—

anularea Deciziei Comitetului Unic de Rezoluție din 11 aprilie 2022 privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2022 la Fondul unic de rezoluție (SRB/ES/2022/18), inclusiv a anexelor la aceasta, în măsura în care decizia atacată și anexele I, II și III la aceasta privesc contribuția reclamantei;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

—

constatarea inexistenței din punct de vedere juridic a deciziei atacate;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv: decizia încalcă articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 (1) coroborat cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 (2), întrucât nu este redactată în limba germană aleasă în relația cu reclamanta.

2.

Al doilea motiv: decizia încalcă obligația de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE și la articolul 41 alineatul (1) și alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și dreptul fundamental la protecție jurisdicțională efectivă prevăzut la articolul 47 primul paragraf din cartă, întrucât prezintă lacune în motivare, în special în ceea ce privește aplicarea de către pârât a numeroase marje de apreciere prevăzute de lege, și nu face publice datele celorlalte instituții, iar controlul jurisdicțional al deciziei este practic imposibil.

3.

Al treilea motiv: decizia încalcă articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, precum și articolele 16, 17, 41 și 53 din cartă, întrucât pârâta a stabilit în mod incorect nivelul-țintă anual; cu titlu subsidiar, articolele 69 și 70 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 încalcă dreptul de rang superior.

4.

Al patrulea motiv: articolul 7 alineatul (4) a doua teză din Regulamentul delegat (UE) 2015/63 (3) încalcă dreptul de rang superior, întrucât permite o diferențiere inadecvată și disproporționată din punct de vedere obiectiv între membrii unui sistem instituțional de protecție (SIP), precum și o relativizare a indicatorului SIP.

5.

Al cincilea motiv: decizia încalcă, printre altele, articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (4) și cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc, întrucât aplică reclamantei un factor de multiplicare relativizat pentru indicatorul SIP. O diferențiere între instituții la nivelul indicatorului SIP ar fi contrară sistemului și arbitrară, ca urmare a efectului global de protecție al unui SIP.

6.

Al șaselea motiv: articolele 6, 7 și 9 din Regulamentul delegat (UE) 2015/63, precum și anexa I la acesta încalcă dreptul de rang superior, printre altele întrucât nu respectă cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc, principiul proporționalității și obligația de a lua în considerare întreaga situație de fapt.

7.

Al șaptelea motiv: decizia încalcă libertatea reclamantei de a desfășura o activitate comercială în temeiul articolului 16 din cartă și al principiului proporționalității, întrucât multiplicatorii de ajustare pentru risc utilizați nu corespund profilului lor de risc, caracterizat prin dubla protecție de către SIP al Sparkassen-Finanzgruppe și al Reservefonds Hessen-Thüringen.

8.

Al optulea motiv: decizia încalcă articolele 16 și 20 din cartă, precum și principiul proporționalității și dreptul la bună administrare, ca urmare a erorilor vădite săvârșite de pârât în utilizarea a numeroase marje de apreciere.

9.

Al nouălea motiv: articolul 20 alineatul (1) prima și a doua teză din regulamentul delegat încalcă articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/EU (5), precum și cerința calculării contribuțiilor în funcție de risc.