Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document E2012J0002

Hotărârea Curții din 11 decembrie 2012 în cauza E-2/12 – HOB-vín ehf./The State Alcohol and Tobacco Company of Iceland (ÁTVR) (Libera circulație a mărfurilor – Directiva 2000/13/CE – Produse vizate – Etichetarea produselor alimentare – Etichetarea înșelătoare – Lipsa notificării unei măsuri naționale Autorității AELS de Supraveghere – Justificare – Răspunderea statului)

JO C 118, 25.4.2013, pp. 33–34 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

25.4.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/33


HOTĂRÂREA CURȚII

din 11 decembrie 2012

în cauza E-2/12

HOB-vín ehf./The State Alcohol and Tobacco Company of Iceland (ÁTVR)

(Libera circulație a mărfurilor – Directiva 2000/13/CE – Produse vizate – Etichetarea produselor alimentare – Etichetarea înșelătoare – Lipsa notificării unei măsuri naționale Autorității AELS de Supraveghere – Justificare – Răspunderea statului)

2013/C 118/09

În cauza E-2/12, HOB-vín ehf./The State Alcohol and Tobacco Company of Iceland (ÁTVR) – CERERE înaintată Curții de Justiție în temeiul articolului 34 din Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție de către Héraðsdómur Reykjavíkur (tribunalul districtual din Reykjavik) cu privire la compatibilitatea cu Acordul privind SEE a legislației naționale conform căreia un monopol de stat asupra vânzării cu amănuntul de alcool poate refuza, în anumite împrejurări, vânzarea de băuturi alcoolice care sunt produse și comercializate legal într-un alt stat membru al SEE, Curtea, constituită din Carl Baudenbacher, președinte, Per Christiansen (judecător-raportor) și Páll Hreinsson, judecători, s-a pronunțat la data de 11 decembrie 2012 după cum urmează:

1.

Articolul 18 din Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora, se opune aplicării unor norme cum ar fi cea menționată la articolul 5.10 din normele de selecție a produselor, conform căreia ÁTVR refuză vânzarea de băuturi alcoolice care sunt produse și comercializate legal într-un alt stat membru al SEE pe motiv că etichetele acestor produse conțin informații tendențioase sau care nu au legătură cu produsele.

Nu are importanță dacă normele de selecție a produselor se aplică sau nu atât produselor autohtone, cât și celor străine.

2.

Un exemplu de normă națională este articolul 8 din Regulamentul nr. 828/2005 al Islandei privind producția în scopuri comerciale, importul și comerțul cu ridicata al băuturilor alcoolice, articol conform căruia este obligatoriu ca pentru băuturile care conțin mai mult de 1,2 % alcool în volum, pe lângă menționarea tăriei alcoolice dobândite în volume, să se menționeze pe ambalajele acestora și faptul că au conținut alcoolic; o asemenea normă nu poate fi considerată eficientă și nu poate fi lăsată să impună obligații împovărătoare persoanelor fizice și operatorilor economici dacă a fost adoptată fără să țină cont de procedura stabilită la articolul 19 din Directiva 2000/13/CE.

3.

Persoanele fizice și operatorii economici cărora aplicarea incorectă a Directivei 2000/13/CE le-a adus prejudicii pot să invoce dreptul la libera circulație a mărfurilor pentru a putea angaja răspunderea statului pentru încălcarea legislației SEE.

Prejudiciile cauzate de o măsură națională ca cea menționată la prima întrebare pot antrena răspunderea statului dacă instanța națională constată că aplicarea legislației naționale sau a dispozițiilor administrative constituie o încălcare suficient de gravă a legislației SEE și că există o legătură cauzală directă între nerespectarea obligației care îi revine statului și prejudiciile aduse părții vătămate.

Atunci când prejudiciile sunt cauzate de aplicarea unei măsuri naționale ca cea menționată la a doua întrebare, încălcarea legislației SEE este suficient de gravă dacă se consideră că legislația națională sau dispozițiile administrative nu pot fi considerate eficace datorită lipsei notificării acestei încălcări în temeiul articolului 19 din Directiva 2000/13/CE. O asemenea încălcare antrenează răspunderea statului dacă instanța națională constată că există o legătură cauzală directă între nerespectarea obligației care îi revine statului și prejudiciile aduse părții vătămate.


Top