(1)

La 29 noiembrie 2012, Consiliul a adoptat o decizie de autorizare a Comisiei să inițieze negocieri cu Japonia cu privire la un acord de liber schimb.

(2)

Negocierile pentru un Acord între Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic (denumit în continuare „acordul”) au fost încheiate cu succes și acordul a fost semnat la 17 iulie 2018.

(3)

(4)

Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) prevede că produsele preambalate pot fi introduse pe piața Uniunii numai dacă sunt preambalate în cantitățile nominale enumerate în secțiunea 1 din anexa la directiva menționată. Pentru băuturile spirtoase, secțiunea 1 din anexa la Directiva 2007/45/CE se referă la nouă cantități nominale aflate în intervalul 100-2 000 ml. Aceste cantități nominale nu includ cantitățile de 720 ml și 1 800 ml, cantitățile nominale în care shochu distilat o singură dată, produs în alambic, este îmbuteliat și comercializat în Japonia.

(5)

(6)

Derogarea de la Directiva 2007/45/CE trebuie să fie introdusă printr-o modificare a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4), pentru a se asigura faptul că shochu distilat o singură dată, produs în alambic și îmbuteliat în Japonia, poate fi introdus pe piață simultan în toate statele membre după intrarea în vigoare a acordului.

(7)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 110/2008 ar trebui modificat în consecință.

(8)

Pentru a se asigura punerea în aplicare a acordului în ceea ce privește introducerea pe piața Uniunii a shochu distilat o singură dată, produs în alambic și îmbuteliat în Japonia, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a acordului,

(1)

La cererea statelor membre, Uniunea poate sprijini eforturile acestora pentru îmbunătățirea capacității lor administrative de punere în aplicare a dreptului Uniunii.

(2)

Programul de sprijin pentru reforme structurale (denumit în continuare „programul”) a fost instituit cu scopul de a consolida capacitatea statelor membre de a elabora și de a pune în aplicare reforme administrative și structurale de interes pentru Uniune, menite să promoveze creșterea, inclusiv prin acordarea de asistență pentru utilizarea eficientă și eficace a fondurilor Uniunii. Sprijinul în cadrul programului este acordat de către Comisie, la cererea unui stat membru, și poate acoperi o gamă largă de domenii de politică. Dezvoltarea unor economii și a unei societăți reziliente, întemeiate pe structuri economice, sociale și teritoriale solide, care să le permită statelor membre să absoarbă șocurile în mod eficient și să se redreseze rapid în urma acestora contribuie la coeziunea economică și socială și totodată valorifică potențialul de creștere. Statele membre ar trebui să încurajeze, în conformitate cu cadrul lor juridic, o contribuție și implicare corespunzătoare a administrației publice naționale și regionale și a părților interesate. Punerea în aplicare a unor reforme instituționale, administrative și structurale menite să promoveze creșterea și care sunt importante pentru statele membre, și implementarea efectivă a reformelor structurale de interes pentru Uniune sunt instrumente importante pentru realizarea unei astfel de evoluții.

(3)

Comunicarea eficientă a acțiunilor și activităților programului și a rezultatelor acestora la nivelul Uniunii, la nivel național și regional, după caz, este esențială pentru creșterea gradului de sensibilizare cu privire la realizările programului, pentru asigurarea vizibilității și pentru furnizarea de informații cu privire la efectele sale pe teren.

(4)

Având în vedere faptul că cererile de sprijin ar putea depăși resursele programului, cererile ar trebui să fie ierarhizate, unde este posibil, de către statul membru în cauză în cursul procedurii de solicitare a sprijinului. În acest context, ar trebui să se acorde atenție cererilor de sprijin care au legături cu semestrul european și cu domenii de politică legate de coeziune, inovare, ocuparea forței de muncă și o creștere inteligentă și durabilă. Programul ar trebui să vină în completarea altor instrumente, pentru a evita duplicările.

(5)

Având în vedere că programul nu oferă finanțare statelor membre, ci doar sprijin tehnic, acesta nu vizează înlocuirea sau substituirea finanțării de la bugetele naționale.

(6)

Statele membre au recurs din ce în ce mai mult la sprijinul acordat în cadrul programului, depășind cu mult așteptările inițiale. Conform estimărilor, cererile de sprijin primite de către Comisie pe parcursul ciclului 2017 au depășit semnificativ alocarea anuală disponibilă. Pe parcursul ciclului 2018, valoarea estimată a cererilor primite a fost de cinci ori mai mare decât resursele financiare disponibile pentru anul respectiv. Aproape toate statele membre au solicitat sprijin în cadrul programului, iar cererile au fost distribuite uniform între toate domeniile de politică acoperite de program.

(7)

Întărirea coeziunii economice și sociale prin intermediul reformelor structurale, care sunt avantajoase pentru Uniune și în conformitate cu principiile și valorile Uniunii, este esențială pentru consolidarea rezilienței economice și pentru o participare reușită și asigurarea unei convergențe reale sporite în cadrul uniunii economice și monetare, asigurând stabilitatea și prosperitatea Uniunii pe termen lung. Acest aspect este la fel de important pentru statele membre a căror monedă nu este euro, în vederea pregătirii lor pentru aderarea la zona euro, ca și pentru statele din zona euro.

(8)

Prin urmare, este oportun ca în obiectivul general al programului, în contextul contribuției sale ca răspuns la provocările de ordin economic și social, să se sublinieze că îmbunătățirea coeziunii economice și sociale, a competitivității, a productivității, a creșterii economice durabile și a creării de locuri de muncă, a investițiilor și a incluziunii sociale ar putea, de asemenea, să contribuie la pregătirea în vederea participării viitoare la zona euro a statelor membre a căror monedă nu este euro.

(9)

În vederea urmăririi obiectivelor generale și a celor specifice, precum și în cadrul acțiunilor eligibile pentru a fi finanțate prin program, ar trebui remarcat faptul că acțiunile și activitățile programului ar putea de asemenea sprijini reforme menite să acorde asistență statelor membre în pregătirea lor pentru aderarea la zona euro, respectându-se, în același timp, principiul egalității de tratament între toate statele membre.

(10)

Pentru a răspunde cererii crescânde de sprijin din partea statelor membre, precum și prin prisma necesității de a sprijini punerea în aplicare a reformelor structurale de interes pentru Uniune, inclusiv în statele membre a căror monedă nu este euro, în pregătirea lor pentru aderarea la zona euro, resursele financiare alocate programului ar trebui să fie majorate la un nivel suficient care să îi permită Uniunii să ofere sprijin pentru a răspunde nevoilor statelor membre solicitante și care să fie utilizat conform principiului bunei gestiuni financiare. Această creștere nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra celorlalte priorități ale politicii de coeziune. În plus, statele membre nu ar trebui să fie obligate să își transfere resursele naționale și regionale alocate din fondurile structurale și de investiții europene.

(11)

Pentru a oferi sprijin de bună calitate în mod cât mai prompt, Comisia ar trebui să fie în măsură să utilizeze o parte din pachetul financiar și pentru a acoperi costul aferent activităților de sprijin ale programului, cum ar fi cheltuielile legate de controlul calității și de monitorizare, precum și evaluarea proiectelor pe teren. Aceste activități sunt importante pentru a asigura eficiența punerii în aplicare a proiectului.

(12)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2017/825 al Parlamentului European și al Consiliului (4) ar trebui modificat în consecință,

(13)

Pentru a permite aplicarea promptă a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Promovarea dezvoltării armonioase, durabile și favorabile incluziunii a pieței interne ca un spațiu în care mărfurile, persoanele, serviciile și capitalul pot circula liber și în condiții de siguranță este una dintre prioritățile Uniunii.

(2)

Reintroducerea produselor ilicite în economie și deturnarea de bani pentru finanțarea activităților ilicite creează denaturări și dezavantaje concurențiale neloiale pentru cetățenii și societățile care respectă legea și reprezintă, prin urmare, o amenințare pentru funcționarea pieței interne. În plus, aceste practici favorizează activitățile infracționale și teroriste care pun în pericol securitatea cetățenilor Uniunii. În consecință, Uniunea a luat măsuri pentru a se proteja.

(3)

Unul dintre pilonii principali ai măsurilor luate de Uniune a fost Directiva 91/308/CEE a Consiliului (3), care a stabilit o serie de măsuri și obligații pentru instituțiile financiare, persoanele juridice și anumite profesii în ceea ce privește, printre altele, dispozițiile în materie de transparență și de ținere a evidenței, precum și de cunoaștere a clienților, și a stabilit obligația de a raporta tranzacțiile suspecte unităților naționale de informații financiare (FIU). Au fost înființate unități de informații financiare care serveau drept centre pentru evaluarea unor astfel de tranzacții, pentru a interacționa cu omologii lor din alte țări și, dacă era necesar, pentru a contacta autoritățile judiciare. Directiva 91/308/CEE a fost modificată ulterior și a fost înlocuită cu măsuri succesive. În prezent, dispozițiile referitoare la prevenirea spălării banilor sunt prevăzute în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(4)

Având în vedere riscul ca aplicarea Directivei 91/308/CEE să conducă la o creștere a mișcărilor de numerar în scopuri ilicite, care ar putea constitui o amenințare pentru sistemul financiar și piața internă, directiva menționată a fost completată prin Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Regulamentul respectiv urmărește să prevină și să depisteze spălarea banilor și finanțarea terorismului prin stabilirea unui sistem de controale aplicabile persoanelor fizice care intră sau ies din Uniune care transportă numerar sau instrumente negociabile la purtător cu o valoare egală sau mai mare de 10 000 EUR sau echivalentul acestei valori în alte valute. Expresia „care intră sau iese din Uniune” ar trebui definită în raport cu teritoriul Uniunii, astfel cum acesta este definit la articolul 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a se asigura faptul că prezentul regulament are cel mai vast domeniu de aplicare posibil și că nicio zonă nu este scutită de la aplicarea acestuia și nu prezintă oportunități de eludare a controalelor aplicabile.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 a pus în aplicare în Comunitate standardele internaționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului elaborate de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI).

(6)

GAFI, instituit la reuniunea la nivel înalt G7 de la Paris din 1989, este un organism interguvernamental care stabilește standarde și promovează punerea în aplicare efectivă a măsurilor juridice, de reglementare și operaționale pentru combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a altor amenințări conexe la adresa integrității sistemului financiar internațional. Mai multe state membre sunt membre ale GAFI sau sunt reprezentate în GAFI prin intermediul organismelor regionale. Uniunea este reprezentată în GAFI de către Comisie și s-a angajat la punerea în aplicare efectivă a recomandărilor GAFI. Recomandarea 32 a GAFI privind curierii de numerar specifică faptul că ar trebui să fie instituite măsuri în ceea ce privește controalele adecvate privind mișcările transfrontaliere de numerar.

(7)

Directiva (UE) 2015/849 identifică și descrie o serie de activități infracționale ale căror produse ar putea face obiectul spălării banilor sau care ar putea fi utilizate pentru finanțarea terorismului. Produsele obținute din respectivele activități infracționale sunt adesea transportate peste frontierele externe ale Uniunii, în scopul de a fi spălate sau utilizate pentru finanțarea terorismului. Prezentul regulament ar trebui să ia în considerare acest fapt și să stabilească un sistem de norme care, în plus față de contribuția efectivă la prevenirea spălării banilor, în special a infracțiunilor principale precum infracțiunile fiscale, astfel cum sunt definite în legislația națională, precum și a finanțării terorismului, să faciliteze prevenirea, depistarea și investigarea activităților infracționale definite în Directiva (UE) 2015/849.

(8)

Au fost realizate progrese în ceea ce privește cunoașterea mecanismelor folosite pentru a transfera valori obținute în mod ilegal dincolo de frontiere. Ca urmare a acestui lucru, recomandările GAFI au fost actualizate, Directiva (UE) 2015/849 a adus modificări cadrului juridic al Uniunii și au fost elaborate noi bune practici. În lumina acestor evoluții și pe baza evaluării legislației Uniunii în vigoare, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1889/2005 ar trebui să fie modificate. Cu toate acestea, având în vedere amploarea modificărilor care ar fi necesare, Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 ar trebui abrogat și înlocuit cu un nou regulament.

(9)

Prezentul regulament nu afectează capacitatea statelor membre de a prevedea, în dreptul lor intern, controale naționale suplimentare cu privire la mișcările de numerar în cadrul Uniunii, cu condiția ca respectivele controale să se desfășoare în conformitate cu libertățile fundamentale ale Uniunii, în special cu articolele 63 și 65 din TFUE.

(10)

Un set de norme la nivelul Uniunii care să permită efectuarea unor acțiuni comparabile de control al numerarului în interiorul Uniunii ar facilita în mod considerabil eforturile de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului.

(11)

Prezentul regulament nu se referă la măsurile luate de Uniune sau de statele membre în temeiul articolului 66 din TFUE pentru a limita circulația capitalurilor care provoacă sau amenință să provoace dificultăți grave în funcționarea uniunii economice și monetare sau în temeiul articolelor 143 și 144 din TFUE, ca urmare a unei crize neprevăzute în balanța de plăți.

(12)

Având în vedere prezența lor la frontierele externe ale Uniunii, competențele de specialitate ale acestora în efectuarea de controale asupra călătorilor și mărfurilor care trec frontierele externe și experiența lor dobândită în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1889/2005, autoritățile vamale ar trebui să continue să acționeze în calitate de autorități competente în sensul prezentului regulament. În același timp, statele membre ar trebui să fie în măsură în continuare să desemneze alte autorități naționale prezente la frontierele externe pentru a acționa în calitate de autorități competente. Statele membre ar trebui să continue să asigure personalului autorităților vamale și al altor autorități naționale o formare corespunzătoare pentru efectuarea controalelor respective, inclusiv privind spălarea de bani bazată pe numerar.

(13)

Unul dintre conceptele-cheie utilizate în prezentul regulament este cel de „numerar”, care ar trebui să fie definit ca fiind format din patru categorii: valută, instrumente negociabile la purtător, mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate și anumite tipuri de carduri preplătite. Având în vedere caracteristicile lor, anumite instrumente negociabile la purtător, mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate și carduri preplătite care nu sunt asociate unui cont bancar și care pot stoca un cuantum în bani dificil de depistat sunt susceptibile de a fi utilizate în locul valutei ca un mijloc anonim de a transfera valori peste frontierele externe, într-un mod care nu poate fi urmărit folosind sistemul clasic de supraveghere de către autoritățile publice. Prezentul regulament ar trebui, așadar, să stabilească componentele esențiale ale definiției „numerarului”, dar să permită, în același timp, Comisiei să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament ca răspuns la tentativele infractorilor și complicilor acestora de a eluda o măsură care controlează doar un singur tip de rezervă de valoare cu un grad ridicat de lichiditate prin trecerea peste frontierele externe a unui alt tip de rezervă. În cazul în care se depistează un astfel de comportament la o scară considerabilă, este esențial să se ia rapid măsuri pentru a remedia situația. În pofida nivelului ridicat de risc al monedelor virtuale, după cum s-a subliniat în Raportul Comisiei din 26 iunie 2017 referitor la evaluarea riscurilor privind spălarea banilor și finanțarea terorismului care afectează piața internă și sunt legate de activități transfrontaliere, autoritățile vamale nu dispun de competențele necesare pentru a monitoriza aceste riscuri.

(14)

Instrumentele negociabile la purtător permit deținătorului fizic să solicite plata unei valori financiare, fără ca numele acestuia să fie înregistrat sau menționat. Acestea pot fi folosite cu ușurință pentru a transfera cantități considerabile de valoare și prezintă similitudini însemnate cu valuta în ceea ce privește lichiditatea, anonimatul și riscurile de abuz.

(15)

Mărfurile utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate prezintă un raport ridicat între valoarea și volumul lor, pentru care există o piață de schimb internațională ușor accesibilă, permițând convertirea acestora în valută cu suportarea doar a unor costuri de tranzacție modeste. Astfel de mărfuri sunt în cea mai mare parte prezentate într-un mod standardizat care permite verificarea rapidă a valorii lor.

(16)

Cardurile preplătite sunt carduri nenominale care stochează sau oferă acces la o valoare monetară sau fonduri care pot fi utilizate pentru operațiuni de plată, pentru achiziționarea de bunuri sau servicii sau pentru răscumpărarea de valută. Acestea nu sunt asociate unui cont bancar. Cardurile preplătite includ cardurile preplătite anonime, astfel cum sunt menționate în Directiva (UE) 2015/849. Acestea sunt utilizate la scară largă pentru o varietate de scopuri legitime, iar unele dintre aceste instrumente prezintă în plus un interes social evident. Astfel de carduri preplătite sunt ușor de transferat și pot fi utilizate pentru a transfera o valoare considerabilă dincolo de frontierele externe. Prin urmare, este necesar să se includă cardurile preplătite în definiția numerarului, în special dacă acestea pot fi cumpărate fără proceduri de precauție privind clientela. Acest lucru va permite extinderea controalelor la anumite tipuri de carduri preplătite, ținând seama de tehnologia disponibilă, în cazul în care dovezile o justifică, cu condiția ca extinderea acestor controale să țină seama în mod corespunzător de proporționalitate și aplicabilitatea efectivă.

(17)

Pentru prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, persoanelor fizice care intră sau ies din Uniune ar trebui să le revină obligația de a declara numerarul. Pentru a nu restricționa în mod nejustificat libera circulație sau pentru a nu supraîncărca cetățenii și autoritățile cu formalități administrative, obiectului acestei obligații ar trebui să i se aplice un prag de 10 000 EUR. Obligația ar trebui să revină purtătorilor care transportă valorile respective asupra lor, în bagajele lor sau în mijloacele de transport cu care trec frontierele externe. Aceștia ar trebui să fie obligați să pună numerarul la dispoziția autorităților competente pentru control și, dacă este necesar, să îl arate acestor autorități. Definiția „purtătorului” ar trebui înțeleasă ca excluzând transportatorii care desfășoară activități de transport de mărfuri sau de persoane cu titlu profesional.

(18)

În ceea ce privește mișcările de numerar neînsoțit, de exemplu, numerarul care intră sau iese din Uniune în colete poștale, expedieri de curierat, bagaje neînsoțite sau mărfuri containerizate, autoritățile competente ar trebui să aibă competența de a solicita expeditorului sau destinatarului sau unui reprezentant al acestora să depună o declarație de informare, în mod sistematic sau de la caz la caz, în conformitate cu procedurile naționale. O astfel de informare ar trebui să cuprindă o serie de elemente, care nu sunt vizate de documentația obișnuită depusă la vamă, cum ar fi documentele de transport și declarațiile vamale. Aceste elemente sunt originea, destinația, proveniența economică și utilizarea preconizată a numerarului. Obligația de informare cu privire la numerarul neînsoțit ar trebui să facă obiectul unui prag identic celui pentru numerarul transportat de către purtători.

(19)

Pentru a atinge obiectivele prezentului regulament, ar trebui înregistrate o serie de elemente de date standardizate privind mișcarea numerarului, cum ar fi datele cu caracter personal privind declarantul, proprietarul sau destinatarul, proveniența economică și utilizarea preconizată a numerarului. În special, este necesar ca declarantul, proprietarul sau destinatarul să furnizeze datele lor personale, astfel cum cuprinse în documentele lor de identitate, cu scopul de a reduce la minimum riscul de erori cu privire la identitatea acestora și întârzierile cauzate de posibila necesitate de a realiza verificări ulterior.

(20)

În ceea ce privește obligația de declarare a numerarului însoțit și obligația de informare cu privire la numerarul neînsoțit, autoritățile competente ar trebui să fie împuternicite să efectueze toate controalele necesare asupra persoanelor, asupra bagajelor acestora, asupra mijloacelor de transport utilizate pentru a trece frontierele externe și asupra oricărui transport sau recipient care trece neînsoțit frontiera respectivă și care poate conține numerar sau asupra mijlocului de transport care le transportă. În cazul nerespectării acestor obligații, autoritățile competente ar trebui să întocmească o declarație din oficiu pentru transmiterea ulterioară a informațiilor relevante către alte autorități.

(21)

Pentru a se asigura aplicarea lor uniformă de către autoritățile competente, controalele ar trebui să se bazeze în primul rând pe o analiză a riscurilor, cu scopul de a identifica și evalua riscurile și de a elabora contramăsurile necesare.

(22)

Instituirea unui cadru comun de gestionare a riscurilor nu ar trebui să împiedice autoritățile competente să efectueze controale aleatorii sau controale spontane, ori de câte ori le consideră necesare.

(23)

În cazul în care depistează numerar cu o valoare sub prag, dar există indicii că numerarul ar putea avea legătură cu o activitate infracțională, astfel cum este reglementată în prezentul regulament, autoritățile competente ar trebui să poată înregistra, în cazul numerarului însoțit, informații privind purtătorul, proprietarul și, dacă aceste informații există, privind destinatarul vizat al numerarului, inclusiv numele complet, detaliile de contact, detalii cu privire la natura și cuantumul sau valoarea numerarului, la proveniența economică și la utilizarea preconizată a acestuia.

(24)

În cazul numerarului neînsoțit, autoritățile competente ar trebui să poată înregistra informații privind declarantul, proprietarul, expeditorul, precum și privind destinatarul sau destinatarul preconizat al numerarului, inclusiv numele complet, detaliile de contact, detalii cu privire la natura și cuantumul sau valoarea numerarului, la proveniența economică și la utilizarea preconizată a acestuia.

(25)

Informațiile respective ar trebui să fie transmise către unitatea de informații financiare a statului membru în cauză, care ar trebui să asigure faptul că unitatea de informații financiare transmite orice informații relevante, din proprie inițiativă sau la cerere, unităților de informații financiare ale celorlalte state membre. Aceste unități sunt desemnate ca nodurile centrale în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului care primesc și prelucrează informații din diverse surse, cum ar fi instituțiile financiare, și analizează respectivele informații pentru a stabili dacă există motive pentru investigații suplimentare care ar putea să nu fie evidente pentru autoritățile competente care colectează declarațiile și efectuează controale în temeiul prezentului regulament. Pentru a asigura un flux de informații eficace, toate unitățile de informații financiare ar trebui să fie conectate la Sistemul de informare vamală (SIV) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (6), iar datele generate sau transmise de către autoritățile competente și unitățile de informații financiare ar trebui să fie compatibile și comparabile.

(26)

Recunoscând faptul că, pentru a asigura continuarea cu succes a procesului de punere în aplicare a prezentului regulament, este important să existe un schimb eficient de informații între autoritățile competente, inclusiv între unitățile de informații financiare, în conformitate cu cadrul juridic aplicabil acestor entități, precum și necesitatea de a consolida cooperarea dintre unitățile de informații financiare la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să evalueze, până la 1 iunie 2019, posibilitatea de a institui un mecanism comun de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

(27)

Depistarea numerarului cu valori sub prag în situațiile în care există indicii cu privire la o activitate infracțională este extrem de relevantă în acest context. Prin urmare, ar trebui să fie posibil, de asemenea, să se facă schimb de informații cu autoritățile competente din alte state membre cu privire la sumele cu o valoare sub prag, în cazul în care există indicii cu privire la o activitate infracțională.

(28)

Având în vedere că mișcările de numerar care fac obiectul controalelor în temeiul prezentului regulament au loc peste frontierele externe și având în vedere dificultatea de a acționa odată ce numerarul a părăsit punctul de intrare sau de ieșire, precum și riscul asociat chiar dacă sunt utilizate ilicit valori mici, autoritățile competente ar trebui să poată reține temporar numerarul, în anumite circumstanțe, cu condiția aplicării unor măsuri de verificare și de ponderare: în primul rând, în cazul în care nu a fost îndeplinită obligația de declarare sau de informare cu privire la numerar și, în al doilea rând, în cazul în care există indicii cu privire la o activitate infracțională, indiferent de valoare sau dacă numerarul este însoțit sau neînsoțit. Având în vedere natura unei asemenea rețineri temporare și impactul pe care aceasta l-ar putea avea asupra libertății de circulație și asupra dreptului de proprietate, perioada de reținere ar trebui să fie limitată la timpul minim absolut necesar pentru ca alte autorități competente să stabilească dacă există motive pentru o altă intervenție, precum investigații sau confiscarea numerarului pe baza altor instrumente juridice. O decizie de reținere temporară a numerarului în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie însoțită de o expunere de motive și ar trebui să descrie în mod adecvat factorii specifici care au determinat luarea măsurii. În cazuri specifice și evaluate în mod corespunzător, ar trebui să fie posibil să se prelungească perioada de reținere temporară a numerarului, de exemplu atunci când autoritățile competente se confruntă cu dificultăți în obținerea de informații privind o potențială activitate infracțională, printre altele, atunci când este necesar să se asigure comunicarea cu o țară terță, atunci când este necesar să se traducă documente sau în cazul numerarului neînsoțit, atunci când apar dificultăți legate de identificarea și contactarea expeditorului sau a destinatarului acestuia. În cazul în care, până la expirarea termenului de reținere, nu se ia nicio decizie privind intervenția ulterioară sau în cazul în care autoritatea competentă decide că nu există motive pentru a reține în continuare numerarul, acesta ar trebui să fie, în funcție de situație, înapoiat imediat persoanei de la care a fost reținut temporar numerarul, purtătorului sau proprietarului.

(29)

Cu scopul de a asigura o mai bună informare privind conținutul prezentului regulament, statele membre ar trebui, în cooperare cu Comisia, să elaboreze materiale adecvate despre obligația de declarare sau de informare cu privire la numerar.

(30)

Este esențial ca autoritățile competente care colectează informații în temeiul prezentului regulament să le transmită în timp util unității naționale de informații financiare, pentru a-i permite acesteia să analizeze și să compare în continuare informațiile cu alte date, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2015/849.

(31)

În sensul prezentului regulament, în cazul în care autoritățile competente constată nedeclararea sau neinformarea cu privire la numerar sau în cazul în care există indicii cu privire la o activitate infracțională, acestea ar trebui să transmită prompt respectivele informații autorităților competente ale altor state membre prin canale adecvate. Un astfel de schimb de date ar fi proporțional având în vedere că persoanele care nu și-au îndeplinit obligația de declarare sau de informare cu privire la numerar care au fost reținute într-un stat membru ar fi probabil înclinate să aleagă un alt stat membru de intrare sau de ieșire, ale cărui autorități competente nu ar avea cunoștință de încălcările lor anterioare. Schimbul unor astfel de informații ar trebui să fie obligatoriu, în scopul de a asigura că prezentul regulament este aplicat în mod consecvent în statele membre. În cazul în care există indicii că numerarul are legătură cu o activitate infracțională care ar putea aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, informațiile respective ar trebui să fie puse, de asemenea, la dispoziția Comisiei, a Parchetului European, astfel cum acesta este instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (7) – de către statele membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul respectivului regulament, și a Europol, astfel cum acesta este instituit prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (8). În scopul de a realiza obiectivele prezentului regulament de a preveni și descuraja eludarea obligației de declarare sau de informare cu privire la numerar, informațiile de risc anonimizate și rezultatele analizei riscurilor ar trebui, de asemenea, să fie partajate în mod obligatoriu între statele membre și cu Comisia, în conformitate cu standardele ce urmează să fie prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament.

(32)

Ar trebui să se faciliteze schimbul de informații între o autoritate competentă a unui stat membru sau Comisia și autoritățile unei țări terțe, cu condiția să existe garanții adecvate. Un astfel de schimb ar trebui să fie permis numai cu condiția respectării dispozițiilor relevante naționale și ale Uniunii cu privire la drepturile fundamentale și la transferul datelor cu caracter personal, în urma autorizării de către autoritățile care au obținut inițial informațiile. Comisia ar trebui să fie informată cu privire la desfășurarea oricărui schimb de informații cu țări terțe în temeiul prezentului regulament și ar trebui să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la aceste schimburi de informații.

(33)

Având în vedere natura informațiilor colectate și încrederea legitimă a purtătorilor și a declaranților că datele lor cu caracter personal și informațiile cu privire la valoarea numerarului pe care l-au adus sau scos din Uniune vor fi tratate în mod confidențial, autoritățile competente ar trebui să ofere garanții suficiente pentru a asigura că agenții care trebuie să aibă acces la informații respectă secretul profesional și le protejează în mod adecvat astfel de informații împotriva accesului, utilizării sau comunicării neautorizate. Cu excepția cazului în care prezentul regulament sau legislația internă prevede altfel, în special în cadrul unei proceduri judiciare, astfel de informații nu ar trebui să fie divulgate fără permisiunea autorității care le-a obținut.

Prelucrarea datelor în temeiul prezentului regulament poate viza și date cu caracter personal și ar trebui să se desfășoare în conformitate cu dreptul Uniunii. Statele membre și Comisia ar trebui să prelucreze datele cu caracter personal numai într-un mod compatibil cu obiectivele prezentului regulament. Orice colectare, divulgare, transmitere, comunicare și altă formă de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul domeniului de aplicare a prezentului regulament ar trebui să facă obiectul cerințelor Regulamentelor (CE) nr. 45/2001 (9) și (UE) 2016/679 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament ar trebui să respecte și dreptul fundamental la respectarea vieții private și de familie, recunoscut de articolul 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a Consiliului Europei, precum și dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, recunoscute de articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

(34)

În scopul analizei efectuate de unitățile de informații financiare și pentru a permite autorităților din alte state membre să controleze și să asigure executarea obligației de declarare a numerarului, în special în ceea ce privește persoanele care au încălcat anterior această obligație, este necesară stocarea datelor din declarațiile făcute în temeiul prezentului regulament pentru o perioadă suficient de lungă. Pentru ca unitatea de informații financiare să poată să realizeze în mod eficace această analiză și pentru ca autoritățile competente să poată controla și asigura în mod eficace executarea obligației de declarare sau de informare cu privire la numerar, perioada de păstrare a datelor din declarațiile făcute în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să depășească cinci ani, cu posibilitatea unei prelungiri suplimentare, după o evaluare cuprinzătoare a necesității și proporționalității unei astfel de prelungiri, care nu ar trebui să depășească alți trei ani.

(35)

În scopul de a încuraja respectarea și de a descuraja eludarea, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor de declarare sau de informare cu privire la numerar. Sancțiunile respective ar trebui să se aplice numai pentru nedeclararea sau neinformarea cu privire la numerar în temeiul prezentului regulament și nu ar trebui să ia în considerare potențiala activitate infracțională asociată cu numerarul, care poate face obiectul unor investigații și măsuri ulterioare care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficiente, proporționale și disuasive și ar trebui să nu depășească ceea ce este necesar pentru a încuraja respectarea. Sancțiunile prevăzute de statele membre ar trebui să aibă un efect de descurajare echivalent la nivelul întregii Uniuni în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor prezentului regulament.

(36)

În condițiile în care majoritatea statelor membre utilizează deja, în mod voluntar, un formular de declarație armonizat, formularul UE pentru declararea numerarului (EU-CDF), pentru a se asigura aplicarea uniformă a controalelor și prelucrarea, transmiterea și analiza eficientă a declarațiilor de către autoritățile competente, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a adopta modele pentru formularul de declarare și pentru formularul de informare, pentru a stabili criteriile pentru un cadru comun de gestionare a riscurilor, pentru a stabili normele și modalitățile tehnice pentru schimbul de informații și modelul pentru formularul care urmează să fie utilizat pentru transmiterea informațiilor, precum și pentru a stabili normele și formatul care urmează să fie utilizat pentru comunicarea către Comisie a informațiilor statistice. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(37)

Pentru a îmbunătăți situația actuală, în care există un acces limitat la date statistice, iar informațiile disponibile privind valoarea numerarului care este transportat ilegal de infractori peste frontierele externe ale Uniunii sunt și ele limitate, ar trebui să se instituie o cooperare mai eficientă între autoritățile competente și cu Comisia, prin intermediul schimbului de informații. Pentru a garanta faptul că acest schimb de informații este concret și eficient, Comisia ar trebui să analizeze dacă sistemul instituit corespunde scopului în care a fost creat sau dacă există obstacole în calea schimbului rapid și direct de informații. În plus, Comisia ar trebui să publice date statistice pe site-ul său internet.

(38)

Pentru a se putea lua imediat în considerare modificările viitoare ale standardelor internaționale, precum standardele stabilite de GAFI, sau pentru a se aborda eludarea prezentului regulament prin recurgerea la mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate sau prin recurgerea la carduri preplătite, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexei I la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12). În special, pentru a se asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții au în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.

(39)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea transnațională a spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și particularitățile pieței interne și a libertăților sale fundamentale, care pot fi puse în aplicare pe deplin doar prin asigurarea faptului că nu se aplică un tratament disparat excesiv bazat pe legislația națională numerarului care traversează frontierele externe ale Uniunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(40)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute la articolul 6 din TUE și reflectate în cartă, în special în titlul II al acesteia.

(41)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001,

(1)

Spălarea banilor și finanțarea terorismului și a criminalității organizate legată de spălarea banilor rămân probleme semnificative la nivelul Uniunii, afectând astfel integritatea, stabilitatea și reputația sectorului financiar și amenințând piața internă și securitatea internă a Uniunii. Pentru a rezolva aceste probleme și pentru a completa și consolida aplicarea Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (2), prezenta directivă are ca obiectiv combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor, permițând o cooperare transfrontalieră mai eficientă și mai rapidă între autoritățile competente.

(2)

Măsurile adoptate exclusiv la nivel național sau chiar la nivelul Uniunii, fără luarea în considerare a coordonării și cooperării internaționale, ar produce efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Uniune în vederea combaterii spălării banilor ar trebui să fie compatibile cu alte acțiuni întreprinse în forurile internaționale și cel puțin la fel de stricte ca acestea.

(3)

Acțiunea Uniunii ar trebui să țină seama în continuare în mod special de recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și de instrumentele altor organizații și organisme internaționale active în lupta împotriva spălării banilor și finanțării terorismului. Actele juridice relevante ale Uniunii ar trebui, după caz, să fie aliniate în continuare la Standardele internaționale privind combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului și a proliferării adoptate de GAFI în februarie 2012 (denumite în continuare „recomandările revizuite ale GAFI”). În calitate de semnatară a Convenției Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, Uniunea ar trebui să transpună cerințele acestei convenții în ordinea sa juridică.

(4)

Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului (3) stabilește cerințe privind incriminarea spălării banilor. Respectiva decizie-cadru nu este totuși îndeajuns de cuprinzătoare, iar actuala incriminare a spălării banilor nu este suficient de coerentă pentru a combate în mod eficace spălarea banilor în întreaga Uniune, și determină lacune în asigurarea respectării legii și obstacole în calea cooperării dintre autoritățile competente din diferite state membre.

(5)

Definirea activităților infracționale care constituie infracțiuni premise în domeniul spălării banilor ar trebui să fie suficient de uniformă în toate statele membre. Statele membre ar trebui să asigure faptul că toate infracțiunile care se pedepsesc cu închisoarea astfel cum se stabilește în prezenta directivă sunt considerate infracțiuni premise în domeniul spălării banilor. În plus, în măsura în care aplicarea acestor praguri ale pedepselor nu face deja acest lucru, statele membre ar trebui să includă o serie de infracțiuni în cadrul fiecărei categorii de infracțiuni enumerate în prezenta directivă. În acest caz, statele membre ar trebui să poată decide modalitatea de delimitare a seriei de infracțiuni din cadrul fiecărei categorii. În cazul în care o categorie de infracțiuni, cum ar fi terorismul sau infracțiunile împotriva mediului, includ infracțiuni prevăzute în acte juridice ale Uniunii, prezenta directivă ar trebui să facă trimitere la actele juridice respective. Statele membre ar trebui, totuși, să considere orice infracțiune prevăzută în respectivele acte juridice drept constituind o infracțiune premisă de spălare a banilor. Orice tip de participație penală în comiterea unei infracțiuni premise, astfel cum este incriminată în conformitate cu dreptul intern, ar trebui, de asemenea, să fie considerată o activitate infracțională în sensul prezentei directive. În cazurile în care dreptul Uniunii permite statelor membre să prevadă alte sancțiuni decât cele penale, prezenta directivă nu ar trebui să oblige statele membre să clasifice infracțiunile în aceste cazuri ca infracțiuni premise în sensul prezentei directive.

(6)

Utilizarea monedelor virtuale prezintă noi riscuri și provocări din perspectiva combaterii spălării banilor. Statele membre ar trebui să se asigure că aceste riscuri sunt gestionate corespunzător.

(7)

Având în vedere impactul infracțiunilor de spălare a banilor săvârșite de persoane care dețin funcții publice asupra sferei publice și asupra integrității instituțiilor publice, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a lua în considerare includerea unor pedepse mai severe pentru persoanele care dețin funcții publice în cadrele juridice naționale și în conformitate cu tradițiile lor juridice.

(8)

Infracțiunile fiscale legate de impozitele directe și indirecte ar trebui cuprinse în definiția activității infracționale, în concordanță cu recomandările revizuite ale GAFI. Întrucât diferite infracțiuni fiscale în fiecare stat membru pot constitui o activitate infracțională care se pedepsește cu pedepsele prevăzute în prezenta directivă, este posibil ca definițiile infracțiunilor fiscale să difere în dreptul intern. Cu toate acestea, obiectivul prezentei directive nu este să armonizeze definițiile infracțiunilor fiscale în dreptul intern.

(9)

În cadrul procedurilor penale privind spălarea banilor, statele membre ar trebui să se asiste reciproc cât mai mult și să se asigure că informațiile sunt transmise în timp util și în mod eficace în conformitate cu dreptul intern și cu cadrul juridic existent al Uniunii. Diferențele între definițiile infracțiunilor premise din dreptul intern nu ar trebui să împiedice cooperarea internațională în cadrul procedurilor penale privind spălarea banilor. Cooperarea cu țările terțe ar trebui să fie intensificată, în special prin încurajarea și sprijinirea instituirii unor măsuri și mecanisme eficace de combatere a spălării banilor și prin asigurarea unei mai bune cooperării internaționale în acest domeniu.

(10)

Prezenta directivă nu se aplică spălării banilor care implică bunuri provenite din săvârșirea unor infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, care face obiectul unor norme specifice, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (4). Acest fapt nu aduce atingere posibilității statelor membre de a transpune prezenta directivă și Directiva (UE) 2017/1371 prin intermediul unui cadru cuprinzător unic la nivel național. În conformitate cu articolul 325 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre urmează să adopte aceleași măsuri de combatere a fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii ca și cele pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare.

(11)

Statele membre ar trebui să asigure faptul că anumite tipuri de activități de spălare a banilor se pedepsesc și atunci când sunt săvârșite de autorul activității infracționale care a generat bunurile respective (autospălare a banilor). În asemenea cazuri, atunci când activitatea de spălare a banilor nu constă doar în simpla posesie sau utilizare de bunuri, ci presupune și transferul, conversia, ascunderea sau disimularea de bunuri și duce la daune mai mari decât cele deja cauzate de activitatea infracțională, de exemplu prin punerea în circulație a bunurilor obținute din activitatea infracțională și, prin aceasta, ascunderea provenienței ilicite a acestora, respectiva activitate de spălare de bani ar trebui să fie pedepsită.

(12)

Pentru ca măsurile de drept penal să fie eficace împotriva spălării banilor, o condamnare ar trebui să fie posibilă fără a fi necesar să se stabilească în mod clar care activitate infracțională a generat bunurile sau fără existența unei condamnări prealabile sau simultane pentru activitatea infracțională respectivă, ținând cont totodată de toate circumstanțele și probele relevante. Ar trebui să fie posibil ca statele membre, în conformitate cu sistemele juridice naționale, să asigure acest lucru prin intermediul altor mijloace decât legislația. Urmărirea penală pentru spălarea banilor ar trebui, de asemenea, să nu fie îngreunată de faptul că activitatea infracțională a fost săvârșită într-un alt stat membru sau într-o țară terță, sub rezerva condițiilor stabilite de prezenta directivă.

(13)

Prezenta directivă are ca obiectiv incriminarea spălării banilor atunci când aceasta este săvârșită cu intenție și cunoscând că bunurile au provenit din activitate infracțională. În acest context, prezenta directivă nu are trebui să distingă între situațiile în care bunurile au provenit în mod direct dintr-o activitate infracțională și situațiile în care au provenit în mod indirect dintr-o activitate infracțională, în conformitate cu definiția în sens larg a noțiunii de „produse”, astfel cum este prevăzută în Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5). În fiecare caz, atunci când se analizează dacă bunurile provin dintr-o activitate infracțională și dacă persoana respectivă știa acest lucru, ar trebui să fie luate în considerare circumstanțele specifice ale cauzei, precum faptul că valoarea bunurilor este disproporționată în raport cu venitul legal al persoanei acuzate și că activitatea infracțională și achiziționarea bunurilor au avut loc în același interval de timp. Intenția și cunoașterea pot fi deduse din circumstanțe faptice obiective. Întrucât prezenta directivă prevede norme minime referitoare la definiția infracțiunilor și pedepselor în materia spălării banilor, statele membre pot adopta sau menține norme de drept penal mai severe în materie. Statele membre ar trebui să poată prevedea, de exemplu, că spălarea banilor săvârșită din imprudență sau din neglijență gravă constituie infracțiune. Trimiterile din prezenta directivă la spălarea banilor săvârșită din neglijență ar trebui înțelese ca atare pentru statele membre care incriminează astfel de comportamente.

(14)

Pentru a împiedica spălarea banilor pe teritoriul Uniunii, statele membre ar trebui să asigure faptul că aceasta este pedepsită cu închisoarea cu durată maximă de cel puțin patru ani. Această obligație nu aduce atingere individualizării și aplicării pedepselor și nici executării hotărârilor în conformitate cu circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte. Statele membre ar trebui să prevadă totodată pedepse sau măsuri suplimentare, cum ar fi amenzi, excluderea temporară sau permanentă de la accesul la fonduri publice, inclusiv la procedurile de achiziții publice, subvenții și concesiuni, interdicții temporare de exercitare a unei activități comerciale sau interdicții temporare de a candida pentru o funcție electivă sau publică. Această obligație nu aduce atingere puterii de apreciere a judecătorului sau a instanței de a stabili dacă aplică sau nu pedepse sau măsuri suplimentare, luând în considerare toate circumstanțele cazului concret.

(15)

Deși nu există o obligație de a majora pedepsele, statele membre ar trebui să se asigure că judecătorul sau instanța are posibilitatea de a lua în considerare circumstanțele agravante stabilite în prezenta directivă cu ocazia condamnării autorilor infracțiunilor. Rămâne la aprecierea judecătorului sau a instanței să stabilească dacă majorează pedeapsa datorită unor circumstanțe agravante specifice, luând în considerare toate faptele cazului concret. Statele membre nu ar trebui să fie obligate să prevadă circumstanțe agravante în cazul în care dreptul intern prevede că infracțiunile stabilite în Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (6) sau infracțiunile comise de persoane fizice care acționează ca entități obligate în exercitarea activităților lor profesionale sunt pedepsite ca infracțiuni separate, iar acest lucru poate atrage pedepse mai severe.

(16)

Indisponibilizarea și confiscarea instrumentelor și produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni înlătură stimulentele financiare care motivează comiterea de infracțiuni. Directiva 2014/42/UE stabilește norme minime privind indisponibilizarea și confiscarea instrumentelor și produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni. De asemenea, directiva respectivă prevede raportarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la punerea sa în aplicare și de a formula propuneri adecvate, dacă este necesar. Statele membre ar trebui să asigure, ca o cerință minimă, indisponibilizarea și confiscarea instrumentelor și produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni în toate cazurile prevăzute de Directiva 2014/42/UE. Statele membre ar trebui să ia în considerare, de asemenea, prevederea confiscării în toate cazurile în care nu pot fi inițiate sau încheiate proceduri penale, inclusiv în cazurile în care autorul infracțiunii a decedat. Astfel cum au solicitat Parlamentul European și Consiliul în declarația care a însoțit Directiva 2014/42/UE, Comisia va prezenta un raport care analizează fezabilitatea și posibilele beneficii ale introducerii unor norme comune suplimentare privind confiscarea bunurilor care provin din activități de natură infracțională, inclusiv în lipsa unei condamnări a unei/unor anumite persoane pentru aceste activități. Această analiză va lua în considerare diferențele existente între tradițiile juridice și sistemele de drept ale statelor membre.

(17)

Având în vedere mobilitatea autorilor și a produselor provenite din săvârșirea unor activități infracționale, precum și complexitatea investigațiilor transfrontaliere necesare pentru combaterea spălării banilor, ar trebui ca toate statele membre să își determine competența pentru a le permite autorităților competente să investigheze și să urmărească penal astfel de activități. Statele membre ar trebui, prin urmare, să se asigure că în competența lor intră situațiile în care o infracțiune este săvârșită prin mijloace de tehnologie a informației și comunicațiilor de pe teritoriul lor, indiferent dacă această tehnologie se află sau nu pe teritoriul lor.

(18)

În temeiul Deciziei-cadru 2009/948/JAI a Consiliului (7) și al Deciziei 2002/187/JAI a Consiliului (8), autoritățile competente a două sau mai multe state membre care desfășoară proceduri penale concomitente cu privire la aceleași fapte ale aceleiași persoane urmează să desfășoare, cu sprijinul Eurojust, consultări directe între ele, în special pentru a se asigura că toate infracțiunile reglementate de prezenta directivă sunt urmărite penal.

(19)

Pentru a asigura succesul investigațiilor și al urmăririi penale în cazul infracțiunilor de spălare a banilor, persoanele responsabile cu investigarea sau urmărirea penală a acestor infracțiuni ar trebui să aibă posibilitatea de a se servi de instrumente de investigare eficace, inclusiv cele utilizate la combaterea criminalității organizate sau a altor infracțiuni grave. Astfel, ar trebui să se asigure faptul că sunt disponibile personal suficient și formare specifică, resurse și capacitate tehnologică actualizată. Utilizarea unor astfel de instrumente, în conformitate cu dreptul intern, ar trebui să fie orientată, să țină seama de principiul proporționalității, precum și de natura și gravitatea infracțiunilor investigate și să respecte dreptul la protecția datelor cu caracter personal.

(20)

Prezenta directivă înlocuiește anumite dispoziții ale Deciziei cadru 2001/500/JAI pentru statele membre care au obligații în temeiul prezentei directive.

(21)

Prezenta directivă respectă principiile recunoscute de articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), respectă drepturile și libertățile fundamentale, precum și principiile recunoscute, în special, de Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv cele stabilite la titlurile II, III, V și VI din aceasta, care includ, printre altele, dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor, care includ și cerința privind precizia, claritatea și caracterul previzibil în dreptul penal, prezumția de nevinovăție, precum și drepturile persoanelor suspectate și acuzate de a avea acces la un avocat, dreptul de a nu se autoincrimina și dreptul la un proces echitabil. Prezenta directivă trebuie să fie pusă în aplicare în conformitate cu respectivele drepturi și principii, luând în considerare, în același timp, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și alte obligații privind drepturile omului în temeiul dreptului internațional.

(22)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume aplicarea în toate statele membre a unor sancțiuni penale eficace, proporționale și cu efect de descurajare în cazul spălării banilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele prezentei directive, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(23)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Regatul Unit și Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru statele membre respective și nu li se aplică.

(24)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Decizia-cadru 2001/500/JAI continuă să fie obligatorie pentru Danemarca și să i se aplice acesteia,

(1)

Decizia 2003/17/CE a Consiliului (3) prevede că, în anumite condiții, inspecțiile în câmp ale anumitor culturi producătoare de semințe efectuate în țările terțe enumerate trebuie să fie considerate echivalente cu inspecțiile în câmp efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii și că, în anumite condiții, semințele de anumite specii de plante furajere, de cereale, de sfeclă și de plante oleaginoase și pentru fibre produse în aceste țări trebuie să fie considerate echivalente cu semințele produse în conformitate cu dreptul Uniunii.

(2)

Republica Federativă a Braziliei („Brazilia”) a prezentat Comisiei o cerere vizând acordarea de echivalență sistemului său de inspecții în câmp privind culturile producătoare de semințe de plante furajere și culturile producătoare de semințe de cereale, precum și semințelor de plante furajere și semințelor de cereale, produse și certificate în Brazilia.

(3)

Comisia a examinat legislația relevantă din Brazilia și, pe baza unui audit efectuat în 2016 cu privire la sistemul de controale oficiale și de certificare a semințelor de plante furajere și de cereale din Brazilia, precum și cu privire la echivalența acestuia cu cerințele Uniunii, și-a publicat constatările într-un raport intitulat „Raport final al auditului efectuat în Brazilia, de la 11 aprilie 2016 la 19 aprilie 2016, în scopul evaluării sistemului de controale oficiale și de certificare a semințelor și a echivalenței acestuia cu cerințele Uniunii Europene”.

(4)

În urma auditului, s-a ajuns la concluzia că inspecțiile în câmp la culturile producătoare de semințe, eșantionarea, testarea și controalele oficiale a posteriori în ceea ce privește semințele de plante furajere și de cereale sunt efectuate corespunzător și că îndeplinesc condițiile prevăzute în anexa II la Decizia 2003/17/CE, precum și cerințele prevăzute de Directivele 66/401/CEE (4) și 66/402/CEE (5) ale Consiliului. În plus, s-a ajuns la concluzia că autoritățile naționale responsabile pentru punerea în aplicare a certificării semințelor din Brazilia sunt competente și funcționează în mod corespunzător.

(5)

Republica Moldova a prezentat Comisiei o cerere vizând acordarea de echivalență sistemului său de inspecții în câmp privind culturile producătoare de semințe de cereale, culturile producătoare de semințe de legume și culturile producătoare de semințe de plante oleaginoase și pentru fibre, precum și semințelor de cereale, de legume și de plante oleaginoase și pentru fibre, produse și certificate în Republica Moldova.

(6)

Comisia a examinat legislația relevantă din Republica Moldova și, pe baza unui audit efectuat în 2016 cu privire la sistemul de controale oficiale și de certificare a semințelor de cereale, de legume și de plante oleaginoase și pentru fibre din Republica Moldova, precum și cu privire la echivalența acestuia cu cerințele Uniunii, și-a publicat constatările într-un raport intitulat „Raport final al auditului efectuat în Republica Moldova, în perioada 14 iunie-21 iunie 2016, în scopul evaluării sistemului de controale oficiale și de certificare a semințelor și a echivalenței acestuia cu cerințele Uniunii Europene”.

(7)

În urma auditului, s-a ajuns la concluzia că inspecțiile în câmp la culturile producătoare de semințe, eșantionarea, testarea și controalele oficiale a posteriori în ceea ce privește semințele de cereale, de legume și de plante oleaginoase și pentru fibre sunt efectuate corespunzător și că îndeplinesc condițiile prevăzute în anexa II la Decizia 2003/17/CE și cerințele prevăzute de Directivele 66/402/CEE, 2002/55/CE (6) și 2002/57/CE (7) ale Consiliului. În plus, s-a ajuns la concluzia că autoritățile naționale responsabile pentru punerea în aplicare a certificării semințelor din Republica Moldova sunt competente și funcționează în mod corespunzător.

(8)

Prin urmare, este oportun să se acorde echivalența privind inspecțiile în câmp efectuate în ceea ce privește culturile producătoare de semințe de plante furajere și culturile producătoare de semințe de cereale din Brazilia și privind semințele de plante furajere și semințele de cereale produse în Brazilia și certificate oficial de autoritățile sale.

(9)

Este, de asemenea, oportun să se acorde echivalența privind inspecțiile în câmp efectuate în ceea ce privește culturile producătoare de semințe de cereale, culturile producătoare de semințe de legume și culturile producătoare de semințe de plante oleaginoase și pentru fibre din Republica Moldova și privind semințele de cereale, semințele de legume și semințele de plante oleaginoase și pentru fibre produse în Republica Moldova și certificate oficial de autoritățile sale.

(10)

În Uniune există o cerere în ceea ce privește importul de semințe de legume provenind din țări terțe, inclusiv din Republica Moldova. Prin urmare, semințele de legume certificate oficial astfel cum sunt menționate în Directiva 2002/55/CE ar trebui să intre sub incidența Deciziei 2003/17/CE pentru a răspunde în viitor cererii de astfel de semințe originare din Republica Moldova, precum și din alte țări terțe.

(11)

Având în vedere normele aplicabile ale Asociației Internaționale pentru Testarea Semințelor (ISTA), ar trebui ca țara terță în cauză să furnizeze o declarație oficială conform căreia semințele au făcut obiectul unei eșantionări și testări în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Normele internaționale ale ISTA pentru testarea semințelor („normele ISTA”) referitoare la buletinele internaționale portocalii pentru loturile de semințe, iar loturile de semințe ar trebui să fie însoțite de un astfel de buletin.

(12)

Având în vedere expirarea „experienței derogatorii privind eșantionarea și analiza semințelor” prevăzute în anexa V partea A la decizia adoptată de Consiliul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) la 28 septembrie 2000 privind sistemele OCDE pentru certificarea soiurilor de semințe destinate comerțului internațional, ar trebui eliminate toate referirile la experiența în cauză.

(13)

Având în vedere aderarea Croației la Uniune în 2013, ar trebui eliminate toate referirile la Croația ca țară terță.

(14)

Prin urmare, Decizia 2003/17/CE ar trebui modificată în consecință,

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) urmărește să ofere sprijin lucrătorilor disponibilizați și persoanelor care desfășoară o activitate independentă a căror activitate a încetat ca urmare a modificărilor structurale majore apărute în tiparele comerțului mondial ca urmare a globalizării, ca urmare a continuării crizei economice și financiare mondiale sau ca urmare a unei noi crize economice și financiare mondiale, precum și să le ofere asistență în vederea reintegrării pe piața muncii.

(2)

FEG nu trebuie să depășească un cuantum anual maxim de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011), după cum se prevede la articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (3).

(3)

La 23 februarie 2018, Țările de Jos au prezentat o cerere de mobilizare a FEG, în legătură cu disponibilizările din 20 de întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul serviciilor financiare în următoarele regiuni: Friesland, Drenthe și Overijssel în Țările de Jos. Cererea a fost completată cu informații suplimentare furnizate în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013. Această cerere îndeplinește condițiile pentru stabilirea unei contribuții financiare din partea FEG, astfel cum sunt prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013.

(4)

Prin urmare, FEG ar trebui mobilizat pentru a se furniza o contribuție financiară în valoare de 1 192 500 EUR, ca urmare a cererii depuse de Țările de Jos.

(5)

În scopul de a reduce la minimum timpul necesar pentru mobilizarea FEG, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la data adoptării sale,

„(b)

alineatul (4) se modifică după cum urmează:”,

„(b)

punctul 4 se modifică după cum urmează:”.

„(d)

numele, prenumele și adresa persoanei fizice sau denumirea și adresa societății/celeilalte organizații, menționate la articolul 9 alineatul (4) litera (f);”,

„(d)

numele, prenumele și adresa persoanei fizice sau denumirea și adresa societății/celeilalte organizații, menționate la articolul 9 punctul 4 litera (f);”.

„12.

cazurile în care datele menționate la articolul 9 alineatul (6) nu au putut fi furnizate din motive de ordin faptic, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) teza a doua;

13.

cazurile în care nu s-a solicitat furnizarea, din motive legale, a datelor menționate la articolul 9 alineatul (6), în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) teza a doua;

14.

cazurile în care unei persoane care nu a putut furniza faptic datele menționate la articolul 9 alineatul (6) i s-a refuzat viza, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) teza a doua.”,

„12.

cazurile în care datele menționate la articolul 9 punctul 6 nu au putut fi furnizate din motive de ordin faptic, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) teza a doua;

13.

cazurile în care nu s-a solicitat furnizarea, din motive legale, a datelor menționate la articolul 9 punctul 6, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) teza a doua;

14.

cazurile în care unei persoane care nu a putut furniza din motive de ordin faptic datele menționate la articolul 9 punctul 6 i s-a refuzat viza, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) teza a doua.”

„(a)

informații referitoare la stadiul procedurii și la datele preluate din formularul de cerere, în conformitate cu articolul 9 alineatele (2) și (4);”,

„(a)

informații referitoare la stadiul procedurii și la datele preluate din formularul de cerere, în conformitate cu articolul 9 punctele 2 și 4;”.

„(b)

datele preluate din formularul de cerere, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4);”,

„(b)

datele preluate din formularul de cerere, în conformitate cu articolul 9 punctul 4;”.

„(b)

datele preluate din formularul de cerere, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) literele (a), (b) și (c);”,

„(b)

datele preluate din formularul de cerere, în conformitate cu articolul 9 punctul 4 literele (a), (b) și (c);”.

„(e)

datele prevăzute la articolul 9 alineatul (4) literele (a) și (b) din dosarul/dosarele de cerere conexat(e) cu privire la soț/soție și copii.”,

„(e)

datele prevăzute la articolul 9 punctul 4 literele (a) și (b) din dosarul/dosarele de cerere conexat(e) cu privire la soț/soție și copii.”