SOC/776

Actualizarea cadrului legislativ anticorupție

AVIZ

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului
privind combaterea corupției, de înlocuire a Deciziei-cadru 2003/568/JAI a Consiliului
și a Convenției privind lupta împotriva corupției care implică funcționari
ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene
și de modificare a Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului

[ COM(2023) 234 final – 2023/0135 (COD) ]

Comunicarea comună către Parlamentul European, Consiliu
și Comitetul Economic și Social European privind lupta împotriva corupției

[ JOIN/2023/12 final ]

Raportor: José Antonio MORENO DÍAZ

Coraportor: João NABAIS

I.RECOMANDĂRI

1.ÎN GENERAL

1.1Corupția este o problemă gravă care afectează toate statele membre ale UE și însăși coexistența democratică: ca atare, CESE salută inițiativa Comisiei de combatere a corupției și sprijină măsurile propuse, care reprezintă un efort de a garanta sistematizarea în acest domeniu.

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN:

1.2salută propunerea de directivă a Comisiei și ia act de temeiul juridic indicat în propunere și în expunerea de motive. Cu toate acestea, având în vedere necesitatea de a atinge obiectivul directivei într-un mod mai eficient, ar fi recomandabil să se ia în considerare extinderea temeiului juridic al strategiei UE de combatere a corupției. Astfel, pe lângă articolele 82 și 83 din TFUE, indicate în propunerea de directivă, ar trebui să se facă trimitere la articolul 84 din TFUE, dat fiind că include măsuri preventive, și la articolul 87 din TFUE, referitor la cooperarea polițienească; Este logic să fie promovată cooperarea polițienească și coordonarea cu privire la aceste aspecte, pentru a îmbunătăți eficacitatea;

1.3consideră că ar trebui să se analizeze dacă propunerea de directivă a UE ar putea fi însoțită de un cadru juridic paralel care să abordeze în mod obligatoriu sistemul juridic al Uniunii, deoarece obligațiile care decurg din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC) se aplică tuturor părților contractante în același fel și în aceeași măsură. Cel mai probabil, acest cadru paralel ar trebui să fie inclus într-o decizie a Consiliului;

1.4menționează că, în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) din TFUE, ar putea fi propusă adoptarea unei decizii a Consiliului care să extindă competențele Parchetului European la corupție inclusiv în cazul în care nu se aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și în cel al infracțiunilor cu dimensiune transfrontalieră, chiar dacă acestea afectează un singur stat membru;

1.5consideră că definiția funcționarilor publici ar trebui formulată cât mai amănunțit.

2.ÎN CEEA CE PRIVEȘTE MĂSURILE DE PREVENIRE

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN:

2.1consideră că directiva ar trebui să conțină norme mult mai precise pentru obligațiile statelor membre în ce privește conflictele de interese, introducând în mod expres obligația tuturor de a adopta norme capabile să limiteze accesul la funcții alese și administrative și să țină evidența tuturor accesărilor, să instituie un sistem de incompatibilitate, să consolideze interdicțiile ulterioare mandatului pentru a limita fenomenul „ușilor turnante”, să adopte coduri de conduită și un cadru legal pentru activitățile de lobby, să stabilească condițiile prezentării informațiilor financiare și a înregistrării activelor în cazul funcționarilor publici și membrilor parlamentelor, guvernelor și judecătorilor de la toate nivelurile. Norme similare ar trebui să li se aplice, după caz, instituțiilor, organelor, organismelor și agențiilor UE în ceea ce privește conflictele de interese;

2.2De asemenea, CESE ia notă de Comunicarea privind propunerea de instituire a unui organism interinstituțional pentru standarde de etică 1 . Potrivit comunicării, sarcina organismului este de a elabora standarde minime comune în materie de etică referitoare la conduita membrilor instituțiilor și organelor consultative enumerate la articolul 13 din TUE și, în cazul în care solicită să participe, a membrilor Băncii Europene de Investiții;

2.3propune ca, la articolul 3 alineatul (3) sintagma „norme eficace de reglementare a interacțiunii dintre sectorul privat și cel public” să fie înlocuită cu o formulare mai precisă, care să oblige statele membre să adopte un cadru juridic pentru activitățile de lobby. Norme similare ar trebui să li se aplice, după caz, instituțiilor, organelor, organismelor și agențiilor UE;

2.4subliniază că este important ca, în cadrul legislativ național, statele membre să instituie sau să adopte norme, proceduri și practici adecvate pentru a recruta funcționari publici și a finanța partide politice, bazate, de exemplu, pe următoarele premise:

a.asigurarea recrutării și promovării funcționarilor publici pe baza meritelor și a criteriilor obiective, precum și a transparenței;

b.introducerea unor programe educative menite să garanteze că funcționarii publici înțeleg pe deplin îndatoririle ce le revin și rolul lor în protejarea interesului public;

c.existența unor proceduri foarte stricte de selecție a persoanelor numite în funcții care sunt deosebit de expuse la corupție;

d.introducerea noțiunii de transparență în finanțarea partidelor politice și publicarea obligatorie a informațiilor despre contribuțiile care depășesc o anumită sumă.

2.5observă că Comisia ar fi putut profita de ocazie pentru a lua în considerare în comunicare adoptarea unei măsuri în temeiul articolului 197 alineatul (2) din TFUE și a prezenta o propunere în acest sens. Procedând astfel, Uniunea Europeană ar fi putut crea o autoritate independentă de prevenire a corupției, conformându-se astfel articolului 6 din UNCAC.

3.ÎN CEEA CE PRIVEȘTE MĂSURILE REPRESIVE

COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN:

3.1observă că infracțiunile împotriva administrației publice provoacă un mare impact social, deoarece publicul așteaptă răspunsuri rapide la corupția care afectează interesele generale; întârzierile în reacțiile sistemului judiciar dăunează democrației. Astfel de infracțiuni riscă totodată să afecteze atât reputația persoanelor implicate în proceduri penale, cât și certitudinea în exercitarea funcțiilor publice, punând totodată în pericol concurența la nivel economic; în consecință, consideră că directiva ar putea sugera statelor membre să prevadă proceduri speciale rapide în administrarea justiției penale pentru acest tip de infracțiuni și forme specifice de asistență judiciară reciprocă, cum ar fi transferul de probe și executarea directă a hotărârilor judecătorești ale altor state membre privind recuperarea activelor;

3.2consideră că directiva ar putea propune, de asemenea, ca statele membre să creeze norme privind sechestrarea preventivă și înghețarea activelor, pentru a garanta pierderea avantajului rezultat din acte de corupție, inclusiv rambursări și despăgubiri pentru victime (de exemplu, persoane fizice sau întreprinderi care nu au putut avea acces la contracte de achiziții publice sau oferte);

3.3consideră că, dacă Uniunea Europeană dorește să combată influența privată extrem de inadecvată în procesul decizional public, trebuie să definească foarte strict (la articolul 10) traficul de influență și să aibă în vedere parametri clari pentru definirea infracțiunii corespunzătoare, pentru a o distinge de activitățile de lobby;

3.4sugerează ca, la articolul 11 privind abuzul de funcții, să fie incluse cazurile de abuz de funcții cu scopul de a cauza prejudicii și cazurile care încalcă obligația de abținere atunci când există un conflict de interese;

3.5consideră problematică mențiunea termenului de „deținere” de la articolul 13 (Îmbogățirea prin infracțiuni de corupție) și recomandă eliminarea sa;

3.6subliniază că referirea numai la persoanele juridice [articolul 2 alineatul (7)] exclude posibilitatea răspunderii juridice pentru entitățile care nu au personalitate juridică.

II.NOTE EXPLICATIVE / ELABORARE

4.ÎN GENERAL

4.1CESE consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare un temei juridic mai larg decât cel indicat pentru directivă 2 . În primul rând, CESE își exprimă surprinderea că Comisia a identificat doar articolele 82 și 83 din TFUE ca temei juridic pentru directiva propusă: deși acestea vizează măsuri represive și pe cele care se ocupă de cooperarea judiciară dintre autoritățile naționale între ele și agențiile Uniunii, cooperarea polițienească (abordată la articolul 24 din directivă) își are temeiul juridic la articolul 87 din TFUE.

4.1.1În plus, dispozițiile directivei propuse care se axează pe prevenirea corupției prevăd măsuri care afectează dreptul administrativ al statelor membre, nu dreptul lor penal: ca atare, CESE se întreabă de ce Comisia nu a identificat și articolul 84 din TFUE ca temei juridic util, potrivit căruia Parlamentul și Consiliul „[stabilesc] măsuri pentru a încuraja și sprijini acțiunea statelor membre în domeniul prevenirii criminalității”: este vorba de măsuri care pot avea și un domeniu de aplicare extrapenal, tocmai pentru că au ca scop prevenirea.

4.1.2Articolele 84 și 87 alineatul (2) din TFUE utilizează cuvântul „măsuri” ce urmează să fie adoptate de colegiuitori: aceasta înseamnă că directiva este un instrument adecvat și, ca atare, propunerea de directivă a Comisiei discutată aici poate fi utilizată.

4.1.3Directiva nu ar trebui să conțină nicio formă de armonizare a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre în materie de măsuri preventive, deoarece armonizarea este exclusă de articolul 84 din TFUE. În prezent, articolele 3-6 din directiva propusă nu prevăd nicio formă de armonizare a legislației statelor membre, ele limitându-se la confirmarea obligațiilor care le revin statelor membre și care sunt prevăzute în capitolul II din UNCAC.

4.2Așa cum afirmă Comisia: „Dezvăluirile și acuzațiile foarte grave care au ajuns în vizorul publicului la sfârșitul anului trecut au demonstrat că, indiferent de locul în care se produc și de numărul de persoane vizate, acestea au un impact asupra tuturor instituțiilor UE”. Având în vedere gravitatea situației de după Qatargate, CESE subliniază importanța unor soluții mai incisive și mai îndrăznețe, în măsură să dea un important semnal cetățenilor UE care votează pentru Parlamentul European.

4.2.1Acest plus de incisivitate ar fi putut conduce la opțiunea de a propune alte inițiative și, ca atare, ar fi implicat un număr mai mare de acte ale Uniunii pentru a răspunde nevoilor exprimate.

4.2.2În primul rând, CESE consideră că subiectele abordate în propunerea de directivă sunt aceleași cu cele din UNCAC. Atât UE (care a aderat la UNCAC în 2008) 3 , cât și toate statele membre sunt părți contractante la UNCAC. Prin urmare, obligațiile care decurg din UNCAC se aplică tuturor părților contractante în același mod și în aceeași măsură.

4.2.3În plus, nu trebuie să se uite că UE face obiectul mecanismului de evaluare inter pares al UNCAC, aflat deja în curs de desfășurare pentru primul ciclu, care va fi urmat de cel de-al doilea ciclu, dedicat prevenirii (și recuperării activelor).

4.2.4Ca atare, CESE se întreabă dacă Comisia nu ar fi trebuit să propună un cadru anticorupție adresat tuturor celor 28 de sisteme juridice implicate (cel al Uniunii și cele ale celor 27 de state membre) și dacă propunerea de directivă a UE ar fi trebuit să fie însoțită de un cadru de reglementare paralel care să abordeze ordinea juridică a Uniunii în mod obligatoriu, astfel încât, de exemplu, definițiile infracțiunilor de corupție pe care directiva le impune statelor să le includă în dreptul lor penal să fie aceleași pe care Parchetul European (EPPO) va trebui să le utilizeze atunci când își exercită competențele, dar și în ce privește măsurile preventive. Acest cadru paralel ar trebui, probabil, să fie inclus într-o decizie a Consiliului.

4.3Este surprinzătoare absența în comunicare a unui rol mai extins al Parchetului European (EPPO). CESE consideră că este necesar să existe un procuror european specializat în corupție.

4.3.1Aceasta ar fi fost o ocazie de a îndemna Consiliul European să utilizeze temeiul juridic oferit de articolul 86 alineatul (4) din TFUE pentru a extinde competențele Parchetului European 4 , incluzând actele de corupție, chiar dacă nu au implicații pentru integritatea intereselor financiare ale Uniunii.

4.3.2În schimb, funcția procurorului se referă exclusiv la articolul 24 din propunerea de directivă, pentru a reafirma obligația de cooperare între statele membre și agențiile Uniunii în sectoarele gestionate de directivă și obligația agențiilor europene de a furniza asistență tehnică și operațională în scopul unei mai bune coordonări a investigațiilor și urmăririlor penale.

4.3.3Propunerea de directivă nu este un instrument util, deoarece TFUE prevede o decizie a Consiliului European. Prin urmare, în comunicare ar trebui să se regăsească o încurajare susținută din partea Comisiei pentru ca statele membre să adopte această soluție.

4.4Deși CESE recunoaște că este dificil să se furnizeze o listă exhaustivă a persoanelor asimilate funcționarilor publici, definiția funcționarilor publici prevăzută la articolul 2 alineatul (3) literele (a) și (b) fiind formulată în prezent în termeni atât de largi și de abstracți încât nu este clar cine poate fi asimilat unui funcționar public. În plus, articolul 2 alineatul (3) litera (b) definește, de asemenea, un funcționar public ca orice altă persoană desemnată să exercite o funcție de serviciu public în statele membre sau în țări terțe, care lucrează pentru o organizație internațională sau o instanță internațională. O astfel de definiție nu creează oportunități de individualizare a restricțiilor pentru drepturile și libertățile unei persoane, ceea ce permite utilizarea prea largă și inegală a acestei definiții.

4.5Prin raportarea încălcărilor dreptului Uniunii care sunt dăunătoare interesului public, oamenii acționează ca „avertizori de integritate” și, prin urmare, joacă un rol esențial în expunerea și prevenirea încălcărilor regulilor și în protejarea bunăstării societății, inclusiv în combaterea corupției. Prin urmare, CESE consideră că protecția avertizorilor ar trebui îmbunătățită.

5.ÎN CEEA CE PRIVEȘTE MĂSURILE DE PREVENIRE:

5.1 CESE consideră că articolul 3 este foarte important, deoarece punerea sa în aplicare, încălcarea și interpretarea sa sunt de interes european și implică multele competențe ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuind la menținerea unității dreptului european. Cu toate acestea, CESE observă, de asemenea, că sarcina acestei directive este o „armonizare minimă” a legislației statelor membre. Dimpotrivă, normele stabilite la articolul 3 nu armonizează standarde; articolul nu face decât să reproducă sintetic obligațiile convenționale cuprinse în capitolul II din UNCAC. Articolul 3 este doar un „manifest politic”, care declară disponibilitatea Uniunii Europene de a colabora cu fiecare stat membru în punerea în aplicare a capitolului II al UNCAC, reafirmând obligațiile prevăzute de acesta.

5.1.1CESE consideră că, pentru a califica conținutul acestui articol drept un standard minim de armonizare, el ar trebui să conțină norme mai stricte și mai precise privind obligațiile statelor membre în materie de conflict de interese, introducând în mod expres obligația tuturor de a adopta norme care să limiteze accesul la funcții alese și administrative, să instituie un sistem de incompatibilități, să consolideze interdicțiile ulterioare mandatului pentru a limita fenomenul „ușilor turnante”, să adopte coduri de conduită și un cadru juridic pentru activitățile de lobby etc.

5.1.2În plus, CESE se întreabă dacă ar trebui instituit un cadru general paralel de reglementare, care să abordeze în mod obligatoriu ordinea juridică a Uniunii. CESE este conștient că, în comunicare, Comisia subliniază existența a numeroase instrumente cu care fiecare instituție, organ, organism și agenție a Uniunii s-a dotat în domeniul prevenirii corupției. Cu toate acestea, Qatargate a arătat că aceste instrumente nu au fost suficiente pentru a preveni apariția de practici corupte. CESE ia notă de Comunicarea privind propunerea de instituire a unui organism interinstituțional pentru standarde de etică 5 . Potrivit comunicării, sarcina organismului este de a elabora standarde minime comune în materie de etică referitoare la conduita membrilor instituțiilor și organelor consultative enumerate la articolul 13 din TUE și, în cazul în care solicită să participe, a membrilor Băncii Europene de Investiții. În plus, CESE consideră că, pentru a spori eficacitatea sistemului de combatere a corupției, în special în faza de prevenire, este mai adecvat și mai util să existe un set de norme generale, comune tuturor instituțiilor Uniunii și partajate cu statele membre.

5.2Reglementarea activităților de lobby îndeplinește două obiective: a) ajută la o mai bună diferențiere între activitatea licită și traficul ilicit de influență; b) contribuie la identificarea cazurilor de conflicte de interese. Aceste două obiective sunt fundamentale pentru a combate corupția.

5.2.1Din acest motiv, Comitetul propune clarificarea formulării articolului 3 alineatul (3): sintagma „norme eficace de reglementare a interacțiunii dintre sectorul privat și cel public” ar putea fi înlocuită cu una mai precisă, care să oblige statele membre să adopte un cadru legal pentru activitățile de lobby. Norme similare ar trebui să li se aplice, după caz, instituțiilor, organelor, organismelor și agențiilor UE.

5.3CESE consideră că ar fi foarte util să se creeze o rețea a UE împotriva corupției, pe baza experiențelor partajate începând din 2015, extinzând și aprofundând această activitate printr-un instrument capabil „să acționeze ca un catalizator pentru eforturile de prevenire a corupției în întreaga UE. Aceasta va avea sarcina de a elabora bune practici și orientări practice în diferite domenii de interes comun. De asemenea, ea va sprijini o colectare mai sistematică de date și dovezi care pot servi drept bază solidă pentru acțiunile anticorupție și pentru monitorizarea succesului acestor acțiuni. Rețeaua nu seva mulțumi doar să se bazeze pe experiența colaborării cu autoritățile de aplicare a legii și cu autoritățile publice, ci va și reuni toate părțile interesate relevante, inclusiv practicieni, experți și cercetători, precum și reprezentanți ai societății civile și ai organizațiilor internaționale” 6 .

5.3.1Cu toate acestea, CESE consideră că această soluție nu este satisfăcătoare, deoarece pare a fi incompatibilă cu articolul 6 din UNCAC. Această regulă impune statelor părți (inclusiv UE) să „asigure existența unui organism sau a unor organisme, după caz, care să prevină corupția (...). Fiecare stat parte acordă organismului sau organismelor (...) independența necesară, în conformitate cu principiile fundamentale ale sistemului său juridic, pentru a permite organismului sau organismelor respective să-și îndeplinească funcțiile în mod eficient și liber de orice influență nejustificată. Trebuie asigurate resursele materiale necesare și personalul specializat, precum și formarea de care acest personal poate avea nevoie pentru a-și îndeplini funcțiile” 7 . UE trebuie să se doteze cu propriul său aparat de prevenire, capabil să își garanteze propria independență.

5.3.2În al doilea rând, Comisia Europeană precizează că această rețea „va avea sarcina de a elabora bune practici și orientări practice în diferite domenii de interes comun. De asemenea, ea va sprijini o colectare mai sistematică de date și dovezi care pot servi drept bază solidă pentru acțiunile anticorupție și pentru monitorizarea succesului acestor acțiuni” 8 . Sarcinile acestei rețele nu par să îndeplinească cerințele stabilite de UNCAC pentru statele părți. Comunicarea Comisiei nu abordează problema principală, și anume aceea a unui cadru instituțional care să oblige statele părți „să elaboreze și să pună în aplicare sau să mențină politici anticorupție eficace și coordonate, care să promoveze participarea societății și să reflecte principiul statului de drept, al gestionării corespunzătoare a afacerilor publice și a proprietății publice, al integrității, al transparenței și al responsabilității” 9 .

5.3.3În al treilea rând, implicarea în această rețea de părți interesate care au și interese economice foarte puternice și absența unor persoane competente și independente, din afara instituțiilor europene, ar putea submina credibilitatea sa.

5.3.4În acest sens, CESE sugerează Comisiei să evalueze temeiul juridic stabilit la articolul 197 alineatul (2) din TFUE cu privire la necesitatea de a pune la dispoziția Uniunii o agenție responsabilă cu păstrarea eticii și a integrității (și anume, o agenție anticorupție), care să conceapă o formă de administrare integrată la nivelul național și al UE, după modelul a ce s-a făcut deja în alte domenii strategice de competență partajată între Uniune și statele membre (concurență, confidențialitate, comunicare electronică, combaterea spălării banilor).

5.3.5O astfel de instituție organică ar putea, de asemenea, să îndeplinească dispozițiile articolului 5 alineatul (4) din UNCAC. Aceasta ar fi componenta operațională tehnică a Uniunii în cadrul acțiunii externe. O astfel de autoritate europeană ar trebui să se angajeze într-un dialog cu autoritățile corespunzătoare pe care statele membre ale UE le-au instituit pentru a se conforma articolului 6 din UNCAC, astfel cum este recunoscut la articolul 4 din propunerea de directivă, și cu autoritățile străine la nivel internațional.

6.ÎN CEEA CE PRIVEȘTE MĂSURILE REPRESIVE:

6.1CESE consideră că alegerea de a interveni pentru același tip de infracțiuni împotriva comportamentelor comise atât în sectorul public, cât și în cel privat este excelentă: această abordare precizează că ambele părți la traficul ilicit dețin aceeași răspundere în cadrul acordului de corupție. Și soluția tratării cazurilor individuale de corupție este excelentă, dat fiind că identifică diverse cazuri în funcție de structura infracțiunii relevante din punct de vedere penal: această activitate de armonizare are o valoare semnificativă în integrarea sistemelor juridice ale statelor membre, deoarece asigură securitatea și justiția în întreaga UE pentru aceleași cauze penale, dintre care unele sunt nerecunoscute în anumite țări (de exemplu, traficul de influență este nerecunoscut în Germania).

6.1.1Cu toate acestea, în special în ce privește articolul 11 (Abuzul de funcții), CESE formulează unele observații critice. Norma prevăzută la articolul 11 reprezintă o extindere majoră a domeniului de acoperire al acestei infracțiuni. Cu toate acestea, experiența unor state membre (în special Italia) arată că abuzul de funcții în sfera privată nu este ușor de urmărit penal, din cauza dificultăților legate de probațiune.

6.1.2În plus, aceeași infracțiune, dacă este săvârșită în sfera publică, provoacă probleme grave de echilibru în ceea ce privește respectarea drepturilor inculpatului, care este implicat în proceduri penale, ceea ce îi poate afecta, pe lângă reputație, și exercitarea funcției: practica italiană ilustrează clar această problemă sensibilă.

6.1.3În consecință și la un nivel mai general, ar fi util ca directiva să sugereze statelor membre să creeze canale rapide de soluționare a hotărârii pentru infracțiuni împotriva administrației publice, astfel încât să se abordeze ambele aspecte critice exprimate.

6.2Directiva ar putea propune, de asemenea, ca statele membre să creeze norme privind sechestrarea preventivă și înghețarea activelor, pentru a garanta pierderea avantajului rezultat din acte de corupție, inclusiv rambursări și despăgubiri pentru victime (de exemplu, persoane fizice sau întreprinderi care nu au putut avea acces la contracte de achiziții publice sau oferte).

6.3Tehnica minimă de armonizare impusă de articolul 83 din TFUE impune ca tipurile de infracțiuni să fie clar identificate, astfel încât să permită fiecărui stat membru să transpună în mod adecvat standardul UE în propria legislație penală, realizând prin această transpunere tocmai armonizarea minimă dorită. Dacă, pe de altă parte, tipurile de infracțiuni stabilite de standardul UE nu sunt clar definite, nu poate fi efectuată nicio armonizare. Acest lucru este valabil în special în cazul articolului 10: dacă UE dorește să combată în procesul decizional public influența privată extrem de inadecvată, trebuie să definească foarte strict traficul de influență și să aibă în vedere parametri clari pentru infracțiunea corespunzătoare, pentru a o distinge de activitățile de lobby.

6.4Având în vedere varietatea definițiilor juridice ale abuzului de funcții utilizate în diferite state membre și necesitatea de a fi eficace, CESE consideră că ar fi foarte util să se includă la articolul 11 privind abuzul de funcții cazurile de abuz de funcții care cauzează prejudicii și cele care încalcă obligația de abținere în cazul unui conflict de interese.

6.5Cazul conceptului de „deținere”, menționat la articolul 13 (Îmbogățirea prin infracțiuni de corupție) ridică probleme din perspectiva respectării principiului ne bis in idem, astfel încât CESE recomandă eliminarea sa.

6.6Conceptul de „persoană juridică” utilizat la articolul 2 alineatul (7) exclude posibilitatea ca normele UE de combatere a corupției prevăzute în prezenta propunere de directivă să se aplice entităților care nu au personalitate juridică. Cu toate acestea, în practica internă și internațională există multe cazuri de corupție efectuate de entități fără statut juridic.

Bruxelles, 4 octombrie 2023

Cinzia DEL RIO

Președinta Secțiunii pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie

_____________

(1)     COM (2023) 311 final .

(2)    Asupra importanței temeiului juridic în domeniul combaterii corupției și a controverselor suscitate s-a exprimat M. Magri, în „La direttiva europea sul whistleblowing e la sua trasposizione nell’ordinamento italiano” ( Decretul legislativ nr. 24/2023, Instituții ale Federalismului, Journal of Legal and Political studies, 2022, număr special . 3, p. 555 și urm. care afirmă următoarele cu privire la avertizarea în interes public: „Fără a avea intenția de a fi exhaustiv și doar pentru a stimula procesul de reflecție, cred că am arătat că Directiva 1937/2019 este un act legislativ care nu este conform cu tratatele”, din cauza absenței temeiului juridic (p. 578).

(3)     Decizia 2008/801/UE , septembrie 25 2008.

(4)    Cf. avizul CESE privind instituirea Parchetului European, JO C 170, 5.6.2014, p. 85 .

(5)     COM/2023/311 final .

(6)     JOIN/2023/12 final .

(7)    UNCAC, Articolul 6 alineatele (1) și (2) .

(8)     JOIN/2023/12 final .

(9)    UNCAC, Articolul 5 alineatul (1) .