Aceasta incriminează infracțiunile legate de participarea la o organizație criminală.
Decizia urmărește armonizarea legislației Uniunii Europene (UE) și a statelor membre ale UE privind incriminarea acestor infracțiuni și stabilește pedepse pentru acestea.

Infracțiuni

Statele membre trebuie să recunoască cel puțin unul dintre aceste 2 tipuri de comportament ca fiind infracțiune:

1.
participarea activă la activitățile criminale ale unei organizații, în cunoștință de cauză privind scopul sau intenția sa de a comite infracțiuni;
2.
un acord privind săvârșirea infracțiunilor fără a lua neapărat parte la comiterea acestora.

Pedepse

Statele membre trebuie să stabilească pedepse corespunzătoare pentru infracțiunile menționate mai sus:
- pentru prima opțiune, cerința este cel puțin 2 ani de pedeapsă privativă de libertate pentru nivelul maxim al pedepsei;
- pentru cea de a doua opțiune, cerința este cel puțin 2 ani de pedeapsă privativă de libertate pentru nivelul maxim al pedepsei sau o pedeapsă maximă privativă de libertate echivalentă cu cea a activităților planificate.
Pedepsele pot fi reduse în anumite circumstanțe, precum renunțarea la activitățile infracționale de către infractor sau asistența la identificarea și deferirea altor infractori justiției.
Pe baza deciziei-cadru, statele membre trebuie să introducă norme care să vizeze tragerea la răspundere a persoanelor juridice (precum companiile) pentru infracțiuni, atunci când acestea sunt comise din partea lor de către o persoană care deține o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice.
Sancțiunile aplicate persoanelor juridice trebuie să fie eficiente, proporționate și disuasive. Acestea ar trebui să includă amenzi, dar pot include și următoarele:
- anularea dreptului la ajutor public;
- interdicția temporară sau permanentă de exercitare a activităților comerciale și închiderea proprietăților folosite pentru comiterea infracțiunilor;
- plasarea sub control judiciar;
- lichidarea judiciară sau lichidarea unei întreprinderi.

Jurisdicția și coordonarea acțiunilor de urmărire penală

Jurisdicția unui stat membru trebuie să acopere infracțiunile care sunt comise, în întregime sau parțial, de către unul dintre cetățenii săi sau din partea unei persoane juridice care își are sediul pe teritoriul său.
Dacă infracțiunea intră în jurisdicția mai multor state membre, acestea trebuie să colaboreze, de exemplu, prin intermediul Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală, pentru a decide care stat membru va declanșa urmărirea și pentru a centraliza procedurile.
Se va ține cu precădere seama de:
- locul în care s-a produs infracțiunea;
- naționalitatea sau locul de reședință al infractorului;
- țara de origine a victimei; și
- teritoriul pe care a fost descoperit infractorul.

Infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale UE

Directiva (UE) 2017/1371 instituie norme referitoare la infracțiuni și sancțiuni pentru combaterea fraudei și a altor activități ilegale care aduc prejudicii intereselor financiare ale UE (a se vedea sinteza).
Articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1939 privind instituirea Parchetului European (EPPO) (a se vedea sinteza) îi conferă EPPO competență cu privire la infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale UE, care sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371. În conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din același regulament, EPPO este competent și în cazul infracțiunilor referitoare la participarea la o organizație criminală, astfel cum este definită în Decizia-cadru 2008/841/JAI, în cazul în care activitatea infracțională principală a unei astfel de organizații criminale este de a săvârși infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale UE.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA-CADRU?

Se aplică de la 11 noiembrie 2008.

CONTEXT

Începând cu anii 1990, UE a luat măsuri pentru a crește eficiența luptei împotriva crimei organizate:

1997: UE adoptă primul său plan de acțiune pentru combaterea crimei organizate;
1998: UE adoptă Acțiunea comună 98/733/JAI privind incriminarea participării la o organizație criminală;
2000: Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite adoptă Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, primul instrument juridic global pentru combaterea criminalității transfrontaliere organizate, care a intrat în vigoare în 2003;
2002: UE adoptă Decizia-cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului (care definește un „grup terorist” pe baza definiției „organizației criminale” din Acțiunea comună 98/733/JAI), abrogată ulterior și înlocuită de Directiva (UE) 2017/541 (a se vedea sinteza);
2004: Comunicarea Comisiei Europene recunoaște necesitatea îmbunătățirii măsurilor pentru combaterea crimei organizate; în baza Deciziei 2004/579/CE, UE aderă la Convenția ONU;
2008: UE adoptă Decizia-cadru 2008/841/JAI care abrogă și înlocuiește Acțiunea comună 98/733/JAI.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate (JO L 300, 11.11.2008, pp. 42-45).

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European („EPPO”) (JO L 283, 31.10.2017, pp. 1-71).

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2017/1939 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, pp. 29-41).

Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31.3.2017, pp. 6-21).

A se vedea versiunea consolidată.

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și protocoalele aferente

Decizia 2004/579/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (JO L 261, 6.8.2004, p. 69).

Data ultimei actualizări: 16.03.2022

Top