Siguranța maritimă: nivelul minim de formare a navigatorilor

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2008/106/CE privind nivelul minim de formare a navigatorilor

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

• Directiva încorporează în legislația UE standardele minime de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart în ceea ce privește navigatorii care servesc la bordul navelor UE, stabilite prin Convenția privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart (Convenția STCW) a Organizației Maritime Internaționale. Convenția a fost adoptată în 1978.
• Directiva 2012/35/UE a adus mai multe modificări Directivei 2008/106/CE.

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Această directivă li se aplică navigatorilor care servesc la bordul navelor maritime ce arborează pavilionul unei țări a UE, cu excepția:

• navelor de război sau a altor nave deținute de o țară a UE și angajate numai în servicii guvernamentale necomerciale;
• navelor de pescuit;
• iahturilor de agrement care nu sunt implicate în comerț;
• navelor din lemn de construcție primitivă.

Formarea

Directiva stabilește normele privind formarea și standardele de competență pe care trebuie să le întrunească navigatorii pentru emiterea sau revalidarea certificatelor care le permit să exercite funcțiile pentru care este emis certificatul de competență relevant.

Categoriile de navigatori la care se referă aceste norme sunt:

• comandanții;
• ofițerii secunzi;
• ofițerii de punte și ofițerii mecanici;
• șefii mecanici și ofițerii mecanici secunzi;
• anumite categorii de personal nebrevetat (adică persoane care lucrează într-un compartiment mașini, care participă la cart sau care servesc pe anumit tipuri de nave); și
• personalul responsabil cu radiocomunicațiile.

Pentru anumite categorii de nave, precum navele-tanc și navele de pasageri ro-ro, există norme speciale și cerințe minime obligatorii privind formarea și certificarea navigatorilor. De asemenea, directiva prevede norme de educație și formare privind gestionarea situațiilor de urgență, stingerea incendiilor și acordarea de ajutor medical, precum și pentru membrii echipajului responsabili cu servicii de catering.

Certificatele de competență și atestările

Certificatele trebuie emise de autoritățile competente ale țările UE pentru a le permite titularilor să servească conform precizărilor din document sau conform autorizării prin regulamente naționale. Aceste documente se emit candidaților care întrunesc standardele naționale privind starea de sănătate (în special în ceea ce privește acuitatea vizuală și auzul) și care prezintă o dovadă satisfăcătoare privind identitatea, vârsta, serviciul pe mare și competențele (abilitatea, sarcina și nivelul).

Țările UE pot emite certificate separate pentru radiooperatori.

Titularii certificatelor au obligația de a demonstra, periodic, că întrunesc în continuare standardele de aptitudini și competențe profesionale.

Atestatele pot fi incluse în certificate sau pot fi emise separat. Certificatele pot utiliza formatul din Codul STCW (secțiunea A-I/2) sau se pot abate de la acesta (caz în care trebuie să includă cel puțin informațiile cerute în formatul respectiv). Orice navigator de la bord trebuie să poată prezenta exemplarul original al certificatului propriu. Țările UE trebuie să aplice și măsurile necesare pentru a preveni și a sancționa frauda și alte practici ilegale privind procedura de certificare.

Directiva de modificare 2012/35/UE a introdus cerința ca țările UE:

• să păstreze registre cu toate certificatele de competență și certificatele de aptitudini și atestatele pentru comandanți și ofițeri și, dacă este cazul, pentru personalul nebrevetat, care sunt emise, au expirat sau au fost revalidate, suspendate, anulate sau declarate pierdute sau distruse, precum și cu dispensele emise;
• să se asigure că informațiile referitoare la statutul unor certificate de competență, atestate și dispense sunt puse la dispoziția altor țări ale UE sau a altor părți la Convenția STCW și companii care solicită verificarea autenticității și valabilității certificatelor de competență – începând de la 1 ianuarie 2017, informațiile cerute trebuie să fie puse la dispoziție prin mijloace electronice;
• să stabilească standarde privind starea sănătății navigatorilor și procedurile pentru eliberarea unui certificat medical în conformitate cu directiva și cu secțiunea A-I/9 din Codul STCW – persoanele responsabile de evaluarea stării de sănătate a navigatorilor sunt medici recunoscuți de respectiva țară a UE pentru asemenea examinări medicale.

Sancțiuni și măsuri disciplinare

Țările UE trebuie să stabilească procesele și procedurile necesare pentru a efectua investigații imparțiale în cazuri de incompetență, de fapte sau omisiuni care pot constitui amenințări directe la siguranța vieții umane, a bunurilor pe mare sau a mediului marin. Trebuie prevăzute și aplicate sancțiuni sau măsuri disciplinare în cazurile în care:

• o companie sau un comandant a angajat o persoană care nu deține certificatul prevăzut de prezenta directivă;
• un comandant a autorizat un navigator să exercite o funcție care necesită un certificat, fără ca navigatorul să fie titular al unui asemenea certificat, al unui certificat recunoscut de țările UE sau al unei dispense valabile;
• o persoană a obținut în mod fraudulos un angajament pentru a îndeplini o funcție sau un serviciu la orice nivel de competență care necesită un certificat.

Monitorizarea și evaluarea formării

Țările UE trebuie să se asigure că:

• se monitorizează continuu toate activitățile de formare, se evaluează eliberarea certificatelor de competență și se stabilește un sistem de standarde de calitate cu obiective și domeniu de aplicare detaliate;
• sunt definite obiectivele de formare și de predare, precum și echivalența nivelurilor de formare cu cerințele Convenției STCW;
• se monitorizează calitatea examenelor și a evaluărilor, precum și calitatea și experiența evaluatorilor;
• sunt efectuate evaluări independente ale acumulării de cunoștințe, înțelegere, aptitudini și competență și ale activităților de evaluare, la intervale de cel mult 5 ani.

Perioadele de odihnă pentru personalul care efectuează cartul

Pentru a preveni oboseala în rândul personalului care efectuează cartul, oboseală ce constituie o cauză foarte frecventă a accidentelor pe mare, există norme privind perioadele de odihnă minime.

Toți cei care sunt desemnați în schimburi ca ofițer responsabil al unui cart sau ca personal nebrevetat în cadrul unui cart trebuie să poată avea cel puțin 10 ore de odihnă într-o perioadă de 24 de ore. Acestea pot fi împărțite în cel mult 2 perioade, dintre care una trebuie să fie de cel puțin 6 ore. Directiva de modificare 2012/35/UE impune, în plus, ca respectivii ofițeri sau respectivul personal nebrevetat să aibă 77 de ore de odihnă în orice perioadă de 7 zile.

Dispense

În condiții excepționale, autoritățile competente pot să emită o dispensă care să permită unui anumit navigator să lucreze pe o anumită navă pe durata unei perioade specificate de cel mult 6 luni. Aceasta ar fi pe un post pentru care navigatorul respectiv nu deține certificatul corespunzător, cu condiția să fie suficient de calificat pentru a garanta condiții de siguranță normale.

Responsabilitățile țărilor UE

Țările UE trebuie să desemneze autoritățile sau organismele care:

• oferă formare;
• organizează și/sau supraveghează examinările necesare;
• emit certificate;
• acordă eventuale dispense.

Comunicarea la bordul navei

În scopul consolidării siguranței maritime și al prevenirii pierderilor de vieți omenești și a poluării maritime, este necesară îmbunătățirea comunicării dintre membrii echipajului la bordul navelor care navighează în apele UE.

Trebuie stabilită o limbă de lucru comună la bordul tuturor navelor de pasageri care arborează pavilionul unei țări a UE și la bordul tuturor navelor de pasageri care încep sau termină o călătorie într-un port al unei țări a UE. Directiva impune ca, pe tancurile petroliere, chimice și cu gaze lichefiate, comandantul, ofițerul și personalul nebrevetat să fie capabili să comunice unul cu celălalt în una sau mai multe limbi de lucru comune.

Controlul statului portului

Țările UE pot monitoriza navigatorii care servesc pe orice navă ce utilizează porturile lor, indiferent de pavilionul arborat, în special pentru a verifica dacă toți navigatorii care sunt obligați să fie titulari ai unor certificate în conformitate cu Convenția STCW dețin asemenea certificate. Acestea trebuie să se asigure că se aplică prevederile și procedurile prevăzute în Directiva 2009/16/CE privind controlul statului portului.

În unele cazuri este necesară evaluarea capacitatea navigatorilor de a respecta standardele de efectuare a cartului impuse de Convenția STCW (verificarea certificatelor). Acest lucru este necesar în special în cazul în care o navă care utilizează un port al UE și arborează pavilionul unei țări care nu a ratificat Convenția STCW a fost utilizată într-un mod care pune în pericol persoanele, mărfurile sau mediul sau are un comandant, ofițer sau personal nebrevetat care deține un certificat emis de o țară din afara UE care nu a ratificat convenția. În alte cazuri, membrilor echipajului li se poate solicita să prezinte pe loc dovada competenței proprii.

Directiva precizează temeiurile pe baza cărora poate fi reținută o navă, cum ar fi lipsuri în ceea ce privește formarea sau condițiile de muncă ale echipajului, dacă s-a stabilit că aceste neajunsuri reprezintă un pericol pentru mărfuri, pentru persoane sau pentru mediu.

În 2015, Comisia Europeană a publicat o listă a țărilor din afara UE recunoscute din punctul de vedere al sistemelor de formare și certificare a navigatorilor. De atunci, la această listă au fost adăugate Etiopia, Fiji, Oman și Muntenegru.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva 2008/106/CE se aplică de la 23 decembrie 2008. Aceasta a revizuit și a înlocuit Directiva 2001/25/CE, care abrogase Directiva 94/58/CE. Țările UE au avut obligația de a transpune Directiva 94/58/CE în legislația proprie până la 31 decembrie 1995.

Directiva de modificare 2012/35/UE se aplică de la 3 ianuarie 2013. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până la 4 iulie 2014.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Educația și formarea (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind nivelul minim de formare a navigatorilor (JO L 323, 3.12.2008, pp. 33-61)

Modificările succesive aduse Directivei 2008/106/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/501 a Comisiei din 22 martie 2018 privind recunoașterea Sultanatului Oman în temeiul Directivei 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește sistemele de formare și de certificare a navigatorilor (JO L 82, 26.3.2018, pp. 15-16)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1412 a Comisiei din 1 august 2017 privind recunoașterea Republicii Insulelor Fiji în temeiul Directivei 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește sistemele de formare și de certificare a navigatorilor (JO L 202, 3.8.2017, pp. 6-7)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/1239 a Comisiei din 6 iulie 2017 privind recunoașterea Etiopiei în temeiul Directivei 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește sistemele de formare și de certificare a navigatorilor (JO L 177, 8.7.2017, pp. 43-44)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/727 a Comisiei din 23 martie 2017 privind recunoașterea Muntenegrului în temeiul Directivei 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește sistemele de formare și certificare a navigatorilor (JO L 107, 25.4.2017, pp. 31-32)

Data ultimei actualizări: 17.12.2018