1.

Stabilirea existenței unui prejudiciu al industriei Uniunii cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping este o condiție esențială pentru adoptarea unor măsuri antidumping. În analiza menită să stabilească existența acestui prejudiciu, Comisia Europeană trebuie printre altele să realizeze o examinare obiectivă a efectelor pe care aceste importuri le au asupra prețurilor produselor similare pe piața UE, în special prin stabilirea existenței unei subcotări a prețurilor.

2.

Într‑o astfel de examinare complexă, este Comisia obligată – și dacă da, în ce cazuri – să țină cont de segmentele de piață care privesc produsul analizat? În cadrul acestei examinări, este obligată această instituție să ia în considerare totalitatea vânzărilor de produse similare de către producătorii din Uniune care fac obiectul eșantionului selectat în scopul anchetei? În acest context, care este intensitatea controlului jurisdicțional pe care instanța Uniunii trebuie să îl exercite asupra acestui tip de analiză efectuată de Comisie, care implică evaluarea unor situații economice complexe?

3.

Acestea sunt în esență principalele probleme ridicate în prezenta cauză, care se referă la un recurs prin care Comisia Europeană solicită Curții să anuleze Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 24 septembrie 2019, Hubei Xinyegang Special Tube/Comisia (denumită în continuare „hotărârea atacată”) ( 2 ), prin care acesta din urmă a anulat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/804 al Comisiei din 11 mai 2017, care a instituit o taxă antidumping asupra anumitor tipuri de țevi și tuburi originare din Republica Populară Chineză ( 3 ).

4.

Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (denumit în continuare „regulamentul de bază”) ( 4 ), intitulat „Stabilirea existenței unui prejudiciu”, prevede:

„(1)   În sensul prezentului regulament, prin termenul «prejudiciu» se înțelege, în cazul în care nu se specifică altfel, un prejudiciu important adus unei industrii a Uniunii, amenințarea cu un prejudiciu important adus unei industrii a Uniunii sau o întârziere semnificativă în crearea unei industrii a Uniunii și se interpretează în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

(2)   Stabilirea existenței unui prejudiciu se bazează pe elemente de probă pozitive și implică o examinare obiectivă:

(3)   În ceea ce privește volumul importurilor care fac obiectul unui dumping, se analizează dacă a avut loc o creștere substanțială a importurilor care fac obiectul unui dumping, fie în cantități absolute, fie în raport cu producția sau cu consumul în Uniune. În ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, se analizează dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria Uniunii sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care, altfel, s‑ar fi produs. Unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare.

[…]

(5)   Examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei respective a Uniunii implică o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici pertinenți care influențează situația acestei industrii […]

(6)   Trebuie demonstrat cu ajutorul tuturor elementelor doveditoare pertinente prezentate în legătură cu alineatul (2) că importurile care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu în sensul prezentului regulament. Concret, acest lucru implică demonstrarea faptului că volumul și/sau nivelurile prețurilor menționate la alineatul (3) au un impact asupra industriei Uniunii în sensul alineatului (5) și că acest impact este de asemenea natură încât poate fi considerat important.

(7)   Factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping și care aduc în același timp un prejudiciu industriei Uniunii, se analizează, de asemenea, de așa manieră încât prejudiciul adus de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping în sensul alineatului (6). Factorii care pot fi considerați ca pertinenți în acest sens includ: volumul și prețul importurilor care nu sunt vândute la prețuri de dumping; scăderea cererii sau modificările din tiparele de consum; practicile comerciale restrictive ale producătorilor din țări terțe și din statele membre ale Uniunii și concurența între acești producători; evoluția tehnologiilor, precum și rezultatele la export și productivitatea industriei Uniunii.”

5.

La 13 februarie 2016, în urma unei plângeri, Comisia a inițiat o anchetă antidumping privind importurile de anumite tipuri de țevi și tuburi fără sudură din fier (cu excepția fontei) sau din oțel (cu excepția celui inoxidabil), cu secțiune transversală circulară și cu un diametru exterior mai mare de 406,4 mm (denumite în continuare „produsul avut în vedere”), originare din Republica Populară Chineză.

6.

În cursul anchetei, Hubei Xinyegang, o societate cu sediul în China care produce și exportă către Uniune tuburi fără sudură, a fost selecționată pentru a face parte din eșantionul producătorilor‑exportatori chinezi în aplicarea articolului 17 din regulamentul de bază.

7.

La data de 11 noiembrie 2016, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) 2016/1977, care instituie o taxă antidumping provizorie pe importurile produsului avut în vedere originare din Republica Populară Chineză (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”) ( 5 ).

8.

La data de 11 mai 2017, Comisia a adoptat regulamentul atacat, al cărui articol 1 prevede instituirea unei taxe antidumping definitive pentru toți producătorii‑exportatori chinezi ai produsului avut în vedere. În ceea ce privește produsele fabricate și exportate de Hubei Xinyegang, nivelul taxei antidumping a fost stabilit la 54,9 %.

9.

La 7 august 2017, Hubei Xinyegang a introdus o acțiune în fața Tribunalului, în care a solicitat anularea regulamentului atacat, invocând patru motive în susținerea acțiunii sale.

10.

Tribunalul a examinat numai primul motiv, împărțit în două aspecte și care se referă la încălcarea articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază și a articolelor 3.1 și 3.2 din Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul general pentru tarife vamale și comerț din 1994 ( 6 ) (denumit în continuare „Acordul antidumping”), și al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatul (6) din regulamentul menționat și a articolului 3.5 din respectivul acord.

11.

În hotărârea atacată, după ce a respins primul aspect al primului motiv ( 7 ), problemă care nu face obiectul prezentei cauze, Tribunalul, în schimb, a admis al doilea aspect al primului motiv invocat de Hubei Xinyegang, referitor la metoda utilizată de Comisie, în contextul stabilirii existenței unui prejudiciu, pentru a compara prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping și cele ale produselor vândute de industria Uniunii. Tribunalul a considerat că Comisia nu a luat în considerare toate datele relevante ale cazului examinat în analiza subcotării prețurilor și a efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii, cu încălcarea articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază. Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul s‑a referit în special la raportul organului de apel întocmit de Organul de soluționare a litigiilor (Dispute Settlement Body) al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (denumit în continuare „organul de apel al OMC”) în litigiul „China – Măsuri de instituire a unor taxe antidumping asupra tuburilor fără sudură din oțel inoxidabil de înaltă performanță «HP‑SSST» originare din Japonia” (WT/DS 454/AB/R și WT/DS 460/AB/R din 14 octombrie 2015, denumit în continuare „raportul organului de apel «HP‑SSST»”) și la Hotărârea din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul (T‑35/01, EU:T:2004:317, denumită în continuare „Hotărârea Shanghai Teraoka”).

12.

Tribunalul a considerat în primul rând că, în pofida faptului că a detectat existența a trei segmente de piață legate de produsul avut în vedere, Comisia, în mod eronat, nu a ținut cont de această segmentare în contextul analizei sale referitoare la subcotarea prețurilor și, mai general, în analiza efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii ( 8 ). În al doilea rând și în plus, Tribunalul a admis argumentul formulat de Hubei Xinyegang conform căruia, în analiza subcotării prețurilor, Comisia nu a ținut cont, în mod eronat, de 17 tipuri de produse dintre cele 66 vândute de producătorii Uniunii, incluse în eșantion. În cele din urmă, Tribunalul a considerat că concluziile la care a ajuns nu puteau fi puse sub semnul întrebării de elementele depuse de Comisie la dosar, după ședință, într‑un stadiu tardiv al procedurii.

13.

Tribunalul a admis apoi și cel de al doilea motiv invocat de Hubei Xinyegang, întemeiat pe o încălcare a articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază și a articolului 3.5 din Acordul antidumping ( 9 ). Tribunalul a hotărât în esență că, întrucât a reținut, în analizarea primului motiv, că Comisia nu a luat în considerare toate elementele relevante în vederea stabilirii subcotării prețurilor și a efectului importurilor asupra prețurilor produselor similare de pe piața Uniunii, trebuie să se considere de asemenea că concluzia Comisiei privind existența unei legături de cauzalitate în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază este fondată pe o bază de fapt incompletă ( 10 ).

14.

Tribunalul a anulat, prin urmare, regulamentul atacat în măsura în care acesta privea societatea Hubei Xinyegang, fără a analiza celelalte motive invocate de aceasta în susținerea acțiunii sale.

15.

În recursul său, Comisia solicită Curții să anuleze hotărârea atacată, să respingă ca nefondate primul și al doilea motiv al acțiunii în primă instanță, să trimită cauza Tribunalului pentru reexaminarea celorlalte motive și să dispună soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente procedurii în primă instanță și în apel.

16.

Hubei Xinyegang solicită Curții să respingă recursul, iar în subsidiar să trimită cauza Tribunalului spre rejudecare, pentru examinarea motivelor rămase, și să oblige Comisia la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului și procedurii în fața Tribunalului.

17.

ArcelorMittal Tubular Products Roman SA, Válcovny trub Chomutov a.s. și Vallourec Deutschland GmbH (denumite în continuare „ArcelorMittal și alții”), care au intervenit în fața Tribunalului în susținerea concluziilor Comisiei ( 11 ), solicită Curții să anuleze hotărârea atacată, să respingă primul și al doilea motiv al acțiunii în primă instanță ca nefondate, să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra celui de al treilea și a celui de al patrulea motiv ale recursului în primă instanță, să oblige Hubei Xinyegang la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs și să dispună soluționarea odată cu fondul a cererii privind celelalte cheltuieli de judecată.

18.

În susținerea recursului, Comisia, susținută de ArcelorMittal și alții, invocă șase motive, care pot fi împărțite în trei grupuri.

19.

Primele trei motive urmăresc să conteste partea din hotărârea atacată în care Tribunalul a criticat Comisia pentru că, în mod eronat, în analiza sa privind subcotarea prețurilor, nu a ținut seama de diferitele segmente de piață legate de produsul avut în vedere ( 12 ).

20.

Al patrulea și al cincilea motiv urmăresc să conteste partea din hotărârea atacată în care Tribunalul a concluzionat că Comisia, în analiza subcotării prețurilor, în mod eronat, nu a ținut seama de prețurile a 17 tipuri de produse dintre cele 66 vândute de producătorii Uniunii ( 13 ).

21.

În sfârșit, prin intermediul celui de al șaselea motiv, Comisia susține că Tribunalul a aplicat un nivel incorect de intensitate a controlului jurisdicțional.

22.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate de Comisie, considerăm oportun să formulăm câteva observații cu caracter introductiv.

23.

Prezenta cauză se referă la analiza subcotării prețurilor pe care Comisia o efectuează, în contextul unei proceduri antidumping, pentru a stabili existența unui prejudiciu în dauna industriei Uniunii. Stabilirea unui astfel de prejudiciu este o cerință esențială pentru adoptarea de măsuri antidumping ( 14 ). Dispozițiile care reglementează constatarea prejudiciului sunt prevăzute la articolul 3 din regulamentul de bază.

24.

În acest sens, este necesar în primul rând să se arate că, așa cum a constatat Tribunalul ( 15 ), alineatele (1), (2) și (3) ale articolului 3 din regulamentul de bază conțin dispoziții în esență identice cu cele prevăzute la articolele 3.1 și 3.2 din Acordul antidumping. Se desprinde de aici intenția legiuitorului Uniunii de a pune în aplicare în dreptul Uniunii, prin intermediul acestor dispoziții, o obligație specială asumată în cadrul acordurilor OMC ( 16 ). În aceste condiții și în aceste limite, revine instanței Uniunii sarcina să verifice legalitatea regulamentului atacat în lumina acestor dispoziții ale Acordului antidumping ( 17 ). În contextul unei astfel de verificări a legalității, instanța Uniunii trebuie să ia în considerare de asemenea interpretarea diferitor dispoziții ale acelui acord realizată de Organul de soluționare a litigiilor al OMC ( 18 ).

25.

În al doilea rând, trebuie remarcat că rezultă din articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază că stabilirea unui prejudiciu trebuie să se bazeze pe elemente de probă pozitive și implică o examinare obiectivă, pe de o parte, a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping și a efectelor acestor importuri asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii și, pe de altă parte, a impactului acestor importuri asupra industriei Uniunii.

26.

În ceea ce privește în mod special analiza efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produsului similar pe piața Uniunii, rezultă din articolul 3 alineatul (3) a doua teză din regulamentul de bază că trebuie să se examineze în special dacă importurile care fac obiectul unui dumping au fost efectuate la prețuri substanțial mai mici decât cele ale produselor similare din Uniune sau, cu alte cuvinte, dacă a existat o „subcotare” apreciabilă a prețurilor ( 19 ).

27.

Stabilirea efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare ale industriei Uniunii și mai ales stabilirea existenței unei subcotări a prețurilor implică o examinare a raportului existent între prețurile acestor importuri și prețurile produselor similare, examinare care presupune realizarea unei comparații între aceste două prețuri ( 20 ).

28.

