Emisiile industriale

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva stabilește normele pentru prevenirea sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerea emisiilor industriale în aer, apă și sol, precum și pentru prevenirea generării de deșeuri, pentru a se atinge un nivel înalt de protecție a mediului.

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

• Legislația reglementează activitățile industriale în următoarele sectoare:
  • energie;
  • producția și prelucrarea metalelor;
  • minerale;
  • compuși chimici;
  • gestionarea deșeurilor; și
  • alte sectoare, precum producția de celuloză pentru hârtie și a hârtiei, abatoare și creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor.
• Toate instalațiile prevăzute în directivă trebuie să prevină și să reducă poluarea prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT)* și să abordeze utilizarea eficientă a energiei, prevenirea și gestionarea deșeurilor, precum și măsuri pentru prevenirea accidentelor și limitarea consecințelor acestora.

Autorizații

• Instalațiile pot funcționa numai dacă dețin o autorizație și trebuie să respecte condițiile prevăzute în aceasta.
• Condițiile de autorizare se bazează pe concluziile BAT adoptate de Comisia Europeană.
  • Valorile-limită de emisie trebuie stabilite la un nivel care asigură faptul că emisiile poluante nu depășesc nivelurile de emisie asociate cu utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, cu excepția cazului în care se dovedește că acest lucru ar duce la costuri disproporționate față de beneficiile aduse mediului.
• Autoritățile naționale trebuie să efectueze inspecții periodice ale instalațiilor.

Norme specifice

Directiva stabilește cerințele minime pentru sectoare specifice în capitole separate. Aceasta include norme specifice referitoare la:

• instalațiile de ardere – aspecte legate de funcționare, valori-limită de emisie, norme de monitorizare și de conformitate;
• instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor – cerințe de funcționare, valori-limită de emisie, norme de monitorizare și de conformitate;
• instalațiile și activitățile care folosesc solvenți organici – include valori-limită de emisie, scheme de reducere și cerințe pentru înlocuirea substanțelor periculoase;
• instalațiile producătoare de dioxid de titan – stabilește valori-limită de emisie, norme de monitorizare și interzice eliminarea anumitor forme de deșeuri în orice corp de apă.

Abrogare

Directiva abrogă și înlocuiește șapte directive existente anterior. Directiva privind prevenirea și controlul integrat al poluării (IPPC) (Directiva 2008/1/CE), Directiva privind instalații de ardere de dimensiuni mari (Directiva 2001/80/CE), Directiva privind incinerarea deșeurilor Directiva 2000/76/CE), Directiva privind emisiile de solvenți (Directiva 1999/13/CE) și trei directive privind dioxidul de titan (78/176/CEE, 82/883/CEE și 92/112/CEE).

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 6 ianuarie 2011, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până la 7 ianuarie 2013.

CONTEXT

• Directiva 2011/92/UE stabilește normele pentru studiile de evaluare a impactului asupra mediului pentru o gamă largă de proiecte publice și private – a se vedea sinteza.
• Pentru informații suplimentare, consultați:
  • Emisii industriale (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, pp. 17-119)

Modificările succesive aduse Directivei 2010/75/UE au fost integrate în documentul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, pp. 1-21)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 30.06.2020