–

pentru DELID EOOD, de T. Zlateva, advokat;

–

pentru Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie”, de G. Sabev, advokat;

–

pentru guvernul bulgar, de M. Georgieva și L. Zaharieva, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de G. Koleva și A. Sauka, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 487, rectificare în JO 2016, L 130, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 (JO 2017, L 350, p. 15) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1305/2013”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între DELID EOOD, societate unipersonală cu răspundere limitată de drept bulgar (denumită în continuare „Delid”), pe de o parte, și Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie” (directorul executiv al Fondului de Stat pentru Agricultură, Bulgaria) (denumit în continuare „directorul executiv al FNA”), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a‑i acorda finanțarea unei investiții în vederea achiziționării unui echipament pentru o fermă avicolă.

3

Articolul 65 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 320), intitulat „Eligibilitatea”, prevede la alineatul (1):

„Eligibilitatea cheltuielilor se stabilește pe baza normelor naționale, cu excepția cazului în care există norme specifice în cadrul sau în temeiul prezentului regulament sau în normele specifice fondurilor.”

4

Articolul 5 din Regulamentul nr. 1305/2013, intitulat „Prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală”, prevede:

„Obiectivele dezvoltării rurale, a căror realizare contribuie la strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, sunt atinse prin intermediul următoarelor șase priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală, care reflectă obiectivele tematice relevante ale [Cadrului strategic comun]:

[…]

Toate aceste priorități contribuie la realizarea obiectivelor transversale legate de inovare, de protecția mediului și de atenuarea schimbărilor climatice și de adaptarea la acestea. Programele pot aborda mai puțin de șase priorități, dacă acest lucru este justificat pe baza punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și a amenințărilor («analiza SWOT») și a evaluării ex ante. Fiecare program abordează cel puțin patru priorități. Atunci când un stat membru prezintă un program național și un set de programe regionale, programul național poate aborda mai puțin de patru priorități.

[…]”

5

Articolul 17 din acest regulament, intitulat „Investiții în active fizice”, prevede:

„(1)   În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin pentru investiții tangibile și/sau intangibile care:

(2)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) este acordat fermierilor sau grupurilor de fermieri.

În cazul investițiilor vizând sprijinirea restructurării exploatațiilor, statele membre direcționează sprijinul către exploatații în conformitate cu analiza SWOT realizată în legătură cu prioritatea Uniunii în materie de dezvoltare rurală intitulată «creșterea viabilității exploatațiilor și a competitivității tuturor tipurilor de agricultură în toate regiunile și promovarea tehnologiilor agricole inovatoare și a gestionării durabile a pădurilor».

(3)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) literele (a) și (b) este limitat la ratele maxime ale sprijinului prevăzute în anexa II. Respectivele rate maxime pot fi majorate în cazul tinerilor fermieri, al investițiilor colective, inclusiv cele legate de o fuziune a unor organizații de producători, și al proiectelor integrate care implică acordarea de sprijin în cadrul mai multor măsuri, al investițiilor în zone care se confruntă cu constrângeri naturale și alte constrângeri specifice, menționate la articolul 32, al investițiilor legate de operațiunile care fac obiectul articolelor 28 și 29 și al operațiunilor care beneficiază de sprijin în cadrul [Parteneriatului european pentru inovare (PEI)] privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, în conformitate cu ratele sprijinului prevăzute în anexa II. Cu toate acestea, rata maximă a sprijinului combinat nu poate depăși 90 %.

(4)   Sprijinul acordat în conformitate cu alineatul (1) literele (c) și (d) face obiectul ratelor de sprijin prevăzute în anexa II.

(5)   Poate fi acordat sprijin tinerilor fermieri care se stabilesc pentru prima dată într‑o exploatație agricolă ca șefi ai acestora, în ceea ce privește investițiile necesare pentru a se conforma standardelor Uniunii care se aplică producției agricole, inclusiv celor privind normele de securitate a muncii. Acest sprijin poate fi acordat timp de maximum 24 de luni de la data stabilirii, astfel cum este prevăzută în programul de dezvoltare rurală sau până când acțiunile definite în planul de afaceri menționat la articolul 19 alineatul (4) sunt finalizate.

(6)   În cazul în care dreptul Uniunii impune noi cerințe fermierilor, sprijinul poate fi acordat pentru investiții necesare pentru a se conforma respectivelor cerințe, pe o perioadă de maxim 12 luni de la data la care acestea au devenit obligatorii pentru exploatația agricolă.”

6

Articolul 19 din regulamentul menționat, intitulat „Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”, are următorul cuprins:

„[…]

(2)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) se acordă tinerilor fermieri.

Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (ii) se acordă fermierilor sau membrilor unei gospodării agricole care își diversifică activitatea prin practicarea unor activități neagricole, precum și microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și persoanelor fizice din zone rurale.

Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) se acordă fermelor mici, astfel cum sunt definite de statele membre.

Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) se acordă microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și persoanelor fizice din zone rurale, precum și fermierilor sau membrilor unei gospodării agricole.

Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (c) se acordă fermierilor eligibili pentru a participa la schema pentru micii fermieri care, în momentul depunerii cererii de acordare a sprijinului, au fost eligibili pentru cel puțin un an și care se angajează să transfere definitiv altui fermier întreaga lor exploatație și drepturile de plată corespunzătoare. Sprijinul se plătește începând cu data transferului și până la 31 decembrie 2020 sau se calculează ținând seama de perioada respectivă și se plătește sub forma unei plăți unice.

[…]

(6)   Cuantumul maxim al sprijinului prevăzut la alineatul (1) litera (a) este stabilit în anexa II. Statele membre definesc cuantumul sprijinului prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) ținând seama și de situația socioeconomică a zonei acoperite de program.

[…]”

7

Articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608), intitulat „Definiții și dispoziții conexe”, prevede la alineatul (1):

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]”

8

Articolul 48 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de gestionare și control, măsurile pentru dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (JO 2014, L 227, p. 69), intitulat „Controale administrative”, prevede la alineatele (1) și (2):

„(1)   Controalele administrative se efectuează pentru toate cererile de ajutor, cererile de plată sau alte declarații care trebuie depuse de un beneficiar sau de o terță parte și cuprind toate elementele al căror control prin verificări administrative este posibil și oportun. Procedurile impun înregistrarea activităților de control efectuate, a rezultatelor verificărilor și a măsurilor luate cu privire la eventualele neconcordanțe constatate.

(2)   Controalele administrative privind cererile de sprijin asigură conformitatea operațiunii cu obligațiile aplicabile stabilite de Uniune sau de dreptul național sau de programul de dezvoltare rurală, inclusiv cu standardele și cerințele privind achizițiile publice, ajutoarele de stat și alte standarde și cerințe obligatorii. […]”

9

Articolul 63 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1), intitulat „Gestiunea partajată cu statele membre”, prevede la alineatul (2):

„În îndeplinirea sarcinilor legate de execuția bugetului, statele membre adoptă toate măsurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare și administrative, pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii, și anume:

[…]”

10

Potrivit articolului 8 din naredba no 9 za prilagane na podmiarka 4.1 „Investitsii v zemedelski stopanstva” ot miarka 4 „Investitsii v materialni aktivi” ot Programata za razvitie na selskite rayoni za perioda 2014-2020 (Ordinul nr. 9 privind aplicarea submăsurii 4.1 „Investiții în exploatații agricole” din cadrul măsurii 4 „Investiții în active fizice” din Programul de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020) din 21 martie 2015 (DV nr. 22 din 24 martie 2015), în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal (denumit în continuare „Ordinul nr. 9/2015”):

„(1)   La data introducerii cererii de ajutor, agricultorii în sensul articolului 7 alineatul 1 punctul 1 din [Ordinul nr. 9/2015] trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

[…]

(2)   Producțiile standard minime ale unei exploatații agricole în sensul articolului 1 punctul 2 sunt demonstrate prin:

[…]”

11

Potrivit articolului 26 din acest ordin:

„Activitățile și investițiile referitoare la proiect pentru exercitarea sau pentru realizarea cărora este necesară o licență, o autorizație și/sau o înregistrare în temeiul legislației bulgare nu beneficiază de ajutor decât pe baza prezentării licențelor, a autorizațiilor și/sau a documentelor care certifică înregistrarea.”

12

După ce a fost înregistrată, la 17 aprilie 2015, în calitate de agricultor la Oblastna direktsia „Zemedelie” (Direcția regională „Agricultură”, Bulgaria) la Plovdiv (Bulgaria), Delid a introdus, la 28 mai 2015, o cerere de ajutor pentru investiții în vederea „achiziționării de echipamente pentru ferma avicolă”, în valoare de 2933745 BGN (aproximativ 1500000 de euro), în temeiul submăsurii 4.1 de „Investiții în exploatații agricole” din cadrul măsurii 4 „Investiții în active fizice” din Programul de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020.

13

În susținerea cererii sale, Delid a arătat că creștea rațe în cadrul unei crescătorii situate în satul Manole (Bulgaria), luată în arendă la 15 mai 2014 de la Business park Manole OOD, și că viza o producție standard în cuantum de 20451,68 euro.

