1)

Articolul 342 și articolul 167 și următoarele din Directiva 2006/112/CE, precum și principiul neutralității TVA-ului trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici interne a administrației fiscale care interpretează o dispoziție națională – potrivit căreia, pentru operatorii care exercită activități de agent de vânzare prin licitație publică, taxa aferentă cheltuielilor accesorii vânzării nu este deductibilă – în sensul extinderii nedeductibilității și la cheltuielile care nu pot fi considerate accesorii vânzării prin licitație publică a bunului individual sau care nu sunt facturate de organizatorul vânzării prin licitație publică adjudecatarului?

2)

De asemenea, articolele 16, 26, 101 și 107 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun aceleiași practici a administrației fiscale care interpretează dispoziția națională în sensul că operatorii care exercită activități de agent de vânzare prin licitație publică nu au posibilitatea de a nu factura cumpărătorului cheltuielile generale de gestiune aferente activității economice, restrângând astfel libertatea de a desfășura o activitate comercială și libera inițiativă economică chiar și atunci când sunt exercitate fără a aduce atingere intereselor fiscale?