Cu toate acestea, articolul 3 din Acordul antidumping și, în consecință, articolul 3 din regulamentul de bază nu prevăd o metodă specială de analiză pentru stabilirea existenței unui prejudiciu și nici, mai ales, a unei subcotări a prețurilor ( 21 ). Această analiză trebuie însă să se bazeze pe dovezi pozitive și pe o examinare obiectivă și care, prin urmare, să fie imparțială și echitabilă și să ia în considerare toate elementele de probă relevante ( 22 ).

29.

În această privință, trebuie amintit de asemenea că, așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții, în domeniul politicii comerciale comune și în mod special în materie de măsuri de protecție comercială, instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere ca urmare a complexității situațiilor economice și politice pe care trebuie să le examineze ( 23 ). Curtea a recunoscut în mod explicit că această largă putere de apreciere există în special cu privire la stabilirea existenței unui prejudiciu cauzat industriei Uniunii ( 24 ).

30.

După cum a arătat Tribunalul în mod întemeiat, analiza subcotării prețurilor și, mai general, analiza efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare ale industriei Uniunii presupun, fără îndoială, evaluarea unor situații economice complexe ( 25 ), fapt care, după cum se va vedea mai detaliat în analiza celui de al șaselea motiv de recurs, are un impact asupra gradului de control judiciar exercitat de instanța Uniunii.

31.

În al treilea rând, în ceea ce privește în mod specific cazul în discuție, este necesar să se precizeze anumite elemente de fapt constatate de Tribunal și necontestate între părți.

32.

Mai întâi, în ancheta antidumping, Comisia a considerat că produsul avut în vedere este constituit de anumite țevi și tuburi fără sudură din fier (cu excepția fontei) sau din oțel (cu excepția celui inoxidabil), cu secțiune transversală circulară, cu un diametru exterior mai mare de 406,4 mm, originare din Republica Populară Chineză ( 26 ). A remarcat existența a trei segmente de piață legate de acest produs, unul referitor la petrol și gaze, unul referitor la producția de energie electrică și unul referitor la construcții ( 27 ). Definiția produsului avut în vedere și a produsului similar, deși a fost contestată în cursul procedurii administrative, nu a fost contestată de Hubei Xinyegang în fața Tribunalului și, prin urmare, trebuie să fie considerată ca fiind definitivă.

33.

În continuare, trebuie să se arate că, în prezenta cauză, Comisia a efectuat o analiză pentru a stabili subcotarea prețurilor importurilor din China în raport cu prețurile industriei Uniunii, efectuând o comparație a prețurilor importurilor cu prețurile industriei Uniunii prin sistemul numărului de control al produsului („NCP”, denumit și „metoda NCP”).

34.

Conform acestei metode, fiecărui tip de produs fabricat și vândut de producătorii‑exportatori chinezi care face obiectul eșantionului și fiecărui tip de produs fabricat și vândut de producătorii Uniunii care face obiectul eșantionului i‑a fost atribuit un NCP unic, care depindea de caracteristicile principale ale produsului ( 28 ). Tipurile de produse importate din China au fost apoi comparate, pe baza NCP, cu produsele fabricate și vândute de industria Uniunii care au caracteristici identice sau similare ( 29 ). Pentru a calcula subcotarea prețurilor, Comisia a comparat prețurile vânzărilor producătorilor Uniunii care fac obiectul eșantionului cu cele ale vânzărilor producătorilor‑exportatori chinezi care fac obiectul eșantionului, NCP cu NCP. Pentru fiecare NCP pentru care au existat vânzări corespondente, Comisia a stabilit o marjă de subcotare. A calculat apoi o marjă de subcotare medie ponderată pentru produsul avut în vedere pentru fiecare dintre exportatorii chinezi care fac obiectul eșantionului. Utilizarea acestei metode a condus la stabilirea unor marje de subcotare a prețurilor între 15,2 % și 29,1 % ( 30 ). Utilizarea metodei de comparație NCP nu a fost contestată, ca atare, de Hubei Xinyegang ( 31 ).

35.

În cele din urmă, se constată și nu se contestă între părți faptul că toate importurile din China au fost analizate în contextul stabilirii subcotării prețurilor ( 32 ).

36.

Prin intermediul primelor trei motive de recurs, Comisia contestă hotărârea atacată întrucât, la punctele 59-67, Tribunalul a constatat că Comisia, în mod eronat, în analiza sa referitoare la subcotarea prețurilor, nu a luat în considerare diferitele segmente de piață legate de produsul avut în vedere. În al treilea motiv de recurs, Comisia contestă în special punctele 77-79 din hotărârea atacată, în care Tribunalul a respins anumite elemente prezentate de Comisie, la cererea sa, după ședința în primă instanță.

37.

La punctele 59-67 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că nu se contestă că, deși Comisia a constatat existența a trei segmente de piață legate de produsul avut în vedere, ea nu a ținut seama de această segmentare în analiza subcotării prețurilor.

38.

În această privință, Tribunalul a remarcat totuși că prezenta cauză se caracterizează prin patru elemente (analizate la punctele 61, 62, 63 și, respectiv, 64 din hotărârea atacată): în primul rând, nu toate tipurile de produse incluse în produsul similar erau direct interschimbabile din perspectiva cererii, chiar dacă producătorii își puteau reorienta oferta; în al doilea rând, utilizarea de materii prime diferite la fabricarea tipurilor de produse afecta diferențele de preț între segmentele de piață, diferențe care, după cum se poate deduce din raportul organului de apel „HP‑SSST”, au constituit un element relevant de luat în considerare în scopul analizei subcotării prețurilor; în al treilea rând, Comisia a confirmat că 75,1 % din importurile din China incluse în eșantion au fost concentrate în segmentul construcțiilor, care, după cum rezultă din Hotărârea Shanghai Teraoka, ar fi trebuit să fie analizat separat, și, în al patrulea rând, din regulamentul provizoriu reiese că mai mult de 60 % din vânzările celei mai mari societăți a producătorilor Uniunii au fost legate de industria petrolului și gazelor.

39.

Tribunalul a constatat apoi, la punctul 65 din hotărârea atacată, că, în regulamentul atacat, Comisia a stabilit o legătură între analiza subcotării prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping și evoluția prețurilor industriei Uniunii, care totuși a fost definită în mod global, fără a face distincția între diferitele segmente de piață.

40.

În aceste condiții, Tribunalul a concluzionat la punctul 66 din hotărârea atacată că, întrucât nu a luat în considerare segmentarea pieței produsului avut în vedere în analiza subcotării prețurilor și, mai general, efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare de pe piața Uniunii, Comisia nu și‑a întemeiat analiza pe toate datele relevante ale speței. Tribunalul a adăugat apoi la punctul 67 din hotărârea atacată că, având în vedere cele patru elemente menționate la punctul 38 de mai sus, Comisia ar fi trebuit cel puțin să se asigure că scăderea prețurilor industriei Uniunii nu provine de la un segment în care importurile din China au avut o prezență limitată sau un nivel de subcotare – admițând că acesta există – care nu ar putea fi considerat „semnificativ” în sensul articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază. Tribunalul a apreciat că această concluzie nu ar afecta negativ utilizarea de către Comisie, ca în acest caz, a metodei NCP, din moment ce această metodă este în concordanță cu o analiză care ține cont de segmentarea pieței.

41.

În sfârșit, la punctele 77 și 79 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că concluziile la care s‑a ajuns nu ar putea fi repuse în discuție de elementele depuse de Comisie în dosar, după ședință, într‑o etapă târzie a procedurii. Conform Tribunalului, de fapt, Comisia nu putea să invoce în mod valabil în sprijinul regulamentului atacat motive care nu sunt conținute în acesta și pe care ea le‑a menționat abia după introducerea acțiunii.

42.

Prin intermediul primului său motiv de recurs, care este împărțit în trei aspecte, Comisia, susținută de ArcelorMittal și alții, contestă concluzia Tribunalului conform căreia, deși toate țevile care fac obiectul anchetei constituie în mod incontestabil un singur „produs similar”, aceasta ar fi trebuit să facă, în orice caz, o analiză a prejudiciului pe segment de piață.

43.

În cadrul primului aspect, Comisia susține că, atunci când a concluzionat că ar fi obligată să efectueze o examinare separată a subcotării prețurilor pentru fiecare segment de piață al produsului avut în vedere, Tribunalul a încălcat articolul 1 alineatele (2) și (4), articolul 3 alineatele (2), (3) și (8) și articolul 4 din regulamentul de bază. Ar rezulta din aceste dispoziții că este suficient ca Comisia să efectueze analiza subcotării prețurilor la nivelul „produsului similar” în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceste dispoziții nu ar impune o analiză mai detaliată și nici o obligație de a efectua o analiză a subcotării prețurilor separat pentru fiecare segment de piață. Nefiind contestată în fața Tribunalului nici determinarea „produsului similar”, nici cea a „industriei Uniunii” efectuate în regulamentul atacat, nu s‑ar putea pune în discuție aceste determinări în contextul motivelor legate de constatarea existenței unui prejudiciu. Tribunalul ar fi introdus o analiză bazată pe noțiunea de piață relevantă proprie dreptului concurenței, care ar fi însă diferită de noțiunea de „produs similar” din reglementarea antidumping.

44.

În cadrul celui de al doilea aspect, Comisia susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat cele două precedente pe care și‑a bazat analiza (și anume raportul organului de apel „HP‑SSST” și Hotărârea Shanghai Teraoka) sau, cu titlu subsidiar, că a calificat în mod greșit sau a denaturat faptele, care ar fi complet diferite de cele relevante în speță. Niciunul dintre cele două precedente nu ar putea, în fapt, să stea la baza concluziei conform căreia aceasta era obligată să efectueze o analiză a subcotării prețurilor pentru fiecare segment de piață, pe lângă analiza efectuată la nivelul produsului similar.

45.

În cadrul celui de al treilea aspect, Comisia susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat regulamentul atacat sau, alternativ, a făcut o încadrare juridică incorectă a faptelor atunci când a afirmat, la punctul 67 din hotărârea atacată, că faptele constatate la punctele 59, 61, 62 (prima parte) și 64 din hotărârea atacată au constituit circumstanțe excepționale, care impuneau o analiză a subcotării prețurilor pe segment de piață.

46.

Hubei Xinyegang susține, cu titlu preliminar, că Comisia descrie în mod incorect hotărârea atacată. Tribunalul nu ar fi impus o obligație generală Comisiei de a efectua o analiză a subcotării pentru fiecare segment de piață, ci doar ar fi considerat că, având în vedere faptele din speță, în regulamentul atacat, Comisia, în mod eronat, nu a luat în considerare segmentarea pieței în analiza subcotării prețurilor. Argumentele referitoare la o presupusă obligație de a efectua o analiză a subcotării prețurilor pentru fiecare segment de piață ar fi, prin urmare, inoperante. În plus, contestarea implicită a diferitor evenimente fără a invoca o denaturare ar fi inadmisibilă, iar informațiile suplimentare oferite de Comisie ar fi noi și, prin urmare, inadmisibile.

47.

În legătură cu primul aspect, Hubei Xinyegang susține că referirea, la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, la „produse similare” la plural ar demonstra că noțiunea de „produs similar” poate să includă diferite tipuri de produse și, prin urmare, segmente de piață diferite. Acest lucru ar fi confirmat de jurisprudența Curții. De asemenea, organul de recurs al OMC ar fi subliniat importanța de a examina existența unor segmente de piață diferite în analiza subcotării prețurilor, iar hotărârea atacată ar fi în concordanță cu această poziție. Potrivit Hubei Xinyegang, deși nu există nicio obligație de a stabili existența unei subcotări a prețurilor pentru fiecare tip de produs sau segment de piață, Comisia ar fi obligată totuși să examineze toate elementele relevante, inclusiv problema modului în care existența unor segmente de piață diferite poate avea un impact general în privința analizei efectelor asupra prețurilor, în acest caz subcotarea prețurilor.

48.

În ceea ce privește al doilea aspect, Hubei Xinyegang susține că temeiul anulării regulamentului atacat s‑ar regăsi în obligația de a baza evaluarea pe dovezi pozitive, în conformitate cu alineatele (2) și (3) ale articolului 3 din regulamentul de bază. Trimiterea la raportul organului de apel „HP‑SSST” și la Hotărârea Shanghai Teraoka ar susține doar afirmația conform căreia, în cazul în care există segmente de piață cu diferențe de preț importante, trebuie să fie luat în calcul efectul acestei segmentări asupra analizei subcotării prețurilor. De asemenea, ar fi inexacte mai multe dintre declarațiile Comisiei referitoare la cele două precedente. În cele din urmă, afirmația potrivit căreia, în cauza de față, atât importurile din China, cât și produsele vândute de industria Uniunii s‑au concentrat pe același segment de piață nu ar fi conținută în regulamentul atacat, după cum a menționat Tribunalul.

49.

În opinia Hubei Xinyegang, cel de al treilea aspect trebuie de asemenea să fie respins. Într‑adevăr, pe de o parte, părțile interesate ar fi ridicat problema existenței diferitor segmente de piață nu în contextul definiției produsului avut în vedere, ci în cel al prejudiciului și al legăturii de cauzalitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește ajustarea făcută de Comisie pentru a calcula marja de prejudiciu datorată situației economice și rentabilității celei mai mari societăți din eșantionul producătorilor Uniunii, aceste elemente ar avea, în mod clar, un impact semnificativ asupra analizei prejudiciului.

50.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia contestă punctele 60 și 67 din hotărârea atacată, în care Tribunalul ar fi considerat în esență că metoda NCP nu ar fi în măsură să țină cont de segmentarea pieței. Astfel, Tribunalul ar fi interpretat greșit considerentul 24 al regulamentului atacat, precum și explicațiile furnizate în cursul procedurii administrative și în observațiile orale și scrise ale Comisiei în fața Tribunalului. În subsidiar, Comisia susține că Tribunalul a denaturat elementele de probă depuse în acest sens.

51.

Potrivit Comisiei, metoda NCP constituie cea mai detaliată analiză care poate fi efectuată pentru a compara produsul avut în vedere și produsul similar. Această metodă, care, în plus, nu ar fi utilizată de principalii parteneri comerciali ai Uniunii, ar consta într‑o analiză mult mai detaliată decât cea efectuată la nivelul segmentelor de piață ale produsului similar. Construcția NCP ar ține cont, în fapt, de toate caracteristicile produsului și, prin urmare, ar permite Comisiei să pună în corespondență fiecare produs al producătorilor chinezi incluși în eșantion cu produsul producătorului Uniunii inclus în eșantion care este cel mai comparabil posibil. Prima cifră a NCP ar ține cont de segmentul de piață în care se încadrează un tip de produs. Nimic nu ar permite să se considere că Comisia, pe baza NCP, nu ar fi ținut cont de anumite caracteristici specifice ale produsului sau ale pieței (în special modificările de preț). Metoda NCP ar asigura, prin conceperea și funcționarea sa, o analiză pe segmente de piață.

52.

Hubei Xinyegang susține că, în hotărârea atacată, Tribunalul a indicat pur și simplu că, în cazul în speță, aplicarea metodei NCP a fost, în sine, insuficientă pentru a ține seama de segmentarea pieței. Ar fi adevărat că această metodă a permis Comisiei să stabilească dacă importurile din China care se încadrează într‑un anumit NCP sau într‑un tip de produs specific referitor la un anumit segment de piață au fost făcute la prețuri mai mici (subcotare) decât prețurile de vânzare facturate de producătorii Uniunii incluși în eșantion pentru același NCP sau tip de produs care face parte din același segment de piață. Cu toate acestea, metoda NCP nu ar fi permis Comisiei să stabilească efectele importurilor într‑un anumit segment asupra prețurilor de vânzare ale industriei Uniunii pentru produsele aparținând altor segmente.

53.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, care este împărțit în două aspecte, Comisia contestă punctele 77-79 din hotărârea atacată, în care Tribunalul a respins elementele de probă depuse de aceasta după ședința în primă instanță, care demonstrau, pe de o parte, că subcotarea prețurilor a existat în toate cele trei segmente ale pieței în cauză și, pe de altă parte, că vânzările producătorilor Uniunii s‑au concentrat pe segmentul construcțiilor.

54.

În cadrul primului aspect, Comisia susține că, procedând astfel, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare interpretând în mod prea restrâns obligația de motivare a Comisiei în materie de antidumping. O asemenea interpretare ar fi contrară jurisprudenței și ar încălca articolul 296 TFUE. Nu ar fi fost necesar ca Comisia să explice în mod specific, în regulamentul atacat, că a constatat o subcotare a prețurilor în toate cele trei segmente de piață și că vânzările producătorilor Uniunii s‑au concentrat pe segmentul construcțiilor. Aceste informații ar fi fost comunicate, în orice caz, în mod aproximativ către Hubei Xinyegang în cursul anchetei.

55.

În cadrul celui de al doilea aspect, Comisia susține că Tribunalul a denaturat elementele de probă de care dispunea, declarând, la punctul 78 din hotărârea atacată, că analiza pe segmente de piață ar fi fost efectuată numai ex post. Distincția dintre diferitele segmente de piață ar fi fost, în mod deliberat, internalizată în analiza prin metoda NCP, a cărei funcționare nu ar fi fost cunoscută sau ar fi fost greșit înțeleasă de Tribunal.

56.

În ceea ce privește primul aspect, Hubei Xinyegang susține că hotărârea pe care Comisia își fundamentează argumentarea ( 33 ) s‑ar referi la o situație specială în care o societate care nu a participat la procedura administrativă invoca o încălcare a obligației de motivare cu privire la acuzații pe care aceasta nu le‑a formulat. Poziția sa ar fi însă fundamental diferită întrucât, încă de la începutul procedurii administrative, ea ar fi subliniat că existența unor segmente de piață diferite era importantă pentru analiza subcotării prețurilor. Din jurisprudență ar reieși de asemenea că instituțiile sunt obligate să expună faptele și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia deciziei, iar motivarea unui act trebuie să apară în însuși textul acesteia din urmă. În plus, ar fi inexact să se spună că aceasta avea cunoștință despre faptul că subcotarea prețurilor a fost constatată în toate cele trei segmente de piață și că vânzările producătorilor Uniunii au fost concentrate pe segmentul construcțiilor, întrucât ea nu ar fi avut acces la calculele legate de subcotarea celorlalți producători chinezi din motive de confidențialitate.

57.

În ceea ce privește al doilea aspect, Hubei Xinyegang susține că Tribunalul nu contestă neaplicarea de către Comisie a metodei NCP per segment, ci neefectuarea unei analize per segment. Prin urmare, Tribunalul ar fi criticat faptul că metoda NCP a permis Comisiei numai să stabilească o subcotare a prețurilor într‑un anumit segment, fără a‑i permite să analizeze efectele subcotării constatate într‑un segment asupra prețurilor de vânzare facturate de către producătorii Uniunii într‑un alt segment.

58.

Pentru a putea analiza primul, al doilea și al treilea motiv de recurs invocate de Comisie, este necesar, în opinia noastră, în primul rând, să precizăm întinderea exactă a obiecției formulate de Tribunal în hotărârea atacată. De fapt, părțile nu sunt de acord cu privire la domeniul de aplicare care urmează să fie atribuit hotărârii atacate ( 34 ).

59.

Rezultă, în opinia noastră, din analiza punctelor 65, 66 și 67 din hotărârea atacată, raportate la punctele 39 și 40 de mai sus, că în această hotărâre Tribunalul a luat act de utilizarea metodei NCP de către Comisie pentru analiza existenței unei subcotări a prețurilor, dar a considerat că utilizarea acestei metode nu era suficientă, în lumina celor patru elemente menționate la punctul 38 de mai sus, care caracterizează cazul din speță, pentru a se ține seama în mod adecvat de segmentarea pieței, în scopul analizei efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor din industria Uniunii. Astfel, Tribunalul a criticat Comisia pentru că nu și‑a bazat analiza pe toate datele relevante din speță.

60.

Potrivit Tribunalului, întrucât Comisia a stabilit o legătură între analiza subcotării prețurilor și evoluția prețurilor în industria Uniunii, care a fost determinată la nivel global, fără a lua în considerare segmentarea pieței ( 35 ), având în vedere circumstanțele cazului, Comisia ar fi trebuit cel puțin să se asigure că evoluția prețurilor industriei Uniunii (și anume scăderea prețurilor respective) nu „provine” dintr‑un segment în care importurile din China au avut o prezență limitată sau un nivel de subcotare „nesemnificativ”. Cu alte cuvinte, Tribunalul a considerat că, în pofida utilizării metodei NCP, Comisia ar fi trebuit să constate că această scădere a prețurilor produsului similar din industria Uniunii, considerată în ansamblul său, nu rezulta din dinamica care a avut loc într‑un segment de piață în care importurile care fac obiectul unui dumping nu au avut un efect important din cauza volumului lor irelevant sau a unui nivel nesemnificativ al subcotării; în acest caz, de fapt, scăderea respectivă nu ar fi fost o consecință (a efectului asupra prețurilor) a importurilor care fac obiectul unui dumping.

61.

În acest context, analiza care urmează va avea ca scop să stabilească, în primul rând, domeniul de aplicare al obligațiilor care revin Comisiei în examinarea subcotării prețurilor în cazul în care în domeniul produselor avute în vedere în cadrul anchetei pot fi identificate diferite segmente de piață. Ulterior va fi necesar să se verifice dacă Tribunalul a considerat în mod întemeiat că, având în vedere elementele care caracterizează prezenta cauză, analiza efectuată de această instituție a fost afectată de o încălcare a articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

62.

Mai întâi de toate, trebuie să ne întrebăm dacă articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază – interpretat în lumina celorlalte dispoziții ale aceluiași regulament și a dispozițiilor corespunzătoare ale Acordului antidumping – presupune o obligație generală a Comisiei de a efectua o analiză a subcotării segment cu segment, ori de câte ori în domeniul produsului avut în vedere pot fi identificate diferite segmente de piață ( 36 ).

63.

Considerăm că nu aceasta este situația și observăm, în această privință, că părțile sunt de acord că nu există o astfel de obligație cu caracter general din partea Comisiei.

64.

Așa cum susține în mod întemeiat Comisia, rezultă chiar din dispozițiile articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază că analiza efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare de pe piața Uniunii și în special examinarea destinată să stabilească dacă aceste importuri au fost făcute la prețuri semnificativ mai mici decât prețurile produselor similare din industria Uniunii (și, prin urmare, dacă a existat o subcotare a prețurilor) trebuie să se efectueze în raport cu produsul similar, așa cum este el definit în temeiul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază. Nu rezultă din aceste dispoziții și nici din alte dispoziții ale regulamentului de bază că ar exista o obligație generală a Comisiei de a analiza existența subcotării prețurilor la un nivel mai detaliat decât la nivelul produsului similar.

65.

În plus, această interpretare este confirmată de interpretarea articolului 3.2 din Acordul antidumping, făcută în raportul organului de apel „HP‑SSST”, care a afirmat în mod explicit că autoritatea responsabilă cu ancheta nu este obligată, în temeiul acestei dispoziții, să stabilească existența subcotării prețurilor pentru fiecare tip de produs care face obiectul anchetei sau pentru întreaga gamă de produse din care este alcătuit produsul similar ( 37 ).

66.

Rezultă că, odată ce produsul avut în vedere și produsul similar au fost stabilite și definiția acestora nu este contestată, este suficient, în principiu, ca Comisia să efectueze o analiză a efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii, la nivelul produsului similar așa cum este el definit, iar nu la un nivel mai detaliat.

67.

Acestea fiind spuse, rezultă totuși din articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază că Comisia este obligată să efectueze o examinare obiectivă a efectelor importurilor asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii. Examinarea obiectivă impusă prin această dispoziție, citită în lumina interpretării date de organul de apel al OMC dispoziției corespondente din articolul 3.1 din Acordul antidumping, trebuie să țină cont de toate elementele de probă relevante, care pot include, după caz, luarea în considerare a cotelor de piață referitoare la fiecare tip de produs inclus în anchetă ( 38 ).

68.

Rezultă că, în anumite circumstanțe, pentru a asigura că examinarea existenței unei subcotări a prețurilor sensibile la nivelul produsului similar este „obiectivă” ( 39 ), este adecvat să se ia în considerare cotele de piață ale diferitor tipuri de produse avute în vedere și, prin urmare, poate fi necesar să se țină seama de diferitele segmente de piață ale produsului avut în vedere.

69.

Se pune astfel întrebarea în ce cazuri, pentru a asigura obiectivitatea examinării menite să stabilească existența unei subcotări a prețurilor, este adecvat sau chiar necesar să se efectueze o analiză segment cu segment ținând seama de cota de piață referitoare la fiecare tip de produs. Ulterior, pe baza respectivei analize, va trebui să se verifice dacă Tribunalul a considerat în mod întemeiat că cazul din speță se încadra în această categorie de cazuri.

70.

În această privință, pentru a justifica necesitatea unei examinări a subcotării prețurilor segment cu segment în prezenta cauză, în hotărârea atacată, Tribunalul a făcut trimitere la două precedente, care au făcut obiectul unei ample dezbateri între părți: Hotărârea Shanghai Teraoka a Tribunalului și raportul organului de apel „HP‑SSST”.

71.

Primul dintre aceste precedente, și anume Hotărârea Shanghai Teraoka, se referea la un caz în care în cadrul produsului avut în vedere au fost identificate trei segmente distincte și în care importurile în cauză au fost concentrate în proporție de 97 % doar în unul dintre aceste trei segmente.

72.

În cadrul anchetei antidumping, Consiliul Uniunii Europene a desfășurat o examinare a subcotării prețurilor numai cu privire la acel segment și apoi a extrapolat concluziile cu privire la efectele asupra prețurilor asupra acestui segment la orice produs similar ( 40 ). În fața Tribunalului, reclamanta a susținut că, procedând astfel, Consiliul ar fi încălcat articolul 3 din regulamentul de bază întrucât a efectuat analiza efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping numai în ceea ce privește o parte a produsului similar ( 41 ).

73.

În acest context de fapt, Tribunalul a reținut, pe de o parte, că, în cadrul evaluării prejudiciului în sensul articolului 3 din regulamentul de bază, instituțiile Uniunii pot efectua o analiză pe segment pentru a evalua diferiții indicatori ai prejudiciului, în special dacă se dovedește că rezultatele obținute printr‑o altă metodă nu pot fi atinse, dintr‑un motiv sau altul, cu condiția să fie avut în vedere produsul în cauză în ansamblul său ( 42 ). Pe de altă parte, Tribunalul a considerat că, într‑o situație în care 97 % din importuri sunt concentrate într‑un anumit segment, ar fi fost logic, dacă nu necesar, pentru un rezultat corect al anchetei, ca această analiză să conțină separat evaluarea acestui segment ( 43 ). Pe baza acestor considerații, Tribunalul a respins argumentul reclamantei.

74.

Rezultă, în opinia noastră, în drept, din această hotărâre că, într‑un caz în care importurile sunt puternic concentrate într‑un segment de piață referitor la produsul avut în vedere, instituțiile Uniunii, în cadrul largii puteri de apreciere de care beneficiază în contextul măsurilor de apărare comercială, amintită la punctul 29 de mai sus, se pot limita la analiza subcotării prețurilor cu referire la segmentul respectiv, atunci când acest lucru este în măsură să asigure caracterul obiectiv al analizei efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii, cu condiția să fie luat în considerare în mod corespunzător produsul avut în vedere în ansamblul său. În plus, în funcție de circumstanțele speței, o evaluare separată a unui segment poate fi adecvată sau chiar necesară pentru a asigura obiectivitatea unei astfel de analize.

75.

În ceea ce privește cel de al doilea precedent, respectiv raportul organului de apel „HP‑SSST”, acesta se referea la un caz în care în domeniul produsului similar, așa cum a fost definit de autoritățile chineze responsabile cu ancheta antidumping, au putut fi identificate trei segmente (clasa A, clasa B și clasa C). În cazul în chestiune, importurile care fac obiectul unui dumping și vânzările interne s‑au concentrat pe segmente diferite ale pieței: vânzările interne s‑au concentrat pe segmentul aferent clasei A, în care a avut loc o cantitate neglijabilă (de 1,45 %) de importuri; importurile care fac obiectul unui dumping au fost însă concentrate în segmentele aferente claselor B și C. De asemenea, prețurile produselor incluse în clasele B și C au fost de două ori și, respectiv, de trei ori mai mari decât cele incluse în clasa A. În acest context, autoritățile chineze au constatat o subcotare a prețurilor în segmentele corespunzătoare claselor B și C, în care s‑au concentrat importurile, dar nu au constatat nicio subcotare în segmentul referitor la clasa A, în care s‑a concentrat producția națională ( 44 ). Aceste autorități nu au constatat, prin urmare, o subcotare la nivelul produsului similar, ci s‑au limitat să constate subcotarea numai în legătură cu clasele B și C ( 45 ).

76.

În acest context de fapt, organul de apel al OMC a considerat, pe de o parte, că o examinare obiectivă menită să verifice existența unei subcotări semnificative a prețurilor din partea importurilor care fac obiectul unui dumping în comparație cu produsul similar intern (care cuprinde cele trei tipuri de produse) ar fi trebuit să ia în considerare cotele de piață relevante ale diferitor tipuri de produs și, pe de altă parte, că o analiză adecvată a efectelor asupra prețurilor ar fi trebuit să ia în considerare faptul că au existat diferențe semnificative între prețurile diferitor tipuri de produs. Acest organ a considerat de asemenea că o autoritate responsabilă cu ancheta nu poate ignora elemente de probă care sugerează că importurile care fac obiectul unui dumping nu au efect asupra prețurilor interne sau au doar un efect limitat ( 46 ).

77.

Rezultă, prin urmare, din raportul organului de apel „HP‑SSST” că, într‑o situație caracterizată printr‑o concentrare puternică a vânzărilor interne și a importurilor care fac obiectul unui dumping pe segmente diferite, caracterizate, la rândul lor, de diferențe de preț destul de semnificative, pentru a asigura obiectivitatea examinării privind existența subcotării prețurilor cerută de articolul 3.1 din Acordul antidumping [și, prin urmare, de articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază], trebuie să se ia în considerare cotele de piață pentru fiecare tip de produs și aceste diferențe semnificative de preț.

78.

Cele două precedente menționate mai sus oferă indicații referitoare la anumite situații în care este oportun sau de‑a dreptul necesar să se țină cont de segmentarea pieței, pentru a asigura o analiză obiectivă a subcotării prețurilor. Prin urmare, având în vedere toate considerațiile de mai sus, trebuie să se analizeze dacă Tribunalul a considerat că, în mod întemeiat, în acest caz, este necesar ca Comisia să țină cont de segmentarea pieței produsului considerând și că, dacă nu a făcut acest lucru, nu și‑a bazat analiza pe toate elementele relevante ale cazului în speță.

79.

Pentru a putea efectua analiza menționată în paragraful precedent, trebuie, cu toate acestea, să se verifice în prealabil dacă este corect modul în care, conform punctelor 77-79 din hotărârea atacată, Tribunalul a refuzat să ia în considerare probele prezentate de Comisie după ședința în primă instanță sau, așa cum susține Comisia în cadrul celui de al treilea motiv de recurs, Tribunalul a comis o eroare de drept. Aceste elemente sunt, de fapt, de o importanță fundamentală pentru înțelegerea contextului exact al cazului din speță.

80.

În acest sens, rezultă din dosar că, în urma discuției care a avut loc în ședința în fața Tribunalului, acesta a acordat un termen Comisiei pentru a‑i furniza anumite informații în scopul de a clarifica procentul de vânzări ale producătorilor Uniunii care fac obiectul eșantionului în cele trei segmente ale pieței în cauză, precum și date suplimentare referitoare la importurile producătorilor‑exportatori chinezi incluși în eșantion.

81.

Comisia a îndeplinit această cerere și a furnizat datele, care rezultă din aplicarea metodei NCP în cazul vânzărilor producătorilor, chinezi și ai Uniunii, care fac obiectul eșantionului. Din aceste date a rezultat, pe de o parte, că în cadrul fiecăruia dintre cele trei segmente în cauză a existat o corespondență între importurile care fac obiectul unui dumping și vânzările industriei Uniunii, care s‑au situat la niveluri aproximativ echivalente. Mai precis, a rezultat din aceste date că atât importurile, cât și vânzările interne s‑au concentrat în principal pe segmentul construcțiilor (cu o cotă de 75,1 % și, respectiv, de 71,6 %), că ambele au avut un nivel semnificativ în segmentul de petrol si gaze (17,3 % și, respectiv, 15,3 %) și că au fost ambele prezente, într‑o măsură mai mică, dar nu nesemnificativă, în segmentul producției de energie electrică (7,4 % și, respectiv, 13,1 %). Pe de altă parte, a rezultat din aceste date că subcotarea prețurilor a avut loc în toate cele trei segmente în cauză.

82.

Tribunalul a respins relevanța acestor date, susținând în esență, la punctele menționate mai sus din hotărârea atacată, că Comisia nu ar putea completa motivarea regulamentului atacat cu motivele menționate ulterior introducerii acțiunii în fata Tribunalului.

83.

În această privință, trebuie totuși amintit că rezultă din jurisprudența constantă a Curții că motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă ( 47 ).

84.

În special, în cazul unui act cu aplicare generală, cum ar fi un regulament care instituie taxe antidumping, obligația de motivare trebuie interpretată în sensul că nu se poate pretinde ca instituțiile Uniunii să specifice diversele fapte, care sunt uneori foarte numeroase și complexe, pe baza cărora regulamentul a fost adoptat, nici ca, a fortiori, acestea să furnizeze o evaluare mai mult sau mai puțin completă a faptelor respective ( 48 ).

85.

În acest sens, trebuie amintit că Tribunalul nu a criticat insuficiența motivării regulamentului atacat, ci a refuzat să ia în considerare anumite date furnizate de Comisie la cererea sa, care, pentru a răspunde la problemele ridicate de o reclamantă, au oferit o viziune mai detaliată a concluziilor cuprinse în regulamentul atacat. Concret, pentru a răspunde la argumentele invocate de Hubei Xinyegang, aceste date detaliază concluzia – pentru care suficiența motivării nu este repusă în discuție – conform căreia analiza întemeiată pe metoda NCP a demonstrat că în cazul din speță a existat o subcotare a prețurilor la nivelul produsului similar ( 49 ).

86.

În acest context, considerăm că Comisiei trebuie să i se dea posibilitatea de a răspunde la argumentele prezentate într‑o acțiune îndreptată împotriva unui regulament care instituie taxe antidumping prin furnizarea de date suplimentare care să permită instanței Uniunii – atunci când este necesar pentru a putea să își exercite controlul jurisdicțional asupra actului – să înțeleagă pe deplin analiza care implică evaluarea unor situații economice complexe și care se bazează pe numeroase date economice, efectuată de Comisie pentru a ajunge la concluziile conținute în acel act cu aplicare generală. În acest sens, observăm că practica Tribunalului însuși în materie antidumping pare să meargă în această direcție ( 50 ).

87.

În plus, în cazul în care consideră necesar, instanța Uniunii poate, așa cum a făcut Tribunalul în acest caz, să solicite informații și clarificări instituției în cauză, în scopul de a obține explicații suplimentare referitoare la motivarea, limitată, dar suficientă, pentru adoptarea un act cu aplicare generală ( 51 ).

88.

Rezultă din cele de mai sus că, în opinia noastră, Tribunalul ar fi trebuit să ia în considerare datele rezultate din aplicarea metodei NCP și menționate la punctul 81 de mai sus, prin care Comisia, la cererea Tribunalului însuși și pentru a contesta un argument invocat de Hubei Xinyegang în acțiunea sa în primă instanță, a detaliat mai exact concluzia cuprinsă în regulamentul atacat în ceea ce privește constatarea în cazul în speță a existenței unei subcotări a prețurilor la nivelul produsului similar.

89.

Rezultă din aceasta că, în opinia noastră, al treilea motiv de recurs al Comisiei trebuie admis și că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept în acest sens. În consecință, elementele indicate la punctul 81 de mai sus trebuie luate în considerare în contextul analizei care urmează.

90.

Spre a înțelege pe deplin examinarea efectuată de Comisie în cazul din speță pentru a stabili existența unei subcotări a prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping față de prețurile produselor similare din industria Uniunii și criticată de Tribunal în hotărârea atacată, este necesar să se aprofundeze analiza metodei NCP utilizate în acest scop de Comisie și menționate deja la punctele 33 și 34 de mai sus.

91.

Reiese din considerentul (24) al regulamentului în litigiu, precum și din informațiile de la dosar că NCP sunt coduri alfanumerice, fiecăruia corespunzându‑i o categorie de produs. Aceste coduri sunt definite imediat după deschiderea unei anchete, pe baza caracteristicilor specifice ale produsului ( 52 ).

92.

În speță, în aplicarea acestei metode, diferitele produse analizate în cursul anchetei au fost împărțite în 5 categorii, identificabile după primul număr al codului, care indică tipul de produs. Nu se contestă că produsele incluse într‑un NCP care corespunde categoriilor 1 și 2 erau cuprinse în segmentul de petrol și gaze, că cele corespunzătoare categoriei 3 erau utilizate în construcții și că cele corespunzătoare categoriilor 4 și 5 se încadrau în segmentul producției de energie electrică.

93.

După cum s‑a menționat la punctul 34 de mai sus, pentru a stabili existența unei subcotări sensibile a prețurilor în conformitate cu metoda NCP, Comisia a comparat, NCP cu NCP, prețurile importurilor și prețurile producătorilor Uniunii. Apoi a comparat vânzările fiecărui produs considerat că se încadrează în NCP de către producătorii chinezi incluși în eșantion cu un produs corespunzător al industriei Uniunii. Procedând astfel, în măsura în care, după cum reiese din paragraful precedent, împărțirea produselor după NCP s‑a bazat pe criterii care au făcut posibilă luarea în considerare a diferitor segmente în care a fost împărțit produsul avut în vedere, Comisia a luat în considerare acele segmente în analiza subcotării prețurilor.

94.

Din informațiile de la dosar ( 53 ) reiese că utilizarea acestei metode permitea să se țină cont de volumele referitoare la diferitele vânzări la nivelul diferitor segmente. Acest lucru este demonstrat, de altfel, prin faptul că, pe baza acestei analize, a fost posibil să se stabilească, așa cum a făcut Comisia, diferitele cotele de vânzări pentru fiecare segment. După cum reiese din cuprinsul punctului 81 de mai sus, pe baza acestei determinări a fost posibil să se stabilească astfel că a existat o corespondență substanțială în diferitele segmente între importurile din China și vânzările interne ale Uniunii și, mai concret, că acestea au fost ambele concentrate în același segment, și anume în construcții, dar că în celelalte două segmente au existat importuri și vânzări interne care nu erau neglijabile.

95.

Utilizarea acestei metode a permis de asemenea să se ia în considerare nivelul de subcotare în diferite segmente ale pieței, așa cum o demonstrează faptul că Comisia a putut să stabilească că a existat subcotare în fiecare segment.

96.

Rezultă, în opinia noastră, din cele de mai sus că este greșită afirmația de la punctele 60 și 66 din hotărârea atacată, potrivit căreia, în pofida utilizării metodei NCP, în examinarea subcotării prețurilor, întrucât Comisia nu a luat în considerare segmentarea corespunzătoare a diferitor tipuri de produs avut în vedere, ea nu a ținut cont de toate datele relevante. Într‑adevăr, modul în care a fost concepută această metodă și utilizarea sa concretă au asigurat în speță o analiză pe segment de piață a produselor supuse anchetei.

97.

În ceea ce privește argumentul Hubei Xinyegang potrivit căruia metoda NCP nu ar fi permis Comisiei să stabilească efectele importurilor într‑un anumit segment asupra prețurilor de vânzare ale industriei Uniunii pentru produse aparținând altor segmente, credem că o astfel de completare a analizei nu este necesară într‑o situație în care importurile și vânzările interne au corespuns în mod substanțial pe cele trei segmente existente și în care subcotarea prețurilor s‑a constatat în toate cele trei segmente.

98.

Rezultă din cele de mai sus că, în opinia noastră, și al doilea motiv de recurs al Comisiei trebuie să fie admis.

99.

La punctul 67 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat că, în lumina celor patru circumstanțe care caracterizează cazul din speță – pe care acesta le‑a analizat la punctele 61-64 din hotărârea atacată și care sunt menționate la punctul 38 de mai sus –, în pofida utilizării metodei NCP, Comisia ar fi trebuit cel puțin să se asigure că evoluția prețurilor industriei Uniunii (respectiv scăderea acestor prețuri) nu „provine” dintr‑un segment în care importurile din China au avut o prezență limitată sau un nivel de subcotare nesemnificativ. Prin urmare, după cum s‑a menționat la punctul 60 de mai sus, pentru Tribunal, prezența unor astfel de circumstanțe impunea ca, în pofida utilizării metodei NCP, pentru a asigura o examinare obiectivă a subcotării prețurilor și, mai general, a efectelor prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii, Comisia să fi efectuat o analiză suplimentară pentru a verifica dacă scăderea prețurilor produsului similar al industriei Uniunii, luată în ansamblu, a fost efectiv consecința (efectelor asupra prețurilor) importurilor care fac obiectul unui dumping. Tribunalul a considerat că, neefectuând această analiză suplimentară, examinarea efectuată de Comisie a fost incompletă.

100.

Prin urmare, trebuie să se verifice dacă, în lumina cazului din speță, aceste patru circumstanțe ar fi impus Comisiei, în pofida analizei efectuate utilizând metoda NCP, să efectueze analiza solicitată de Tribunal la punctul 67 din hotărârea atacată.

101.

În această privință, în ceea ce privește prima dintre aceste circumstanțe, și anume dificultatea de interschimbabilitate a diferitor tipuri de produse incluse în produsul similar, așa cum a fost definit ( 54 ), subliniem că, deși substituibilitatea este cu siguranță, din perspectiva cererii, un criteriu de analiză fundamental pentru definirea pieței relevante în domeniul concurenței, aceasta nu are însă un rol la fel de important în materie de antidumping. Criteriile folosite pentru a defini produsul similar în materie de antidumping, în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din regulamentul de bază, sunt diferite și se întâmplă frecvent ca, într‑o anchetă antidumping, să fie definit ca produs similar un produs care include diferite tipuri de produse care, în conformitate cu dreptul concurenței, ar fi incluse pe alte piețe relevante ale produsului. În acest sens, trebuie menționat de asemenea că Hubei Xinyegang nu a contestat în fața Tribunalului definiția produsului similar, astfel încât această definiție trebuie considerată ca fiind un fapt confirmat și nu poate fi repusă în discuție la nivelul analizei menite să stabilească existența unui prejudiciu ( 55 ).

102.

Rezultă că dificultatea de interschimbabilitate a produselor care fac obiectul anchetei din perspectiva cererii nu pare să constituie un element relevant pentru a considera că în speță Comisia ar fi fost obligată să efectueze analiza suplimentară solicitată de Tribunal la punctul 67 din hotărârea atacată în raport cu cea desfășurată pe baza metodei NCP.

103.

În ceea ce privește a doua dintre aceste circumstanțe, și anume existența unor diferențe de preț între diferitele segmente, Tribunalul a considerat, referindu‑se la raportul organului de apel „HP‑SSST”, că existența acestor diferențe de preț a fost un factor de luat în considerare în vederea analizei subcotării prețurilor și că existența acestor diferențe de preț între segmente contribuie la impunerea completării analizei menționate la punctul 67 din hotărârea atacată ( 56 ).

104.

Cu toate acestea, dacă este adevărat, după cum reiese din cuprinsul punctului 76 de mai sus, că în raportul respectiv organul de apel a considerat că, în acest caz, o analiză adecvată a efectelor asupra prețurilor ar fi trebuit să țină seama de diferențele semnificative dintre prețurile diferitor tipuri de produse, considerăm că nu se poate deduce din acest precedent că, în prezenta speță, pentru a asigura o examinare obiectivă a subcotării prețurilor în temeiul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia ar fi fost obligată să efectueze analiza indicată la punctul 67 din hotărârea atacată.

105.

În fapt, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 75-77 de mai sus, în cazul examinat de organul de apel al OMC, importurile care fac obiectului unui dumping și vânzările de pe piața internă s‑au axat pe diferite segmente, iar subcotarea a fost constatată doar în două dintre cele trei segmente în cauză, în care se concentrau importurile, și nu s‑a regăsit în cel în care se concentrau vânzările interne. În cazul de față, în schimb, așa cum rezultă din datele menționate la punctul 81 de mai sus, importurile care au făcut obiectul unui dumping și vânzările pe piața internă se concentrau în același segment, iar în celelalte segmente ambele erau prezente la niveluri comparabile. De asemenea, în prezentul caz, subcotarea a fost constatată în toate segmentele în care era împărțit produsul avut în vedere. În plus, reiese din dosar că compararea prin metoda NCP a permis să se ia în considerare diferențele de preț între diferitele tipuri de produse incluse în diferitele segmente. În acest context, trebuie să se concluzioneze că nici cea de a doua circumstanță constatată de Tribunal, luată în considerare în lumina raportului organului de apel „HP‑SSST”, nu a impus în speță Comisiei să efectueze completarea analizei cerută la punctul 67 din hotărârea atacată.

106.

În ceea ce privește cea de a treia dintre circumstanțele luate în considerare de Tribunal, și anume faptul că 75,1 % din importurile producătorilor chinezi care fac obiectul eșantionului s‑a concentrat în segmentul construcțiilor, Tribunalul, referindu‑se la Hotărârea Shanghai Teraoka, s‑a exprimat în sensul că acest lucru ar face să fie logică, dacă nu necesară o analiză separată a acestui segment ( 57 ). Totuși, acest precedent nu este, în opinia noastră, în măsură să ducă la constatarea unei erori de analiză a Comisiei în prezenta speță. Într‑adevăr, pe de o parte, după cum reiese din cuprinsul punctelor 71-74 de mai sus, acest precedent se referă la o situație diferită de cea din prezenta cauză. În fapt, spre deosebire de această hotărâre, în prezenta cauză Comisia nu s‑a limitat la a efectua o examinare a subcotării prețurilor numai referitor la segmentul în care s‑au concentrat importurile, ci a efectuat‑o în legătură cu totalitatea produsului avut în vedere. Pe de altă parte, prin utilizarea metodei NCP, a luat în considerare, așa cum o cerea acest precedent, segmentarea pieței ( 58 ). În orice caz, având în vedere că importurile care fac obiectul unui dumping și vânzările interne erau concentrate pe același segment și erau prezente la niveluri comparabile în celelalte segmente și că subcotarea a fost constatată în toate segmentele în care a fost împărțit produsul avut în vedere, nici cea de a treia circumstanță indicată de Tribunal nu este de natură să arate o eroare de analiză a Comisiei.

107.

În sfârșit, în ceea ce privește a patra circumstanță identificată de Tribunal, și anume că din regulamentul provizoriu reiese că mai mult de 60 % din vânzările celei mai mari societăți a producătorilor Uniunii sunt în legătură cu industria petrolului și gazului, nici aceasta nu susține concluzia Tribunalului că în speță ar fi fost necesară completarea analizei prevăzute la punctul 67 din hotărârea atacată. Într‑adevăr, relevanța acestei circumstanțe, prin care Tribunalul intenționa să sugereze că este plauzibil ca importurile care fac obiectul unui dumping și vânzările industriei Uniunii să fi fost concentrate pe segmente diferite, este totuși în mod vădit contrazisă de constatarea care rezultă din informațiile menționate la punctul 81 de mai sus, conform căreia importurile care fac obiectul unui dumping și vânzările Uniunii au fost concentrate pe același segment, și anume în construcții.

108.

Rezultă din toate cele de mai sus că niciunul dintre cele patru elemente indicate de Tribunal nu a putut justifica necesitatea unei analize suplimentare precum cea menționată la punctul 67 din hotărârea atacată. Mai precis, într‑o situație în care Comisia a utilizat metoda NCP pentru a stabili subcotarea prețurilor și, pe de o parte, importurile care fac obiectul unui dumping și vânzările pe piața internă erau concentrate în același segment și erau prezente la niveluri comparabile în celelalte segmente și, pe de altă parte, subcotarea prețurilor era prezentă în toate segmentele în care a fost împărțit produsul avut în vedere, Comisia nu poate să fie criticată pentru că nu a efectuat completarea analizei indicate la punctul 67 din hotărârea atacată.

109.

Având în vedere toate considerațiile de mai sus, trebuie concluzionat că hotărârea atacată este afectată de mai multe erori în partea în care concluzionează că, întrucât Comisia nu a ținut seama de segmentarea pieței în analiza subcotării prețurilor și, mai general, de efectele asupra prețurilor, instituția respectivă nu și‑a bazat analiza pe toate datele relevante ale speței și că, în pofida utilizării metodei NCP, în prezenta speță Comisia ar fi trebuit cel puțin să se asigure că evoluția prețurilor industriei Uniunii (respectiv scăderea acestor prețuri) nu ar „deriva” dintr‑un segment în care importurile din China au avut o prezență limitată sau un nivel de subcotare nesemnificativ.

110.

În consecință, în opinia noastră, primul, al doilea și al treilea motiv de recurs invocate de Comisie trebuie să fie admise.

111.

Prin intermediul celui de al patrulea și al celui de al cincilea motiv de recurs, Comisia, susținută de ArcelorMittal și alții, contestă hotărârea atacată în măsura în care, la punctele 68-76, Tribunalul a constatat că Comisia a omis în mod eronat să ia în considerare, în analiza subcotării prețurilor, un anumit volum al produsului similar fabricat de producătorii Uniunii care fac obiectul eșantionului.

112.

La aceste puncte din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că 17 tipuri de produse dintre cele 66 vândute de producătorii Uniunii incluși în eșantion, reprezentând 8 % din volumul vânzărilor producătorilor respectivi, nu au fost luate în considerare, în cadrul analizei subcotării prețurilor, deoarece aceste produse nu au fost exportate de producătorii‑exportatori chinezi incluși în eșantion și, prin urmare, nu s‑a putut face nicio comparație.

113.

Bazându‑se pe raportul organului de apel „HP‑SSST”, Tribunalul a considerat, la punctul 71 din hotărârea atacată, că nimic nu ar permite să se considere că, în analiza prevăzută la articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, se poate să nu se ia în considerare un anumit volum al produsului similar care nu face obiectul subcotării prețurilor. De asemenea, a considerat, la punctele 72-74 din hotărârea atacată, că legătura stabilită de Comisie în regulamentul atacat între analiza subcotării prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping și evoluția prețurilor industriei Uniunii s‑a bazat în mod necesar pe un temei de fapt eronat, deoarece a fost stabilită fără a lua în considerare cele 17 de tipuri de produs menționate mai sus, care nu au făcut obiectul subcotării prețurilor. Prin urmare, Tribunalul a considerat că, în lipsa unei motivări specifice în această privință în regulamentul atacat, nu se poate exclude faptul că aceste 17 tipuri de produse ar fi participat, într‑o măsură considerabilă, la scăderea prețurilor producătorilor Uniunii incluși în eșantion. Tribunalul a concluzionat că Comisia nu a luat în considerare toate elementele relevante ale cazului din speță în analiza subcotării prețurilor și a efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii, încălcând articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

114.

În cadrul celui de al patrulea motiv de recurs, care este împărțit în două aspecte, Comisia, susținută de ArcelorMittal și alții, critică Tribunalul pentru că ar fi încălcat articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

115.

În cadrul primului aspect, Comisia susține că concluzia Tribunalului potrivit căreia analiza subcotării prețurilor trebuie să fie făcută cu referire la toate tipurile de produse vândute de industria Uniunii s‑ar baza pe o înțelegere eronată a examinării subcotării prețurilor. Ar rezulta chiar din termenii articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază că o astfel de examinare nu trebuie efectuată pentru fiecare tip de produs sau NCP vândut de industria Uniunii, ci că subcotarea prețurilor trebuie să fie stabilită la nivel de produs similar. Comisia ar calcula în primul rând subcotarea la nivelul fiecărui NCP și apoi media ponderată a subcotării referitor la toate NCP‑urile produse de producătorii Uniunii care fac obiectul eșantionului. În cazul în care pentru un NCP nu se constatată o subcotare sau se constată o subcotare negativă, aceasta nu ar însemna că nu poate fi impusă de asemenea o taxă antidumping și asupra NCP‑urilor pentru care nu s‑a observat nicio subcotare.

116.

În cadrul celui de al doilea aspect, Comisia susține că, având în vedere că examinarea efectelor asupra prețurilor în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază impune și o evaluare a celor 17 NCP‑uri care nu au fost produse de producătorii chinezi care fac obiectul eșantionului, Tribunalul a confundat această examinare cu analiza conceptului de „neimputabilitate”, în conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază. Ar rezulta în fapt, chiar din textul acestor dispoziții, că ele presupun evaluarea subcotării prețurilor între produsul importat care face obiectul unui dumping și produsul similar, și nu efectele NCP‑urilor vândute de industria Uniunii, dar nu de către producătorii‑exportatori chinezi. În regulamentul atacat, Comisia ar fi stabilit efectele asupra prețurilor cu referire la NCP‑urile pentru care eșantionul de vânzări din China a permis să se pună în corespondență un NCP cu eșantionul de vânzări ale Uniunii. Aceasta nu ar fi putut să stabilească subcotarea pentru cele 17 NCP‑uri vândute de producătorii Uniunii incluși în eșantion, dar care nu au fost exportate de producătorii chinezi incluși în eșantion. Problema identificată la punctele 72-74 din hotărârea atacată, conform căreia Comisia ar fi trebuit să evalueze riscul ca industria Uniunii să fi putut să sufere pierderi semnificative ca reacție la vânzările Uniunii ale celor 17 NCP‑uri care nu sunt exportate de producătorii‑exportatorii chinezi, ar intra sub incidența analizei neimputării, prevăzută la articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, Hubei Xinyegang nu ar fi invocat încălcarea acestei dispoziții în susținerea acțiunii sale. În plus, raportul organului de apel „HP‑SSST” nu ar susține în niciun fel concluziile Tribunalului.

117.

Hubei Xinyegang susține, înainte de toate, că Comisia ar descrie în mod greșit hotărârea atacată. Tribunalul nu ar fi luat în considerare faptul că subcotarea prețurilor trebuie să fie stabilită la nivelul fiecărui NCP, ci s‑ar fi limitat pur și simplu la a critica faptul că Comisia și‑a extins constatările cu privire la existența unei subcotări a prețurilor în ceea ce privește anumite tipuri de produse la alte tipuri de produse, pentru care această constatare nu a avut loc, și aceasta fără să ofere o explicație.

118.

Referitor la primul aspect, Hubei Xinyegang arată că Tribunalul a constatat, pe bună dreptate, că preocupările identificate în jurisprudență ( 59 ) în legătură cu excluderea din calculul marjei de dumping a operațiunilor de export către Uniune referitoare la anumite tipuri de produs avut în vedere au fost valabile și în contextul analizei subcotării sau a efectelor asupra prețurilor. De asemenea, ar exista un risc de manipulare dacă ar trebui să se considere că Comisia nu este obligată să ia în considerare toate vânzările producătorilor incluși în eșantionul Uniunii. Într‑adevăr, acest lucru i‑ar putea permite să constate o subcotare a prețurilor doar pentru o parte limitată a vânzărilor industriei Uniunii și să extindă această constatare la restul vânzărilor, fără a fi nevoie să explice care au fost efectele asupra prețurilor ale acestor ultime vânzări.

119.

În ceea ce privește al doilea aspect, Hubei Xinyegang susține că argumentul Comisiei potrivit căruia analiza efectelor asupra prețurilor și stabilirea legăturii de cauzalitate ar constitui etape complet independente una de cealaltă este irelevant, întrucât Comisia nu a contestat punctul 86 din hotărârea atacată, în care Tribunalul a constatat existența unui raport între stabilirea subcotării prețurilor și stabilirea existenței unei legături de cauzalitate. În orice caz, articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, în partea în care se referă la impactul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii, ar include cerințele legăturii de cauzalitate și de neimputare specificate apoi la articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul menționat. De asemenea, Tribunalul s‑ar fi referit, pe bună dreptate, la raportul organului de apel „HP‑SSST” din care ar rezulta că este necesar să se constate efectele asupra prețurilor pentru produs în ansamblu său, fără a exclude tipurile de produse pentru care nu a fost detectată nicio subcotare.

120.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a încălcat articolul 17 din regulamentul de bază ( 60 ) constatând că Comisia a omis în mod eronat să ia în considerare efectele celor 17 tipuri de produse care nu au fost vândute de producătorii‑exportatori chinezi care fac obiectul eșantionului, ci au fost vândute de producătorii Uniunii care fac obiectul eșantionului. Absența importurilor pentru cele 17 NCP‑uri implicate ar fi consecința intrinsecă a utilizării metodei eșantionării în cazul din speță, cu privire la care Comisia dispune de o marjă de apreciere. În plus, întrucât eșantionul este considerat reprezentativ, constatarea unei subcotări a prețurilor pe baza mediei ponderate a marjelor de subcotare stabilite pentru NCP‑urile vândute de producătorii‑exportatori chinezi incluși în eșantion ar fi reprezentativă pentru toate NCP‑urile și, prin urmare, și pentru produsul avut în vedere. Interpretarea Tribunalului ar priva eșantionarea de orice efect util și ar limita, fără îndoială, aprecierea de care beneficiază Comisia în această privință.

121.

Hubei Xinyegang răspunde în primul rând că, deși Comisia dispune de o anumită marjă de apreciere pentru a selecta eșantionul, acest lucru nu aduce atingere faptului că, odată ce eșantionul a fost selectat, ea trebuie să respecte toate obligațiile legale stabilite în regulamentul de bază, inclusiv obligația de a efectua o analiză corectă a efectelor asupra prețurilor. În al doilea rând, hotărârea atacată nu ar afecta posibilitatea Comisiei de a recurge la eșantionare și nici flexibilitatea pe care o are în această privință. Hotărârea atacată ar impune doar să se ia în considerare, odată stabilite eșantioanele, efectele tuturor importurilor care fac obiectul unui dumping ale producătorilor‑exportatori incluși în eșantion asupra prețurilor tuturor tipurilor de produse vândute de producătorii Uniunii incluși în eșantion.

122.

Pentru a putea analiza cel de al patrulea și cel de al cincilea motiv, este necesar în primul rând, ca și pentru primele trei motive, să se definească conținutul criticii formulate de Tribunal. În fapt, chiar și în ceea ce privește partea din hotărârea atacată criticată în aceste motive, părțile nu sunt de acord cu privire la conținutul care trebuie atribuit criticii Tribunalului.

123.

Comisia și ArcelorMittal și alții susțin că, în hotărârea atacată, Tribunalul a impus Comisiei obligația de a efectua o analiză a subcotării prețurilor pentru fiecare tip de produs, respectiv pentru fiecare NCP, vândut de industria Uniunii. Acestea susțin de asemenea că critica fundamentală formulată de Tribunal nu se încadrează în analiza efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii, ci în așa‑numita analiză a „neimputării”, indicată la articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, neinvocat în fața Tribunalului.

124.

Hubei Xinyegang susține, în schimb, că Tribunalul a criticat Comisia întrucât a extins pur și simplu acoperirea constatărilor sale privind subcotarea prețurilor anumitor tipuri de produse la tipuri de produse pentru care nu a fost demonstrată nicio subcotare, și aceasta fără nicio motivare. Prin urmare, excluzând din analiza sa cele 17 tipuri de produse de mai sus, Comisia nu ar fi demonstrat efectele asupra prețurilor importurilor pentru produsul similar în ansamblul său, încălcând articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

125.

În această privință observăm în primul rând că, în hotărârea atacată, Tribunalul a constatat mai întâi, la punctul 69, că, la aplicarea metodei NCP, Comisia nu a fost în măsură să stabilească o marjă de subcotare a prețurilor pentru cele 17 tipuri de produse din industria Uniunii pentru care nu existau produse importate corespondente. Apoi, la punctul 71, referindu‑se la raportul organului de apel „HP‑SSST”, Tribunalul a considerat că, totuși, niciuna dintre dispozițiile relevante nu ar permite să se considere că ar fi fost posibil să se excludă din analiza prevăzută la articolul 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază un anumit volum al produsului similar, care nu era supus subcotării prețurilor, respectiv cele 17 produse pentru care nu a fost posibil să se stabilească marja de subcotare la aplicarea metodei NCP.

126.

Prin această ultimă afirmație, Tribunalul a exprimat, în opinia noastră, principiul conform căruia, în analiza efectelor asupra prețurilor, Comisia trebuie să ia în considerare totalitatea vânzărilor produsului similar al industriei Uniunii. Ulterior, Tribunalul a aplicat acest principiu în cazul din speță și a considerat că, din moment ce în speță această analiză a fost efectuată prin stabilirea subcotării prețurilor prin aplicarea metodei NCP, Comisia a fost obligată să ia în considerare, pentru a‑și baza analiza pe toate datele relevante, toate NCP‑urile producătorilor Uniunii incluși în eșantion.

127.

În al doilea rând, Tribunalul, la punctele 73 și 74 din hotărârea atacată, a criticat în esență Comisia pentru că a bazat legătura pe care a constatat‑o între analiza subcotării prețurilor și tendința prețurilor din industria Uniunii pe un temei de fapt eronat, neluând în considerare cele 17 tipuri de produse avute în vedere, și aceasta pentru că nu putea să se excludă faptul că aceste tipuri de produse ar fi „participat într‑o măsură considerabilă la scăderea prețurilor producătorilor Uniunii care fac obiectul eșantionului”.

128.

Rezultă că critica fundamentală a Tribunalului la adresa Comisiei constă în faptul că nu a luat în considerare, în analiza pe care a efectuat‑o, posibila contribuție pe care (prețurile) acestor 17 tipuri de produse – pentru care nu a fost posibil să se stabilească marja de subcotare – ar fi putut să o aibă asupra evoluției prețurilor producătorilor Uniunii, care a fost calculată de Comisie cu referire la produsul similar luat în ansamblul său.

129.

În acest context, trebuie înainte de toate să ne întrebăm dacă există, așa cum pare că rezultă din cuprinsul punctului 71 din hotărârea atacată, o obligație a Comisiei de a lua întotdeauna în considerare toate tipurile de produse vândute de industria Uniunii în cadrul examinării efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, în special dacă o astfel de examinare are loc prin constatarea subcotării prețurilor.

130.

Pentru a‑și fonda afirmația de principiu de la punctul 71 din hotărârea atacată, Tribunalul a făcut trimitere la punctul 5.180 din raportul organului de apel „HP‑SSST”, în care respectivul organ a considerat că, în acest caz, autoritățile chineze „au fost obligate să evalueze caracterul sensibil al subcotării prețurilor la importurile care fac obiectul unui dumping în raport cu «proporția producției interne pentru care nu a fost constatată o subcotare a prețurilor»”.

131.

Tribunalul a extins prin analogie domeniul de aplicare al acestei declarații la cazul din speță și, constatând în prealabil, la punctul 70 din hotărârea atacată, că pentru cele 17 tipuri de produse avute în vedere nu a fost „constatată o subcotare a prețurilor”, a exprimat, la punctul 71, principiul menționat mai sus, conform căruia nu se poate exclude o parte a produsului similar din examinarea efectelor asupra prețurilor.

132.

Cu toate acestea, nu suntem convinși că din cuprinsul acestui punct din raportul organului de apel „HP‑SSST” poate fi dedus un principiu cu caracter general precum cel exprimat de Tribunal. Acest punct trebuie, de fapt, să fie citit în contextul cazului din speță examinat de organul de apel al OMC. Așa cum rezultă din cuprinsul punctului 75 de mai sus, acest caz privea o situație în care autoritățile chineze au omis să analizeze și, prin urmare, nu au constatat o subcotare a prețurilor pentru produsele încadrate în segmentul referitor la clasa A, în care s‑au concentrat vânzările pe piața internă, ci s‑au limitat la a extinde la acest segment constatările de subcotare a prețurilor referitoare la segmentele de piață care privesc clasele B și C, pe care s‑au concentrat importurile care fac obiectul unui dumping.

133.

Rezultă că, referitor la acest aspect, organul de apel a intenționat să indice că într‑o situație foarte specială de acest gen, în care vânzările interne erau foarte concentrate într‑un segment (clasa A) și importurile care fac obiectul unui dumping se concentrau în alte segmente (clasele B și C), autoritățile chineze nu se puteau limita la a extinde constatările referitoare la subcotare, făcute pentru clasele B și C, la produsele incluse în segmentul de clasa A.

134.

Contrar acestui caz, în speță Comisia nu a exclus o „proporție din producția internă” de la constatarea subcotării prețurilor din motive de oportunitate, dar nu putea, așa cum a admis însuși Tribunalul, să calculeze marja de subcotare pentru aceste produse, din cauza eșantionului și a metodei de analiză alese în aplicarea marjei sale de apreciere ( 61 ).

135.

Rezultă că, în opinia noastră, punctul din raportul organului de apel „HP‑SSST” în cauză nu poate sta la baza unui principiu cu caracter general, precum cel care poate fi dedus din afirmația de la punctul 71 din hotărârea atacată, conform căruia Comisia trebuie să ia în considerare întotdeauna, în analiza subcotării prețurilor și a efectelor asupra prețurilor, toate tipurile de produse vândute de industria Uniunii și care se încadrează în domeniul produsului similar, așa cum a fost determinat.

136.

Hubei Xinyegang susține însă că acest principiu ar fi în conformitate cu abordarea adoptată de Curte în Hotărârea Changshu City. În această privință, trebuie reamintit că, în hotărârea respectivă, Curtea a statuat că, având în vedere modul său de redactare, obiectivul său și contextul în care se încadrează, articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază nu poate fi interpretat în sensul că permite excluderea din calculul marjei de dumping a tranzacțiilor de export către Uniune referitoare la anumite tipuri ale produsului în cauză și că, dimpotrivă, din cuprinsul acestei dispoziții rezultă că instituțiile Uniunii au obligația de a lua în considerare ansamblul acestor tranzacții în scopul acestui calcul ( 62 ).

137.

În această privință, considerăm totuși că interpretarea dată de Curte în acea hotărâre articolului 2 alineatul (11) din regulamentul de bază pentru calcularea marjei de dumping nu se poate transpune, în mod automat, la examinarea subcotării prețurilor în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (3) din același regulament. Deja, din punct de vedere literal, trebuie remarcat faptul că cele două dispoziții sunt formulate în mod fundamental diferit. Articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază prevede de fapt, în mod explicit, obligația de a lua în considerare «prețurile tuturor exporturilor» ( 63 ). Prin urmare, se poate considera că, în măsura în care dispozițiile articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul menționat sunt formulate în mod diferit, ele nu impun în mod necesar, în această analiză, luarea în considerare a tuturor vânzărilor produsului similar din industria Uniunii.

138.

Aceasta, de altfel, pare să corespundă și logicii diferite care stă la baza calculării marjei de dumping și stabilirii subcotării. În timp ce, de fapt, calculul marjei de dumping se face, în mod normal ( 64 ), luând în considerare vânzările de pe piața internă și exporturile aceleiași societăți, adică producătorul‑exportator, stabilirea subcotării prețurilor presupune însă comparația între vânzările unor producători diferiți (respectiv importurile care fac obiectul unui dumping ale producătorilor‑exportatori și vânzările interne ale industriei Uniunii).

139.

Rezultă din analiza de mai sus că nici raportul organului de apel „HP‑SSST”, pe care s‑a întemeiat Tribunalul, și nici Hotărârea Changshu City, invocată de Hubei Xinyegang, nu pot să stabilească un principiu conform căruia Comisia este obligată mereu și în orice circumstanțe să ia în considerare totalitatea vânzărilor producătorilor Uniunii ale tuturor tipurilor de produse similare în analiza subcotării prețurilor și, în general, a efectelor pe care le au importurile care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor.

140.

Acestea fiind spuse, considerăm însă că este necesar să se facă următoarele observații.

141.

În primul rând, după cum s‑a menționat la punctele 28 și 67 de mai sus, rezultă din articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază că Comisiei i se cere să efectueze o examinare obiectivă a efectelor importurilor asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii. Prin urmare, nu se poate exclude faptul că, în anumite circumstanțe, pentru a asigura obiectivitatea acestei examinări, este efectiv necesar să se ia în considerare totalitatea vânzărilor produselor industriei Uniunii.

142.

În al doilea rând, după cum reiese chiar din textul articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, analiza în cauză presupune examinarea efectelor importurilor asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii. În cazul de față, așa cum s‑a menționat la punctul 35 de mai sus, nu se contestă că o astfel de examinare a fost efectuată cu referire la toate importurile produsului avut în vedere efectuate de exportatorii chinezi care fac obiectul eșantionului.

143.

În al treilea rând, așa cum s‑a menționat la punctele 28 și 29 de mai sus, articolul 3 din regulamentul de bază nu prevede o metodă specifică de analiză pentru a stabili existența unui prejudiciu și nici în special a unei subcotări a prețurilor și, în acest sens, instituțiile Uniunii se bucură de o largă putere de apreciere, având în vedere complexitatea situațiilor economice și politice pe care trebuie să le examineze. În acest context, în măsura în care este asigurată obiectivitatea examinării, este de competența instituțiilor respective să aleagă metoda de analiză pe care o consideră cea mai potrivită, în funcție de specificitatea anchetei în cauză, pentru a stabili efectele asupra prețurilor.

144.

În al patrulea rând, în prezenta speță, pe de o parte, rezultă din regulamentul atacat că Comisia a ales să recurgă la eșantionare în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază ( 65 ) în raport atât cu producătorii‑exportatori chinezi, cât și cu producătorii Uniunii. Această eșantionare, cu privire la care jurisprudența a recunoscut o anumită marjă de apreciere ( 66 ), nu a fost contestată în prezenta cauză.

145.

Pe de altă parte, după cum s‑a menționat deja la punctele 33 și 34, precum și la punctul 90 și următoarele de mai sus, în cazul de față, Comisia a ales să utilizeze, în aplicarea marjei de apreciere menționate anterior, metoda NCP pentru stabilirea subcotării prețurilor. Această metodă, care nu a fost nici ea contestată, era menită printre altele să asigure că au fost comparabile prețurile produselor care proveneau de la diferite societăți și care trebuiau comparate. Pentru a asigura această comparabilitate, stabilirea diferitor NCP s‑a întemeiat, după cum s‑a spus deja, pe caracteristicile fizice și tehnice ale produselor. Cu toate acestea, așa cum susțin, pe bună dreptate, ArcelorMittal și alții, utilizarea unui astfel de sistem presupune un compromis între, pe de o parte, necesitatea de a asigura compatibilitatea prețurilor menționată și, pe de altă parte, necesitatea de a se asigura că este posibil să se compare cel mai mare număr posibil de importuri și de vânzări interne, pentru a obține un rezultat cât mai reprezentativ posibil. În această perspectivă, cu cât este mai detaliat un NCP, cu atât vor fi mai comparabile produsele importate și cele interne incluse în NCP. Cu toate acestea, în același timp, cu cât este mai detaliat un NCP, cu atât este mai mare riscul ca unele produse (NCP) să nu aibă echivalent și, prin urmare, să nu poată fi luate în considerare în analiză. În cazul de față s‑a constatat că utilizarea metodei NCP concepute de Comisie a permis un nivel foarte ridicat de comparabilitate, fiind comparate 100 % din importurile care fac obiectul unui dumping cu 92 % din vânzările interne ale societăților incluse în eșantion. După cum s‑a menționat deja, această metodă nu a fost contestată.

146.

Tocmai în lumina acestor considerații trebuie analizată eroarea reproșată de Tribunal Comisiei.

147.

Din cuprinsul punctului 76 din hotărârea atacată rezultă că Tribunalul a criticat Comisia pentru că nu a luat în considerare toate informațiile relevante în acest caz în examinarea subcotării prețurilor și a efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii.

148.

Se deduce din cuprinsul punctelor 73 și 74 din hotărârea atacată, menționate la punctele 113 și 127 de mai sus, că, în ceea ce privește a doua critică, datele relevante pe care Comisia, în mod eronat, nu le‑a luat în considerare erau datele referitoare la impactul pe care prețurile vânzărilor celor 17 tipuri de produse, pentru care nu a fost posibil să se constate o subcotare a prețurilor, ar fi putut să îl aibă asupra scăderii prețurilor vânzărilor producătorilor Uniunii care fac obiectul eșantionului referitoare la produsul similar, considerat în ansamblul său. După cum s‑a menționat la punctul 128 de mai sus, Tribunalul a criticat în principal Comisia pentru că nu a luat în considerare în analiza subcotării prețurilor și a efectelor asupra prețurilor ale posibilei contribuții pe care vânzările celor 17 tipuri de produse le‑ar fi putut avea asupra evoluției prețurilor producătorilor Uniunii cu privire la produsul similar considerat în ansamblul său.

149.

În această privință constatăm totuși, pe de o parte, că, așa cum s‑a arătat la punctul 142 de mai sus, rezultă în mod clar din textul articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază că analiza efectelor asupra prețurilor se referă la efectele importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produsului similar pe piața Uniunii, iar nu la efectul prețurilor unei părți din produsele similare. În cazul din speță totuși, Tribunalul a criticat Comisia pentru o încălcare a acestor dispoziții, întrucât nu a luat în considerare nu efectele importurilor (din care 100 % au fost luate în considerare în analiză), ci efectele vânzărilor celor 17 tipuri de produse ale producătorilor Uniunii.

150.

Pe de altă parte, această critică se referă la pretinsa omisiune de a verifica dacă scăderea prețurilor produsului similar luat în ansamblul său nu s‑a datorat în mod „considerabil” scăderii prețului celor 17 tipuri de produse avute în vedere. Acest fapt înseamnă că Comisia ar fi trebuit să stabilească dacă prețurile acestor 17 tipuri de produse au contribuit în mod disproporționat la scăderea prețurilor produsului similar luat în ansamblul său, față de consecințele, asupra produsului similar avut în vedere, care derivă din scăderea prețurilor celorlalte 49 de tipuri de produse pentru care a fost constatată subcotarea.

151.

Cu toate acestea, după cum au menționat în mod corect ArcelorMittal și alții, această scădere disproporționată a celor 17 tipuri de produse avute în vedere ar fi putut avea loc doar din două motive: sau în urma unui impact disproporționat asupra acestor produse al importurilor care fac obiectul unui dumping, sau din cauza efectelor altor factori, interni sau externi, diferiți de importurile menționate. În acest context însă, din două una. În primul caz, această scădere disproporționată ar însemna că importurile care fac obiectul unui dumping au avut efecte asupra prețurilor celor 17 tipuri de produse încă și mai mari decât cele stabilite de Comisie pentru celelalte tipuri de produse pentru care a fost stabilită subcotarea. În acest caz totuși, concluzia cu privire la existența unor efecte prejudiciabile asupra prețurilor produsului similar, datorate importurilor pe piața Uniunii, nu ar putea fi, cu siguranță, repusă în discuție ca fiind eronată. În al doilea caz, scăderea disproporționată a prețurilor acestor produse s‑ar datora, mai degrabă, incidenței „altor factori [diferiți de importuri], care aduc în același timp un prejudiciu industriei Uniunii”. Totuși, așa cum susține Comisia, examinarea acestor alți factori se încadrează în analiza „neimputării” cuprinsă la alineatul (7) al articolului 3 din regulamentul de bază, a cărui încălcare nu a fost invocată de Hubei Xinyegang și, prin urmare, nu poate să justifice admiterea acțiunii acesteia ( 67 ).

152.

În ceea ce privește cele 17 tipuri de produse, trebuie menționat de asemenea că este eronată, în opinia noastră, concluzia la care ajunge Tribunalul la punctul 71 in fine din hotărârea atacată – pe baza constatării cuprinse la punctul 70 din hotărârea atacată –, conform căreia cele 17 tipuri de produse avute în vedere nu făcuseră obiectul niciunei subcotări a prețurilor. Într‑adevăr, din cauza eșantionării și a alegerii metodei NCP, așa cum a constatat însuși Tribunalul la punctul 69 din hotărârea atacată, nu era posibil să se calculeze o marjă de subcotare pentru aceste tipuri de produse ( 68 ). Acest lucru nu înseamnă însă că aceste 17 tipuri de produse nu au făcut obiectul unei subcotări. De fapt, nu este exclus ca alți exportatori chinezi, care nu erau incluși în eșantion, să fi importat aceste 17 tipuri de produse la prețuri semnificativ mai mici decât cele ale producătorilor Uniunii ( 69 ). Doar din cauza alegerii metodei pe care a făcut‑o Comisia în cadrul marjei sale de apreciere, alegere care nu a fost de altfel contestată, nu a fost posibilă această constatare.

153.

Rezultă din cele de mai sus că analiza Tribunalului cuprinsă la punctele 68-76 din hotărârea atacată este, în opinia noastră, viciată de erori de drept și că, prin urmare, Tribunalul a întemeiat și această parte a hotărârii pe o interpretare greșită a articolului 3 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază.

154.

Al șaselea motiv invocat de Comisie, susținută de ArcelorMittal și alții, este împărțit în trei aspecte. În cadrul primului aspect, Comisia reproșează Tribunalului că s‑a pronunțat ultra petita, recalificând primul și al doilea motiv al acțiunii în primă instanță și lărgind astfel sfera litigiului dincolo de limitele stricte stabilite de acțiune. Hubei Xinyegang nu ar fi contestat însă stabilirea faptelor, ci, punând sub semnul întrebării modul în care Comisia și‑a exercitat puterea de apreciere, ar fi contestat evaluarea faptelor.

155.