14

În urma unui control efectuat de direktsia „Protivodeystvie na izmamite” (Direcția „Combaterea fraudei”) a DFZ‑Razplashtatelna agentsia (Agenția de plăți a Fondului de Stat pentru Agricultură, Bulgaria) la crescătorie în lunile aprilie și mai 2016, s‑a constatat că, la data acestui control, acest sit nu era nici exploatat, nici înregistrat în numele Delid și că nicio pasăre nu se afla acolo, ultimele fiind vândute la 7 martie 2016. În special, controlul a evidențiat că, pe lângă Delid, alte două societăți care au introdus cereri de ajutor indicaseră că creșteau rațe în aceeași crescătorie în temeiul unor contracte de arendare.

15

În aceste împrejurări, directorul executiv al FNA a respins, prin decizia din 10 iulie 2018, cererea de ajutor formulată de Delid, pentru motivul că aceasta nu îndeplinea criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 8 din Ordinul nr. 9/2015.

16

Delid a formulat o acțiune împotriva acestei decizii la Administrativen sad Plovdiv (Tribunalul Administrativ din Plovdiv, Bulgaria).

17

Prin hotărârea din 10 martie 2020, această instanță a respins acțiunea.

18

Delid a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Varhoven administrativen sad (Curtea Administrativă Supremă, Bulgaria), instanța de trimitere.

19

Considerând că soluționarea litigiului cu care este sesizată necesită interpretarea dispozițiilor Regulamentului nr. 1305/2013, Varhoven administrativen sad (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

20

Directorul executiv al FNA și guvernul bulgar contestă admisibilitatea prezentei cereri de decizie preliminară ca urmare a faptului că, în primul rând, aceasta nu conține expunerea motivelor care au determinat instanța de trimitere să aibă îndoieli cu privire la interpretarea sau la validitatea dispozițiilor dreptului Uniunii, nici a legăturii pe care o stabilește între aceste dispoziții și legislația națională în discuție în litigiul principal, în al doilea rând, decizia de trimitere este întemeiată pe noi constatări factuale care nu au putut fi examinate de autoritatea administrativă competentă și, în al treilea rând, instanța de trimitere ar trebui să urmeze abordarea pe care a reținut‑o deja în alte cauze similare și să soluționeze litigiul pe fond în loc să sesizeze Curtea cu titlu preliminar.

21

În această privință, trebuie amintit că, astfel cum reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, numai instanța națională care este sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții, care beneficiază de o prezumție de pertinență. Prin urmare, în cazul în care întrebarea adresată privește interpretarea sau validitatea unei norme de drept al Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe, cu excepția cazului în care este evident că interpretarea solicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebarea menționată (Hotărârea din 5 mai 2022, Zagrebačka banka, C‑567/20, EU:C:2022:352, punctul 43 și jurisprudența citată).

22

În speță, trebuie să se constate că, în măsura în care întrebările preliminare privesc interpretarea unor dispoziții de drept al Uniunii, mai precis a Regulamentului nr. 1305/2013, nu rezultă în mod vădit că interpretarea solicitată în ceea ce privește întrebările, privite în ansamblu, nu are nicio legătură cu litigiul principal sau că problema ridicată prezintă un caracter ipotetic.

23

În consecință, prezenta cerere de decizie preliminară este admisibilă.

24

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle în esență dacă articolul 17 din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care subordonează acordarea ajutorului vizat la această dispoziție condiției ca solicitantul să prezinte un certificat de înregistrare a unei crescătorii întocmit pe numele său.

25

În această privință, trebuie amintit că statele membre pun în aplicare Regulamentul nr. 1305/2013 prin intermediul programelor lor de sprijin pentru dezvoltarea rurală [Hotărârea din 6 octombrie 2021, Lauku atbalsta dienests (Ajutoare la înființarea de întreprinderi agricole), C‑119/20, EU:C:2021:817, punctul 54] și că acest regulament le lasă posibilitatea de a adopta un ansamblu de măsuri menite să răspundă priorităților Uniunii pentru dezvoltarea rurală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 aprilie 2022, Piltenes meži, C‑251/21, EU:C:2022:311, punctul 63).

26

Fiecare stat membru ar trebui astfel să stabilească un program național de dezvoltare rurală pentru întreg teritoriul său, o serie de programe regionale sau un program național concomitent cu un set de programe regionale, aceste programe punând în aplicare o strategie care urmărește să răspundă priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală [Hotărârea din 6 octombrie 2021, Lauku atbalsta dienests (Ajutoare la înființarea de întreprinderi agricole), C‑119/20, EU:C:2021:817, punctul 55].

27

Rezultă că Regulamentul nr. 1305/2013 lasă statelor membre o marjă de apreciere în ceea ce privește modalitățile de punere în aplicare a ajutoarelor pe care le prevede [Hotărârea din 6 octombrie 2021, Lauku atbalsta dienests (Ajutoare la înființarea de întreprinderi agricole), C‑119/20, EU:C:2021:817, punctul 56].

