EUR-Lex Acces la dreptul Uniunii Europene

Înapoi la prima pagină EUR-Lex

Acest document este un extras de pe site-ul EUR-Lex

Document 62009CJ0161

Hotărârea Curții (camera întâi) din 3 martie 2011.
Kakavetsos-Fragkopoulos AE Epexergasias kai Emporias Stafidas împotriva Nomarchiaki Aftodioikisi Korinthias.
Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare: Symvoulio tis Epikrateias - Grecia.
Libera circulație a mărfurilor - Măsuri cu efect echivalent unor restricții cantitative - Stafide de Corint - Reglementare națională care vizează protecția calității produsului - Limite impuse comercializării în funcție de diferitele regiuni de producție - Justificare - Proporționalitate.
Cauza C-161/09.

Repertoriul de jurisprudență 2011 I-00915

Identificator ECLI: ECLI:EU:C:2011:110

Cauza C‑161/09

Kakavetsos‑Fragkopoulos AE Epexergasias kai Emporias Stafidas, fostă K. Fragkopoulos kai SIA OE,

împotriva

Nomarchiaki Aftodioikisi Korinthias

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Symvoulio tis Epikrateias)

„Libera circulație a mărfurilor – Măsuri cu efect echivalent unor restricții cantitative – Stafide de Corint – Reglementare națională care vizează protecția calității produsului – Limite impuse comercializării în funcție de diferitele regiuni de producție – Justificare – Proporționalitate”

Sumarul hotărârii

1.        Libera circulație a mărfurilor – Restricții cantitative la export – Măsuri cu efect echivalent – Articolul 29 CE – Efect direct – Conținut

(art. 29 CE)

2.        Libera circulație a mărfurilor – Restricții cantitative la export – Măsuri cu efect echivalent – Noțiune

(art. 29 CE)

3.        Libera circulație a mărfurilor – Restricții cantitative la export – Măsuri cu efect echivalent

(art. 29 CE și 30 CE)

4.        Libera circulație a mărfurilor – Restricții cantitative la export – Măsuri cu efect echivalent

(art. 29 CE)

1.        O întreprindere care are ca obiect de activitate prelucrarea și ambalarea stafidelor în vederea exportului acestora în alte state membre și care este stabilită într‑o anumită regiune a unui stat membru, în care se interzice, printr‑o reglementare națională, introducerea oricăror soiuri de stafide care provin din alte regiuni ale acestui stat cu scopul de a le prelucra și de a le ambala, cu consecința că întreprinderea respectivă nu poate exporta stafidele provenind din regiunile menționate, poate invoca în mod valabil, în fața unei instanțe naționale, articolul 29 CE.

(a se vedea punctul 23)

2.        O reglementare națională care interzice unui operator economic să se aprovizioneze cu stafide care provin din zone geografice naționale diferite de cele în care acest operator este stabilit are în mod incontestabil un impact asupra volumului exporturilor acestuia, întrucât operatorul interesat nu poate să prelucreze și să ambaleze decât stafide produse chiar în regiunea în care are sediul. Rezultă că o astfel de reglementare națională poate constitui, cel puțin potențial, un obstacol în calea comerțului intracomunitar și reprezintă, așadar, o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la export, interzisă în principiu de articolul 29 CE.

(a se vedea punctele 28 și 29)

3.        Articolul 29 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede o interdicție absolută de depozitare, de prelucrare și de ambalare, în vederea exportului, a stafidelor care beneficiază de denumirea de origine protejată „Vostizza” între cele două subzone ale unei zone geografice A, în măsura în care această reglementare nu permite îndeplinirea coerentă a obiectivelor legitime urmărite și depășește ceea ce este necesar pentru garantarea realizării obiectivelor menționate.

Astfel, poate fi într‑adevăr prevăzută o soluție care să afecteze mai puțin libera circulație a mărfurilor, precum cea care constă în impunerea unor linii de producție separate sau chiar a unor depozite distincte în care numai stafidele care au aceeași origine geografică să fie în mod exclusiv depozitate, prelucrate și ambalate. În plus, din moment ce reglementarea națională în discuție instituie norme divergente pentru diferitele zone de producție a stafidelor, în sensul că producătorii situați în zona B, care produc stafide de calitate incontestabil inferioară față de stafidele produse în zona A, sunt autorizați să prelucreze, să depoziteze, să ambaleze și să exporte stafide care provin de pe întreg teritoriul zonei A, inclusiv din prima subzonă din cadrul acesteia, din care este originar soiul menționat „Vostizza”, nu este clar motivul pentru care se impune producătorilor din a doua subzonă A o măsură mult mai restrictivă, interzicându‑li‑se pur și simplu să prelucreze stafide produse în prima subzonă A, în care este produs soiul „Vostizza”. Rezultă că o interdicție absolută de circulație a stafidelor între cele două subzone ale zonei A, precum cea prevăzută de reglementarea în discuție, nu poate fi considerată ca fiind justificată în mod obiectiv în temeiul protecției proprietății industriale și comerciale, în sensul articolului 30 CE.

(a se vedea punctele 40, 44-46, 49 și 62 și dispozitivul)

4.        Articolul 29 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede o interdicție absolută de depozitare, de prelucrare și de ambalare, în vederea exportului, a stafidelor între a doua subzonă a unei zone geografice A și o altă zonă geografică B, în măsura în care această reglementare nu permite îndeplinirea coerentă a obiectivelor legitime urmărite și depășește ceea ce este necesar pentru garantarea realizării obiectivelor menționate.

Astfel, spiritul dispozițiilor tratatului referitoare la libera circulație a mărfurilor se opune ca statele membre să instituie pe teritoriul lor bariere interne insurmontabile pentru a garanta pretinsa calitate superioară a anumitor produse, cu atât mai mult cu cât dreptul Uniunii oferă mijloacele necesare pentru garantarea calității produselor care prezintă caracteristici care necesită o protecție specială.

În acest sens, pe de o parte, reglementarea națională în discuție nu este coerentă în măsura în care permite amestecul diferitor soiuri de stafide în zona B, deși orice amestec este interzis în totalitate în zona A, inclusiv în a doua subzonă a acesteia, care nu este protejată printr‑o denumire de origine protejată. Rezultă că reglementarea menționată nu împiedică în mod absolut orice amestec de diferite soiuri de stafide și că, în plus, nivelul de calitate al produsului nu pare să fi fost criteriul determinant pentru legiuitorul național.

Pe de altă parte, din moment ce există alte măsuri cu efecte mai puțin restrictive privind libera circulație a stafidelor produse pe teritoriul statului membru respectiv, cum sunt posibilitatea de a impune operatorilor în discuție obligația de a dispune de linii de producție și/sau de locuri de depozitare diferite, ca și obligația de a aplica o etichetare adecvată în funcție de proveniența geografică a stafidelor prelucrate, precum și posibilitatea de a garanta respectarea acestor obligații prin intermediul unor controale inopinate și al unor sancțiuni adecvate, o interdicție absolută de circulație a stafidelor între cele două subzone ale zonei A, precum cea prevăzută de reglementarea în discuție în acțiunea principală, nu poate fi considerată ca fiind justificată în temeiul protecției consumatorilor și al prevenirii fraudei, în măsura în care aceasta nu urmărește în mod coerent obiectivul menționat și nu este conformă cerințelor principiului proporționalității.

(a se vedea punctele 55, 57, 58 și 60-62 și dispozitivul)







HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

3 martie 2011(*)

„Libera circulație a mărfurilor – Măsuri cu efect echivalent unor restricții cantitative – Stafide de Corint – Reglementare națională care vizează protecția calității produsului – Limite impuse comercializării în funcție de diferitele regiuni de producție – Justificare – Proporționalitate”

În cauza C‑161/09,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia), prin decizia din 29 mai 2008, primită de Curte la 8 mai 2009, în procedura

Kakavetsos‑Fragkopoulos AE Epexergasias kai Emporias Stafidas, fostă K. Fragkopoulos kai SIA OE,

împotriva

Nomarchiaki Aftodioikisi Korinthias,

cu participarea:

Ypourgos Georgias,

Enosis Agrotikon Synaiterismon Aigialeias tou Nomou Achaias,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul A. Tizzano, președinte de cameră, domnii J.‑J. Kasel (raportor), A. Borg Barthet și M. Ilešič și doamna M. Berger, judecători,

avocat general: domnul P. Mengozzi,

grefier: doamna R. Șereș, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 8 iulie 2010,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Kakavetsos‑Fragkopoulos AE Epexergasias kai Emporias Stafidas, fostă K. Fragkopoulos kai SIA OE, de I. Ktenidis, dikigoros;

–        pentru guvernul elen, de doamnele E. Leftheriotou și A. Vasilopoulou, precum și de domnul V. Kontilaimos, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul olandez, de doamna C. Wissels și de domnul J. Langer, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de doamna M. Patakia, în calitate de agent,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 16 septembrie 2010,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 29 CE.

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între K. Fragkopoulos kai SIA OE, întreprindere elenă în drepturile căreia s‑a subrogat Kakavetsos‑Fragkopoulos AE Epexergasias kai Emporias Stafidas (denumită în continuare „Fragkopoulos”), pe de o parte, și Nomarchiaki Aftodioikisi Korinthias (administrația nomei Corint), pe de altă parte, cu privire la refuzul acesteia din urmă de a autoriza Fragkopoulos să transporte, să depoziteze, să prelucreze și să ambaleze – în vederea exportului ulterior – stafide de Corint în vrac care provin dintr‑o zonă geografică diferită decât cea în care este stabilită această întreprindere.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

3        Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor transformate pe bază de fructe și legume (JO L 297, p. 29, Ediție specială, 03/vol. 20, p. 58.) prevede la articolul 1 că organizarea comună pe care o instituie privește, printre altele, strugurii uscați (codul NC 0806 20).

4        Regulamentul (CE) nr. 1549/98 al Comisiei din 17 iulie 1998 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului (JO L 202, p. 25, Ediție specială, 03/vol. 24, p. 271) privește înregistrarea, printre altele, a denumirii de origine protejate (denumită în continuare „DOP”) Κορινθιακή σταφίδα Βοστίτσα (Korinthiaki Stafida Vostitsa) la rubrica „Produsele din anexa II la tratat destinate consumului uman”.

 Reglementarea națională

5        Potrivit articolului 1 din Legea 553/1977 privind măsurile de protecție și de sprijin la export al stafidelor de Corint, precum și alte probleme conexe (FEK A’73):

„1.      Suprafețele pe care se cultivă stafidele de Corint se împart astfel:

a)      zona A, care cuprinde subprefectura (regiunea) Aigialeia și fostele comune Erineo, Krathida și Felloi din departamentul (noma) Achaia, precum și departamentul Corint;

b)      zona B, care cuprinde departamentele Zante și Cefalonia, insula Lefkada, departamentul Elida, departamentul Achaia (cu excepția subprefecturii Aigialeia și a fostelor comune Erineo, Krathida și Felloi) și departamentul Messene.

2.      În zona A sunt interzise importul, depozitarea și ambalarea stafidelor de Corint care provin din zona B, precum și exportul ulterior în străinătate.

3.      Importul în zona B al stafidelor de Corint care provin din zona A este permis, la fel ca și exportul acestor stafide, odată ce au fost amestecate cu cele din această zonă, în condițiile prevăzute la alineatele 3 și 4 ale articolului 2 din prezenta lege.

4.      Sunt interzise transportul și ambalarea stafidelor de Corint din subprefectura Aigialeia și din fostele comune Erineo, Krathida și Felloi din departamentul Achaia în departamentul Corint și invers.”

6        Articolul 2 din legea menționată prevede:

„1.      Toate tipurile de ambalaje care conțin stafide de Corint produse în zona A, care sunt ambalate în această zonă și care sunt destinate exportului, sunt marcate în mod obligatoriu cu litera «A» și cu termenul:

a)      «ΒΟΣΤΙΤΣΑ» («VOSTIZZA»), atunci când este vorba despre stafide de Corint din subprefectura Aigialeia și din fostele comune Erineo, Krathida și Felloi din departamentul Achaia, ambalate în această zonă și exportate din portul Aigio;

b)      «KΟΡΦΟΣ» [«KORFOS»] («GULF»), atunci când este vorba despre stafide de Corint produse în departamentul Corint, ambalate în acest departament și exportate din porturile Kiato și Corint.

2.      Este permis să se introducă în diferitele ambalaje ale stafidelor de Corint din zonele anterior menționate prospecte sau materiale tipărite publicitare care să descrie calitatea și, mai general, semnificația termenilor «Vostizza» sau «Gulf».

3.      Toate tipurile de ambalaje care conțin stafide de Corint provenite dintr‑un amestec de stafide din zonele A și B, ambalate în zona B, sunt marcate în mod obligatoriu cu termenul «PROVINCIAL» și, cu titlu facultativ, cu denumirea locului de ambalare.

4.      Toate tipurile de ambalaje care conțin stafide de Corint produse în zona B, împachetate în această zonă și destinate exportului, sunt marcate în mod obligatoriu cu termenul «PROVINCIAL» și, cu titlu facultativ, cu termenii următori, excluzând orice alt termen:

a)      «ZANTE», pentru stafidele de Corint produse și ambalate în Zante, precum și pentru stafidele de Corint ambalate în general în zona B, provenite din insula Zante, astfel cum atestă autorizațiile de transport emise de ASO (Organizația autonomă a stafidelor) și exportate în străinătate dintr‑un port din zona B, indiferent care ar fi acesta;

b)      «CEPHALLONIA», pentru stafidele de Corint produse și ambalate în Cefalonia și Lefkada, precum și pentru stafidele de Corint produse și ambalate în general în zona B, provenite din departamentul Cefalonia și din insula Lefkada, astfel cum atestă autorizațiile de transport emise de ASO, și exportate în străinătate dintr‑un port din zona B, indiferent care ar fi acesta;

c)      «AMALIAS», pentru stafidele de Corint ambalate în regiunea Amaliada, precum și pentru stafidele de Corint ambalate în general în zona B, provenite din regiunea Amaliada, și anume fostele comune Elis, Ilida, Pinion și Myrtoundion, din departamentul Elida, astfel cum atestă autorizațiile de transport emise de ASO, și exportate în străinătate dintr‑un port din zona B, indiferent care ar fi acesta;

[…]”

7        Articolul 3 din aceeași lege prevede:

„1.      Exportul în străinătate al stafidelor de Corint se efectuează în felul următor:

a)      cele marcate cu termenul «Vostizza», din portul Aigio;

b)      cele marcate cu termenul «Gulf», din porturile Corint și Kiato;

c)      cele marcate cu termenii «Zante», «Cephallonia» și «Amalias», din toate porturile de export din zona B;

[…]”

8        Potrivit instanței de trimitere, rezultă din expunerea de motive a Legii 553/1977 că motivul divizării regiunilor de producție a stafidelor în zona A și zona B rezidă în faptul că stafidele produse în zona A sunt considerate ca având calitate superioară celor provenite din zona B. Însăși zona A este împărțită în două subzone, prima dintre acestea producând stafide de cea mai înaltă calitate. În ceea ce privește condițiile de transport al stafidelor între zonele A și B, rezultă de asemenea din expunerea de motive a acestei legi că, pentru a ameliora calitatea stafidelor produse în zona B, este permis să se introducă în această zonă stafide din zona A și să se amestece cu stafidele din zona B. În plus, diferitele marcaje menționate la articolul 2 din legea amintită sunt considerate indispensabile pentru asigurarea protecției calității superioare a stafidelor produse în zona A, pentru informarea consumatorilor privind originea produselor, pentru punerea în valoare a zonelor de producție sau a celor de ambalare a stafidelor și, în final, în mod indirect, pentru punerea în valoare a muncii producătorilor de stafide.

9        Prin Ordinul din 22 noiembrie 1993, Ypourgos Georgias (ministrul agriculturii) a recunoscut denumirea „Vostizza” ca DOP a stafidelor de Corint produse din struguri din soiul „struguri negri de Corint”, care provin din regiunea subprefecturii Aigialeia și a fostelor comune Erineo, Krathida și Felloi din departamentul Achaia (prima subzonă a zonei A). Pe de altă parte, din anul 2008, stafidele care provin din insula Zante, una dintre regiunile care fac parte din zona B, beneficiază de DOP Σταφίδα Ζακύνθου (Stafida Zakynthou).

 Acțiunea principală și întrebările preliminare

10      Rezultă din decizia de trimitere că Fragkopoulos, a cărei activitate principală constă în prelucrarea și comercializarea stafidelor de Corint, deține un atelier de prelucrare și ambalare a stafidelor în regiunea Kiato (Corint). Această regiune se află în cea de a doua subzonă a zonei A, în care sunt produse stafidele din soiul „Korfos”, care nu beneficiază de DOP nici la nivel național, nici la nivel comunitar, de care beneficia în mod exclusiv, la data faptelor din acțiunea principală, soiul „Vostizza”.

11      Pentru a putea transporta, depozita, prelucra și ambala în departamentul Corint, în vederea comercializării – inclusiv în alte state membre –, stafidele care provin din alte părți ale zonei A, precum și din zona B, Fragkopoulos a solicitat o autorizație în acest scop de la Nomarchiaki Aftodioikisi Korinthias.

12      La 27 iunie 2001, aceasta din urmă a respins cererea menționată în temeiul dispozițiilor Legii 553/1977.

13      În aceste condiții, considerând că reglementarea națională aplicabilă era contrară dreptului Uniunii, Fragkopoulos a introdus, la 17 septembrie 2001, o acțiune în anulare a acestei decizii la instanța de trimitere. În fața acestei instanțe, Ypourgos Georgias și Enosis Agrotikon Synaiterismon Aigialeias tou Nomou Achaias (Uniunea cooperativelor agricole din departamentul Achaia) au intervenit pentru menținerea validității deciziei atacate.

14      În susținerea acțiunii, Fragkopoulos arată că obligația care le revine întreprinderilor de prelucrare stabilite în zona A de producție a stafidelor de Corint, prevăzută la articolul 1 din Legea 553/1977, de a utiliza în mod exclusiv ca materie primă stafidele provenite din partea zonei A în care sunt stabilite – și al cărei corolar constă în interdicția impusă acestor întreprinderi de a introduce stafidele provenite atât din alte părți ale zonei A, cât și din întreaga zonă B – depășește limitele a ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului care vizează protecția calității, precum și a renumelui stafidelor din soiul „Vostizza”. Prin urmare, obligația menționată ar fi contrară cerințelor dreptului Uniunii și, în special, liberei circulații a mărfurilor, precum și principiului nediscriminării.

15      În această privință, Fragkopoulos susține printre altele că libertatea sa economică și concurențială este afectată prin reglementarea elenă în cauză, al cărei efect ar fi acela că întreprinderile de prelucrare stabilite în zona A, precum propria sa întreprindere, care nu dispun de materie primă suficientă, ar fi, în consecință, subexploatate, în timp ce societățile stabilite în zona B pot cumpăra stafide provenite din cele două zone A și B, dispunând astfel de o cantitate importantă de materie primă și fiind în măsură să aibă o producție mai mare la un preț mai bun.

16      Aceasta adaugă faptul că producția totală de stafide din regiunea departamentului Corint este de 9 000 de tone, cantitate prelucrată de cinci întreprinderi care sunt stabilite și care funcționează în acest departament, în timp ce, în zona B, care produce o cantitate de 20 000 de tone de stafide, ar fi patru unități în activitate, astfel încât Fragkopoulos s‑ar afla într‑o situație de declin economic.

17      Fragkopoulos mai precizează că nu urmărește, prin cererea formulată, să obțină autorizarea amestecării diferitor soiuri de stafide în fabrica sa și nici nu are intenția să modifice calitatea sau să abuzeze de DOP „Vostizza”, ci urmărește doar să dobândească dreptul de a introduce stafidele care provin din alte regiuni decât Corint, de a le prelucra și apoi de a le exporta, aplicând pe ambalajele în discuție mențiunile prevăzute la articolul 2 din Legea 553/1977, în funcție de fiecare soi concret în cauză.

18      Instanța de trimitere solicită să se stabilească, în primul rând, dacă Fragkopoulos avea posibilitatea să invoce în fața unei instanțe naționale o dispoziție precum articolul 29 CE într‑un caz în care restricțiile în cauză privesc teritoriul unui singur stat membru și care sunt din punct de vedere formal neutre în privința schimburilor intracomunitare. Instanța menționată subliniază totuși că, în această privință, dispozițiile Legii 553/1977 au ca efect că Fragkopoulos este împiedicată să introducă, în regiunea în care este stabilită, stafide care provin din alte regiuni ale Republicii Elene, nu doar în scopul de a le prelucra și de a le ambala, ci și de a le exporta spre alte state membre.

19      În al doilea rând, în ipoteza în care Curtea răspunde afirmativ la întrebarea menționată, instanța de trimitere arată că, deși, din punct de vedere formal, dispozițiile naționale în cauză nu fac distincție între comerțul intern și comerțul la export, acestea au totuși ca efect restrângerea, chiar și numai în mod potențial, a fluxului de exporturi spre alte state membre. Prin urmare, instanța de trimitere urmărește să se stabilească dacă dispozițiile Legii 553/1977 sunt în principiu contrare articolului 29 CE și, eventual, dacă acestea pot fi justificate în temeiul articolului 30 CE și dacă este respectat principiul proporționalității.

20      În aceste condiții, Symvoulio tis Epikrateias a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      O întreprindere care se află în situația reclamantei, și anume o întreprindere de prelucrare și de ambalare a stafidelor, stabilită într‑o anumită regiune a țării, în care legea interzice introducerea diferitor soiuri de stafide care provin din alte regiuni ale țării cu scopul de a le prelucra și de a le ambala, cu consecința că aceasta nu poate exporta stafidele provenind din soiurile anterior menționate pe care le‑ar fi prelucrat, poate invoca în justiție faptul că măsurile legislative în discuție sunt contrare articolului 29 CE?

2)      În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare [...], dispoziții precum cele din dreptul intern elen care se aplică în prezentul litigiu și care, pe de o parte, interzic introducerea, depozitarea și prelucrarea strugurilor provenind din diferite regiuni ale țării într‑o anumită regiune în care nu este permisă decât prelucrarea strugurilor cultivați pe plan local, în scopul de a‑i exporta ulterior, și care, pe de altă parte, rezervă [DOP] doar pentru strugurii care au fost prelucrați și ambalați în regiunea în care au fost cultivați, încalcă sau nu încalcă dispozițiile articolului 29 CE, care interzice impunerea unor restricții cantitative la export sau a unor măsuri cu efect echivalent?

3)      În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare […], protecția calității unui produs, care este definit geografic de dreptul intern al unui stat membru și căruia nu i‑a fost recunoscută posibilitatea de a fi desemnat printr‑o denumire distinctă specifică, de natură să indice, datorită provenienței dintr‑o zonă geografică determinată, calitatea superioară și caracterul unic general recunoscute ale acestuia, constituie sau nu constituie, în sensul articolului 30 CE, un obiectiv legitim de interes general de natură să permită să se deroge de la articolul 29 CE, care interzice restricțiile cantitative la exportul acestui produs și măsurile cu efect echivalent?”

 Cu privire la întrebările preliminare

21      Prin intermediul întrebărilor adresate, care trebuie examinate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă și, eventual, în ce măsură articolul 29 CE se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în acțiunea principală, care, pe de o parte, interzice introducerea, depozitarea, prelucrarea și ambalarea, în vederea exportului, a stafidelor provenind din diferite regiuni ale statului membru în cauză într‑o anumită regiune a statului menționat, în care nu este permisă decât depozitarea, prelucrarea și ambalarea a strugurilor cultivați pe plan local, și care, pe de altă parte, rezervă DOP „Vostizza” doar pentru stafidele care au fost prelucrate și ambalate în regiunea în care au fost produse.

22      Cu titlu preliminar, trebuie amintit că, potrivit articolului 29 CE, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la export, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Potrivit unei jurisprudențe constante, se admite că articolul menționat are efect direct și, prin urmare, că acesta conferă particularilor drepturi pe care instanțele naționale sunt obligate să le protejeze (a se vedea în acest sens în special Hotărârea din 29 noiembrie 1978, Redmond, 83/78, Rec., p. 2347, punctele 66 și 67, precum și Hotărârea din 9 iunie 1992, Delhaize și Le Lion, C‑47/90, Rec., p. I‑3669, punctul 28).

23      În consecință, o întreprindere care se află în situația Fragkopoulos, care are ca obiect de activitate prelucrarea și ambalarea stafidelor în vederea exportului acestora în alte state membre și care este stabilită într‑o anumită regiune a unui stat membru, în care se interzice, printr‑o reglementare națională, introducerea oricăror soiuri de stafide care provin din alte regiuni ale acestui stat cu scopul de a le prelucra și de a le ambala, cu consecința că întreprinderea respectivă nu poate exporta stafidele provenind din regiunile menționate, poate invoca în mod valabil, în fața unei instanțe naționale, articolul 29 CE.

24      În ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului menționat, trebuie să se examineze în mod succesiv dacă o reglementare națională precum cea în discuție în acțiunea principală constituie o restricționare a principiului fundamental al liberei circulații a mărfurilor și, eventual, dacă aceasta poate fi justificată în mod obiectiv.

 Cu privire la existența unei restricții în sensul articolului 29 CE

25      În această privință, trebuie să se determine, în primul rând, dacă o reglementare națională precum cea din acțiunea principală constituie o restricție cantitativă la export sau o măsură al cărei efect este echivalent unei astfel de restricții, în sensul articolului 29 CE.

26      În măsura în care reglementarea în discuție în acțiunea principală nu instituie în mod direct restricții cantitative la export, aceasta nu poate fi considerată, ca atare, o restricție cantitativă la export în sensul articolului menționat din Tratatul CE.

27      În ceea ce privește problema dacă reglementarea menționată prezintă caracteristicile unei măsuri cu efect echivalent unei restricții cantitative la export în sensul aceluiași articol, trebuie să se precizeze că, astfel cum rezultă din articolul 1 din Regulamentul nr. 2201/96, stafidele fac obiectul unei organizări comune a piețelor precum cea menționată la articolul 34 CE. Trebuie să se adauge că, după cum reiese din jurisprudența Curții, într‑o asemenea situație, reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la export orice măsură care poate constitui, în mod direct sau indirect, efectiv sau potențial, un obstacol în calea comerțului intracomunitar (a se vedea în special Hotărârea din 26 februarie 1980, Vriend, 94/79, Rec., p. 327, punctul 8, și Hotărârea din 15 aprilie 1997, Deutsches Milch‑Kontor, C‑272/95, Rec., p. I‑1905, punctul 24).

28      Or, trebuie să se constate că o reglementare națională precum cea în discuție în acțiunea principală, în măsura în care interzice unui operator economic precum Fragkopoulos să se aprovizioneze cu stafide care provin din zone geografice naționale diferite de cele în care acest operator este stabilit – în speță, din prima subzonă a zonei A, precum și din întreaga zona B –, are în mod incontestabil un impact asupra volumului exporturilor acestuia, întrucât operatorul interesat nu poate să prelucreze și să ambaleze decât stafide produse chiar în regiunea în care are sediul – și anume în a doua subzonă a zonei A (a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 8 noiembrie 2005, Jersey Produce Marketing Organisation, C‑293/02, Rec., p. I‑9543, punctul 80).

29      Rezultă că o astfel de reglementare națională poate constitui, cel puțin potențial, un obstacol în calea comerțului intracomunitar și reprezintă, așadar, o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la export, interzisă în principiu de articolul 29 CE. În speță, această concluzie este valabilă cu atât mai mult cu cât articolul 1 din Legea 553/1977 interzice expres, la alineatele 2 și 4, exportul stafidelor de Corint atunci când acestea nu respectă condițiile impuse de această lege pentru prelucrarea, depozitarea și ambalarea lor chiar la locul de producție.

30      În plus, în ceea ce privește împrejurarea că DOP „Vostizza” este rezervată doar pentru stafidele care au fost prelucrate și ambalate în regiunea în care au fost produse, trebuie amintit că, în conformitate cu o jurisprudență constantă, faptul de a supune utilizarea unei DOP înregistrate la nivelul Uniunii Europene unor condiții în legătură cu regiunea de producție constituie de asemenea o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la export în sensul articolului 29 CE (a se vedea în acest sens în special Hotărârile din 20 mai 2003, Ravil, C‑469/00, Rec., p. I‑5053, punctul 88, și Consorzio del Prosciutto di Parma și Salumificio S. Rita, C‑108/01, Rec., p. I‑5121, punctul 59).

31      În aceste împrejurări, trebuie să se stabilească, în al doilea rând, dacă astfel de restricții privind libera circulație a mărfurilor pot fi justificate în mod obiectiv.

 Cu privire la eventualele justificări ale restricțiilor în cauză

32      Având în vedere că numai stafidele produse în prima subzonă a zonei A, și anume cele din soiul „Vostizza”, sunt protejate prin DOP, trebuie să se facă distincție, în ceea ce privește o eventuală justificare a reglementării în cauză, între, pe de o parte, interdicția de circulație a stafidelor între cele două subzone ale zonei A și, pe de altă parte, interdicția de a introduce stafide care provin din zona B în a doua subzonă a zonei A, subzonă în care se află sediul Fragkopoulos și căreia nu i se recunoaște DOP.

 Cu privire la interdicția de circulație între cele două subzone ale zonei A

33      În ceea ce privește primul aspect menționat la punctul anterior, rezultă din elementele dosarului prezentat Curții că obligația de a prelucra și de a ambala stafidele din soiul „Vostizza” în mod exclusiv în prima subzonă a zonei A, precum și, corelativ, interdicția, prevăzută la articolul 1 alineatul 4 din Legea 553/1977, a oricărei circulații a stafidelor între cele două subzone ale zonei A, cu consecința că un producător stabilit în a doua subzonă a zonei menționate se află în imposibilitate absolută de a prelucra și de a ambala stafidele din soiul „Vostizza”, urmăresc să protejeze DOP de care această varietate beneficiază în temeiul dreptului Uniunii.

34      În această privință, trebuie să se amintească faptul că legislația Uniunii manifestă o tendință generală de punere în valoare a calității produselor în cadrul politicii agricole comune pentru a spori reputația produselor menționate, în principal datorită folosirii denumirilor de origine care fac obiectul unei protecții speciale (Hotărârea din 16 mai 2000, Belgia/Spania, C‑388/95, Rec., p. I‑3123, punctul 53). Această tendință s‑a concretizat prin adoptarea Regulamentului (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 208, p. 1), care, potrivit considerentelor sale, urmărește, printre altele, să răspundă așteptărilor consumatorilor referitoare la produse de calitate și la o origine geografică sigură, precum și să faciliteze obținerea de către producători, în condiții de concurență egală, a unor venituri sporite în schimbul unui efort calitativ real (a se vedea Hotărârile Ravil, punctul 48, și Consorzio del Prosciutto di Parma și Salumificio S. Rita, punctul 63, citate anterior).

35      Reglementarea aplicabilă îi protejează pe beneficiarii lor împotriva unei utilizări abuzive a denumirilor de origine de către terții care urmăresc să profite de pe urma reputației pe care au dobândit‑o acestea. Aceste denumiri urmăresc să garanteze că un produs care poartă o denumire de origine provine dintr‑o anumită zonă geografică și prezintă anumite caracteristici specifice. Ele pot beneficia de o largă reputație în rândul consumatorilor și pot constitui pentru producătorii care îndeplinesc condițiile pentru a le utiliza un mijloc esențial de a‑și câștiga o clientelă. Reputația denumirilor de origine este în funcție de imaginea de care se bucură acestea în fața consumatorilor. Această imagine depinde ea însăși, în esență, de caracteristicile specifice și, mai general, de calitatea produsului (a se vedea Hotărârea Belgia/Spania, citată anterior, punctele 54-56). În percepția consumatorului, legătura dintre reputația producătorilor și calitatea produselor depinde, în plus, de convingerea că produsele vândute sub denumirea de origine sunt autentice (a se vedea Hotărârile Ravil, punctul 49, și Consorzio del Prosciutto di Parma și Salumificio S. Rita, punctul 64, citate anterior).

36      În conformitate cu articolul 30 CE, articolul 29 CE nu se opune interdicțiilor sau restricțiilor la export justificate, printre altele, pe motive de protecție a proprietății industriale și comerciale.

37      Din moment ce este cert că denumirile de origine intră în sfera drepturilor de proprietate industrială și comercială în sensul articolului 30 CE, o condiție precum cea în discuție în acțiunea principală, care interzice orice transport de stafide între cele două subzone ale zonei A, trebuie astfel să fie considerată conformă cu dreptul Uniunii, în pofida efectelor sale restrictive asupra schimburilor, în măsura în care constituie un mijloc necesar și proporțional de natură a asigura reputația DOP „Κορινθιακή Σταφίδα Βοστίτσα (Korinthiaki Stafida Vostitsa)” (a se vedea în acest sens Hotărârile Belgia/Spania, punctele 58 și 59, și Consorzio del Prosciutto di Parma și Salumificio S. Rita, punctul 66, citate anterior).

38      Or, deși o astfel de măsură este, desigur, adecvată pentru a proteja DOP de care beneficiază stafidele din soiul „Vostizza”, nu este totuși suficient, contrar celor susținute de instanța de trimitere, pentru a concluziona că aceasta este justificată, să se constate că nicio altă măsură nu este de natură să prezinte același grad de eficacitate ca o interdicție absolută de circulație a stafidelor între cele două subzone ale zonei A.

39      Dimpotrivă, în vederea aprecierii proporționalității restricției în cauză, trebuie să se mai verifice dacă mijloacele puse în aplicare în aceste împrejurări nu depășesc ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul legitim propus. Cu alte cuvinte, va trebui să se analizeze dacă nu există măsuri alternative care pot de asemenea realiza acest obiectiv, dar care să aibă un efect mai puțin restrictiv asupra comerțului intracomunitar.

40      În această privință, trebuie să se amintească faptul că, astfel cum a subliniat guvernul olandez în observațiile scrise și cum a menționat avocatul general la punctul 77 din concluzii, poate fi într‑adevăr prevăzută o soluție care să afecteze mai puțin libera circulație a mărfurilor, precum cea care constă în impunerea unor linii de producție separate sau chiar a unor depozite distincte în care numai stafidele care au aceeași origine geografică să fie în mod exclusiv depozitate, prelucrate și ambalate.

41      De altfel, Fragkopoulos a subliniat că cererea sa care se află la originea cauzei principale nu vizează în niciun caz obținerea autorizației de amestecare a diferitor soiuri de stafide. În plus, Fragkopoulos a precizat în ședință că numărul de producători de stafide stabiliți în cele două subzone ale zonei A este mai mic de 10, astfel încât, precum a arătat avocatul general la punctul 78 din concluzii, ar putea fi efectuate cu ușurință controale inopinate la unitățile de producție respective. În fond, din moment ce amestecul de diferite soiuri de stafide este permis în zona B, astfel de controale nu ar putea avea loc decât în interiorul zonei A.

42      În plus, trebuie să se amintească în acest context că o măsură restrictivă nu poate fi considerată ca fiind conformă cerințelor dreptului Uniunii decât în cazul în care răspunde cu adevărat preocupării privind atingerea într‑un mod coerent și sistematic a obiectivului urmărit.

43      Or, se pare că, în ceea ce privește stafidele din soiul „Vostizza”, care beneficiază de DOP, Legea 533/1977 nu a prevăzut un caiet de sarcini de tipul celui care a fost prevăzut de reglementările naționale în discuție în cauzele care au determinat pronunțarea Hotărârilor Ravil și, respectiv, Consorzio del Prosciutto di Parma și Salumificio S. Rita, citate anterior. În lipsa unor criterii obiective prestabilite, precum descrierea produsului protejat și a principalelor sale caracteristici, dovada faptului că produsul respectiv este originar din aria geografică delimitată, descrierea metodei, după caz, locală, de obținere a acestui produs și eventualele cerințe care trebuie respectate în vederea utilizării DOP, este totuși dificil să se garanteze pretinsa calitate ridicată a produsului pe care se presupune că îl protejează DOP.

44      În plus, trebuie să se observe că reglementarea națională în discuție în acțiunea principală instituie norme divergente pentru diferitele zone de producție a stafidelor.

45      Astfel, este cert că producătorii situați în zona B sunt autorizați să prelucreze, să depoziteze, să ambaleze și să exporte stafide care provin de pe întreg teritoriul zonei A, inclusiv din prima subzonă din cadrul acesteia, din care este originar soiul „Vostizza”. În această privință, reglementarea elenă nu prevede decât o obligație de marcare adecvată a amestecului de stafide din aceste provincii diferite, în speță, prin intermediul etichetării care să indice existența unui astfel de amestec de stafide produse în zonele A și B. Prin urmare, legiuitorul elen pare să fi considerat că operatorii stabiliți într‑o regiune din care provin stafide de calitate aparent inferioară pot să prelucreze în mod valabil stafide de calitate superioară produse în altă zonă geografică, inclusiv cea care beneficiază de DOP, cu condiția îndeplinirii unei simple obligații de etichetare, de natură să evite inducerea în eroare a consumatorilor.

46      Or, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 75 din concluzii, motivul pentru care nu ar putea fi pusă în aplicare o practică similară între cele două subzone ale zonei A nu rezultă în mod evident. Cu alte cuvinte, nu este clar motivul pentru care se impune producătorilor celei de a doua subzone A o măsură mult mai restrictivă, interzicându‑li‑se pur și simplu să prelucreze stafide produse în prima subzonă A, în care este produs soiul „Vostizza”.

47      De altfel, Fragkopoulos a subliniat, fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect, că prin cererea sa nu viza în niciun caz să profite în mod nejustificat de DOP rezervată stafidelor produse în prima subzonă a zonei A și că era dispusă să utilizeze o etichetare a produselor din care să rezulte în mod clar proveniența geografică respectivă a stafidelor în cauză.

48      În fond, sistemul, astfel cum este în prezent în vigoare în Grecia, pare, în plus, și mai problematic în ceea ce privește coerența sa din momentul în care, în cursul anului 2008, stafidele provenite din insula Zante, mai precis, o regiune care face parte din zona B, în care stafidele sunt în mod incontestabil de calitate inferioară, au început să beneficieze de DOP, în timp ce stafidele produse în a doua subzonă a zonei A, care sunt, prin comparație, de calitate superioară, nu sunt până în acest moment protejate.

49      În aceste împrejurări, trebuie să se constate că o interdicție absolută de circulație a stafidelor între cele două subzone ale zonei A, precum cea prevăzută de reglementarea în discuție în acțiunea principală, nu poate fi considerată ca fiind justificată în mod obiectiv în temeiul protecției proprietății industriale și comerciale, în sensul articolului 30 CE, în măsura în care nu urmărește acest obiectiv în mod coerent și nu este conformă cu cerințele principiului proporționalității.

 Cu privire la interdicția de circulație în a doua subzonă a zonei A a produselor care provin din zona B

50      Referitor la al doilea aspect menționat la punctul 32 din prezenta hotărâre, și anume interdicția de a introduce stafide produse în zona B în a doua subzonă a zonei A, astfel cum este prevăzută această interdicție la articolul 1 alineatul 2 din Legea 553/1977, trebuie să se amintească faptul că stafidele din soiul „Korfos”, produse în a doua subzonă menționată, în care este stabilită Fragkopoulos, nu sunt protejate prin DOP de care beneficiază stafidele din soiul „Vostizza”, produse în prima subzonă a zonei A. Rezultă că interdicția de a introduce în a doua subzonă a zonei A stafide care provin din zona B nu poate fi justificată prin necesitatea protejării acestei DOP.

51      Cu toate acestea, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că o măsură națională cu efect echivalent unei restricții cantitative la export, în principiu contrară articolului 29 CE, poate fi justificată nu numai prin unul dintre motivele enunțate la articolul 30 CE, ci și prin cerințe imperative de interes general, cu condiția ca măsura respectivă să fie proporțională cu scopul legitim urmărit (a se vedea în special Hotărârea din 16 decembrie 2008, Gysbrechts și Santurel Inter, C‑205/07, Rep., p. I‑9947, punctul 45).

52      Prin urmare, trebuie să se determine în speță dacă, într‑o situație în care nicio DOP nu a fost înregistrată la nivelul Uniunii pentru stafidele produse în a doua subzonă a zonei A, și anume cele din soiul „Korfos”, este posibil să se invoce unul dintre motivele de justificare prevăzute la articolul 30 CE sau o cerință imperativă referitoare la interesul general.

53      În primul rând, guvernul elen subliniază că scopul urmărit prin reglementarea națională în discuție în acțiunea principală este acela de a evita amestecul dintre diferitele soiuri de stafide în vederea protejării calității stafidelor produse în zona A, care sunt cunoscute ca fiind de calitate superioară celor produse în zona B.

54      Cu toate acestea, trebuie să se amintească faptul că o măsură națională care constituie un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor nu poate fi justificată în mod exclusiv prin faptul că vizează protejarea în interiorul statului membru a pretinsei calități a unui produs fără ca acestea să fie desemnat prin DOP (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2006, Alfa Vita Vassilopoulos și Carrefour‑Marinopoulos, C‑158/04 și C‑159/04, Rec., p. I‑8135, punctul 23).

55      Astfel, după cum a subliniat avocatul general la punctul 66 din concluzii, spiritul dispozițiilor tratatului referitoare la libera circulație a mărfurilor se opune ca statele membre să instituie pe teritoriul lor bariere interne insurmontabile pentru a garanta pretinsa calitate superioară a anumitor produse, cu atât mai mult cu cât dreptul Uniunii oferă mijloacele necesare pentru garantarea calității produselor care prezintă caracteristici care necesită o protecție specială (a se vedea de asemenea în acest sens punctul 34 și următoarele din prezenta hotărâre).

56      În al doilea rând, instanța de trimitere menționează în cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare că stafidele provenite din zona A beneficiază de o reputație și de o apreciere speciale în rândul consumatorilor în Grecia. În temeiul acestei aprecieri, instanța menționată pare să admită că reglementarea națională în cauză își găsește justificarea în protecția consumatorilor, prin faptul că urmărește să împiedice orice posibilitate de fraudă care ar rezulta dintr‑un amestec al diferitor soiuri de stafide.

57      În această privință, trebuie să se amintească faptul că, astfel cum rezultă deja din cuprinsul punctului 43 și următoarelor din prezenta hotărâre, reglementarea națională în discuție în acțiunea principală nu pare coerentă în măsura în care permite amestecul diferitor soiuri de stafide în zona B – inclusiv cele provenite din întreaga zonă A, care cuprinde o regiune care beneficiază de DOP –, deși orice amestec este interzis în totalitate în zona A, inclusiv în a doua subzonă a acesteia, care nu este protejată prin DOP.

58      Rezultă că reglementarea menționată nu împiedică în mod absolut orice amestec de diferite soiuri de stafide și că, în plus, nivelul de calitate al produsului nu pare să fi fost criteriul determinant pentru legiuitor.

59      În orice caz, chiar presupunând că obiectivul legitim de interes general care vizează protecția consumatorilor și prevenirea fraudei poate fi invocat în mod util în cauza principală, ar trebui să se asigure că restricția în cauză este conformă principiului proporționalității.

60      Or, pentru aceleași motive expuse la punctele 40 și 41 din prezenta hotărâre și care se aplică mutatis mutandis și examinării proporționalității măsurilor care interzic introducerea stafidelor provenite din zona B în cea de a doua subzonă a zonei A, trebuie să se concluzioneze că există alte măsuri cu efecte mai puțin restrictive privind libera circulație a stafidelor produse pe teritoriul elen, cum sunt posibilitatea de a impune operatorilor în discuție obligația de a dispune de linii de producție și/sau de locuri de depozitare diferite, ca și obligația de a aplica o etichetare adecvată în funcție de proveniența geografică a stafidelor prelucrate, precum și posibilitatea de a garanta respectarea acestor obligații prin intermediul unor controale inopinate și al unor sancțiuni adecvate.

61      În aceste împrejurări, o interdicție absolută de circulație a stafidelor între cele două subzone ale zonei A, precum cea prevăzută de reglementarea în discuție în acțiunea principală, nu poate fi considerată ca fiind justificată în temeiul protecției consumatorilor și al prevenirii fraudei, în măsura în care aceasta nu urmărește în mod coerent obiectivul menționat și nu este conformă cerințelor principiului proporționalității.

62      Având în vedere ansamblul considerațiilor precedente, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 29 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în acțiunea principală, care prevede o interdicție absolută de depozitare, de prelucrare și de ambalare, în vederea exportului, a stafidelor atât între cele două subzone ale zonei A, cât și între a doua subzonă a zonei A și zona B, în măsura în care nu permite îndeplinirea coerentă a obiectivelor legitime urmărite și depășește ceea ce este necesar pentru garantarea realizării obiectivelor menționate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

63      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolul 29 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în acțiunea principală, care prevede o interdicție absolută de depozitare, de prelucrare și de ambalare, în vederea exportului, a stafidelor atât între cele două subzone ale zonei A, cât și între a doua subzonă a zonei A și zona B, în măsura în care nu permite îndeplinirea coerentă a obiectivelor legitime urmărite și depășește ceea ce este necesar pentru garantarea realizării obiectivelor menționate.

Semnături


* Limba de procedură: greaca.

Sus