Statele membre organizează controale la fața locului ale operațiunilor aprobate, pe baza unui eșantion adecvat. În măsura în care acest lucru este posibil, controalele respective se efectuează înainte de efectuarea ultimei plăți pentru un anumit proiect.

(2)   Cheltuielile supuse controlului reprezintă cel puțin 4 % din cheltuielile publice eligibile care au fost declarate Comisiei în fiecare an calendaristic și cel puțin 5 % din cheltuielile publice eligibile declarate Comisiei pe parcursul întregii perioade de programare.

(3)   În ceea ce privește eșantionul operațiunilor aprobate care trebuie să facă obiectul unui control în conformitate cu alineatul (1), se ține seama în special de următoarele aspecte:

(4)   Rezultatele controalelor la fața locului se evaluează pentru a se stabili dacă problemele constatate au un caracter sistemic, implicând un risc asemănător pentru alte operațiuni, alți beneficiari și alte organisme. De asemenea, acestea trebuie să identifice cauzele unor asemenea situații, orice altă analiză necesară, precum și acțiunea necesară pentru corectarea și prevenirea situațiilor respective.”

4

Articolul 28 din regulamentul menționat avea următorul cuprins:

„(1)   Prin efectuarea controalelor la fața locului, statele membre se străduiesc să verifice:

(2)   Controalele la fața locului vizează toate angajamentele și obligațiile beneficiarului care pot fi controlate la momentul vizitei.

(3)   Cu excepția circumstanțelor excepționale înregistrate și justificate în mod corespunzător de către autoritățile naționale, controalele la fața locului includ o vizită la locul de desfășurare sau, în cazul în care este vorba de o operațiune necorporală, la promotorul operațiunii.

(4)   Numai controalele care îndeplinesc toate cerințele prezentului articol pot fi luate în considerare pentru calcularea ratei de control stabilite la articolul 27 alineatul (2).”

5

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieței vitivinicole, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 și a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 și a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 (JO 2008, L 148, p. 1), prevede:

„(1)   Sprijinul poate fi acordat pentru investiții tangibile sau intangibile în instalații de transformare, în infrastructura unității vinicole sau comercializarea vinului care îmbunătățesc performanța globală a întreprinderii și se referă la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

(2)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) acordat la nivelul maxim se limitează la microîntreprinderi și la întreprinderile mici și mijlocii în sensul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii [(JO 2003, L 124, p. 36)]. În cazul teritoriului Insulelor Azore, Madeira și Canare, al departamentelor franceze de peste mări și al insulelor mici din Marea Egee în sensul Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului din 18 septembrie 2006 de stabilire a măsurilor specifice în domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee [(JO 2006, L 265, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 75, p. 149)], nu se aplică nicio limită în ceea ce privește cuantumul pentru nivelul maxim de sprijin. În cazul întreprinderilor care nu intră în sfera de aplicare a articolului 2 alineatul (1) din titlul I al anexei la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri mai mică de 200 de milioane EUR, intensitatea maximă a ajutorului se reduce la jumătate.

Sprijinul nu se acordă întreprinderilor în dificultate în sensul orientărilor comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate.

(3)   Cheltuielile eligibile nu cuprind elementele menționate la articolul 71 alineatul (3) literele (a)-(c) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 [al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2005, L 277, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 66, p. 101)].

(4)   Plafoanele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește costurile de investiții eligibile care se aplică contribuției comunitare sunt următoarele:

(5)   Articolul 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 se aplică mutatis mutandis sprijinului menționat la alineatul (1).”

6

Regulamentul (CE) nr. 555/2008 al Comisiei din 27 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 479/2008 în ceea ce privește programele de sprijin, comerțul cu țările terțe, potențialul de producție și privind controalele în sectorul vitivinicol (JO 2008, L 170, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 702/2009 al Comisiei din 3 august 2009 (JO 2009, L 202, p. 5) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 555/2008”), prevede la articolul 19 alineatul (1):

„Sprijinul se acordă de îndată ce se constată că fie o singură operațiune, fie toate operațiunile vizate de cererea de sprijin, în funcție de modul de gestionare a măsurii ales de statul membru respectiv, au fost executate și au făcut obiectul unui control la fața locului.”

7

Articolul 77 alineatele (3) și (5) din acest regulament prevede:

„(3)   Cu excepția cazurilor în care în Regulamentul (CE) nr. 479/2008 sau în prezentul regulament se prevăd controale periodice la fața locului, autoritățile competente efectuează controale la fața locului selectând prin eșantionare un procent adecvat de beneficiari/producători pe baza unei analize de risc în conformitate cu articolul 79 din prezentul regulament.

[…]

(5)   În cazul măsurilor prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008, articolele 26, 27 și 28 din Regulamentul (CE) nr. 1975/2006 se aplică mutatis mutandis.”

8

Considerentele (37) și (40) ale Regulamentului (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO 2009, L 316, p. 65), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1368/2011 al Comisiei din 21 decembrie 2011 (JO 2011, L 341, p. 33) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1122/2009”), au următorul conținut:

[…]

9

Potrivit articolului 26 alineatul (1) din acest regulament:

„Controalele administrative și controalele la fața locului prevăzute de prezentul regulament se efectuează astfel încât să asigure o verificare eficientă a respectării condițiilor de acordare a ajutoarelor, precum și a cerințelor și normelor aplicabile în materie de ecocondiționalitate.”

10

Articolul 30 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede:

„Numărul total al controalelor la fața locului efectuate în fiecare an vizează cel puțin 5 % din totalul agricultorilor care depun o cerere unică pentru schema de plată unică, schema de plată unică pe suprafață sau, respectiv, plățile pe suprafață în cadrul ajutorului specific. Statele membre trebuie să se asigure că controalele la fața locului vizează cel puțin 3 % din totalul agricultorilor care depun o cerere de ajutor în cadrul fiecăreia dintre celelalte scheme de ajutor pe suprafață prevăzute în conformitate cu titlurile III, IV și V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 [al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO 2009, L 30, p. 16)].”

11

Articolul 31 alineatele (1) și (2) din același regulament are următorul conținut:

„(1)   Eșantioanele pentru controale la fața locului sunt selecționate de autoritatea competentă pe baza unei analize a riscurilor, precum și a reprezentativității cererilor de ajutor depuse.

Pentru a asigura reprezentativitatea eșantionului, statele membre selecționează în mod aleatoriu între 20 și 25 % din numărul minim de agricultori care trebuie supuși unui control la fața locului, în conformitate cu articolul 30 alineatele (1) și (2).

Cu toate acestea, în cazul în care numărul agricultorilor care urmează să facă obiectul controalelor la fața locului depășește numărul minim de agricultori care fac obiectul controalelor la fața locului prevăzut la articolul 30 alineatele (1) și (2), procentul agricultorilor selecționați în mod aleatoriu în eșantionul suplimentar nu trebuie să depășească 25 %.

(2)   Eficiența analizei riscurilor este evaluată și actualizată anual:

12

Potrivit articolului 33 din Regulamentul nr. 1122/2009:

„Controalele la fața locului vizează toate parcelele agricole care fac obiectul unei cereri de ajutor în cadrul schemelor de ajutor menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Cu toate acestea, determinarea efectivă a suprafețelor realizată în cadrul unui control la fața locului poate să se limiteze la un eșantion care reprezintă cel puțin 50 % din parcelele agricole pentru care au fost introduse cereri în cadrul schemelor de ajutor stabilite la titlurile III, IV și V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu condiția ca eșantionul să garanteze un nivel de control fiabil și reprezentativ, în ceea ce privește atât suprafața verificată, cât și ajutorul solicitat. În cazul în care acest control relevă anomalii, trebuie să se mărească eșantionul de parcele agricole inspectate efectiv.

Statele membre pot utiliza teledetecția în conformitate cu articolul 35 și, atunci când este posibil, tehnicile legate de sistemele globale de navigație prin satelit.”

13

Articolul 57 din acest regulament, intitulat „Baza de calcul aplicabilă suprafețelor declarate”, prevede la alineatul (3):

„Fără a aduce atingere reducerilor și excluderilor ce trebuie aplicate în conformitate cu articolele 58 și 60, în cazul cererilor de ajutor din cadrul schemelor de ajutor pe suprafață, dacă suprafața declarată în cererea unică depășește suprafața stabilită pentru acea grupă de culturi, ajutorul este calculat pe baza suprafeței determinate pentru respectiva grupă de culturi.

Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, dacă diferența dintre suprafața totală determinată și suprafața totală declarată pentru plată în cadrul schemelor de ajutoare stabilite la titlurile III, IV și V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 este mai mică sau egală cu 0,1 hectare, suprafața determinată va fi considerată egală cu suprafața declarată. Pentru a face acest calcul, se iau în considerare numai supradeclarările suprafețelor la nivelul grupei de culturi.

Dispoziția celui de al doilea paragraf nu se aplică în cazul în care diferența reprezintă mai mult de 20 % din suprafața totală declarată pentru plată.”

14

Articolul 58 din regulamentul menționat, intitulat „Reducerile și excluderile aplicabile în caz de supradeclarare”, prevede:

„În ceea ce privește o grupă de culturi, dacă suprafața declarată în cadrul uneia dintre schemele de ajutoare pe suprafață depășește suprafața determinată în conformitate cu articolul 57, ajutorul se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade dublul diferenței constatate, dacă diferența respectivă depășește 3 % sau două hectare, dar nu depășește 20 % din suprafața determinată.

În cazul în care diferența constatată este mai mare de 20 % din suprafața determinată, nu se acordă niciun ajutor pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză.

În cazul în care diferența este mai mare de 50 %, agricultorul este, de asemenea, exclus de la primirea unei sume egale cu suma corespunzătoare diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 57 din prezentul regulament. Suma respectivă se recuperează în conformitate cu articolul 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei [din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități, precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR (JO 2006, L 171, p. 90, rectificare în JO 2007, L 291, p. 30, Ediție specială, 14/vol. 2, p. 37)]. Dacă suma nu poate fi recuperată în întregime în conformitate cu articolul menționat în decursul celor trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, soldul se anulează.”

15

Istoricul litigiului a fost prezentat de Tribunal la punctele 1-4 din hotărârea atacată și, în cadrul prezentei proceduri, poate fi rezumat după cum urmează.

16

În cadrul a trei misiuni de audit care au avut loc în perioadele cuprinse între 10 și 14 septembrie 2012, între 12 și 16 noiembrie 2012, precum și între 8 și 12 septembrie 2014 (denumite în continuare „auditul”), Comisia a investigat compatibilitatea unor plăți efectuate de autoritățile cehe în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) cu normele dreptului Uniunii Europene referitoare la ecocondiționalitate, la investițiile în sectorul vitivinicol și, respectiv, la ajutoarele directe decuplate.

17

La 20 iunie 2016, ea a adoptat decizia în litigiu, prin care a exclus de la finanțarea de către Uniune anumite cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul FEGA și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), mai precis, în ceea ce privește Republica Cehă, cheltuieli în valoare de:

18

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 31 august 2016, Republica Cehă a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu, invocând patru motive: primele trei, întemeiate pe încălcarea articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549), iar al patrulea, întemeiat pe încălcarea alineatului (2) al acestui articol.

19

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins toate motivele invocate, cu excepția celui de al treilea aspect al celui de al patrulea motiv. În consecință, acesta a anulat decizia în litigiu, în măsura în care exclude plățile efectuate de Republica Cehă în cadrul FEGA în cuantum de 6356909,30 euro pentru controalele în materie de ecocondiționalitate aferente exercițiului financiar 2011.

20

Republica Cehă solicită Curții:

21

Comisia solicită Curții:

22

În urma prezentării concluziilor doamnei avocate generale, Republica Cehă a solicitat, prin înscrisul depus la grefa Curții la 30 martie 2020, să se dispună redeschiderea fazei orale a procedurii, în temeiul articolului 83 din Regulamentul de procedură al Curții.

23

Potrivit acestei dispoziții, Curtea poate oricând să dispună, după ascultarea avocatului general, redeschiderea fazei orale a procedurii, în special atunci când consideră că nu este suficient de lămurită sau atunci când o parte a invocat, după închiderea acestei faze, un fapt nou de natură să aibă o influență decisivă asupra deciziei Curții sau atunci când cauza trebuie soluționată pe baza unui argument care nu a fost pus în discuție.

24

În susținerea cererii, Republica Cehă arată că concluziile doamnei avocate generale se întemeiază, în ceea ce privește al treilea motiv, pe fapte vădit eronate care contrazic afirmațiile și probele prezentate în cadrul procedurii în fața Curții.

25

Cu toate acestea, trebuie amintit că, în temeiul articolului 252 al doilea paragraf TFUE, avocatul general prezintă în mod public, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluzii motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, necesită intervenția sa. Nici concluziile acestuia, nici motivarea pe care se întemeiază avocatul general nu sunt obligatorii pentru Curte (Hotărârea din 5 martie 2020, Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/EUIPO, C‑766/18 P, EU:C:2020:170, punctul 35 și jurisprudența citată).

26

Trebuie amintit de asemenea că Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și Regulamentul de procedură nu prevăd posibilitatea ca părțile interesate să prezinte observații ca răspuns la concluziile prezentate de avocatul general. În consecință, dezacordul față de concluziile avocatului general nu poate constitui, prin el însuși, un motiv care să justifice redeschiderea procedurii orale (Hotărârea din 5 martie 2020, Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/EUIPO, C‑766/18 P, EU:C:2020:170, punctul 36 și jurisprudența citată).

27

În speță, din cererea de redeschidere a fazei orale a procedurii reiese că, prin această cerere, Republica Cehă urmărește, în realitate, să răspundă la interpretarea, efectuată de doamna avocată generală, a împrejurărilor de fapt și de drept care stau la baza celui de al treilea motiv de recurs. Or, astfel cum reiese din jurisprudența citată la punctul precedent din prezenta hotărâre, nu este vorba despre un motiv care să justifice redeschiderea fazei orale a procedurii. Pe de altă parte, trebuie arătat că aceste împrejurări au făcut obiectul unor ample dezbateri între părțile din recurs, în special cu ocazia fazei scrise a procedurii.

28

Curtea consideră, după ascultarea avocatei generale, că dispune de toate elementele necesare pentru a se pronunța cu privire la recurs.

29

Având în vedere elementele care precedă, nu este necesar să se dispună redeschiderea fazei orale a procedurii.

30

În susținerea recursului, Republica Cehă invocă patru motive. Primul, al doilea și al patrulea motiv sunt întemeiate pe erori de drept referitoare la sarcina probei, la articolul 33 din Regulamentul nr. 1122/2009 și, respectiv, la articolele 19 și 77 din Regulamentul nr. 555/2008. Al treilea motiv privește o eroare de drept, precum și denaturarea faptelor și a obiectului litigiului, referitoare la constatarea Tribunalului cu privire la momentul realizării programului național de sprijin de către autoritățile cehe.

31

Prin intermediul primului motiv, Republica Cehă reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept atunci când a aplicat jurisprudența constantă referitoare la sarcina probei în domeniul FEGA. În primul rând, aceasta reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept la punctul 22 din hotărârea atacată, întrucât a statuat că controalele la fața locului prin teledetecție și controalele la fața locului tradiționale trebuie să determine niveluri ale neregulilor „în principiu similare”.

32

Astfel, Republica Cehă afirmă în esență că compararea ratelor de eroare relevate în cadrul celor două metode de control este lipsită de relevanță având în vedere diferențele obiective inerente care există între acestea cu privire la modul de selecționare a eșantionului de control.

33

Mai precis, Republica Cehă arată că analiza riscurilor pentru teledetecție nu poate presupune un nivel al neregulilor comparabil cu cel al analizei riscurilor pentru controalele la fața locului tradiționale, întrucât direcționarea analizei riscurilor pentru teledetecție este în mod obiectiv mai puțin precisă.

34

Aceasta ar rezulta, în primul rând, din faptul că analiza riscurilor care servește controalelor prin teledetecție ar avea loc mai degrabă ca urmare a unor cerințe prevăzute la pagina 36 din specificațiile tehnice comune pentru anul 2013 impuse de Comisie și s‑ar întemeia pe date mai puțin actuale decât cea realizată pentru controalele la fața locului tradiționale.

35

În al doilea rând, analiza riscurilor pentru controalele la fața locului prin teledetecție ar avea drept consecință selecționarea unor eșantioane de control sub forma unor zone de 30 km pe 20 km, în care sunt controlate toate parcelele agricole, independent de profilul de risc al agricultorilor situați în această zonă, în timp ce analiza riscurilor pentru controalele la fața locului tradiționale s‑ar concentra în mod specific asupra agricultorilor denumiți „cu risc”. De aici ar rezulta că direcționarea analizei riscurilor pentru teledetecție ar fi redusă în raport cu cea realizată pentru controalele la fața locului tradiționale.

36

În al treilea și ultimul rând, în măsura în care zonele cu o suprafață agricolă mai mică de 25 % nu ar putea fi supuse unui control prin teledetecție în conformitate cu cerințele impuse de Comisie, anumiți agricultori cu risc ridicat nu ar putea fi supuși unui asemenea control, astfel încât aceștia ar putea face obiectul doar al unui control la fața locului tradițional.

37

Prin urmare, având în vedere diferențele obiective dintre aceste două metode, un nivel al neregulilor mai scăzut în cadrul analizei riscurilor pentru teledetecție nu ar putea, în sine, să dea naștere unor îndoieli serioase și rezonabile cu privire la buna funcționare a sistemului de control al unui stat membru.

38

Rezultă că imposibilitatea obiectivă de a compara direcționarea analizelor privind riscurile ar împiedica de asemenea determinarea diferenței maxime autorizate între nivelurile neregulilor constatate între cele două metode.

39

Republica Cehă subliniază de asemenea că, deși articolul 33 al doilea paragraf și articolul 35 din Regulamentul nr. 1122/2009 abilitează statele membre să verifice suprafața agricolă prin intermediul a două metode de control fără a favoriza vreuna dintre aceste două metode și fără a impune condiții suplimentare pentru utilizarea lor, nu este mai puțin adevărat că un sistem de control eficient se caracterizează prin exploatarea în mod complementar a celor două metode de control menționate. Or, a impune acestor două metode în mod obiectiv diferite să producă rezultate comparabile ar însemna, în practică, ca un stat membru să fie obligat fie să reducă direcționarea analizei riscurilor pentru controalele la fața locului tradiționale, fie să abandoneze controlul prin teledetecție, caz în care dispozițiile respectivului regulament care permit utilizarea acestei metode de control și‑ar pierde efectul util.

40

Pe de altă parte, Republica Cehă arată că Tribunalul nu a comentat argumentul Comisiei potrivit căruia eșantionul selecționat în mod aleatoriu pentru controlul prin teledetecție, care relevă un nivel al neregulilor mai ridicat în raport cu un eșantion selecționat, în vederea efectuării unui control prin teledetecție, pe baza unei analize a riscurilor, ar da naștere unor îndoieli serioase și rezonabile.

41

În al doilea rând, Republica Cehă susține că Tribunalul a săvârșit aceeași eroare, la punctele 23 și 24 din hotărârea atacată, prin faptul că a statuat că Republica Cehă nu a prezentat elemente specifice de natură să demonstreze că diferitele niveluri constatate ale neregulilor puteau fi atribuite naturii metodelor vizate sau profilului de risc al operatorilor supuși controlului, iar nu deficiențelor privind alegerile efectuate de autoritățile naționale.

42

Având în vedere cele ce precedă, presupunând că constatările Comisiei ar fi dat naștere unor îndoieli serioase și rezonabile, pentru a le înlătura, ar fi inutil să se explice motivele diferenței existente între nivelurile constatate ale neregulilor. Pentru a înlătura aceste îndoieli, ar fi suficient ca statul membru să demonstreze eficiența funcționării sistemului de control și exploatarea corespunzătoare a celor două metode de control. În această privință, Republica Cehă subliniază că a prezentat elemente de probă concrete în cadrul auditului și al procedurii în fața Tribunalului care dovedesc în mod clar că analiza riscurilor era conformă cu cerințele Regulamentului nr. 1122/2009, ceea ce Comisia nu a contestat niciodată.

43

Drept răspuns, Comisia susține, în primul rând, că aprecierea Tribunalului de la punctul 22 din hotărârea atacată, potrivit căreia este de așteptat în mod rezonabil ca controalele la fața locului tradiționale și prin teledetecție să determine niveluri ale neregulilor „în principiu similare”, este corectă în materialitatea sa.

44

Aceasta arată în esență că argumentația prezentată de Republica Cehă pentru a justifica diferențele dintre nivelurile de nereguli ale diferitor metode de control la fața locului este contrazisă de articolul 26, de articolul 31 alineatul (2) și de articolul 33 din Regulamentul nr. 1122/2009.

45

Primo, articolul 26 din acest regulament ar impune ca, indiferent de metoda utilizată, controalele la fața locului să asigure o verificare eficientă a respectării condițiilor de acordare a ajutoarelor.

46

Secundo, din coroborarea articolului 26, a articolului 31 alineatul (2) și a articolului 33 din Regulamentul nr. 1122/2009 ar rezulta că utilizarea acestor metode nu ar trebui să conducă la o diferență de tratament între agricultori. Or, potrivit Comisiei, o astfel de diferență de tratament ar fi inevitabilă dacă probabilitatea de detectare a erorilor ar fi mai ridicată în cazul celor care au fost supuși controlului prin teledetecție decât în cazul celor care au făcut obiectul unui control la fața locului tradițional. Pentru a atenua acest risc de tratament diferit, compararea ratelor de eroare constatate între metodele de control la fața locului ar fi un indiciu al eficienței evident adecvat și ar permite identificarea unei deficiențe a sistemului de control.

47

Cu toate acestea, fiind conștientă de particularitățile proprii fiecărei metode de control la fața locului, Comisia susține că, în ipoteza în care o proporție mai mare a neregulilor ar fi detectată mai degrabă prin una dintre metode decât prin alta, timp de mai mulți ani, ar reveni statului membru sarcina de a explica motivele acestor diferențe, iar în caz contrar, de a explica în ce mod diferențele menționate ar indica eficiența mai redusă a unei metode sau a unei selecții necorespunzătoare a eșantionului de control, aceasta cu atât mai mult atunci când statul membru a efectuat aproximativ 50 % din controalele sale la fața locului prin metoda de teledetecție. Potrivit acestei instituții, obținerea unor niveluri ale neregulilor comparabile este un mijloc de a demonstra eficiența controalelor menționate și nu poate fi considerată un scop în sine. Comisia consideră, în speță, că diferența constatată semnalează o deficiență a sistemului de control susceptibilă să genereze îndoieli serioase și rezonabile.

48

În al doilea rând, Comisia subliniază că explicațiile furnizate de Republica Cehă, întemeiate pe caracteristicile inerente metodelor de control utilizate, ar fi prea generale pentru a înlătura îndoielile serioase și rezonabile ale Comisiei. Republica Cehă nu ar fi furnizat astfel elemente de fapt specifice care să demonstreze că metoda de control aleasă era eficientă. Mai precis, ea nu ar fi expus motivele specifice pentru care selecționarea eșantionului sau metoda prin teledetecție a determinat o diferență semnificativă între nivelurile neregulilor pe durata câtorva ani, nici modul în care ea a modificat analiza riscurilor și eșantionarea pentru a remedia această stare de fapt.

49

În sfârșit, Comisia amintește că, fiind conștientă de dificultățile generate de diferențele dintre nivelurile neregulilor, Republica Cehă achiziționase un nou program informatic de analiză în cursul anului 2013, fapt care a avut repercusiuni pozitive asupra cererilor referitoare la anul 2014.

50

În memoriul în replică, Republica Cehă subliniază că, în primul rând, articolul 26 din Regulamentul nr. 1122/2009 impune o eficiență a sistemului de control în ansamblul său, iar nu o rată de eroare identică sau similară constatată în cadrul diverselor tipuri de control.

51

În al doilea rând, ea susține că a oferit Comisiei, cu ocazia auditului, explicații cu privire la riscul ridicat pentru solicitanți în cadrul unui eșantion selecționat pe o bază aleatorie și că, pe de altă parte, a prezentat de asemenea documente care conțin o analiză mai aprofundată.

52

În al treilea rând, presupunând că Curtea apreciază că compararea nivelurilor neregulilor dintre cele două modalități de control este susceptibilă să constituie o îndoială serioasă și rezonabilă în ceea ce privește eficiența sistemului de control, statul membru nu poate fi obligat să ofere explicații referitor la motivele care stau la baza diferenței dintre aceste niveluri. Potrivit Republicii Cehe, acest stat membru poate fi obligat numai să furnizeze elemente de probă care ar privi în special modul în care agricultorii sunt selecționați pentru control, precum și modalitățile de executare a analizei riscurilor pentru cele două metode de control, inclusiv o evaluare și o actualizare anuale a analizei riscurilor în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1122/2009. Or, acestea ar fi tocmai elementele de probă pe care Republica Cehă le‑ar fi prezentat Comisiei în cadrul auditului. Ea ar fi furnizat astfel o descriere detaliată a analizelor riscurilor pentru cele două metode de control, inclusiv factorii de risc utilizați și relevanța lor, precum și o evaluare și o actualizare anuale a eficienței acestor analize, care țin seama de concluziile desprinse.

53

În al patrulea și ultimul rând, ea respinge faptul că achiziționarea unui program informatic în cursul anului 2013 poate susține teza insuficienței în analiza riscurilor. Nu se poate considera că ameliorarea progresivă a analizei riscurilor prin intermediul achiziționării unui program informatic constituie o recunoaștere a slăbiciunii statu‑quoului. În această privință, ea amintește că analiza riscurilor pentru controalele prin teledetecție ar avea limitele sale obiective, ceea ce explică faptul că ea nu ar putea niciodată să egaleze eficiența analizei riscurilor pentru controalele la fața locului tradiționale, fără ca aceasta să poată afecta eficiența sistemului de control în ansamblul său.

54

În memoriul în duplică, Comisia reiterează că compararea ratelor de eroare detectate în eșantioane este un indiciu adecvat al eficienței metodelor de control reținute. Metoda bazată pe eșantioane reprezentative ar fi întemeiată pe articolul 31 din Regulamentul nr. 1122/2009, potrivit căruia eficiența analizei riscurilor este evaluată prin compararea rezultatelor obținute prin utilizarea eșantionului selecționat în funcție de riscuri cu cele ale eșantionului selecționat în mod aleatoriu. Potrivit acestei instituții, ar fi vorba despre unicul mijloc de a se asigura că controalele prin teledetecție beneficiază de o eficiență echivalentă cu cea a controalelor la fața locului tradiționale.

55

Această dispoziție nu ar preciza dacă, pentru compararea celor două rezultate menționate, trebuie să se distingă după cum acestea au fost obținute prin intermediul unui control la fața locului tradițional sau prin teledetecție, astfel încât ar fi necesar să se considere că aceste modalități de control trebuie să garanteze o eficiență echivalentă.

56

În plus, Comisia reiterează că, la punctul 24 din hotărârea atacată, Tribunalul a apreciat în mod corect că elementele prezentate de Republica Cehă nu erau suficiente pentru a justifica diferența dintre nivelurile neregulilor și pentru a înlătura îndoielile pe care le avea cu privire la eficiența controalelor prin teledetecție. De asemenea, Comisia precizează că ameliorarea rezultatelor datorată eforturilor de eliminare a lacunelor, pe care le‑a semnalat, ar demonstra că aceasta era la îndemâna Republicii Cehe.

57

Prin intermediul primului motiv, Republica Cehă susține în esență, pe de o parte, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctul 22 din hotărârea atacată, prin faptul că a statuat că controalele la fața locului prin teledetecție și controalele la fața locului tradiționale trebuie să determine niveluri ale neregulilor „în principiu similare” și că, în acest sens, este de așteptat în mod rezonabil ca nivelurile neregulilor care rezultă din acestea la scară națională să nu prezinte diferențe precum cele din speță, care prezintă niveluri ale neregulilor de trei până la patru ori mai mari constatate în cadrul controalelor la fața locului tradiționale, comparate cu cele constatate în cadrul controalelor prin teledetecție. Potrivit Republicii Cehe, contrar abordării astfel reținute de Tribunal, simpla constatare a unei diferențe între aceste niveluri ale neregulilor nu este susceptibilă să justifice existența unor îndoieli serioase și rezonabile cu privire la eficiența sistemului său de control.

58

Pe de altă parte, Republica Cehă reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept, la punctele 23 și 24 din hotărârea atacată, prin faptul că a examinat dacă acest stat membru a înlăturat îndoielile Comisiei, astfel încât, atunci când se constată asemenea diferențe, revine statului membru sarcina de a furniza elemente detaliate care să justifice aceste diferențe, indicând, în acest scop, o serie de factori la care statul membru menționat se putea referi, precum și prin faptul că a constatat că Republica Cehă nu a prezentat elemente specifice de natură să demonstreze că diferențele observate pot fi atribuite mai degrabă acestor factori decât unor deficiențe privind alegerile efectuate de autoritățile naționale cu privire la instituirea controalelor prin teledetecție.

59

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru a dovedi existența unei încălcări a normelor organizării comune a piețelor agricole, revine Comisiei sarcina nu de a demonstra în mod exhaustiv că controalele efectuate de administrațiile naționale prezintă deficiențe sau că cifrele transmise de acestea nu sunt corecte, ci de a prezenta un element de probă cu privire la îndoiala serioasă și rezonabilă pe care aceasta o are față de controalele efectuate de administrațiile naționale sau de incorectitudinea cifrelor prezentate de acestea. Revine statului membru obligația de a prezenta dovada cea mai detaliată și mai completă a realității controalelor sau a cifrelor sale și, dacă este cazul, a inexactității afirmațiilor Comisiei (Hotărârea din 6 noiembrie 2014, Țările de Jos/Comisia, C‑610/13 P, nepublicată, EU:C:2014:2349, punctul 58).

60

Este necesar să se arate că, potrivit articolului 33 din Regulamentul nr. 1122/2009, statele membre pot utiliza metoda de teledetecție, în conformitate cu articolul 35 din acest regulament, precum și, atunci când este posibil, tehnicile sistemelor globale de navigație prin satelit.

61

Cu toate acestea, controalele la fața locului, care pot fi tradiționale sau prin intermediul teledetecției, trebuie efectuate, potrivit articolului 26 din regulamentul menționat, astfel încât să se asigure o verificare eficientă a respectării condițiilor de acordare a ajutoarelor, precum și a cerințelor și a normelor aplicabile în materie de ecocondiționalitate.

62

Rezultă că statele membre sunt autorizate să aleagă, în măsura în care alegerea lor asigură o verificare eficientă, fie controalele la fața locului tradiționale, fie controalele la fața locului prin teledetecție, iar dacă este cazul, o combinație a celor două metode de control.

63

În plus, articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1122/2009 prevede procentul minim din totalul agricultorilor care trebuie supuși controlului la fața locului în fiecare an.

64

În acest sens, articolul 31 alineatul (1) din regulamentul menționat stabilește că selecționarea eșantioanelor pentru controalele la fața locului trebuie efectuată pe baza unei analize a riscurilor, precum și a reprezentativității cererilor de ajutor depuse. Pentru a asigura reprezentativitatea eșantionului, statele membre selecționează în mod aleatoriu între 20 și 25 % din numărul minim de agricultori care trebuie supuși unui control la fața locului, în conformitate cu articolul 30 alineatele (1) și (2) din acest regulament.

65

Pentru obținerea unor analize a riscurilor adecvate și eficiente, trebuie arătat că articolul 31 alineatul (2) din același regulament prevede că eficiența analizei riscurilor este evaluată și actualizată anual, în primul rând, ținând seama de relevanța fiecărui factor de risc, în al doilea rând, prin compararea rezultatelor obținute utilizând eșantionul bazat pe analiza riscurilor și cel selecționat în mod aleatoriu și, în al treilea rând, în funcție de situația specifică din statul membru în cauză.

