—

recalificarea raportului contractual al reclamanților în contract de muncă pe durată nedeterminată;

—

obligarea pârâților la plata unei indemnizații compensatorii de preaviz:

—

obligarea pârâților la despăgubirea reclamanților ca urmare a neafilierii la un sistem național de securitate socială, care urmează să fie stabilită pe baza legislației aplicabile;

—

obligarea pârâților la plata către reclamanți a dobânzilor aferente acestor sume;

—

stabilirea unui termen pentru părți pentru a evalua despăgubirea menționată care trebuie determinată;

—

constatarea faptului că reclamanții ar fi trebuit să fie recrutați ca agenți temporari ai unuia dintre primii trei pârâți și declararea faptului că primii trei pârâți au tratat reclamanții în mod nelegal și discriminatoriu, fără o justificare obiectivă, în ceea ce privește remunerarea acestora, drepturile lor la pensie și avantajele aferente, precum și în ceea ce privește garantarea unui post de muncă ulterior;

—

obligarea primilor trei pârâți la despăgubirea fiecăruia dintre reclamanți pentru prejudiciul suferit ca urmare a neaplicării remunerațiilor, a drepturilor la pensie, a indemnizațiilor și a avantajelor care decurg din aplicarea Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, cauzat de diferența de tratament nelegală;

—

obligarea pârâților la plata către reclamanți a dobânzilor aferente acestor sume;

—

stabilirea unui termen pentru părți pentru a evalua indemnizația menționată, ținând seama de gradul și de treapta în care reclamanții ar fi trebuit să fie angajați, de evoluția medie a remunerației, de evoluția carierelor lor, respectiv, de alocațiile pe care ar fi trebuit astfel să le perceapă în temeiul acestor contracte de agent temporar și compararea rezultatelor obținute cu remunerația percepută efectiv de reclamanți;