28

Această marjă de apreciere poate privi printre altele criteriile de selecție a proiectelor pentru a se asigura că resursele financiare destinate dezvoltării rurale sunt utilizate în cel mai bun mod posibil și pentru a ținti măsurile în temeiul programelor de dezvoltare rurală, în conformitate cu prioritățile Uniunii pentru dezvoltarea rurală și pentru a garanta egalitatea de tratament a solicitanților [Hotărârea din 6 octombrie 2021, Lauku atbalsta dienests (Ajutoare la înființarea de întreprinderi agricole), C‑119/20, EU:C:2021:817, punctul 58].

29

Marja de apreciere menționată poate privi și instituirea programelor naționale de dezvoltare rurală, precum și punerea în aplicare a prevederilor Regulamentului nr. 1305/2013, în special în ceea ce privește dimensiunea exploatațiilor eligibile, astfel cum este prevăzută la articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf din acest regulament, sau cuantumul ajutoarelor, astfel cum reiese din alineatul (6) al acestui articol [Hotărârea din 6 octombrie 2021, Lauku atbalsta dienests (Ajutoare la înființarea de întreprinderi agricole), C‑119/20, EU:C:2021:817, punctul 59].

30

În speță, este necesar să se considere că cerința prevăzută de reglementarea națională potrivit căreia acordarea ajutorului vizat la această dispoziție este supusă condiției ca solicitantul să prezinte un certificat de înregistrare a unei crescătorii întocmit pe numele său ține de marja de apreciere de care dispun statele membre în temeiul jurisprudenței citate la punctele 27-29 din prezenta hotărâre. În plus, cerința menționată favorizează efectuarea controalelor administrative, în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, și permite să se asigure, în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2018/1046, că acțiunile finanțate din bugetul Uniunii sunt executate corect și efectiv.

31

Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 17 din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care subordonează acordarea ajutorului vizat la această dispoziție condiției ca solicitantul să prezinte un certificat de înregistrare a unei crescătorii întocmit pe numele său.

32

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle în esență dacă articolul 17 din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care subordonează acordarea ajutorului vizat la această dispoziție condiției ca solicitantul să demonstreze că, la data introducerii cererii sale, producția exploatației sale agricole este echivalentă cu cel puțin 8000 de euro.

33

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie amintit de la bun început că, astfel cum reiese din jurisprudența menționată la punctele 27 și 28 din prezenta hotărâre, Regulamentul nr. 1305/2013 lasă statelor membre o marjă de apreciere în ceea ce privește modalitățile de punere în aplicare a ajutoarelor pe care le prevede, această marjă putând privi printre altele criteriile de selecție a proiectelor pentru a se asigura că resursele financiare destinate dezvoltării rurale sunt utilizate cât mai bine posibil.

34

Or, o condiție precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia solicitantul trebuie să demonstreze că, la data introducerii cererii sale, producția exploatației sale agricole este echivalentă cu cel puțin 8000 de euro, ține, având în vedere elementele dosarului de care dispune Curtea în prezenta cauză, de marja de apreciere de care beneficiază statele membre în punerea în aplicare a articolului 17 din Regulamentul nr. 1305/2013.

35

Prin urmare, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 17 din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care supune acordarea ajutorului vizat la această dispoziție condiției ca solicitantul să demonstreze că, la data introducerii cererii sale, producția exploatației sale agricole este echivalentă cu cel puțin 8000 de euro.

36

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle în esență dacă articolul 17 din Regulamentul nr. 1305/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca agricultorii nou‑înregistrați la data introducerii cererii să fie excluși de la posibilitatea de a beneficia de ajutoarele prevăzute la această dispoziție.

37

În această privință, trebuie amintit că justificarea unei cereri de decizie preliminară nu este constituită de formularea de opinii consultative cu privire la chestiuni generale sau ipotetice, ci de necesitatea inerentă soluționării efective a unui litigiu privind dreptul Uniunii (Hotărârea din 7 aprilie 2022, Autonome Provinz Bozen, C‑102/21 și C‑103/21, EU:C:2022:272, punctul 57 și jurisprudența citată).

38

Or, în speță, din decizia de trimitere nu reiese că ajutorul în discuție în litigiul principal ar fi fost refuzat societății Delid ca urmare a faptului că, la data introducerii cererii sale, aceasta era constituită de un agricultor nou‑înregistrat.

39

În aceste condiții, trebuie să se constate că a treia întrebare are un caracter ipotetic și este, prin urmare, inadmisibilă.

40

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară: