1

Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10) întrucât nu a adoptat toate dispozițiile necesare pentru ca legislația în vigoare în Austria să respecte criteriul de independență a Datenschutzkommission (Comisia de protecție a datelor, denumită în continuare „DSK”), instituită în calitate de autoritate de supraveghere a protecției datelor cu caracter personal.

2

Articolul 28 alineatul (1) din Directiva 95/46, intitulat „Autoritatea de supraveghere”, prevede:

„Fiecare stat membru prevede una sau mai multe autorități publice [care] să fie responsabile de supravegherea aplicării pe teritoriul său a dispozițiilor adoptate de statele membre în temeiul prezentei directive.

Aceste autorități acționează în condiții de independență deplină în exercitarea atribuțiilor cu care sunt învestite.”

3

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142) instituie, în capitolul V, o autoritate de supraveghere independentă, și anume Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD).

4

Articolul 43 din Regulamentul nr. 45/2001, care reglementează statutul și condițiile generale de exercitare a atribuțiilor de către AEPD, prevede la alineatul (3):

„Bugetul [AEPD] figurează la o poziție separată a secțiunii VIII din bugetul general al Uniunii Europene.”

5

Articolul 20 alineatul 2 din Legea constituțională federală (Bundes-Verfassungsgesetz, denumită în continuare „BVG”), în versiunea modificată a acesteia din 1 ianuarie 2008, este redactat după cum urmează:

„Prin lege, pot fi scutite de obligația de a respecta instrucțiunile organelor superioare, organele

[...]

2.   care controlează respectarea legilor în vigoare de către administrație și atribuirea contractelor de achiziții publice,

3.   care se pronunță în ultimă instanță, atunci când sunt organizate în mod colegial, sunt compuse din cel puțin un judecător, iar deciziile lor nu pot face obiectul nici al unei anulări, nici al unei modificări pe cale administrativă,

[...]

8.   în privința cărora și în măsura în care dreptul Uniunii Europene impune această măsură.

Legea constituțională a landului poate crea alte organe autonome. Legea prevede un drept adecvat de control al activității organului autonom de către organele superioare, cel puțin dreptul de a se informa cu privire la toate aspectele legate de administrarea organelor autonome și – cu excepția organelor prevăzute la punctele 2, 3 și 8 – dreptul de a revoca organe autonome pentru motive grave.”

6

Articolul 45 alineatul 1 din Legea din 1979 privind statutul funcționarilor (Beamten-Dienstrechtsgesetz 1979, denumită în continuare „BDG 1979”) prevede:

„Funcționarul ierarhic superior se asigură că colaboratorii săi își îndeplinesc atribuțiile care le revin cu respectarea legilor și în mod eficient și economic. El își îndrumă colaboratorii în exercitarea atribuțiilor lor, le dă instrucțiuni dacă este nevoie, remediază eventualele greșeli și carențe și asigură respectarea programului de lucru. Acesta încurajează promovarea colaboratorilor săi în funcție de performanțele lor și îi orientează către atribuțiile care corespund cel mai bine propriilor capacități.”

7

Legea din 2000 privind protecția datelor (Datenschutzgesetz 2000, denumită în continuare „DSG 2000”) vizează transpunerea în dreptul austriac a Directivei 95/46.

8

În conformitate cu articolul 36 alineatul 1 din DSG 2000, DSK este compusă din șase membri, care sunt desemnați de președintele federal, la propunerea guvernului federal, pentru un mandat de cinci ani.

9

În temeiul articolului 36 alineatul 2 din DSG 2000, cinci membri ai DSK sunt propuși de autoritățile care reprezintă în mod legal interesele profesionale, de landurile austriece și de președintele Oberster Gerichtshof. Potrivit articolului 36 alineatul 3 din DSG 2000, cel de al șaselea membru „este propus dintre funcționarii federali juriști”.

10

Fiind concepută ca o activitate cu normă redusă, funcția de membru al DSK se exercită, în conformitate cu articolul 36 alineatul 3 bis din DSG 2000, în paralel cu alte activități profesionale.

11

În temeiul articolului 37 alineatul 1 din DSG 2000, membrii DSK „sunt „independenți și, în exercitarea atribuțiilor lor, nu sunt ținuți de niciun fel de instrucțiuni”. Articolul 37 alineatul 2 din DSG 2000 prevede că agenții secretariatului DSK „nu sunt supuși decât instrucțiunilor tehnice ale președintelui sau ale membrului administrator al [DSK]”.

12

Articolul 38 alineatul 1 din DSG 2000 prevede că DSK adoptă un regulament de ordine interioară prin care încredințează administrarea afacerilor curente unuia dintre membrii săi, „membrul administrator”.

13

Articolul 38 alineatul 2 din DSG 2000 prevede:

„În sprijinul administrării [DSK], cancelarul federal creează un secretariat și pune la dispoziția acestuia echipamentul și personalul necesare. Acesta are dreptul să se informeze în orice moment la președintele sau la membrul administrator cu privire la toate aspectele legate de administrarea [DSK].”

14

Articolul 4 alineatul 1 din Regulamentul de ordine interioară al DSK prevede că funcționarul federal desemnat în conformitate cu articolul 36 alineatul 3 din DSG 2000 exercită funcția de membru administrator.

15

Articolul 7 alineatul 1 din acest regulament de ordine interioară prevede că, fără a aduce atingere controlului ierarhic exercitat de cancelaria federală, agenții secretariatului nu primesc instrucțiuni decât de la președintele sau de la membrul administrator al DSK.

16

La 5 iulie 2005, Comisia a adresat o scrisoare de punere în întârziere Republicii Austria, în care susținea că organizarea, în drept și în fapt, a DSK nu respectă criteriul de independență impus la articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46.

17

Printr-o scrisoare din 2 noiembrie 2005, Republica Austria a transmis Comisiei observațiile sale în răspuns, afirmând că DSK respectă cerințele directivei menționate.

18

La 8 ianuarie 2008, Comisia a adresat o nouă scrisoare de punere în întârziere Republicii Austria, solicitându-i să îi furnizeze informații mai detaliate cu privire la consecințele pe care le are asupra DSK intrarea în vigoare a modificărilor BVG din 1 ianuarie 2008.

19

În observațiile suplimentare din 9 ianuarie 2008 și din 7 martie 2008, Republica Austria a explicat că versiunea modificată a articolului 20 alineatul 2 din BVG nu are niciun efect asupra independenței DSK.

20

Ulterior, la 9 octombrie 2009, Comisia a adresat Republicii Austria un aviz motivat, reiterând obiecțiunile pe care le formulase anterior.

21

Întrucât argumentația dezvoltată de Republica Austria în scrisoarea din 9 decembrie 2009, transmisă ca răspuns la avizul motivat, nu a schimbat convingerea Comisiei, aceasta a introdus prezenta acțiune.

22

Prin Ordonanța președintelui Curții din 18 mai 2011 a fost admisă cererea de intervenție a Republicii Federale Germania în susținerea concluziilor Republicii Austria.

23

Prin Ordonanța președintelui Curții din 7 iulie 2011 a fost admisă cererea de intervenție a AEPD în susținerea concluziilor Comisiei.

24

Prin scrisoarea din 25 noiembrie 2011, Republica Austria a solicitat, în temeiul articolului 44 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură al Curții, soluționarea cauzei de către Marea Cameră.

25

Comisia și AEPD susțin că Republica Austria a transpus în mod eronat articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46, întrucât reglementarea națională în vigoare nu permite DSK să își exercite atribuțiile „în condiții de independență deplină”, în sensul dispoziției menționate. În acest scop, ele fac referire, în primul rând, la faptul că, potrivit reglementării în vigoare, membrul administrator al DSK trebuie să fie întotdeauna un funcționar al cancelariei federale. Toate afacerile curente ale DSK ar fi astfel, de facto, administrate de un funcționar federal, care ar continua să fie ținut de instrucțiunile angajatorului său și supus controlului ierarhic prevăzut la articolul 45 alineatul 1 din BDG 1979. Articolul 37 alineatul 1 din DSG 2000 nu ar prevedea decât o simplă autonomie funcțională în beneficiul autorității de supraveghere.

26

În al doilea rând, Comisia și AEPD arată că secretariatul DSK este integrat din punct de vedere structural în serviciile cancelariei federale. Din cauza acestei integrări, DSK nu ar fi independentă nici pe plan organizatoric, nici pe plan material. Astfel, toți agenții secretariatului DSK ar fi plasați, după cum rezultă din articolul 38 alineatul 2 din DSG 2000 și din articolul 7 alineatul 1 din Regulamentul de ordine interioară, sub autoritatea cancelariei federale și ar fi supuși controlului ierarhic al acesteia.

27

În al treilea rând, Comisia și AEPD se referă la dreptul la informare al cancelarului federal, care rezultă din articolul 20 alineatul 2 din BVG și din articolul 38 alineatul 2 din DSG 2000.

28

Republica Austria și Republica Federală Germania solicită respingerea acțiunii.

29

Acestea subliniază că DSK este o „autoritate colegială cu atribuții jurisdicționale” în sensul BVG. Un asemenea organ ar fi o instanță independentă, în sensul articolului 267 TFUE, precum și al articolului 6 alineatul 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, care ar îndeplini astfel și condiția de independență prevăzută la articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46.

30

În opinia Republicii Austria, articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46 se referă la o independență funcțională. DSK ar dispune de o asemenea independență având în vedere că, potrivit articolului 37 alineatul 1 din DSG 2000, membrii săi sunt independenți și nu sunt ținuți de niciun fel de instrucțiuni în exercitarea atribuțiilor lor.

31

Niciuna dintre caracteristicile avansate de Comisie nu ar fi susceptibilă să pună la îndoială independența DSK în sensul articolului 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46.

32

În primul rând, membrul administrator nu ar fi în mod necesar un funcționar al cancelariei federale. În conformitate cu articolul 4 alineatul 1 din Regulamentul de ordine interioară și cu articolul 36 alineatul 3 din DSG 2000, el ar fi propus dintre funcționarii federali juriști. Pe de altă parte, DSK ar putea ea însăși să decidă să numească în mod liber membrul său administrator, modificându-și în acest sens în mod autonom Regulamentul de ordine interioară. Faptul că membrul administrator, asemănător oricărui alt funcționar, ar depinde, în privința promovării sale, de decizia funcționarului ierarhic superior acestuia și, în ultimă instanță, de decizia unui ministru nu i-ar afecta independența.

33

În al doilea rând, în ceea ce privește integrarea secretariatului DSK în serviciile cancelariei federale, Republica Austria susține că orice organ al administrației federale face parte, din punctul de vedere al dreptului bugetar, dintr-un departament ministerial. Astfel, guvernul – în colaborare cu Parlamentul – ar avea sarcina de a se asigura că diferitele organe executive dispun de mijloace materiale și de personal suficiente. Pe de altă parte, secretariatul s-ar ocupa exclusiv de gestionarea programelor de acțiune ale DSK. Agenții secretariatului s-ar conforma instrucțiunilor președintelui și ale membrului administrator al DSK. Faptul că, din punct de vedere juridic, agenții secretariatului ar face parte din cancelaria federală, atât din perspectivă ierarhică, cât și din perspectiva remunerării lor, nu le-ar afecta independența. Controlul ierarhic, în sensul unui control disciplinar, ar reprezenta o garanție a bunei funcționări a DSK.

34

În al treilea rând, referitor la „dreptul la informare” al cancelarului federal, Republica Austria amintește că acest drept vizează să garanteze existența unei anumite legături democratice între organele autonome și Parlament. El nu ar permite exercitarea niciunei influențe asupra administrării DSK. Pe de altă parte, nici dreptul la informare nu ar fi contrar cerințelor de independență care se aplică unei instanțe judecătorești.

35

În memoriul în intervenție formulat, Republica Federală Germania adaugă că un control ierarhic limitat este conform prevederilor articolului 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46. Controlul ierarhic limitat ar garanta numai că persoana asupra căreia se exercită controlul acționează în conformitate cu obligațiile care îi revin. El nu ar aduce, în schimb, atingere independenței materiale și personale și nu ar permite, în special, ca aceasta să fie influențată pe fond. Jurisprudența constituțională germană ar recunoaște compatibilitatea unui control ierarhic limitat al judecătorilor cu principiul independenței acestora din urmă.

36

Articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46 impune statelor membre să instituie una sau mai multe autorități de supraveghere a protecției datelor cu caracter personal, care să își exercite în condiții de independență deplină atribuțiile cu care sunt învestite. Cerința de supraveghere de către o autoritate independentă a respectării normelor Uniunii referitoare la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal rezultă și din dreptul primar al Uniunii, în special din articolul 8 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și din articolul 16 alineatul (2) TFUE.

37

Instituirea în statele membre a unor autorități de supraveghere independente constituie astfel un element esențial al respectării protecției persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal (Hotărârea din 9 martie 2010, Comisia/Germania, C-518/07, Rep., p. I-1885, punctul 23).

38

Pentru a aprecia temeinicia prezentei acțiuni, este necesar să se examineze dacă, astfel cum susține Comisia, reglementarea în vigoare în Austria nu permite DSK să își exercite atribuțiile „în condiții de independență deplină” în sensul articolului 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46.

39

În această privință, trebuie respinsă de la bun început argumentația Republicii Austria și a Republicii Federale Germania potrivit căreia DSK ar beneficia de gradul de independență impus la articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46 întrucât ar îndeplini condiția de independență inerentă articolului 267 TFUE pentru a putea fi calificată drept instanță a unui stat membru.

40

Astfel, din Hotărârea Comisia/Germania, citată anterior, reiese că expresia „în condiții de independență deplină”, care figurează la articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46, trebuie să primească o interpretare autonomă și, prin urmare, independentă de articolul 267 TFUE, bazată pe însuși modul de redactare a acestei dispoziții din Directiva 95/46, precum și pe obiectivele și pe economia acesteia din urmă (a se vedea Hotărârea Comisia/Germania, citată anterior, punctele 17 și 29).

41

Curtea s-a pronunțat deja, în Hotărârea Comisia/Germania, citată anterior (punctul 30), că termenii „în condiții de independență deplină” de la articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46 trebuie să fie interpretați în sensul că autoritățile de supraveghere a protecției datelor cu caracter personal trebuie să beneficieze de o independență care să le permită să își exercite atribuțiile fără nicio influență exterioară. Curtea a precizat în aceeași hotărâre că autoritățile menționate trebuie să fie ferite de orice influență exterioară, fie directă, fie indirectă, care ar putea să orienteze deciziile lor (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Germania, citată anterior, punctele 19, 25, 30 și 50).

42

Împrejurarea că DSK beneficiază de o independență funcțională în sensul că, în conformitate cu articolul 37 alineatul 1 din DSG 2000, membrii săi „sunt independenți și, în exercitarea atribuțiilor lor, nu sunt ținuți de niciun fel de instrucțiuni” este, desigur, o condiție necesară pentru ca această autoritate să poată respecta criteriul de independență în sensul articolului 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46. Cu toate acestea, contrar a ceea ce susține Republica Austria, o asemenea independență funcțională nu este suficientă, singură, pentru a feri autoritatea de supraveghere menționată de orice influență exterioară.

43

Astfel, independența impusă la articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46 vizează să excludă nu numai influența directă, sub forma unor instrucțiuni, ci și orice formă de influență indirectă susceptibilă să orienteze deciziile autorității de supraveghere, astfel cum s-a amintit la punctul 41 din prezenta hotărâre.

44

Or, diferitele elemente din reglementarea austriacă vizate de cele trei obiecțiuni cuprinse în cererea introductivă a Comisiei nu permit să se considere că DSK își poate exercita atribuțiile la adăpost de orice influență indirectă.

45

În ceea ce privește, mai întâi, prima obiecțiune, care se referă la poziția membrului administrator în cadrul DSK, din interpretarea articolului 36 alineatul 3 coroborat cu articolul 38 alineatul 1 din DSG 2000, precum și a articolului 4 alineatul 1 din Regulamentul de ordine interioară al DSK reiese că membrul menționat este un funcționar federal.

46

Apoi, trebuie arătat că, în temeiul articolului 38 alineatul 1 din DSG 2000, acest funcționar federal administrează afacerile curente ale acesteia.

47

Desigur, astfel cum subliniază și Republica Austria, membrul administrator al DSK nu este în mod necesar, în temeiul cadrului legislativ în vigoare, un funcționar al cancelariei federale, deși nu se contestă că postul respectiv a fost mereu ocupat de un asemenea funcționar.

48

Cu toate acestea, indiferent de autoritatea federală de care aparține membrul administrator al DSK, este cert că există un raport de serviciu între acesta din urmă și autoritatea federală menționată, care permite funcționarului ierarhic superior membrului administrator respectiv să controleze activitatea acestuia din urmă.

49

Trebuie amintit în această privință că articolul 45 alineatul 1 din BDG 1979 acordă funcționarului ierarhic superior o putere de control extinsă asupra funcționarului care face parte din departamentul său. Astfel, această dispoziție permite funcționarului ierarhic superior nu numai să se asigure că colaboratorii săi își îndeplinesc sarcinile care le revin cu respectarea legilor și în mod eficient și economic, ci și să îi îndrume în exercitarea atribuțiilor lor, să le remedieze eventualele greșeli și carențe, să asigure respectarea programului de lucru, să favorizeze promovarea lor în funcție de performanțele fiecăruia și să îi orienteze către atribuțiile care corespund cel mai bine propriilor capacități.

50

Or, având în vedere poziția pe care o ocupă membrul administrator în cadrul DSK, articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46 se opune controlului ierarhic la care membrul menționat este supus în temeiul articolului 45 alineatul 1 din BDG 1979. Astfel, chiar dacă articolul 37 alineatul 1 din DSG 2000 urmărește să împiedice funcționarul ierarhic superior membrului administrator să îi dea instrucțiuni acestuia din urmă, nu este mai puțin adevărat că articolul 45 alineatul 1 din BDG 1979 acordă funcționarului ierarhic superior o putere de control susceptibilă să aducă atingere independenței DSK în exercitarea atribuțiilor sale.

51

Este suficient să se menționeze în această privință că nu este exclus ca evaluarea funcționarului ierarhic superior al membrului administrator al DSK făcută în vederea favorizării promovării funcționarului respectiv să poată conduce la o formă de „supunere anticipată” din partea acestuia din urmă (a se vedea în acest sens Hotărârea Comisia/Germania, citată anterior, punctul 36).

52

Pe de altă parte, din cauza legăturilor existente între membrul administrator al DSK și organul politic care este supus supravegherii DSK, aceasta din urmă nu se află mai presus de orice suspiciune de părtinire. Or, având în vedere rolul de gardieni ai dreptului la viață privată pe care și-l asumă autoritățile de supraveghere, articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46 impune ca deciziile lor și, prin urmare, ele însele să se situeze mai presus de orice suspiciune de părtinire (a se vedea Hotărârea Comisia/Germania, citată anterior, punctul 36).

53

Republica Austria replică totuși în sensul că funcționarul federal desemnat în conformitate cu articolul 36 alineatul 3 din DSG 2000 îndeplinește funcția de membru administrator în temeiul articolului 4 alineatul 1 din Regulamentul de ordine interioară al DSK. Ținând seama de faptul că prezența în cadrul DSK a unui funcționar din cancelaria federală ca membru administrator s-a întemeia pe o decizie autonomă a acestei autorități, independența autorității de supraveghere menționate nu ar fi afectată.

54

O astfel de argumentare trebuie respinsă.

55

Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 48-52 din prezenta hotărâre, raportul de serviciu existent între membrul administrator al DSK și autoritatea federală din care face parte acesta afectează independența DSK, iar, în speță, modul de desemnare a membrului respectiv nu pune la îndoială această constatare. Or, Republica Austria are sarcina de a adopta dispozițiile legale necesare pentru a garanta că autoritatea de supraveghere menționată poate să își exercite atribuțiile „în condiții de independență deplină”, în sensul articolului 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46.

56

Apoi, cu privire la cea de a doua obiecțiune a Comisiei, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 38 alineatul 2 din DSG 2000, cancelaria federală pune la dispoziția secretariatului DSK echipamentul și personalul necesare. Nu se contestă că secretariatul DSK este compus din funcționari ai cancelariei federale.

57

Astfel cum susține și Comisia, nici includerea secretariatului DSK în serviciile cancelariei federale nu permite să se considere că autoritatea de supraveghere menționată poate să își exercite atribuțiile ferită de orice influență din partea cancelariei federale.

58

Desigur, astfel cum subliniază Republica Austria, DSK nu trebuie să dispună de o poziție bugetară autonomă, asemănătoare celei prevăzute la articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul nr. 45/2001 pentru AEPD, pentru a putea respecta criteriul de independență enunțat la articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46. Într-adevăr, statele membre nu sunt obligate să preia în legislația lor națională dispoziții analoage celor din capitolul V din Regulamentul nr. 45/2001 pentru a garanta o totală independență autorităților lor de supraveghere și pot astfel să prevadă că, din punctul de vedere al dreptului bugetar, autoritatea de supraveghere depinde de un departament ministerial determinat. Cu toate acestea, atribuirea mijloacelor umane și materiale necesare unei asemenea autorități nu trebuie să o împiedice să își exercite atribuțiile „în condiții de independență deplină”, în sensul articolului 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46.

59

Or, cadrul legislativ în vigoare în Austria nu îndeplinește această din urmă condiție. Astfel, personalul pus la dispoziția secretariatului DSK este compus din funcționari ai cancelariei federale asupra cărora aceasta din urmă exercită controlul ierarhic prevăzut la articolul 45 alineatul 1 din BDG 1979. Or, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 49-52 din prezenta hotărâre, un asemenea control al statului nu este compatibil cu cerința de independență prevăzută la articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46, care trebuie să fie îndeplinită de autoritățile de supraveghere a protecției datelor cu caracter personal.

60

Argumentul Republicii Austria potrivit căruia organizarea secretariatului nu poate afecta independența DSK întrucât secretariatul nu ar executa decât deciziile DSK trebuie să fie respins.

61

Astfel, având în vedere sarcina de lucru care incumbă unei autorități de supraveghere a protecției datelor cu caracter personal, pe de o parte, și faptul că membrii DSK își îndeplinesc atribuțiile, în conformitate cu articolul 36 alineatul 3 bis din DSG 2000, în paralel cu alte activități profesionale, pe de altă parte, trebuie să se considere că membrii unei asemenea autorități se bazează în mare măsură, pentru îndeplinirea funcțiilor lor, pe asistența personalului care le-a fost pus la dispoziție. Faptul că secretariatul este compus din funcționari ai cancelariei federale, ea însăși supusă supravegherii DSK, implică riscul unei influențe asupra deciziilor acesteia din urmă. În orice caz, o asemenea suprapunere organizațională între DSK și cancelaria federală nu permite ca DSK să fie mai presus de orice suspiciune de părtinire și este, prin urmare, incompatibilă cu cerința de „independență”, în sensul articolului 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46.

62

În ceea ce privește cea de a treia obiecțiune a Comisiei, trebuie să se constate că, în conformitate cu articolul 20 alineatul 2 din BVG și cu articolul 38 alineatul 2 din DSG 2000, cancelarul federal are dreptul de a se informa în orice moment la președintele și la membrul administrator al DSK cu privire la toate aspectele legate de administrarea autorității de supraveghere menționate.

63

Un asemenea drept la informare este de asemenea de natură să supună DSK la o influență indirectă din partea cancelarului federal, care este incompatibilă cu criteriul de independență prevăzut la articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46. Este suficient să se arate în această privință, pe de o parte, că dreptul la informare este foarte vast, întrucât se referă la „toate aspectele legate de administrarea [DSK]”, și, pe de altă parte, că este necondiționat.

64

În aceste condiții, dreptul la informare enunțat la articolul 20 alineatul 2 din BVG și la articolul 38 alineatul 2 din DSG 2000 nu permite ca DSK să poată fi considerată că poate opera, în orice împrejurare, mai presus de orice suspiciune de părtinire.

65

În sfârșit, referitor la argumentul Republicii Federale Germania reprodus la punctul 35 din prezenta hotărâre, este suficient să amintim că membrul administrator al DSK este un funcționar federal supus unui control ierarhic care nu exclude posibilitatea ca funcționarul ierarhic superior membrului menționat să exercite o influență indirectă asupra deciziilor autorității de supraveghere menționate (a se vedea punctele 48-52 din prezenta hotărâre).

66

Având în vedere toate considerațiile care precedă, trebuie să se constate că Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46 întrucât nu a adoptat toate dispozițiile necesare pentru ca legislația în vigoare în Austria să respecte criteriul de independență în privința DSK, mai precis întrucât a instituit un cadru legislativ în temeiul căruia

67

Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta a căzut în pretenții, se impune obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

68

Conform articolului 69 alineatul (4) primul și al treilea paragraf din același regulament, Republica Federală Germania și AEPD, care au intervenit în litigiu, vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară și hotărăște: