Protocolul de la Montreal (la Convenția de la Viena pentru protecția stratului de ozon) este un acord global pentru protejarea stratului de ozon stratosferic al Pământului prin eliminarea treptată a substanțelor chimice care îl epuizează. Această eliminare treptată include atât producția, cât și consumul de substanțe care diminuează stratul de ozon (ODS).
Deoarece substanțele care diminuează stratul de ozon (ODS) sunt, de asemenea, gaze cu efect de seră puternice, eliminarea este, de asemenea, critică pentru atenuarea schimbărilor climatice. Mai mult, în ciuda faptului că hidrofluorocarburile (HFC) nu epuizează ozonul, protocolul urmărește să reducă treptat producția și consumul pentru a evita ca substanțele care diminuează stratul de ozon (ODS) să fie înlocuite cu HFC-uri care contribuie semnificativ la schimbările climatice.
Protocolul de la Montreal a fost convenit în 1987 și a intrat în vigoare în 1989. Acesta a fost modificat de mai multe ori. Cel mai recent amendament, amendamentul Kigali solicită eliminarea treptată a HFC.
Emisiile din HFC sunt acoperite de Acordul de la Paris, aprobat prin Decizia (UE) 2016/1841. Astfel, Protocolul de la Montreal contribuie la îndeplinirea obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și la depunerea de eforturi pentru limitarea creșterii temperaturii chiar și mai mult, până la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale.
Decizia 88/540/CEE dă aprobarea legală a UE Convenției de la Viena pentru protecția stratului de ozon și Protocolului de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon, astfel cum a fost adoptată de părțile sale la 15 septembrie 1987.

ASPECTE-CHEIE

UE și țările UE sunt părți la Convenția de la Viena și la Protocolul său de la Montreal.
Protocolul include prevederi referitoare la:
- măsuri de control (articolul 2);
- calcularea nivelurilor de control (articolul 3);
- controlul comerțului cu terțe părți (articolul 4);
- situația specială a țărilor în curs de dezvoltare (articolul 5);
- raportarea datelor (articolul 7);
- nerespectare (articolul 8);
- mecanismul financiar;
- asistența tehnică (articolul 10), precum și alte subiecte.
Substanțele controlate sunt enumerate în anexe: A (Clorofluorocarburi – CFC, haloni), B (alte CFC-uri complet halogenate, tetraclorură de carbon, cloroform metil), C (clorofluorocarburi – HCFC, hidrobromofluorocarburi – HBFC și bromoclorometan), E (bromura de metil) și F (HFC).
Protocolul de la Montreal prevede eliminarea treptată a consumului și a producției de substanțe care diminuează stratul de ozon și reducerea treptată, într-o abordare etapizată, a HFC-urilor. Țările în curs de dezvoltare (denumite părți care fac obiectul articolului 5) și țările dezvoltate (denumite părți care nu fac obiectul articolului 5) au termene diferite pentru fiecare grup de substanțe.
Aceste termene includ:
- CFC-urile până la 1 ianuarie 1996 pentru părțile care nu fac obiectul articolului 5 și până la 1 ianuarie 2010 pentru părțile care fac obiectul articolului 5 (cu posibile derogări);
- Haloni până la 1 ianuarie 1994 pentru părțile care nu fac obiectul articolului 5 și până la 1 ianuarie 2010 pentru părțile care fac obiectul articolului 5 (cu posibile derogări);
- HCFC până la 1 ianuarie 2020 pentru părțile care nu fac obiectul articolului 5 și până la 1 ianuarie 2030 pentru părțile care fac obiectul articolului 5 [cu posibile exceptări, iar un procent mic poate fi utilizat pentru deservirea echipamentelor existente de refrigerare și de climatizare (adică o cotă de 0,5% din nivelul de bază de consum până la 1 ianuarie 2030 pentru deservirea echipamentelor de refrigerare și de climatizare existente la 1 ianuarie 2020 pentru părțile care nu fac obiectul articolului 5 și o cotă de 2,5% din nivelul de bază de consum cu o medie a valorii pentru 10 ani 2030-2040 până la 1 ianuarie 2040 pentru deservirea echipamentelor de refrigerare și climatizare existente la 1 ianuarie 2030 pentru părțile care fac obiectul articolului 5)];
- Pentru HFC, prima etapă de reducere pentru părțile care nu fac obiectul articolului 5 este în 2019, în timp ce majoritatea părților care fac obiectul articolului 5 vor începe reducerea lor în 2024.
Articolul 4 din Protocolul de la Montreal include reguli comerciale externe: Acestea interzic sau restricționează țările care sunt parte la protocol să facă schimb de substanțe controlate cu țări care nu sunt părți la protocol. Procedând astfel, aceștia urmăresc maximizarea participării la protocol. Dispozițiile au fost aplicate inițial la grupele inițiale de ODS și au fost prelungite în timp pentru a include grupurile suplimentare de substanțe incluse în protocol, în modificări succesive.
Părțile la Protocolul de la Montreal:
- adoptă proceduri pentru determinarea măsurilor de neconformitate și pentru sancționarea părților care nu se conformează;
- evaluează la fiecare 4 ani, începând cu 1990, punerea în aplicare a măsurilor de control, inclusiv posibilitatea adăugării sau eliminării substanțelor din listele interzise;
- au obligații anuale de raportare pentru fiecare dintre substanțele controlate. Datele trebuie furnizate Secretariatului Protocolului;
- cooperează pentru promovarea celor mai bune tehnologii relevante, strategii de control și alternative posibile la substanțe;
- promovează asistența tehnică pentru a ajuta țările terțe la participarea la și pentru implementarea protocolului;
- organizează întâlniri periodice care sunt deservite de secretariat;
- furnizează fondurile pentru funcționarea protocolului, inclusiv pentru funcționarea secretariatului;
- pot notifica intenția de retragere din protocol în condițiile specificate la articolul 19.

DE CÂND SE APLICĂ PROTOCOLUL, MODIFICĂRILE ȘI DECIZIILE AFERENTE?

Protocolul inițial de la Montreal a intrat în vigoare în data de 1 ianuarie 1989.
Decizia 88/540/CE se aplică de la 25 octombrie 1988.
Primul amendament la Protocolul de la Montreal, Londra, 1990, a intrat în vigoare la 10 august 1992.
Decizia 91/690/CE se aplică de la 23 decembrie 1991.
Al doilea amendament la Protocolul de la Montreal, Copenhaga, 1992, a intrat în vigoare la 14 iunie 1994.
Decizia 94/68/CE se aplică de la 14 februarie 1994.
Al treilea amendament la Protocolul de la Montreal, Montreal, 1997, a intrat în vigoare la 10 noiembrie 1999.
Decizia 2000/646/CE se aplică de la 17 octombrie 2000.
Al patrulea amendament la Protocolul de la Montreal, Beijing, 1999, a intrat în vigoare la 25 februarie 2002.
Decizia 2002/215/CE se aplică de la 4 martie 2002.
Al cincilea amendament la Protocolul de la Montreal, Kigali, 2016, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2019.
Decizia (UE) 2017/1541 se aplică de la 18 iulie 2017.

CONTEXT

Până în prezent, Protocolul de la Montreal este singurul tratat al ONU care a fost ratificat de toate țările lumii – toate cele 197 de țări membre ONU. Acesta reprezintă o etapă importantă în istoria ONU. Acesta evoluează în timp în lumina evoluțiilor științifice, tehnice și economice. Protocolul acoperă acum aproape 100 de substanțe chimice produse de om, care afectează capacitatea stratului de ozon de a proteja oamenii și alte vieți împotriva radiațiilor ultraviolete dăunătoare de la soare.
UE implementează protocolul prin propria legislație care conține măsuri mai stricte și mai ambițioase.
În timp ce protocolul reglementează producția de substanțe și comerțul lor în vrac, Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon, de exemplu, interzice utilizarea acestora în produse și echipamente și reglementează și monitorizează substanțele care nu sunt acoperite de protocol.
În plus, Regulamentul (UE) nr. 517/2014 privind reducerea gazelor fluorurate cu efect de seră include o eliminare ambițioasă a HFC-urilor, începută deja în 2015 și care acoperă de asemenea și HFC-urile conținute în anumite produse și echipamente. Regulamentul (UE) nr. 517/2014 include, de asemenea, interdicții privind introducerea pe piață a anumitor produse și echipamente noi care conțin gaze fluorurate și include mai multe măsuri pentru prevenirea emisiilor.
Pentru informații suplimentare, consultați:
- Protecția stratului de ozon (Comisia Europeană)
- Gazele fluorurate cu efect de seră (Comisia Europeană).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon – Declarația Comunității Economice Europene (JO L 297, 31.10.1988, pp. 21-28)

Amendament la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 377, 31.12.1991, pp. 30-40)

Amendament la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 33, 7.2.1994, pp. 3-10)

Amendament la Protocolul de la Montreal, adoptat la a noua reuniune a părților (JO L 272, 25.10.2000, pp. 27-28)

Amendament la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 72, 14.3.2002, pp. 20-22)

Amendament la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 236, 14.9.2017, pp. 3-13)

Decizia 88/540/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1988 privind încheierea Convenției de la Viena pentru protecția stratului de ozon și a Protocolului de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 297, 31.10.1988, pp. 8-9)

Decizia 91/690/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind încheierea amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Londra, în iunie 1990, de către părțile semnatare ale protocolului (JO L 377, 31.12.1991, pp. 28-40)

Decizia 94/68/CE a Consiliului din 2 decembrie 1993 privind încheierea celui de-al patrulea amendament la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 33, 7.2.1994, pp. 1-2)

Decizia 2000/646/CE a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind încheierea amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 272, 25.10.2000, p. 26)

Decizia 2002/215/CE a Consiliului din 4 martie 2002 privind încheierea celui de-al patrulea amendament la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 72, 14.3.2002, pp. 18-19)

Decizia (UE) 2017/1541 a Consiliului din 17 iulie 2017 privind încheierea în numele Uniunii Europene a Amendamentului de la Kigali la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 236, 14.9.2017, pp. 1-2)

DOCUMENTE CONEXE

Acordul de la Paris (JO L 282, 19.10.2016, pp. 4-18)

Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului din 5 octombrie 2016 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 282, 19.10.2016, pp. 1-3)

Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (JO L 286, 31.10.2009, pp. 1-30)

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 1005/2009 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (JO L 150, 20.5.2014, pp. 195-230)

Data ultimei actualizări: 12.12.2019

Top

All