66

Este necesar, așadar, să se examineze dacă faptul că controalele la fața locului prin teledetecție și controalele la fața locului tradiționale determină niveluri ale neregulilor care nu sunt similare este de natură să creeze, prin el însuși, o îndoială serioasă și rezonabilă cu privire la caracterul inadecvat al analizelor riscurilor respective pe care se bazează aceste controale.

67

În primul rând, din cuprinsul punctelor 55-50 din prezenta hotărâre rezultă că niciunul dintre articolele din Regulamentul nr. 1122/2009 menționate în acestea nu impune statelor membre ca controalele la fața locului tradiționale și controalele la fața locului prin teledetecție să determine niveluri ale neregulilor în principiu similare.

68

În al doilea rând, trebuie arătat că analiza riscurilor pe care se bazează controlul prin teledetecție trebuie efectuată, astfel cum susține Republica Cehă, fără a fi contrazisă de Comisie, înainte ca alegerea de a recurge la această metodă de control să fi fost efectuată de statul membru în cauză, acest lucru nefiind valabil în cazul controalelor la fața locului tradiționale.

69

Astfel, controalele la fața locului prin teledetecție se întemeiază, ca urmare a caracteristicilor inerente acestui tip de control, pe o analiză a riscurilor bazată pe date mai puțin actuale decât cele pe care se bazează analiza riscurilor controalelor la fața locului tradiționale.

70

Rezultă că, din cauza acestei caracteristici, care îi este inerentă, metoda de control prin teledetecție poate, în principiu, să conducă la constatarea unor niveluri ale neregulilor diferite de cele constatate în urma unor controale la fața locului tradiționale.

71

În al treilea rând, trebuie arătat că, potrivit afirmațiilor Republicii Cehe, necontrazise de Comisie, teledetecția nu poate fi efectuată decât pe zone de 30 km pe 20 km, zona controlată trebuind să cuprindă terenuri agricole în proporție de cel puțin 25 %, iar controlul trebuind să privească toți agricultorii din această zonă.

72

Prin urmare, pentru ca controalele la fața locului prin teledetecție să determine aceleași niveluri ale neregulilor cu cele care reies din controalele la fața locului tradiționale, acestea ar trebui să fie utilizate nu numai pentru zone de 30 km pe 20 km care cuprind terenuri agricole în proporție de cel puțin 25 %, ci să fie de asemenea axate numai pe agricultorii care fac parte din eșantionul selecționat pe baza unei analize a riscurilor în vederea efectuării unor controale la fața locului tradiționale.

73

Din toate cele ce precedă rezultă că simpla diferență dintre nivelurile neregulilor constatate în urma controalelor la fața locului tradiționale și cele constatate în urma controalelor la fața locului prin teledetecție nu era susceptibilă, prin ea însăși, să dea naștere, pentru Comisie, unor îndoieli serioase și rezonabile cu privire la eficiența controalelor la fața locului prin teledetecție.

74

Întrucât Tribunalul a săvârșit, prin urmare, o eroare de drept, primul motiv de recurs trebuie admis.

75

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Republica Cehă reproșează în esență Tribunalului că a interpretat în mod eronat articolele 33, 57 și 58 din Regulamentul nr. 1122/2009, la punctele 38 și 40 din hotărârea atacată, atunci când a statuat că, în cazul constatării unei supradeclarări reprezentând între 0,1 și 2 hectare sau 3 % din suprafața determinată, revine autorității naționale competente sarcina de a extinde eșantionul de control până când nu se mai constată nicio supradeclarare de acest tip.

76

Mai precis, acest stat membru susține, în primul rând, că articolele 57 și 58 din Regulamentul nr. 1122/2009 sunt lipsite de relevanță în contextul extinderii eșantionului de control, în măsura în care pragurile de 0,1 hectare, de 2 hectare sau de 3 % din suprafața determinată, prevăzute la aceste articole, se raportează la consecințele care trebuie desprinse din rezultatele definitive obținute în cadrul controlului.

77

În al doilea rând, nici modul de redactare a articolului 33 din Regulamentul nr. 1122/2009, nici modul de redactare a instrucțiunilor Comisiei în materie de metodologie nu ar stabili un prag al anomaliilor detectate a cărui depășire să fie de natură să justifice extinderea automată a eșantionului de control. În plus, acest articol și aceste instrucțiuni nu ar preciza măsura în care ar fi necesar să se extindă eșantionul de control.

78

Republica Cehă preconizează astfel să aibă în vedere finalitatea articolului menționat în sensul că o extindere a eșantionului de control nu ar fi necesară decât în vederea garantării unui control eficient și a unui nivel reprezentativ al acestui eșantion. Astfel, extinderea unui asemenea eșantion nu ar fi necesară decât dacă natura rezultatelor și cunoașterea celorlalte parcele neinspectate ale agricultorului în cauză implică faptul că erorile ar putea privi alte parcele. O astfel de interpretare ar fi susținută de utilizarea noțiunii de „anomalii”, la plural, la articolul 33 primul paragraf din acest regulament, care ar trebui să fie înțeleasă în sensul că impune nereguli care să prezinte o anumită gravitate, iar nu constatări izolate și neglijabile.

79

În al treilea rând, problema extinderii unui eșantion în vederea garantării unui control eficient și a unui nivel reprezentativ al acestui eșantion ar trebui examinată, în practică, în cadrul unei evaluări a tuturor împrejurărilor unei situații specifice. Aprecierea de la caz la caz, preferată unor soluții uniforme, ar constitui, potrivit Curții în Hotărârea din 17 aprilie 2018, B și Vomero (C‑316/16 și C‑424/16, EU:C:2018:256, punctul 70), una dintre abordările fundamentale ale dreptului Uniunii.

80

În al patrulea rând, abordarea autorităților cehe nu ar fi determinat niciun risc pentru fondurile Uniunii, din moment ce o extindere a eșantionului controlat nu se realizează decât în cazul în care autoritățile competente apreciază cu un grad suficient de certitudine că nu mai sunt anticipate erori privind suprafața agricolă declarată a agricultorului în cauză, conform articolelor 57 și 58 din Regulamentul nr. 1122/2009.

81

În al cincilea și ultimul rând, procedura impusă de Tribunal ar necesita o extindere a eșantionului de control, fără nicio valoare adăugată.

82

Comisia răspunde că, deși este de acord cu concluzia Tribunalului de la punctul 42 din hotărârea atacată, ea nu acceptă anumite aspecte ale motivării acestei hotărâri, în special de la punctele 37, 38 și 41 din aceasta, și solicită, așadar, Curții menținerea hotărârii atacate și respingerea celui de al doilea motiv de recurs, modificând în același timp motivarea acestei hotărâri.

83

Astfel, Comisia este de acord, în primul rând, că, în ceea ce privește punctele 37 și 38 din hotărârea atacată, articolele 57 și 58 din Regulamentul nr. 1122/2009 clarifică consecințele care decurg din constatarea unor erori în declararea suprafeței agricole eligibile pentru obținerea ajutorului, însă nu au o legătură directă cu extinderea eșantionului de control.

84

În al doilea rând, aceasta subliniază că articolul 33 din Regulamentul nr. 1122/2009 nu conține niciun prag sub care să nu se impună o lărgire a eșantionului. La punctele 39 și 40 din Hotărârea din 28 ianuarie 2016, Slovenia/Comisia (T‑667/14, EU:T:2016:34), Tribunalul ar fi înlăturat interpretarea autorităților slovene potrivit cărora, atunci când procentul de eroare era mai mic de 3 %, eșantionul nu era mărit automat, ci îi revenea inspectorului sarcina de a decide dacă era sau nu necesar să extindă controlul la întreaga exploatație.

85

Comisia consideră că această soluție trebuie susținută, întrucât nimic din modul de redactare a articolului 33 din Regulamentul nr. 1122/2009 nu susține argumentația Republicii Cehe. Mai precis, dispoziția menționată nu ar stabili niciun prag dincolo de care extinderea eșantionului ar fi obligatorie și sub care aceasta ar fi lăsată la latitudinea autorității de control.

86

În plus, ea arată că, în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul nr. 1122/2009, interpretat în lumina considerentului (44) al acestuia, posibilitatea statelor membre de a restrânge realizarea controalelor la fața locului la un eșantion care reprezintă cel puțin 50 % din parcelele agricole ar constitui o excepție de la regula potrivit căreia toate parcelele agricole pentru care a fost formulată o cerere de ajutor trebuie supuse controlului la fața locului și ar trebui, prin urmare, să primească o interpretare strictă. În consecință, alegerea Republicii Cehe de a considera superfluă extinderea eșantionului de control atunci când diferența dintre suprafața declarată și cea constatată a parcelelor este mai mică de 3 % ar contraveni condițiilor de punere în aplicare a posibilității de a restrânge controalele stabilite la articolele 26 și 33 din Regulamentul nr. 1122/2009.

87

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Republica Cehă susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, la punctul 38 din hotărârea atacată, în măsura în care nu a interpretat articolul 33 din Regulamentul nr. 1122/2009 în sensul că eșantionul de control trebuia să fie extins numai la cazurile de nereguli mai grave, aspect care ar ține de aprecierea autorităților naționale. În plus, Tribunalul ar fi reținut, la punctele 38 și 40 din hotărârea atacată, o interpretare eronată a articolelor 33, 57 și 58 din acest regulament, prin faptul că a statuat că extinderea eșantionului de control este obligatorie nu numai în cazul constatării unei supradeclarări care sugerează o posibilitate ce nu este neglijabilă de depășire a pragului de 3 % sau de 2 hectare al suprafeței declarate, ci și în cazul unei supradeclarări care sugerează o posibilitate care nu este neglijabilă de a depăși 0,1 hectare.

88

La punctul 38 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că, atunci când controlul privind un eșantion de parcele acoperite de o cerere unică de ajutor relevă supradeclarații care reprezintă între 0,1 și 2 hectare sau 3 % din suprafața determinată, revine autorității naționale competente sarcina de a extinde eșantionul de control, conform articolului 33 din Regulamentul nr. 1122/2009, până când nu se mai constată nicio supradeclarare de acest ordin.

89

La punctul 40 din această hotărâre, Tribunalul a constatat că Republica Cehă preciza că cei 261 de agricultori pentru care controalele nu fuseseră extinse făceau parte din grupul de agricultori care au depus cereri afectate de supradeclarări care nu depășeau pragul de 3 %, ceea ce nu excludea, potrivit Tribunalului, posibilitatea ca o reducere a ajutorului la nivelul corespunzător suprafeței determinate, neînsoțită de o sancțiune, să fi fost necesară.

90

Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 30-36 din hotărârea atacată, Tribunalul și‑a întemeiat această concluzie pe textul articolului 33 din Regulamentul nr. 1122/2009, al articolului 57 alineatul (3) din acest regulament și al articolului 58 din regulamentul menționat.

91

În primul rând, astfel cum a constatat doamna avocată generală la punctul 61 din concluziile sale, din însuși modul de redactare a articolului 33 din Regulamentul nr. 1122/2009 rezultă că, atunci când constată că controlul eșantionului relevă anomalii, autoritățile naționale nu dispun, în principiu, de nicio marjă de apreciere. Aflându‑se într‑o situație de competență nediscreționară, ele trebuie, așadar, să extindă eșantionul de control.

92

În această privință, trebuie adăugat că, potrivit considerentului (39) al acestui regulament, se poate renunța la o extindere a acestui eșantion numai în ipoteza, neinvocată în speță, în care ar fi imposibil să se extindă eșantionul de control astfel încât să se garanteze un nivel de siguranță fiabil și reprezentativ.

93

În ceea ce privește argumentul Republicii Cehe potrivit căruia prezența termenului „anomalii” la plural la articolul 33 primul paragraf din Regulamentul nr. 1122/2009 semnifică faptul că numai constatarea unor nereguli grave ar obliga autoritățile naționale să procedeze la o extindere a eșantionului de control, acesta trebuie înlăturat din moment ce din cuprinsul articolului 2 punctul 10 din acest regulament reiese că noțiunea de „neregulă”, care este similară celei de „anomalii”, nu se referă numai la neregulile grave, ci, dimpotrivă, este definită în această dispoziție ca fiind „orice nerespectare a reglementărilor relevante privind acordarea ajutorului în cauză”.

94

Din cele ce precedă rezultă că articolul 33 din Regulamentul nr. 1122/2009 trebuie interpretat în sensul că autoritățile naționale sunt obligate să extindă eșantionul de control atunci când controlul efectuat a relevat anomalii, indiferent de gradul acestora din urmă.

95

În al doilea rând, astfel cum reiese din modul lor de redactare, articolele 57 și, respectiv, 58 din Regulamentul nr. 1122/2009 se referă, pe de o parte, la baza de calcul aplicabilă suprafețelor declarate și, pe de altă parte, la reducerile și la excluderile aplicabile în caz de supradeclarare. Prin conținutul lor, acestea clarifică consecințele care decurg din constatarea unor erori în declararea suprafeței agricole eligibile pentru obținerea ajutorului.

96

În schimb, aceste articole nu prevăd nicidecum că, în anumite cazuri, statelor membre le revine obligația, prevăzută la articolul 33 din acest regulament, de a extinde eșantionul de control.

97

Din cele ce precedă rezultă că, prin faptul că, la punctele 38 și 40 din hotărârea atacată, s‑a referit la articolele 57 și 58 din regulamentul menționat pentru a justifica obligația care îi revine autorității naționale de a extinde eșantionul de control, în condițiile în care un control privind un eșantion de parcele relevă supradeclarări care reprezintă între 0,1 și 2 hectare sau 3 % din suprafața determinată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept.

98

Cu toate acestea, din moment ce, pentru a respinge, la punctul 42 din hotărârea atacată, argumentația îndreptată împotriva motivului de corecție referitor la ratele minime ale controalelor la fața locului, Tribunalul s‑a întemeiat în mod corect pe interpretarea articolului 33 din Regulamentul nr. 1122/2009 efectuată la punctul 30 din hotărârea atacată, al doilea motiv al Republicii Cehe trebuie respins ca fiind nefondat.

99

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Republica Cehă susține că concluzia desprinsă de Tribunal la punctul 49 din hotărârea atacată, potrivit căreia argumentul său cu privire la ajutoarele acordate în favoarea investițiilor realizate după instituirea programului național de sprijin, însă înainte de aprobarea cererii de ajutor individual, era inoperant, este afectată de o eroare de drept, precum și de o denaturare a faptelor și a obiectului litigiului.

100

Ea arată că, în mai multe rânduri în cursul procedurii administrative, Comisia i‑a reproșat că a admis cereri de ajutor în favoarea unor investiții deja realizate, prezentând, în acest sens, un exemplu de investiție realizată la data de 29 septembrie 2009. Comisia i‑ar fi reproșat de asemenea că a acordat astfel de ajutoare înainte de examinarea și de aprobarea sau de introducerea cererilor de ajutor individual.

101

Republica Cehă arată că, în cursul acestei proceduri, autoritățile cehe au recunoscut că au săvârșit erori în cadrul a opt investiții realizate înainte de aprobarea programului național de sprijin și au furnizat informații cu privire la toate celelalte cazuri în care ajutorul pentru investiții fusese acordat în favoarea unor operațiuni puse în aplicare după aprobarea acestui program, însă înainte de introducerea sau de aprobarea cererii de ajutor individual. Dezacordul persistent cu Comisia privea legalitatea ajutoarelor referitoare la aceste din urmă investiții.

102

În memoriile prezentate în cadrul acțiunii în anulare, Comisia ar fi susținut că acordarea de ajutoare în favoarea unor investiții deja realizate constituia o încălcare a dreptului Uniunii. Această critică ar fi făcut, așadar, parte din litigiul aflat pe rolul Tribunalului, corecția impusă prin decizia în litigiu privind în special finanțarea retroactivă a investițiilor menționate.

103

În această privință, Republica Cehă consideră că Tribunalul a delimitat în mod corect obiectul litigiului la punctul 43 din hotărârea atacată. Ea observă însă că, la punctul 47 din această hotărâre, Tribunalul a interpretat în mod eronat punctul 7.1.1.1 din raportul de sinteză al Comisiei, atunci când a constatat că aceasta a reproșat Republicii Cehe că a finanțat un proiect de investiții, deși această investiție fusese finalizată în întregime înainte chiar ca programul național de sprijin să fi fost instituit. Astfel, Republica Cehă arată că proiectul în cauză, și anume cel realizat la data de 29 septembrie 2009, a fost realizat după aprobarea programului național de sprijin.