În cadrul celui de al doilea aspect, Comisia susține că, la punctele 34, 35 și 45 din hotărârea atacată, Tribunalul a identificat în mod greșit intensitatea controlului judiciar pe care trebuia să îl exercite. Acesta s‑ar fi întemeiat, în hotărârea atacată, pe o interpretare extensivă a noțiunii de „stabilire a faptelor”, care nu ar avea temei în jurisprudență și nu ar fi compatibilă cu intensitatea controlului judiciar recunoscută de jurisprudența constantă. Tribunalul ar fi aplicat un control judiciar deplin, deși era aplicabil de fapt criteriul erorii vădite.

156.

În cadrul celui de al treilea aspect, Comisia susține că Tribunalul a comis o eroare în calificarea juridică a faptelor. Chiar dacă intensitatea controlului judiciar identificată de acesta ar fi adecvată, quod non, Comisia s‑ar fi conformat, deoarece ar fi colectat, în cursul anchetei, toate datele necesare pentru a efectua o analiză pe segment de piață și pentru a evalua cele 17 NCP‑uri contestate.

157.

În ceea ce privește primul aspect, Hubei Xinyegang susține că o simplă lectură a acțiunii în primă instanță arată că Tribunalul nu a recalificat motivele prezentate de aceasta, ci le‑a admis pur și simplu. În ceea ce privește al doilea aspect, aceasta susține că Tribunalul ar fi aplicat un control judiciar corect, în conformitate cu jurisprudența Curții. În ceea ce privește al treilea aspect, aceasta susține că, chiar dacă ar fi adevărat că Comisia a colectat toate datele necesare analizei, acest lucru nu reiese din regulamentul atacat și nici din probele prezentate în fața Tribunalului.

158.

În ceea ce privește, în primul rând, primul aspect al prezentului motiv, suntem de acord cu Hubei Xinyegang că, din lectura acțiunii în primă instanță, rezultă că, în hotărârea atacată, Tribunalul a admis efectiv motivele referitoare la încălcarea articolului 3 alineatele (2), (3) și (6) din regulamentul de bază, invocate de aceasta, fără a le recalifica. Primul aspect al prezentului motiv trebuie, prin urmare, în opinia noastră, să fie respins.

159.

Aceasta nu înseamnă totuși că, procedând astfel, Tribunalul nu poate să fi aplicat, așa cum a susținut Comisia în cadrul celui de al doilea aspect, o intensitate eronată a controlului jurisdicțional.

160.

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, stabilirea existenței unui prejudiciu adus industriei Uniunii presupune aprecierea unor situații economice complexe, iar controlul jurisdicțional al unei astfel de aprecieri trebuie să se limiteze, așadar, la verificarea respectării normelor de procedură, a exactității materiale a situației de fapt reținute, a absenței unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a lipsei unui abuz de putere. Aceasta este în special situația în ceea ce privește stabilirea factorilor care aduc un prejudiciu industriei Uniunii în cadrul unei anchete antidumping ( 70 ).

161.

În această privință, Curtea a statuat de asemenea că controlul realizat de Tribunal referitor la elementele de probă pe care instituțiile Uniunii își întemeiază constatările nu constituie o nouă apreciere a faptelor care să o înlocuiască pe aceea a acestor instituții. Acest control nu afectează puterea largă de apreciere a acestor instituții în domeniul politicii comerciale, ci se limitează să arate dacă aceste elemente sunt de natură să susțină concluziile la care au ajuns instituțiile. Prin urmare, Tribunalul trebuie să verifice nu numai exactitatea elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența lor, ci și să controleze dacă aceste elemente reprezintă toate datele pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă acestea sunt de natură să susțină concluziile deduse ( 71 ).

162.

În plus, în cadrul controlului legalității prevăzut la articolul 263 TFUE, instanța Uniunii nu poate, în orice caz, să substituie motivarea autorului actului atacat cu propria motivare ( 72 ).

163.

În speță, observăm în primul rând că, la punctul 34 din hotărârea atacată, Tribunalul a făcut referire la o formulă adoptată în jurisprudența sa constantă ( 73 ), care stabilește, pe fond, principiile exprimate în jurisprudența Curții menționată la punctele 160 și 161 de mai sus. Această formulă conține însă o frază care nu se regăsește în jurisprudența Curții, și anume aceea conform căreia „[a]cest control jurisdicțional limitat nu înseamnă ca instanța Uniunii să se abțină de la a controla interpretarea datelor de natură economică efectuată de instituții”. Această frază este, evident, împrumutată din jurisprudența referitoare la sfera controlului judiciar în materie de concurență ( 74 ). Totuși, nu considerăm că definirea sferei controlului judiciar realizată de Curte în domeniul concurenței poate fi automat transpusă în materie de antidumping. Cele două domenii, deși sunt amândouă de natură economică, privesc amândouă comportamentul întreprinderilor și se încadrează amândouă în domeniile de competență exclusivă a Uniunii, prezentând totuși elemente de diferență esențiale. În special, pe de o parte, instituțiile au competențe de anchetă foarte diferite în cele două domenii, iar în materie de antidumping, spre deosebire de sectorul concurenței, regulamentul de bază nu conferă Comisiei competențe de anchetă care să îi permită să oblige societățile să participe la anchetă sau să ofere informații ( 75 ). Pe de altă parte, marja de apreciere acordată instituțiilor în materie de antidumping trebuie, în principiu, să fie mai largă, deoarece, așa cum se deduce în mod explicit din jurisprudență, ea derivă din necesitatea de a lua în considerare complexitatea nu numai a situațiilor economice, cum ar fi în domeniul concurenței, dar și a celor politice ( 76 ).

164.

În al doilea rând, trebuie amintit că, așa cum a constatat Tribunalul și s‑a amintit la punctul 28 de mai sus, articolul 3 din regulamentul de bază nu prevede o metodă specifică de analiză pentru a stabili existența unui prejudiciu și, mai ales, a unei subcotări a prețurilor. În absența cerinței de a aplica o metodă exactă pentru efectuarea acestei analize, care implică evaluarea unor situații economice complexe, există, cu atât mai mult, o marjă de apreciere a Comisiei.

165.

În acest context, în opinia noastră, trebuie să subliniem că, deși, după cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții menționată la punctul 161 de mai sus, Tribunalul trebuie să constate dacă elementele de probă care se află la dispoziția Comisiei constituie ansamblul de date relevante care trebuie luate în considerare în evaluarea unei situații complexe, aceasta nu schimbă cu nimic faptul că, în această evaluare, Tribunalul nu poate merge atât de departe încât să depășească cadrul controlului judiciar limitat, ajungând să înlocuiască aprecierea Comisiei cu propria apreciere. Constatarea potrivit căreia Comisia nu a dispus de toate datele relevante trebuie să conducă la concluzia că, în consecință, această instituție a comis o eroare vădită de apreciere. Cu alte cuvinte, jurisprudența menționată la punctul 161 de mai sus trebuie citită în lumina celei menționate la punctul 160. Ca urmare, pentru a anula un regulament precum cel atacat în speță, instanța Uniunii trebuie să constate că eventuala insuficiență a datelor relevante pentru a evalua o situație economică complexă a rezultat dintr‑o eroare vădită de apreciere a Comisiei.

166.

În al treilea rând, în legătură cu observațiile de mai sus, considerăm că trebuie să se ofere câteva clarificări cu privire la limitele marjei de apreciere acordate instituțiilor. În fapt, linia de demarcație dintre verificarea caracterului suficient al datelor relevante pentru a evalua o situație economică complexă și repunerea în discuție a metodei de analiză utilizate este destul de subtilă.

167.

În acest sens, credem că, într‑o situație precum cea în discuție în speță, această marjă de apreciere se extinde, cel puțin, la deciziile legate de alegerea metodei de analiză, la date și la elementele de probă care trebuie colectate, la metoda de calcul care trebuie utilizată pentru a stabili marja de subcotare, precum și la interpretarea și la evaluarea datelor colectate. Pentru toate aceste aspecte, trebuie să se aplice standardul erorii vădite, iar controlul jurisdicțional care urmează să fie exercitat de instanța Uniunii este limitat.

168.

Analizând prezenta cauză în lumina considerentelor de mai sus, rezultă din cuprinsul punctelor 59 și 60 de mai sus că prima critică adusă de Tribunal Comisiei constă, pe de o parte, în faptul că nu a luat în considerare, în pofida utilizării metodei NCP, segmentarea pieței în analiza subcotării prețurilor și, mai general, a efectelor asupra prețurilor și, pe de altă parte, în faptul că nu a realizat o analiză suplimentară menită să verifice dacă scăderea prețurilor produsului similar al industriei Uniunii, considerat în ansamblul său, nu a rezultat din dinamicile care au avut loc într‑un segment de piață în care importurile care fac obiectul unui dumping nu au avut un impact substanțial din cauza volumului lor nesemnificativ sau a unui nivel de subcotare nesemnificativ.

169.

Din cuprinsul punctului 128 de mai sus rezultă că, în cadrul celei de a doua critici, Tribunalul a reproșat Comisiei faptul că nu a luat în considerare, în analiza pe care a desfășurat‑o, contribuția pe care prețurile celor 17 de tipuri de produse pentru care nu s‑a putut constata o subcotare este posibil să o fi avut asupra evoluției prețurilor producătorilor Uniunii, care a fost calculată de Comisie prin referire la produsul similar considerat în ansamblul său.

170.

Tocmai din cauza acestor două presupuse erori de analiză, Tribunalul a concluzionat, la punctul 76 din hotărârea atacată, că Comisia nu a luat în considerare toate datele relevante în cazul din speță.

171.

În acest sens, observăm, în primul rând, că aceste critici demonstrează un grad de intervenție a Tribunalului destul de ridicat în analiza subcotării prețurilor efectuată de Comisie, care este greu de conciliat, în opinia noastră, cu intensitatea limitată a controlului jurisdicțional prescris de jurisprudența menționată la punctul 160 de mai sus. În acest sens, observăm printre altele că, așa cum reiese din titlul secțiunii din hotărârea atacată care începe la punctul 53, al doilea aspect al primului motiv invocat în primă instanță de Hubei Xinyegang și admis de Tribunal a avut ca scop contestarea metodei utilizate de Comisie pentru examinarea subcotării prețurilor, care, după cum s‑a menționat la punctul 167 de mai sus, se încadrează indubitabil, în opinia noastră, în larga putere de apreciere acordată Comisiei în materie.

172.

Pe de altă parte, constatăm că Tribunalul nu a stabilit în niciun mod că, neținând seama de toate datele relevante ale cazului din speță, Comisia a săvârșit o eroare vădită. Rezultă că, în opinia noastră, Tribunalul nu a aplicat standardul cerut de jurisprudență pentru exercitarea controlului jurisdicțional într‑o cauză precum cea de față.

173.

Având în vedere toate considerațiile de mai sus, considerăm că al șaselea motiv de recurs trebuie de asemenea admis.

174.

Rezultă din cuprinsul punctelor precedente 109, 110, 153 și 173 de mai sus că, în opinia noastră, atât partea din hotărâre referitoare la prima critică formulată de Tribunal (punctele 59-67 și punctele 77-79), cât și partea din hotărârea atacată referitoare la a doua critică (punctele 68-76) sunt afectate de erori de drept. Rezultă că hotărârea atacată trebuie anulată în ceea ce privește analiza realizată de Tribunal cu privire la primul motiv invocat în primă instanță de Hubei Xinyegang.

175.

În măsura în care, după cum rezultă din cuprinsul punctului 88 din hotărârea atacată, Tribunalul a admis al doilea motiv invocat în primă instanță de Hubei Xinyegang exclusiv în temeiul constatărilor efectuate în contextul analizei primul motiv, este necesar, după cum susține Comisia, să se anuleze și partea din hotărârea atacată referitoare la analiza celui de al doilea motiv (punctele 82-89) și, prin urmare, hotărârea atacată în întregime.

176.

În conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care anulează decizia Tribunalului, Curtea poate să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.

177.

Credem că aceasta este situația în ceea ce privește primul și al doilea motiv ale acțiunii, invocate de Hubei Xinyegang în fața Tribunalului și rezumate la punctele 24, 25 și 82 din hotărârea atacată. Într‑adevăr, rezultă din toate considerațiile de mai sus, contrar a ceea ce a constatat Tribunalul, că argumentele invocate de Hubei Xinyegang în contextul primelor două motive nu dovedesc nicio eroare vădită din partea Comisiei în analiza subcotării prețurilor și a efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii.

178.

Considerăm, pe de altă parte, că litigiul nu se află în stare de judecată pentru a permite Curții să se pronunțe cu privire la al treilea și la al patrulea motiv ale acțiunii, care nu au fost analizate de Tribunal în hotărârea atacată și pentru care nu se poate exclude necesitatea unei cercetări suplimentare. În aceste condiții, considerăm că această cauză trebuie trimisă Tribunalului pentru ca acesta să poată să se pronunțe asupra motivelor restante ale acțiunii.

179.

În conformitate cu articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Întrucât nu aceasta este situația în speță, cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

180.

Având în vedere considerațiile de mai sus, propunem Curții să se pronunțe după cum urmează: