Acordul OMC

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 94/800/CE a Consiliului privind încheierea, în numele UE, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) – aspecte legate de comerțul cu mărfuri

Negocierile comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) – Acord de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DECIZII ȘI AL ACESTUI ACORD?

Decizia aprobă acordul de înființare a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în numele Comunității Europene (în prezent Uniunea Europeană sau UE).

ASPECTE-CHEIE

Actul final care cuprinde rezultatele Rundei Uruguay a negocierilor comerciale multilaterale

Prin prezenta decizie, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în numele Comunității Europene, rezultatele Rundei Uruguay a negocierilor cuprinse în Actul final de la Marrakech semnat în 1994 în Maroc de către reprezentanți ai Comunității și ai statelor membre ale acesteia.
Actul final de la Marrakech include o listă a acordurilor multilaterale și plurilaterale și a deciziilor și declarațiilor ministeriale care clarifică normele anumitor acorduri. Acordurile comerciale multilaterale și instrumentele juridice conexe sunt obligatorii pentru toți membrii OMC. În ceea ce privește acordurile plurilaterale, deși fac parte din reglementările OMC, acestea nu creează obligații sau drepturi pentru membrii OMC care nu le-au acceptat.
Acordul de instituire a OMC cuprinde mai multe anexe care conțin acordurile specifice.
Anexa 1A se referă la acordurile multilaterale privind comerțul cu bunuri. Acestea sunt:
- Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (GATT 1994), care a inclus GATT 1947;
- Acordul privind agricultura;
- Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare;
- Acordul privind produsele textile și confecțiile;
- Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului;
- Acordul privind măsurile de investiții legate de comerț;
- Acordul privind măsurile antidumping;
- Acordul privind evaluarea mărfurilor în vamă;
- Acordul privind controlul înainte de expediere;
- Acordul privind regulile de origine;
- Acordul referitor la procedurile privind licențele de import;
- Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii;
- Acordul privind salvgardarea;
- Acordul privind facilitarea comerțului.
Anexa 1B conține Acordul general privind Comerțul cu servicii (GATS).
Anexa 1C conține Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), inclusiv comerțul cu mărfuri contrafăcute.
Anexa 2 include Înțelegerea privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor.
Anexa 3 se referă la Mecanismul de examinare a politicilor comerciale (TPRM) ale membrilor OMC.
Anexa 4 se referă la acordurile comerciale plurilaterale. Acestea sunt:
- Acordul privind comerțul cu aeronave civile;
- Acordul privind achizițiile publice (revizuit în 2012);
- Acordul internațional privind produsele lactate (abrogat în 1997);
- Acordul internațional privind carnea de bovină (abrogat în 1997).

Acord de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului

Acest acord creează un cadru instituțional permanent pentru acordurile specifice enumerate mai sus.
OMC este o organizație permanentă, care beneficiază de personalitate juridică. La 1 ianuarie 1995, toți membrii de drept ai GATT au devenit membri fondatori ai OMC. De atunci, noii candidați trebuie să urmeze procedura de aderare prevăzută în acordul de instituire a OMC.
Membrii OMC și-au stabilit următoarele obiective pentru organizație:
- ridicarea standardelor de trai;
- asigurarea ocupării depline a forței de muncă și a unui volum în creștere al venitului real și al cererii efective;
- extinderea producției și a comerțului cu bunuri și servicii;
- dezvoltarea durabilă și protecția mediului;
- luarea în considerare a nevoilor țărilor în curs de dezvoltare.
Funcțiile OMC sunt de a:
- facilita punerea în aplicare, administrarea și funcționarea cu privire la diferitele acorduri comerciale;
- oferi un forum pentru negocieri comerciale multilaterale;
- rezolva litigiile comerciale prin intermediul Organului de soluționare a litigiilor (OSL);
- examina politicile comerciale naționale ale membrilor săi;
- coopera cu alte organizații internaționale în scopul asigurării unei mai mari coerențe în elaborarea politicilor economice la nivel mondial.

Structura

Conferința ministerială este forul său cel mai înalt al OMC. Aceasta este alcătuită din reprezentanți ai tuturor țărilor membre și se întrunește cel puțin o dată la doi ani.
Între aceste reuniuni, Consiliul General, format din reprezentanți ai tuturor membrilor, ia decizii privind funcționarea OMC și supraveghează acordurile și deciziile ministeriale. Consiliul General se reunește și pentru a îndeplini obligațiile OSL și ale Organului de examinare a politicilor comerciale (TPRB), prevăzute în Mecanismul de examinare a politicilor comerciale (TPRM, a se vedea mai jos).
Consiliul General are trei organisme subsidiare: Consiliul pentru comerțul cu bunuri, Consiliul pentru comerțul cu servicii și Consiliului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală.
în plus, există mai multe comitete care depind direct de Consiliul General. Printre acestea se numără Comitetul pentru comerț și dezvoltare, Comitetul pentru comerț și mediu și Comitetul pentru acorduri regionale. În sfârșit, două comitete sunt responsabile pentru administrarea celor două acorduri plurilaterale privind comerțul cu aeronave civile și achizițiile publice.
Consiliul general numește un director general, care conduce activitatea Secretariatului OMC.
În principiu, OMC ia decizii prin consens. Atunci când nu se poate ajunge la o decizie, deciziile sunt luate prin majoritate de voturi, fiecare membru al OMC având un singur vot. UE, care este un membru cu drepturi depline al OMC, are un număr de voturi egal cu numărul statelor membre ale UE care sunt membre ale OMC.
Fiecare membru al OMC poate înainta Conferinței ministeriale propuneri de modificare a dispozițiilor OMC privind diversele acorduri comerciale multilaterale.

Înțelegerea privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor

Sistemul OMC de soluționare a litigiilor este un element esențial pentru sistemul comercial multilateral. Acesta se bazează pe articolele XXII și XXIII ale GATT 1994, precum și pe normele și procedurile elaborate ulterior și stabilite în Înțelegerea privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor încorporate în Acordul de instituire a OMC.
Sistemul de soluționare a litigiilor acoperă toate acordurile comerciale multilaterale. De fapt, se aplică comerțului cu mărfuri, comerțului cu servicii și problemelor de proprietate intelectuală reglementate de Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS). De asemenea, se aplică litigiilor legate de Acordul multilateral privind achizițiile publice. Unele dintre aceste acorduri conțin norme referitoare la soluționarea litigiilor care se aplică numai litigiilor în temeiul acordului în cauză și care pot completa sau modifica normele înțelegerii.
Sistemul de soluționare a litigiilor este administrat de Organul de soluționare a litigiilor (OSL). Toți membrii OMC pot participa la ședințele OSL. Cu toate acestea, în cazul în care OSL reglementează normele referitoare la soluționarea litigiilor privind un acord comercial plurilateral, numai membrii care sunt părți la acord pot participa la deciziile sau acțiunile luate de OSL în ceea ce privește litigiile în temeiul acordului respectiv.
Procesul de soluționare a litigiilor este lansat atunci când un membru transmite altui membru o cerere de consultări pe o chestiune specifică. Aceste consultări trebuie să înceapă în termen de 30 zile de la solicitare. În cazul în care consultările nu soluționează un litigiu, un membru poate face apel la OSL să înființeze un grup special, de obicei format din trei experți independenți, în scopul de a rezolva chestiunea. În plus, părțile pot conveni, în mod voluntar, să facă uz de alte metode de soluționare a litigiilor, inclusiv bunele oficii, concilierea și medierea.
După ascultarea părților, grupul special prezintă un raport către OSL. Grupul special trebuie să își încheie activitatea în termen de șase luni sau, în caz de urgență, în termen de trei luni. Raportul grupului special este examinat în vederea adoptării de către OSL la 20 de zile după ce a fost distribuit membrilor. Acesta este adoptat în termen de 60 de zile de la data distribuirii, cu excepția cazului în care OSL decide prin consens să nu adopte raportul (consens contrar sau negativ) sau dacă una dintre părți își notifică decizia de a face apel.
Procedura de soluționare a litigiilor OMC oferă posibilitatea tuturor părților implicate să formuleze un apel împotriva raportului unui grup special. Apelul este, totuși, limitat la chestiuni de drept cuprinse în raportul grupului special și la interpretările juridice elaborate de grupul special. Apelul este examinat de către un Organ permanent de apel compus din șapte membri, numiți de OSL pentru un mandat de patru ani. La soluționarea oricărei cauze participă trei dintre membrii Organului. Raportul organului de apel trebuie să fie acceptat necondiționat de către părțile în litigiu și să fie adoptat de către OSL, cu excepția cazului în care există un consens negativ, cu alte cuvinte, o decizie prin consens să nu se adopte raportul.
OSL supraveghează punerea în aplicare a recomandărilor sau a hotărârilor adoptate, precum și toate chestiunile pendinte pe ordinea de zi a reuniunilor sale până când sunt rezolvate. Se stabilesc, de asemenea, termene limită pentru punerea în aplicare a recomandărilor cuprinse în rapoartele grupului special. Atunci când o parte nu este în măsură să pună în aplicare aceste recomandări într-un interval rezonabil de timp, aceasta trebuie să intre în negocieri cu partea reclamantă pentru a ajunge la o ajustare compensatorie reciproc satisfăcătoare. Dacă aceste negocieri se încheie fără succes, OSL poate autoriza partea reclamantă să suspende aplicarea concesiilor sau executarea obligațiilor față de membrul în cauză. Compensarea și suspendarea concesiilor sunt însă numai măsuri temporare care pot fi aplicate până când recomandările OSL sunt puse în aplicare de către membrul în cauză.
În toate cazurile, membrii OMC sunt de acord că nu au competența de a stabili singuri existența unei încălcări a obligațiilor prevăzute în cadrul OMC, nici de a suspenda concesii. Ei trebuie să aplice normele și procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute în Înțelegere.
În plus, Înțelegerea privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor recunoaște situația specială a membrilor OMC care fac parte din categoria țărilor în curs de dezvoltare și a țărilor cel mai puțin dezvoltate. Țările în curs de dezvoltare pot opta pentru o procedură accelerată, pot solicita prelungirea termenelor sau asistență judiciară suplimentară. Membrii OMC sunt încurajați să acorde o atenție deosebită situației membrilor care sunt țări în curs de dezvoltare.

Mecanismul de examinare a politicii comerciale (TPRM)

TPRM a fost înființat ca o măsură temporară în cadrul GATT, în 1989, în urma evaluării intermediare a Rundei Uruguay. Acest mecanism este acum o parte integrantă a sistemului OMC și cuprinde toate domeniile acoperite de acordurile OMC (bunuri, servicii și chestiuni legate de proprietate intelectuală).
TPRM vizează, în special, o mai mare transparență și o mai bună înțelegere a politicilor și a practicilor comerciale ale statelor membre OMC, pentru a încuraja membrii să adere la normele în vigoare în sistemul comercial multilateral și, prin urmare, să promoveze buna funcționare a sistemului.
În cadrul TPRM, toți membrii OMC sunt supuși procedurii de examinare. Această examinare are loc la fiecare doi ani pentru membrii care dețin cea mai mare pondere în comerțul mondial (în prezent, China, UE, Japonia și Statele Unite), o dată la patru ani pentru următorii 16 membri și la fiecare șase ani pentru ceilalți membrii. Se poate stabili o perioadă mai lungă pentru țările cel mai puțin dezvoltate. În practică, s-a introdus un anumit grad de flexibilitate cu privire la rata examinărilor (până la un interval de șase luni). În 1996, s-a convenit ca fiecare a doua examinare a fiecăreia dintre primele patru puteri comerciale să fie o reexaminare intermediară.
Examinarea este efectuată de către TPRB, pe baza unei declarații de politică generală prezentate de membrul în cauză și a unui raport întocmit de către Secretariatul OMC. La întocmirea raportului său, Secretariatul solicită sprijinul membrului în cauză, dar își păstrează întreaga responsabilitate pentru faptele prezentate și opiniile exprimate. Raportul Secretariatului și declarația membrului sunt publicate în urma primei reuniuni de examinare, împreună cu procesul-verbal al reuniunii și textul cu observațiile finale făcute de către președintele TPRB la sfârșitul reuniunii.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA ȘI ACORDUL?

Decizia se aplică de la 22 decembrie 1994.
Acordul se aplică de la 1 ianuarie 1995.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Aspecte privind drepturile de proprietate intelectuală legate de comerț și de brevetele farmaceutice (sinteza);
UE și OMC (Comisia Europeană).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, 23.12.1994, pp. 1-2)

Negocierile comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) – Acord de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO L 336, 23.12.1994, pp. 3-10)

Modificările succesive aduse acordului au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Notificare privind intrarea în vigoare a Protocolului de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (JO L 54, 1.3.2017, p. 1)

Data ultimei actualizări: 14.07.2023

Top