104

Comisia consideră că al treilea motiv trebuie înlăturat.

105

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Republica Cehă contestă în esență respingerea de către Tribunal a unei părți din argumentația sa invocată împotriva corecției privind plățile retroactive ca fiind inoperantă.

106

Trebuie amintit că, în temeiul unei jurisprudențe constante a Curții, din articolul 256 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE și din articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene rezultă că aceasta nu este competentă să se pronunțe asupra situației de fapt și nici, în principiu, să examineze probele pe care Tribunalul le‑a reținut în susținerea acesteia. Astfel, din moment ce aceste probe au fost obținute în mod legal și au fost respectate principiile generale de drept, precum și normele de procedură aplicabile în materie de sarcină a probei și de administrare a probelor, numai Tribunalul are competența de a aprecia valoarea care trebuie să fie atribuită elementelor care i‑au fost prezentate. Această apreciere nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării acestor elemente, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții (Hotărârea din 27 februarie 2020, Lituania/Comisia, C‑79/19 P, EU:C:2020:129, punctul 70).

107

O asemenea denaturare are loc atunci când, fără a se recurge la noi elemente de probă, aprecierea elementelor de probă existente apare ca fiind vădit greșită. Totuși, această denaturare trebuie să reiasă în mod vădit din înscrisurile din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor. Pe de altă parte, atunci când un recurent invocă o denaturare a elementelor de probă de către Tribunal, trebuie să indice cu precizie elementele care ar fi fost denaturate de acesta și să demonstreze erorile de analiză care, în opinia sa, ar fi condus Tribunalul la această denaturare (Hotărârea din 27 februarie 2020, Lituania/Comisia, C‑79/19 P, EU:C:2020:129, punctul 71).

108

La punctul 48 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că Republica Cehă nu se referea la împrejurări specifice sau la elemente de probă apte să demonstreze veridicitatea susținerii sale potrivit căreia, numai în opt cazuri, investițiile au primit un ajutor, deși fuseseră realizate înainte ca programul național de sprijin să fi fost instituit.

109

La punctul 49 din această hotărâre, Tribunalul a constatat că argumentația Republicii Cehe referitoare la ajutoarele acordate pentru investițiile realizate după instituirea programului național de sprijin, însă înainte de aprobarea cererii de ajutor individual, era inoperantă.

110

În această privință, la punctul 50 din hotărârea menționată, el a arătat că, potrivit punctului 7.1.1.1 din raportul de sinteză, corecția în litigiu se baza exclusiv, pe de o parte, pe fenomenul legat de investițiile care au primit un ajutor, deși fuseseră realizate înainte de instituirea programului național de sprijin, și, pe de altă parte, pe faptul că autoritățile cehe nu furnizaseră elemente care să demonstreze că aceste investiții priveau numai opt cazuri.

111

În măsura în care Republica Cehă susține că respingerea acestui argument ca fiind inoperant este afectată de o eroare de drept, dat fiind că Tribunalul a denaturat faptele care reies din conținutul punctului 7.1.1.1 din raportul de sinteză, statuând că Comisia impusese o corecție financiară „exclusiv” ca urmare a investițiilor realizate înainte de instituirea programului național de sprijin, trebuie arătat că Republica Cehă nu a reușit să dovedească această denaturare, după cum impune jurisprudența citată la punctul 107 din prezenta hotărâre.

112

Astfel, acest stat membru s‑a mulțumit, fără a face trimitere la o parte specifică din raportul de sinteză menționat sau din celelalte documente prezentate în fața Tribunalului, să susțină că, în mod contrar celor statuate de acesta din urmă, din corespondența schimbată cu Comisia înainte de adoptarea deciziei în litigiu și din raportul de sinteză, din menționarea la punctul 7.1.1.1 din acest raport de sinteză a unui exemplu de investiție pretins realizată după instituirea programului național de sprijin și din afirmația care figurează în memoriul în apărare prezentat în fața Tribunalului reieșea că corecția financiară fusese impusă și ca urmare a investițiilor în sectorul vitivinicol realizate după instituirea programului național de sprijin, însă anterior depunerii cererii de ajutor.

113

Rezultă că, întrucât Tribunalul a arătat, la punctul 50 din hotărârea atacată, că, în raportul de sinteză, nu figura nicio constatare în legătură cu aceste investiții, el a putut constata în mod întemeiat că argumentația Republicii Cehe referitoare la ajutoarele plătite în favoarea unor astfel de investiții era inoperantă.

114

În aceste condiții, al treilea motiv trebuie respins ca nefondat.

115

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Republica Cehă arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că, la punctul 56 din hotărârea atacată, a constatat că articolul 77 alineatul (5) din Regulamentul nr. 555/2008 nu permitea controlul prin eșantionare al investițiilor în sectorul vitivinicol.

116

În primul rând, potrivit Republicii Cehe, articolul 19 din Regulamentul nr. 555/2008 nu constituie o lex specialis în raport cu articolul 77 alineatul (5) din acest regulament, din moment ce această dispoziție nu reprezintă o normă generală, ci o dispoziție specială de stabilire a modalităților specifice ale controalelor în materie de operațiuni de investiții. Astfel, dispoziția menționată ar face trimitere în mod expres la articolul 15 din Regulamentul nr. 479/2008, care nu privește întregul sector vitivinicol, ci numai investițiile.

117

În al doilea rând, Republica Cehă susține că interpretarea Tribunalului de la punctul 61 din hotărârea atacată lipsește de sens trimiterea la articolul 27 din Regulamentul nr. 1975/2006, care figurează la articolul 77 alineatul (5) din Regulamentul nr. 555/2008, întrucât ar fi imposibil să se conformeze acesteia.

118

În al treilea rând, ea arată că această trimitere la articolul 27 din Regulamentul nr. 1975/2006 avea un caracter determinant, din moment ce, în cursul anului 2013, Comisia a fost obligată să efectueze o modificare legislativă care consta, printre altele, în eliminarea sa din textul Regulamentului nr. 555/2008.

119

În al patrulea și ultimul rând, Republica Cehă subliniază că Comisia nu poate impune unui stat membru o corecție care rezultă din formularea neclară a unei norme al cărei autor este ea însăși. Aceasta subliniază că, potrivit punctului 60 din hotărârea atacată, Regulamentul nr. 555/2008 „stabilește două cerințe având o întindere diferită”.

120

Comisia răspunde că referirea la „toate operațiunile” din cuprinsul articolului 19 din Regulamentul nr. 555/2008 înseamnă că statele membre trebuie să efectueze controale ale tuturor investițiilor, iar nu numai ale unui eșantion minim. În plus, la punctul 56 din hotărârea atacată, Tribunalul ar face trimitere la articolul 77 din acest regulament în ansamblul său, iar nu numai la alineatul (5) al articolului 77 menționat. Pe de altă parte, articolul 19 din respectivul regulament ar constitui o lex specialis în raport cu articolul 77 din același regulament, din moment ce, astfel cum a constatat Tribunalul la punctul 56 din hotărârea atacată, obligația enunțată la articolul 19 din Regulamentul nr. 555/2008 constituie tocmai unul dintre cazurile în care, potrivit articolului 77 alineatul (3) din acest regulament, „[…] în prezentul regulament se prevăd controale periodice la fața locului”.

121

În plus, din articolul 77 din Regulamentul nr. 555/2008 ar reieși în mod clar că articolele 26-28 din Regulamentul nr. 1975/2006, care stabileau modalitățile procedurilor de control pentru măsurile de dezvoltare rurală finanțate din FEADR, se aplică mutatis mutandis în cazul investițiilor în sectorul vitivinicol. Articolul 26 din Regulamentul nr. 1975/2006 ar prevedea controale administrative, și anume controale efectuate de statele membre anterior realizării controlului la fața locului, privind toate cererile de ajutor sau de plată și care pot fi considerate ca reprezentând un „prim control” efectuat de statele membre.

122

Pe de altă parte, Comisia apreciază că articolele 27 și 28 din Regulamentul nr. 1975/2006 conțin norme mai detaliate cu privire la eșantionul cheltuielilor supuse controlului, acestea din urmă trebuind să reprezinte „cel puțin 4 % din cheltuielile publice eligibile”, precum și cu privire la conținutul efectiv al controalelor la fața locului. În plus, domeniul de aplicare al dispozițiilor Regulamentului nr. 1975/2006, care include o gamă largă de măsuri de dezvoltare rurală, ar fi mult mai larg decât cel al articolelor 19 și 77 din Regulamentul nr. 555/2008, care nu se extinde decât la investițiile în sectorul vitivinicol. Ea subliniază că, deși unele dintre măsurile de dezvoltare rurală acoperite de Regulamentul nr. 1975/2006 se numără printre „investiții”, multe dintre ele ar avea o altă natură.

123

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Republica Cehă reproșează în esență Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește interpretarea articolului 19 și a articolului 77 alineatul (5) din Regulamentul nr. 555/2008, prin faptul că a exclus posibilitatea unor controale la fața locului prin eșantionare.

124

În această privință, la punctele 54-56 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat în esență, în urma unei coroborări a dispozițiilor articolelor 19 și 77 din Regulamentul nr. 555/2008, că articolul 19 respectiv constituie o lex specialis în raport cu articolul 77 și că articolul 19 menționat prevede o cerință de control periodic la fața locului înainte de orice acordare a sprijinului pentru investiții.

125

Pentru a examina temeinicia prezentului motiv, trebuie, așadar, să se procedeze la interpretarea acestor dispoziții.

126

În acest sens, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii, este necesar să se țină seama nu numai de modul de redactare a dispoziției menționate, ci și de contextul său și de economia generală a reglementării din care face parte, precum și de obiectivele pe care le urmărește aceasta (Hotărârea din 5 iulie 2018, X, C‑213/17, EU:C:2018:538, punctul 26).

127

În speță, este necesar să se arate că articolul 77 din Regulamentul nr. 555/2008, intitulat „Principii generale”, figurează în cadrul capitolului I, intitulat „Principii de control”, din titlul V, intitulat „Controale în sectorul vitivinicol”, din acest regulament. În temeiul alineatului (3) al acestui articol, statele membre efectuează controale la fața locului prin eșantionare la beneficiarii ajutoarelor, „[c]u excepția cazurilor în care în […] [acest] regulament se prevăd controale periodice la fața locului”. Pe de altă parte, articolul 77 alineatul (5) din regulamentul menționat impune, pentru măsurile de investiție în sectorul vitivinicol, astfel cum sunt definite la articolul 15 din Regulamentul nr. 479/2008, devenit articolul 103u din Regulamentul nr. 1234/2007, aplicarea mutatis mutandis a articolelor 27 și 28 din Regulamentul nr. 1975/2006, care prevăd modalitățile specificate ale controalelor la fața locului prin eșantionarea investițiilor menționate.

128

La rândul său, articolul 19 din Regulamentul nr. 555/2008, intitulat „Gestiunea financiară”, care figurează în secțiunea 6, intitulată „Investiții”, din capitolul II, intitulat „Măsuri eligibile”, care figurează în titlul II, intitulat „Programe de sprijin”, din acest regulament, prevede la alineatul (1) primul paragraf că sprijinul se acordă de îndată ce se constată că fie o operațiune, fie toate operațiunile vizate de cererea de sprijin, în funcție de modul de gestionare a măsurii ales de statul membru, au fost efectuate și au făcut obiectul unui control la fața locului.

129

Astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 77 din concluziile sale, trebuie să se constate că modul de redactare a articolului 19 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 555/2008 nu prevede obligația statelor membre de a efectua controale periodice. Această dispoziție se mulțumește doar să indice că statele membre trebuie să efectueze controale la fața locului ale măsurilor puse în aplicare.

130

Această interpretare literală este de asemenea conformă cu contextul și cu economia generală a regulamentului menționat.

131

În această privință, pe de o parte, trebuie arătat că din titlul și din situarea articolului 19 din Regulamentul nr. 555/2008 în cadrul acestui regulament rezultă că respectivul articol are ca obiect reglementarea modalităților de gestiune financiară a sprijinului pentru investițiile în sectorul vitivinicol, iar nu modalitățile controalelor la fața locului pentru aceste investiții. Astfel, articolul menționat prevede că acordarea sprijinului depinde de controlul la fața locului prealabil al operațiunii individuale sau al tuturor operațiunilor vizate de o cerere de sprijin, fără a preciza însă modalitatea acestui control la fața locului. Modul de redactare și obiectul dispoziției menționate nu se opun, așadar, ca aceste operațiuni să fie reprezentate de un eșantion controlat la fața locului.

132

Pe de altă parte, astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 78 din concluziile sale, economia generală a Regulamentului nr. 555/2008 sugerează că acest regulament obligă statele membre să efectueze controale periodice numai în mod expres. Rezultă că, întrucât la articolul 19 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul menționat nu figurează nicio obligație expresă în acest sens, nu poate fi impusă statelor membre nicio obligație de această natură.

133

Rezultă că articolul 19 din Regulamentul nr. 555/2008 nu este de natură să justifice o derogare de la articolul 77 alineatul (3) din acest regulament, care prevede realizarea unor controale pe eșantion, cu excepția, printre altele, a cazului în care în acest regulament se prevăd controale periodice la fața locului.

134

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că, la punctul 56 din hotărârea atacată, a statuat că articolul 19 din Regulamentul nr. 555/2008 impune realizarea de către statele membre a unor controale periodice.

135

În aceste condiții, al patrulea motiv trebuie admis, fără a fi necesar să se examineze celelalte argumente invocate în cadrul acestui motiv.

136

În conformitate cu articolul 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care anulează decizia Tribunalului, Curtea poate fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe asupra ei.

137

În speță, Curtea nu dispune de elementele necesare pentru a se pronunța în mod definitiv cu privire la temeinicia deciziei în litigiu, în măsura în care, prin această decizie, Comisia a impus, pe de o parte, o corecție punctuală în cuantum de 462517,83 euro, pentru exercițiile financiare 2013-2015, ca urmare în special a mai multor carențe, de natură diferită, în analiza riscurilor, și, pe de altă parte, o corecție forfetară în cuantum de 636516,20 euro, pentru exercițiile financiare 2011-2014, ca urmare atât a plăților efectuate în cadrul unor investiții finalizate înainte ca cererea de subvenție să fi fost aprobată, cât și a controalelor la fața locului insuficiente în ceea ce privește investițiile finanțate în sectorul vitivinicol.

138

Or, în ceea ce privește corecția punctuală de 462517,83 euro, din cuprinsul punctului 19 din hotărârea atacată reiese că Comisia a întemeiat decizia în litigiu nu numai pe elementele de probă a căror apreciere de către Tribunal este criticată ca fiind eronată în drept în cadrul primului motiv de recurs, ci și pe constatarea unor divergențe între nivelurile neregulilor relevate de controalele la fața locului prin teledetecție bazate pe o analiză a riscurilor și cele relevate de același tip de controale, însă bazate pe o eșantionare aleatorie.

139

Deși compararea acestor niveluri ale neregulilor poate fi de natură să dea naștere unor îndoieli serioase și rezonabile cu privire la eficiența controalelor la fața locului prin teledetecție, în special în ceea ce privește caracterul adecvat al analizei riscurilor pe care se întemeiază aceste controale la fața locului, trebuie arătat că elementele de probă eventual furnizate de Republica Cehă pentru a demonstra, în acest context, eficiența sistemului său de control nu au fost examinate de Tribunal.

140

În plus, în ceea ce privește corecția forfetară de 636516,20 euro, Curtea nu dispune de elementele necesare pentru a determina partea din aceasta care este afectată de admiterea celui de al patrulea motiv al recursului, din moment ce corecția menționată se întemeiază pe mai multe motive.

141

În consecință, cauza trebuie trimisă spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la elementele expuse la punctele 139 și 140 din prezenta hotărâre.

142

Întrucât cauza este trimisă Tribunalului spre rejudecare, cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște: