SOC/645
Munca decentă în economia platformelor
AVIZ
Comitetul Economic și Social European
Munca decentă în economia platformelor
(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției germane)
Raportor: Carlos Manuel TRINDADE
|
Solicitarea
Președinției germane a Consiliului
|
Scrisoarea din 18/02/2020
|
|
|
|
|
Temei juridic
|
articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
|
|
|
|
|
Secțiunea competentă
|
Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
|
|
Data adoptării în secțiune
|
09/07/2020
|
|
Data adoptării în sesiunea plenară
|
18/09/2020
|
|
Sesiunea plenară nr.
|
554
|
|
Rezultatul votului (voturi pentru/
voturi împotrivă/abțineri)
|
182/23/8
|
1.Concluzii și recomandări
1.1Comitetul Economic și Social European (CESE) afirmă că scopul acestui aviz, solicitat de Președinția germană, este acela de a trasa cadrul general necesar, într-o perspectivă globală, pentru ca munca în economia platformelor să devină o muncă decentă.
1.2CESE recomandă ca chestiunile legate de activitatea platformelor să fie abordate și soluționate în lumina obiectivelor de dezvoltare durabilă, a Agendei digitale și a Pilonului european al drepturilor sociale.
1.3CESE constată că economia platformelor are încă o pondere redusă, deși prezintă un potențial de creștere.
1.4CESE ia notă de faptul că platformele au, „în general, un impact pozitiv asupra economiei”, contribuind atât la crearea de locuri de muncă și la inovare, la flexibilitatea și autonomia lucrătorilor, cât și la asigurarea veniturilor lucrătorilor (adesea ca sursă secundară de venit) și la ocuparea forței de muncă în rândul persoanelor vulnerabile.
1.5CESE observă că există riscuri care nu trebuie subapreciate: (i) pentru lucrător, negarea unor drepturi fundamentale, inclusiv a dreptului de organizare și negociere colectivă; precaritate, venituri reduse, intensificarea muncii, fragmentarea exacerbată a muncii la scară globală; faptul că lucrătorii nu sunt afiliați la sistemul de protecție socială; (ii) pentru societate, riscul crescut al unei concurențe bazate pe subminarea standardelor sociale, ceea ce are consecințe dăunătoare atât pentru angajatori, care sunt supuși unei presiuni concurențiale nesustenabile, cât și pentru statele membre, care pierd astfel venituri fiscale și contribuții la asigurările sociale.
1.6CESE ia notă de controversa privind conceptele legate de platforme, în special conceptul de platformă ca „angajator” și nu ca „intermediar între cerere și ofertă” și conceptele de „angajat” și de „lucrător care desfășoară o activitate independentă”, deoarece are consecințe asupra drepturilor acestora.
1.7CESE solicită Comisiei și statelor membre să depună eforturi pentru a clarifica aceste concepte, având în vedere consecințele în ce privește aplicabilitatea dreptului muncii și a unui ansamblu de drepturi privind protecția muncii.
1.8CESE recomandă ca UE și statele membre să evolueze în direcția unei uniformizări a conceptelor, pentru ca munca din economia platformelor să devină o muncă decentă. În acest sens, Comisia și statele sale membre ar trebui să se bazeze pe următoarele orientări: (i) dependența economică și munca subordonată, dat fiind că un lucrător a cărui subzistență depinde în principal de remunerația primită pentru această muncă este un lucrător angajat, și nu un lucrător independent; (ii) trebuie analizat în mod corespunzător, din toate punctele de vedere, aplicarea principiului conform căruia se presupune că, până la proba contrarie, un lucrător pe platformă este un angajat; (iii) algoritmii utilizați de platforme trebuie să fie asimilați instrucțiunilor orale sau scrise care fac parte din munca convențională.
1.9CESE recomandă să se elaboreze orientări care să contribuie la clarificarea statutului muncii pe platforme, cu respectarea suveranității statelor membre în ce privește chestiunile sociale. CESE este de părere că, în economia platformelor, trebuie să se garanteze că toți lucrătorii au acces la un ansamblu de drepturi și la protecție, indiferent de statutul profesional sau de tipul de contract, garantându-se că avantajul concurențial al anumitor operatori nu poate fi obținut prin nerespectarea obligațiilor și a responsabilităților.
1.10CESE recomandă să se clarifice responsabilitățile părților implicate în domenii precum sănătatea și securitatea, protecția datelor, asigurările și răspunderea juridică, în vederea evaluării, adaptării și armonizării reglementărilor existente.
1.11CESE subliniază că dialogul social și negocierile colective ar trebui să joace un rol de prim ordin pentru a se asigura calitatea muncii în economia platformelor la toate nivelurile relevante, cu respectarea deplină a autonomiei partenerilor sociali.
1.12CESE sugerează să fie elaborate coduri de conduită cu participarea platformelor, a lucrătorilor și a consumatorilor, în care să fie incluse cele mai bune principii și orientări privind remunerarea, condițiile de muncă și calitatea serviciilor furnizate.
1.13CESE solicită Comisiei să ia în considerare recomandările formulate de Platforma europeană împotriva muncii nedeclarate, referitoare la impozitarea din cadrul economiei platformelor.
1.14CESE reiterează recomandarea sa anterioară, conform căreia Comisia Europeană, OCDE și OIM ar trebui „să colaboreze cu partenerii sociali de la toate nivelurile adecvate, precum și cu organizațiile societății civile, în general, pentru a elabora măsuri adecvate în ceea ce privește condițiile decente de muncă și protecția necesară”. În acest context, CESE speră că această activitate comună va duce la o posibilă Convenție a OIM privind platformele.
1.15CESE consideră că ar trebui să se garanteze că platformele oferă informații care permit tuturor părților interesate să beneficieze de transparență și previzibilitate. În acest scop, platformele ar trebui să fie înregistrate în fiecare stat membru și ar trebui instituită o bază de date la nivelul UE pentru a monitoriza dezvoltarea economiei platformelor.
1.16CESE sprijină eforturile depuse de Comisie pentru studierea economiei platformelor. Cu toate acestea, atât la nivelul țărilor membre, cât și la nivelul UE, lipsesc în continuare, într-o măsură semnificativă, datele coerente și sistematice. CESE solicită Comisiei și statelor membre să-și unească eforturile pentru a îmbunătăți aceste date statistice.
2.Contextul avizului
2.1Prezentul aviz încearcă să răspundă la întrebările adresate de Ministerul Muncii din Germania cu privire la activitatea platformelor, identificând principalele provocări și oportunități, lansând o reflecție cu privire la statutul lucrătorilor pe platforme, la instrumentele de politică pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă ale lucrătorilor și la cele mai bune practici în materie de reglementare.
2.2Evoluțiile în curs, care se află la originea platformelor digitale, se leagă de o serie de inovații recente: Internet, inovația cu rolul determinant; marile baze de date (volumele mari de date) care permit gestionarea maselor de date de mari dimensiuni, și dispozitivele mobile, care permit consumatorilor, lucrătorilor și prestatorilor de servicii să aibă acces la internet mobil în orice moment și oriunde s-ar afla.
2.3Chestiunile legate de activitatea platformelor ar trebui abordate și soluționate în lumina obiectivelor de dezvoltare durabilă, a Agendei digitale și a Pilonului european al drepturilor sociale.
2.4CESE face trimitere la poziția exprimată în diverse avize anterioare cu privire la transformarea digitală a economiei și la apariția unor noi forme de muncă.
2.5Complexitatea platformelor, lipsa unei terminologii standardizate și lipsa informațiilor statistice îngreunează estimarea dimensiunilor și a creșterii lor. Potrivit OCDE, din majoritatea studiilor existente reiese că ponderea activității platformelor în ansamblul forței de muncă este cuprinsă între 0,5 % și 3 %. În grupul analizat, format din 16 țări europene, numai 1,4 % din populația adultă cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani are ca activitate principală munca pe platforme (de la 0,6 % în Finlanda la 2,7 % în Țările de Jos). Aproximativ 11 % din populația adultă a furnizat deja servicii pe platforme.
2.6Există incertitudini cu privire la creșterea viitoare a activității platformelor, deoarece ea va depinde de progresele tehnologice, de noile modele de afaceri, de protecția datelor și de politica privind protecția consumatorilor. Unii autori estimează că, între 2013 și 2015, valoarea tranzacțiilor sau a veniturilor platformelor în Europa aproape s-a triplat. CESE consideră că platformele ar trebui să fie înregistrate, în special în ceea ce privește dimensiunea lor economică, socială și ocuparea forței de muncă, ceea ce va permite o mai bună înțelegere a acestei realități.
2.7Munca pe platforme se caracterizează prin faptul că implică o legătură între platformă, lucrător și utilizator. Intermedierea utilizează pe scară largă tehnologii și algoritmi adesea lipsiți de transparență și afectează condițiile de muncă, prin impactul său asupra diviziunii și organizării muncii, precum și asupra evaluării lucrătorilor. Această „cutie neagră a intermedierii” este o trăsătură distinctivă a muncii pe platforme.
2.8Potrivit Eurofound, munca pe platforme este o formă de ocupare a forței de muncă care utilizează o platformă online pentru a permite organizațiilor sau persoanelor fizice să aibă acces la alte organizații sau persoane pentru a rezolva probleme sau pentru a furniza servicii în schimbul unei plăți. Principalele caracteristici ale muncii pe platforme sunt:
-munca remunerată este organizată prin intermediul unei platforme online;
-sunt implicate trei părți: platforma online, clientul și lucrătorul;
-scopul este de a îndeplini sarcini specifice sau de a rezolva probleme specifice;
-munca este externalizată sau atribuită unor subcontractanți;
-lucrările sunt împărțite în sarcini;
-serviciile sunt furnizate la cerere (on demand).
2.9Un element esențial al activității platformei este statutul lucrătorului. În general, platforma își asumă rolul de intermediar între cerere și ofertă și, prin urmare, nu pe acela de angajator, întrucât nu există un raport de muncă de subordonare. Prin urmare, în această situație se consideră că persoana care lucrează pe platforme are statutul de lucrător independent, și nu de angajat, ceea ce face inaplicabilă atât legislația muncii (inclusiv sănătatea și siguranța), cât și legislația din domeniul protecției sociale și al impozitării. CESE, chiar dacă consideră că există lucrători independenți în adevăratul sens al cuvântului, consideră că UE și statele membre ar trebui să examineze în mod corespunzător, din toate punctele de vedere, aplicarea principiului conform căruia se presupune că, până la proba contrarie, un lucrător pe platformă este un angajat. În acest fel se asigură protecția intereselor lucrătorilor ale căror venituri principale provin de la platforme. Cu toate acestea, CESE consideră că ar trebui să li se permită lucrătorilor cu adevărat independenți să‑și păstreze în continuare acest statut, dacă doresc în mod explicit acest lucru.
2.10CESE observă că există o mare varietate de platforme, și că ele îmbracă forme eterogene. Criteriile de grupare a diferitelor tipuri de platforme sunt nivelul de calificare necesar pentru îndeplinirea sarcinilor (sarcini care necesită calificări superioare sau reduse), spațiul sau locul fizic în care este prestat serviciul (online sau offline) și cine este responsabil de luarea unei decizii cu privire la procedura de selecție (platforma, lucrătorul pe platformă sau clientul). Unele analize iau în considerare și alte criterii, cum ar fi diferențele în ceea ce privește diviziunea muncii și autonomia lucrătorilor.
2.11OIM consideră că platformele ridică probleme specifice în materie de reglementare și menționează mai multe motive de îngrijorare, printre care: salariile scăzute (multe situându‑se sub salariile minime); neafilierea la sistemul de securitate socială (care afectează 91 % dintre lucrătorii de pe platforma Amazon Mechanical Turk); respingerea prestațiilor (9 din 10 lucrători s‑au confruntat cu situația respingerii prestației lor); obligația de a plăti comisioane pentru a putea munci, ceea ce încalcă diverse Convenții ale OIM referitoare la protecția salariilor; neafilierea la sindicate și lipsa negocierii colective.
2.12Activitatea platformelor prezintă dimensiuni de gen și de vârstă. În general, bărbații predomină în servicii legate de dezvoltarea de software și furnizarea de servicii de transport, în timp ce femeile sunt mai numeroase în ce privește sarcinile legate de traducere și serviciile la fața locului; tinerii sunt relativ suprareprezentați în cadrul platformelor, în special în rândul persoanelor pentru care peste 50 % din venituri provin de pe platforme sau care lucrează peste 20 de ore pe săptămână; în unele situații, persoanele în vârstă au început și ele să lucreze pe platforme. CESE consideră că sunt necesare cercetări suplimentare cu privire la aceste dimensiuni pentru a înțelege mai bine realitatea și a defini politici publice adecvate.
3.Provocări, oportunități și riscuri în economiile platformelor
3.1Platformele au, „în general, un impact pozitiv asupra economiei”, contribuind atât la crearea de locuri de muncă și la inovare, la flexibilitatea și autonomia lucrătorului, cât și la asigurarea veniturilor lucrătorilor (adesea ca sursă secundară de venit), la reducerea barierelor la intrarea pe piața muncii și la ocuparea forței de muncă în rândul persoanelor vulnerabile. Comisia observă că „economia colaborativă generează noi oportunități de ocupare a forței de muncă, generând venituri dincolo de relațiile de muncă lineare clasice și permite persoanelor să lucreze în cadrul unor condiții de muncă flexibile. Aceasta le permite să desfășoare activități economice atunci când forme mai tradiționale de ocupare a forței de muncă nu sunt potrivite sau disponibile”. În pofida acestor noi oportunități, CESE consideră totuși că sunt încă necesare studii suplimentare privind impactul macroeconomic al economiei platformelor.
3.2În plus, lăsând deoparte persoanele cu un nivel ridicat de calificare, există riscuri pentru lucrători care nu trebuie minimizate, cum ar fi negarea unor drepturi fundamentale, inclusiv a dreptului de organizare și negociere colectivă; precaritate, venituri reduse, agravate de subcalificare, intensificarea muncii, fragmentarea exacerbată a muncii la scară globală; neafilierea lucrătorilor la sistemul de protecție socială.
3.3Un studiu realizat de EU-OSHA arată că munca pe platforme prezintă riscuri sporite atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere social, inclusiv nesiguranța locului de muncă, expunerea la diferite riscuri (accidente rutiere, substanțe chimice etc.), riscuri specifice activității online (hărțuire pe internet, tulburări posturale, oboseală oculară și stres provocat de diverși factori). CESE recomandă să se clarifice responsabilitățile părților implicate în domenii precum sănătatea și securitatea, protecția datelor, asigurările și răspunderea juridică, în vederea evaluării, adaptării și armonizării reglementărilor existente.
3.4Riscurile afectează și societatea, în general, așa cum CESE a remarcat deja: „potrivit Comisiei, acest lucru sporește riscul unei concurențe bazate pe subminarea standardelor sociale, ceea ce are consecințe dăunătoare atât pentru angajatori, care sunt supuși unei presiuni concurențiale nesustenabile, cât și pentru statele membre, care renunță la venituri fiscale și la contribuții la asigurările sociale”.
3.5Consumatorii sunt și ei expuși unor riscuri în ce privește calitatea serviciilor care le sunt furnizate, deoarece, în caz de accidente sau de probleme cu serviciul respectiv, devine dificilă identificarea responsabililor. În opinia CESE, o mai bună protecție juridică pentru lucrători aduce un plus de calitate pentru consumatori.
3.6CESE consideră că recenta reflecție cu privire la provocările cu care se confruntă lucrătorii pe platforme este importantă și inovatoare, mai ales prin faptul că dezvoltă un model de analiză care ia în considerare trei mari dimensiuni: munca, ocuparea forței de muncă și relațiile sociale. Pentru platforme, cele mai importante provocări sunt:
3.6.1În ce privește dimensiunea „muncă”: conducerea, controlul, evaluarea (prin algoritmi), autonomia în ce privește diviziunea muncii și mediul fizic, în special în cazul platformelor care folosesc munca cu un nivel scăzut de calificare, efectuată la fața locului sau stabilită de client (low‑skilled‑work, on location, or client determined).
3.6.2În ce privește dimensiunea „loc de muncă”: statutul, probabil cea mai importantă provocare – stabilirea angajatorului și a contractului, în special în cazul platformelor pentru munca cu nivel scăzut de calificare și de autonomie. Alte provocări, deși sunt comune tuturor formelor atipice de muncă, sunt protecția socială, condițiile de sănătate și securitate la locul de muncă, veniturile și timpul de lucru.
3.6.3În ce privește dimensiunea „relații sociale”: reprezentarea, deși acest aspect este comun și altor tipuri de muncă atipică. Flexibilitatea și fragmentarea fac foarte dificilă identificarea, organizarea și reprezentarea lucrătorilor care își desfășoară activitatea într-un mod neconvențional. În plus, lucrul pe platforme este, prin natura sa, solitar, dispersat din punct de vedere geografic, cu un grad ridicat de anonimat și cu o rată ridicată de rotație a lucrătorilor, care intră în concurență unii cu alții și sunt activi și pe alte platforme. De regulă, platformele nu-și asumă calitatea de angajator și nu sunt membre ale asociațiilor angajatorilor, lăsând propriii lucrători, sindicatele și factorii de decizie politică fără un partener de negociere.
3.6.4Comportamentul social ostil și tratamentul discriminatoriu reprezintă, de asemenea, provocări majore în cadrul platformelor de muncă slab calificată, deoarece lucrătorii provin în general din rândul tinerilor și al minorităților defavorizate. Utilizarea algoritmilor și situațiile în care clientul influențează repartizarea și executarea activităților potențează comportamentul ostil și discriminarea.
3.6.1De asemenea, problema protecției datelor, din perspectiva proprietății asupra datelor și a utilizării lor, este o provocare importantă și specifică pentru lucrătorii de pe platforme și pentru consumatori.
4.Statutul lucrătorului în economia platformelor
4.1CESE consideră că, pentru ca sistemul economiei platformelor să funcționeze în mod corect și echitabil, ar trebui depuse eforturi la nivelul UE și al statelor membre pentru a clarifica și, ulterior, a reglementa statutul lucrătorilor de pe platforme și pentru a se furniza informații care să garanteze transparență, previzibilitate și un tratament echitabil pentru toate părțile interesate.
4.2CESE, ținând seama de suveranitatea statelor membre în domeniul social, dar și de respectarea principiului unei armonizări în condiții de progres, recomandă elaborarea unor orientări privind definirea statutului profesional pe platforme, pentru a permite accesul lucrătorilor la drepturi și la protecție.
4.3O anchetă europeană arată că, atunci când lucrătorii sunt intervievați cu privire la raportul lor de muncă, 68,1 % răspund că sunt angajați, iar 7,6 % răspund că sunt lucrători care desfășoară activități independente. Astfel, majoritatea celor intervievați se consideră angajați, indiferent de cum sunt considerați de către platforme.
4.4Comisia abordează problema statutului, considerând că distincția între un lucrător care desfășoară o activitate independentă și un angajat poate fi stabilită pe baza a trei criterii: existența unei relații de subordonare, natura muncii și remunerația. Aceste criterii sunt stabilite în scopul aplicării conceptului de lucrător în UE, însă comunicarea adaugă că instanțele statelor membre, în cadrul competențelor lor naționale, tind să aplice același set de criterii.
4.5CESE a emis un aviz, menționând că „trebuie stabilit un cadru juridic adecvat pentru lucrători, ținând seama de competențele nivelului național, care să stabilească cu precizie statutele profesionale respective, un salariu decent și dreptul de a participa la negocierea colectivă, protecția împotriva comportamentelor arbitrare, dreptul de a se deconecta, pentru a menține programul de lucru digital în limitele rezonabilității etc.”.
4.6Jurisprudența europeană, în ceea ce privește definirea noțiunii de lucrător, pune accentul pe existența subordonării, pe caracterul economic și real al serviciului și pe existența unei remunerații.
4.7CESE subliniază importanța a două hotărâri ale CJUE. Una dintre ele instituie o excepție importantă de la aplicarea dreptului european al concurenței (C-67/96, Albany), afirmând că, atunci când principiul concurenței contravine politicii sociale, se recunoaște că contractul colectiv de muncă nu intră în domeniul de aplicare al dreptului concurenței. Pe de altă parte, într-o altă hotărâre, (C‑413/13, FNV Kunsten Informatie), CJUE a afirmat compatibilitatea dreptului european al concurenței cu negocierile colective, considerând că lucrătorii independenți vizați erau „persoane care desfășoară o activitate independentă fictivă”. Acest lucru are o relevanță deosebită pentru munca pe platforme, permițând ca lucrătorii independenți fictivi de pe platforme să fie tratați ca și cum ar fi angajați.
4.8De asemenea, în unele state membre, precum în cazul Italiei și al Franței, există deja jurisprudență care urmează această linie orientativă trasată de CJUE.
4.9Mulți lucrători pe platforme nu beneficiază de securitate socială și nu au condiții de sănătate și securitate adecvate la locul de muncă, deși aceste drepturi sunt considerate esențiale, fiind consacrate în legislația națională, în tratate, în legislația europeană și în standardele internaționale ale OIM. Criza actuală provocată de pandemie evidențiază importanța securității sociale în societățile democratice, întrucât aceste sisteme au sprijinit veniturile unei mari părți a populației, în timp ce persoanele care nu sunt incluse în astfel de sisteme au devenit și mai vulnerabile din punctul de vedere al protecției sociale și al sănătății.
5.Instrumente de politică pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă pe platformele digitale
5.1CESE ia notă de recenta reflecție asupra diversității instrumentelor naționale de abordare a provocărilor pe care le reprezintă platformele. Un prim grup de instrumente are o natură mai administrativă și constrângătoare (legislație, tribunale și inspecția muncii); un alt grup de instrumente are o natură mai puțin constrângătoare (negociere colectivă, acțiuni ale platformelor și acțiuni ale angajaților).
5.1.1În ce privește legislația, se menționează că se întâlnește rareori și că este mai puțin menită să îmbunătățească condițiile de muncă și protecția socială cât să abordeze problemele de concurență, chiar dacă în multe țări, protecția socială a fost extinsă pentru a-i include pe lucrătorii independenți; în ceea ce privește instanțele, există incertitudini cu privire la modul de soluționare a conflictelor legate de statut; în activitatea de inspecție, chiar dacă țările au încercat s‑o consolideze, se constată dificultăți de notificare în cazul multor platforme (online). CESE consideră că legislația privind platformele ar trebui să se concentreze asupra celor mai relevante probleme în materie de reglementare economică, socială și a muncii.
5.1.2Negocierea colectivă este foarte limitată (însăși legislația privind concurența complică negocierea colectivă între „lucrătorii independenți” și platforme), în anumite țări existând negociere colectivă (în sectorul transporturilor și al distribuției); în ceea ce privește acțiunea platformelor, ea se centrează pe gestionarea criticilor la adresa practicilor sale, afilierea la asociații ale patronatului, autoreglementare și aderarea la coduri de conduită, adaptarea operațiunilor, încetarea activităților; acțiunile lucrătorilor sunt de diverse tipuri, inclusiv proteste și greve; ele au apărut nu numai pe așa-numitele „on-location skilled platforms”, ci și pe alt tip de platforme, așa cum a fost cazul unui proiect lansat de confederația sindicală IG Metall în 2016 și care, împreună cu sindicatele suedeze și austriece, a dat naștere Declarației de la Frankfurt (Fair Crowd Work, 2016).
5.1.3CESE consideră că este important ca în economia platformelor să se promoveze coduri de conduită elaborate cu participarea platformelor, lucrătorilor și consumatorilor.
5.2CESE observă că, în această pluralitate de mijloace utilizate pentru consacrarea și promovarea unor condiții de muncă decente pe platforme, nu s-a ajuns încă la o soluție adecvată. Majoritatea inițiativelor au fost observate la nivel național, schimbările rezultând atât din adoptarea unei legislații specifice, cât și din modificarea legislației muncii, în unele cazuri introducându‑se conceptul unei categorii intermediare între munca subordonată (ca angajat) și activitatea independentă (ca lucrător care desfășoară o activitate independentă). CESE consideră că această soluție nu este satisfăcătoare.
5.3Frecvența cu care se recurge la inspecția muncii și la instanțele judecătorești variază de la un stat membru la altul. Recurgerea la instanțe a dus la decizii de natură neuniformă, în unele cazuri hotărându-se că raportul de muncă are un caracter subordonat, iar în alte cazuri, că lucrătorii pe platforme sunt lucrători care desfășoară o activitate independentă.
5.4UE și statele sale membre ar trebui să se ghideze după conceptul de dependență economică și cel al subordonării. Un lucrător pe o platformă a cărui subzistență depinde în principal de remunerația sa pentru o astfel de muncă și care își desfășoară activitatea într-o relație de subordonare este un lucrător angajat, și nu un lucrător independent. În mod similar, algoritmii utilizați de platforme trebuie să fie asimilați instrucțiunilor orale sau scrise care fac parte din munca convențională. CESE a emis deja un aviz favorabil cu privire la aceste concepte.
5.5Inspecțiile la locul de muncă ar trebui să acorde o atenție deosebită lucrătorilor din cadrul platformelor, pentru a evita ca aceștia să rămână în continuare lipsiți de protecție și menținerea pe platformele online a unor practici de concurență neloială față de alte întreprinderi.
5.6CESE solicită ca lucrătorii să beneficieze de securitate socială și de condiții adecvate de sănătate și securitate la locul de muncă. Instituțiile europene susțin că toți lucrătorii trebuie să aibă acces la securitatea socială, indiferent de natura contractului. În diverse țări se instituie regimuri specifice pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă, pentru a se ține seama de condițiile specifice de muncă.
5.7Raportul Comisiei globale privind viitorul muncii a propus dezvoltarea unui sistem de guvernanță internațională pentru platforme. În acest context, CESE a recomandat deja „Comisiei Europene, OCDE și OIM să colaboreze cu partenerii sociali de la toate nivelurile corespunzătoare și cu organizațiile societății civile mai largi, în scopul de a elabora dispoziții adecvate privind asigurarea unor condiții de muncă decente și a protecției necesare”.
5.8În ceea ce privește impozitarea, CESE consideră că toți actorii din economia digitală ar trebui să plătească impozite. În acest sens, CESE subscrie la recomandările formulate de Platforma europeană împotriva muncii nedeclarate privind introducerea de către UE a unui instrument juridic cu caracter obligatoriu care: să oblige platformele să raporteze toate tranzacțiile către autoritățile fiscale din țările în care își desfășoară activitatea; să furnizeze informațiile necesare autorităților fiscale relevante pentru a se garanta conformitatea cu legislația din domeniu; să‑i informeze pe lucrători cu privire la beneficiile și obligațiile lor fiscale și să-i protejeze de clasificarea lor abuzivă ca lucrători independenți.
6.Cele mai bune practici pentru reglementarea activității platformelor
6.1În opinia CESE, așa cum reiese din studiile internaționale, Comisia și statele membre trebuie să asigure politici adecvate de reglementare a pieței muncii, de dialog social și de negociere colectivă și în materie de calificare.
6.1.1În ceea ce privește reglementarea pieței forței de muncă, trebuie să se garanteze că toți lucrătorii, în funcție de sistemele și practicile naționale, au acces la un ansamblu de drepturi și la protecție, indiferent de statutul lor profesional sau de tipul de contract, garantându-se că avantajul concurențial al anumitor operatori nu poate fi obținut prin nerespectarea obligațiilor și a responsabilităților.
6.1.1.1Zona gri dintre activitățile independente și munca în calitate de angajat ar trebui să fie redusă la minimum, standardizând și clarificând, în măsura posibilului, aceste definiții, reducând incertitudinea pentru lucrători și angajatori;
6.1.1.2Activitatea independentă fictivă ar trebui să fie abordată prin consolidarea capacității de inspecție, prin reducerea stimulentelor ca întreprinderile să clasifice raportul de muncă „în mod fictiv” ca fiind o activitate independentă și prin sancțiuni substanțiale pentru această clasificare incorectă;
6.1.1.3La nivel internațional, ar trebui să se inițieze un proces de lucru comun al Comisiei, OCDE și OIM, care ar putea duce eventual la o posibilă convenție a OIM privind platformele.
6.1.2Dezechilibrul de putere dintre platforme și lucrători ar trebui abordat prin dialog social și negocieri colective. Ar trebui abordate practicile abuzive de pe piață, iar transparența remunerației, a informațiilor, a drepturilor, a sarcinilor și a responsabilităților ar trebui consolidată.
6.1.2.1Ar trebui să se promoveze dialogul social la nivelul UE și al statelor membre, iar în acestea din urmă, această promovare ar trebui să se facă prin intermediul negocierilor colective, pentru a contribui, după caz, alături de legislație, la îmbunătățirea condițiilor de muncă.
6.1.2.2Rolul organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor este esențial pentru a operaționaliza reprezentarea intereselor în cadrul modelului social european.
6.1.3Ar trebui să fie elaborate coduri de conduită cu participarea platformelor, a lucrătorilor și a consumatorilor, în care să fie incluse cele mai bune principii și orientări privind remunerarea, condițiile de muncă și calitatea serviciilor furnizate.
6.1.4Statele membre ar trebui să asigure oportunități de formare și de carieră pentru lucrători, dat fiind că aceștia provin, de regulă, din grupuri defavorizate, migranți și alte categorii, confruntându‑se cu probleme fundamentale în materie de formare.
Bruxelles, 18 septembrie 2020
Luca JAHIER
Președintele Comitetului Economic și Social European
*
*
*
NB: Urmează anexele.
ANEXA 1 – PLATFORME DIGITALE: PRACTICI
Acest scurt inventar este menit să contribuie la identificarea „bunelor practici” pe platformele online, principala sursă utilizată fiind publicația Institutului European al Sindicatelor (ETUI): Isabelle DAUGAREILH și alții, The platform economy and social law: Key issues in comparative perspective [Economia platformelor și dreptul social: probleme fundamentale într-o perspectivă comparativă], ETUI, 2019.
PD = platformă digitală
|
|
ȚARA
|
PRACTICA
|
|
1
|
Germania
|
În 2017, IG Metall, German Crowdsourcing Association și 8 platforme digitale au înființat un Ombudsman (Ombuds office) pentru punerea în aplicare a Codului de conduită privind munca externalizată spre public (crowdsourcing).
|
|
2
|
Austria
|
A fost semnată (în 2019) o convenție colectivă care acoperă o companie de catering și angajații (curierii), aplicabilă începând cu ianuarie 2020. Statutul profesional nu e clar.
|
|
3
|
Belgia
|
Există o comisie (Commission administrative de règlement de la relation de travail) care ia decizii cu privire la modul de clasificare a unui raport de muncă.
|
|
4
|
Danemarca
|
Convenție colectivă încheiată în iulie 2018 între Hilfr (o platformă digitală pentru servicii de curățenie) și un sindicat. Lucrătorii își încep activitatea ca lucrători independenți, dar primesc un contract de muncă după 100 de ore de lucru.
|
|
5
|
Spania
|
Angajați ai platformei digitale Deliveroo au instituit (în 2017) o platformă online, Ridersxderechos, pentru apărarea intereselor lor. În 2017, UGT lansează portalul Turespuestasindical.
|
|
6
|
Spania
|
În 2018 s-a semnat Acordul interprofesional din Catalonia pentru perioada 2018‑2020, între confederațiile patronale (Fomento del Trabajo, Pimec și Fepime) și sindicate (CC OO și UGT). Acordul conține o secțiune privind munca pe platforme.
|
|
7
|
Franța
|
Lucrătorii pe platformele de distribuție a alimentelor au instituit organizații sindicale (de exemplu Bordeaux).
|
|
8
|
Italia
|
În 2019 a fost adoptată o lege specifică privind munca pe platformele digitale în regiunea Lazio. Legea definește lucrătorii din domeniul digital și stabilește drepturile aplicabile.
|
|
9
|
Italia
|
Convenția colectivă națională privind sectorul logistic, în 2018: introduce categoria de curier, pe care o consideră muncă subordonată. Aceeași observație, în ceea ce privește contractul colectiv de muncă încheiat cu Laconsegna (platforma digitală de catering). Aceste contracte sunt semnate de către sindicate.
|
|
10
|
Italia
|
Carta drepturilor fundamentale a lucrătorilor din domeniul digital (Carta de la Bologna), semnată în 2018 între Primăria orașului Bologna și 2 platforme (Sgnam și MyMenu); nu reglementează statutul profesional al lucrătorului.
|
|
11
|
Portugalia
|
Codul muncii stabilește criterii privind prezumția de existență a unui contract de muncă. Legislația privind platformele digitale de transport (așa-numita lege „Uber”) face trimitere în mod explicit la Codul muncii în ceea ce privește legătura juridică stabilită între conducătorul auto și platformă.
|
|
12
|
Elveția
|
Convenție colectivă care acoperă curierii pe bicicletă, semnată în februarie 2019 între un sindicat și o asociație patronală.
|
|
13
|
Parteneri sociali europeni
|
Acordul-cadru autonom al partenerilor sociali europeni cu privire la digitalizare – iunie 2020.
|
ANEXA 2 la AVIZ
Amendamentele următoare, care au întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, au fost respinse în cursul dezbaterilor:
Punctul 2.9
Se modifică după cum urmează:
2.9
Un element esențial al activității platformei este statutul lucrătorului. În general, platforma își asumă rolul de intermediar între cerere și ofertă și, prin urmare, nu pe acela de angajator, întrucât nu există un raport de muncă de subordonare. Prin urmare, în această situație se consideră că persoana care lucrează pe platforme are statutul de lucrător independent, și nu de angajat, ceea ce face inaplicabilă atât legislația muncii (inclusiv sănătatea și siguranța), cât și legislația din domeniul protecției sociale și al impozitării. CESE, chiar dacă consideră că există lucrători independenți în adevăratul sens al cuvântului, consideră că UE și statele membre ar trebui să examineze în mod corespunzător, din toate punctele de vedere, aplicarea principiului conform căruia se presupune că, până la proba contrarie, un lucrător pe platformă este un angajat, din perspectiva diferențelor fundamentale care diferențiază angajații de lucrătorii independenți (natura muncii, existența unei legături de subordonare și remunerația). În acest fel se asigură protecția intereselor lucrătorilor ale căror venituri principale provin de la platforme. Cu toate acestea, CESE consideră că ar trebui să li se permită lucrătorilor cu adevărat independenți să-și păstreze în continuare acest statut, dacă doresc în mod explicit acest lucru.
Expunere de motive
Potrivit Comisiei Europene, statutul lucrătorilor este o chestiune controversată și una dintre cele mai relevante din perspectiva politicii atunci când principalul bun tranzacționat prin intermediul platformei este forța de muncă. Comisia abordează problema statutului, considerând că distincția dintre un angajat și un lucrător care desfășoară o activitate independentă poate fi stabilită pe baza a trei criterii: existența unei relații de subordonare, natura muncii și remunerația. Aceste criterii sunt stabilite în scopul aplicării conceptului de lucrător în UE, însă comunicarea Comisiei „O agendă europeană pentru economia colaborativă” adaugă că instanțele statelor membre, în cadrul competențelor lor naționale, tind să aplice același set de criterii. Având aceste criterii, nu este nevoie de reglementări suplimentare privind statutul lucrătorilor la nivel european. La nivel național au fost luate diferite inițiative, în unele cazuri prin introducerea conceptului de categorie intermediară între munca subordonată și activitatea independentă.
În ceea ce privește statutul de lucrător, este important să se ia act și de faptul că recentul acord‑cadru autonom privind digitalizarea dintre partenerii sociali europeni prevede că acesta acoperă toți lucrătorii și angajatorii din sectoarele public și privat, inclusiv activitățile care utilizează platforme online în care există un raport de muncă, astfel cum este definit la nivel național.
Rezultatul votului:
Voturi pentru
65
Voturi împotrivă
99
Abțineri
13
Punctul 5.4
Se modifică după cum urmează:
5.4
Atunci când aplică criteriile generale pentru statutul de lucrător (subordonare, natura activității și remunerație), UE și statele sale membre ar trebui să se ghideze după conceptul de dependență economică și cel al subordonării ca unele dintre elementele-cheie pentru a asigura condiții de muncă echitabile pentru lucrătorii de pe platforme. Un lucrător pe o platformă a cărui căror subzistență depinde în principal de remunerația lor pentru o astfel de muncă și care își desfășoară activitatea într-o relație de subordonare este un lucrător angajat, și nu un lucrător independent. În mod similar, algoritmii utilizați de platforme trebuie să fie asimilați instrucțiunilorar trebui să fie considerați ca având caracter obligatoriu în același mod ca și instrucțiunile orale sau scrise care fac parte din munca convențională. CESE a emis deja un aviz favorabil cu privire la aceste concepte.
Expunere de motive
În ceea ce privește statutul de lucrător, este important să se ia act și de faptul că recentul acord‑cadru autonom privind digitalizarea dintre partenerii sociali europeni prevede că acesta acoperă toți lucrătorii și angajatorii din sectoarele public și privat, inclusiv activitățile care utilizează platforme online în care există un raport de muncă, astfel cum este definit la nivel național.
Rezultatul votului:
Voturi pentru
64
Voturi împotrivă
98
Abțineri
14
Punctul 5.8
Se modifică după cum urmează:
5.8
CESE solicită ca sistemele fiscale naționale să ia în considerare fenomenul economiei colaborative și pe cel al platformelor digitale, respectând în acest sector principiile care caracterizează un sistem de impozitare echitabil (și anume coerența, previzibilitatea și neutralitatea) și garantând totodată interesul public pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale de către toate părțile interesate. În ceea ce privește impozitarea, CESE consideră că toți actorii din economia digitală ar trebui să plătească impozite. În acest sens, CESE subscrie la recomandările formulate de Platforma europeană împotriva muncii nedeclarate privind introducerea de către UE a unui instrument juridic cu caracter obligatoriu care: să oblige platformele să raporteze toate tranzacțiile către autoritățile fiscale din țările în care își desfășoară activitatea; să furnizeze informațiile necesare autorităților fiscale relevante pentru a se garanta conformitatea cu legislația din domeniu; să-i informeze pe lucrători cu privire la beneficiile și obligațiile lor fiscale și să-i protejeze de clasificarea lor abuzivă ca lucrători independenți.
Expunere de motive
CESE a adoptat de curând un aviz privind impozitarea economiei colaborative (Avizul ECO/500, pe tema „Impozitarea economiei colaborative – cerințe de raportare”) și ar fi mai adecvat să se facă referire la acest text aprobat.
Rezultatul votului:
Voturi pentru
64
Voturi împotrivă
97
Abțineri
14
Punctul 1.8
Se modifică după cum urmează:
1.8
CESE recomandă ca UE și statele membre să evolueze în direcția unei uniformizări a conceptelor, pentru ca munca din economia platformelor să devină o muncă decentă. În acest sens, și pentru a asigura condiții de muncă echitabile, în special pentru lucrătorii a căror subzistență depinde în principal de remunerația pe care o obțin în urma acestei munci, Comisia și statele sale membre ar trebui să se bazeze, atunci când aplică criteriile generale privind statutul de lucrător (subordonarea, natura muncii și remunerația), pe următoarele orientări: (i) dependența economică și munca subordonată, dat fiind că un lucrător a cărui subzistență depinde în principal de remunerația primită pentru această muncă este un lucrător angajat, și nu un lucrător independent; (ii) ar trebuie analizat în mod corespunzător, din toate punctele de vedere, aplicarea principiului conform căruia se presupune că, până la proba contrarie, un lucrător pe platformă este un angajat, având în vedere diferențele fundamentale care diferențiază angajații de lucrătorii care desfășoară o activitate independentă (natura muncii, existența unei subordonări și remunerația); (iii) algoritmii utilizați de platforme ar trebuie să fie considerați ca având caracter obligatoriu în același mod ca și instrucțiunilesă fie asimilați instrucțiunilor orale sau scrise care fac parte din munca convențională.
Expunere de motive
Potrivit Comisiei Europene, statutul lucrătorilor este o chestiune controversată și una dintre cele mai relevante din perspectiva politicii atunci când principalul bun tranzacționat prin intermediul platformei este forța de muncă. Comisia abordează problema statutului, considerând că distincția dintre un angajat și un lucrător care desfășoară o activitate independentă poate fi stabilită pe baza a trei criterii: existența unei relații de subordonare, natura muncii și remunerația. Aceste criterii sunt stabilite în scopul aplicării conceptului de lucrător în UE, însă comunicarea Comisiei „O agendă europeană pentru economia colaborativă” adaugă că instanțele statelor membre, în cadrul competențelor lor naționale, tind să aplice același set de criterii. Având aceste criterii, nu este nevoie de reglementări suplimentare privind statutul lucrătorilor la nivel european. La nivel național au fost luate diferite inițiative, în unele cazuri prin introducerea conceptului de categorie intermediară între munca subordonată și activitatea independentă.
În ceea ce privește statutul de lucrător, este important să se ia act și de faptul că recentul acord‑cadru autonom privind digitalizarea dintre partenerii sociali europeni prevede că acesta acoperă toți lucrătorii și angajatorii din sectoarele public și privat, inclusiv activitățile care utilizează platforme online în care există un raport de muncă, astfel cum este definit la nivel național.
Rezultatul votului:
Voturi pentru
63
Voturi împotrivă
99
Abțineri
15
Punctul 1.13
Se modifică după cum urmează:
1.13
CESE solicită ca sistemele fiscale naționale să ia în considerare fenomenul economiei colaborative și pe cel al platformelor digitale, respectând în acest sector principiile care caracterizează un sistem de impozitare echitabil (și anume coerența, previzibilitatea și neutralitatea) și garantând totodată interesul public pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale de către toate părțile interesate. CESE solicită Comisiei să ia în considerare recomandările formulate de Platforma europeană împotriva muncii nedeclarate, referitoare la impozitarea din cadrul economiei platformelor.
Expunere de motive
CESE a adoptat de curând un aviz privind impozitarea economiei colaborative (Avizul ECO/500, pe tema „Impozitarea economiei colaborative – cerințe de raportare”) și ar fi mai adecvat să se facă referire la acest text aprobat.
Rezultatul votului:
Voturi pentru
62
Voturi împotrivă
99
Abțineri
15
___________
