This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62017CA0662
Case C-662/17: Judgment of the Court (Seventh Chamber) of 18 October 2018 (request for a preliminary ruling from the Vrhovno sodišče Republike Slovenije — Slovenia) — E.G. v Republic of Slovenia (Reference for a preliminary ruling — Asylum policy — Directive 2013/32/EU — Article 46(2) — Appeal against a decision refusing to grant refugee status but granting subsidiary protection status — Admissibility — Lack of a sufficient interest where the subsidiary protection status granted by a Member State offers the same rights and benefits as those offered by the refugee status under Union and national law — Relevance of the applicant’s particular circumstances for the purposes of examining whether the rights and benefits are identical)
Cauza C-662/17: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 18 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče Republike Slovenije – Slovenia) – E. G./Republica Slovenia [Trimitere preliminară – Sistemul european comun de azil – Directiva 2013/32/UE – Articolul 46 alineatul (2) – Cale de atac împotriva unei decizii prin care se refuză acordarea statutului de refugiat, dar prin care se acordă statutul conferit prin protecție subsidiară – Admisibilitate – Lipsa unui interes suficient în cazul în care statutul de protecție subsidiară acordat de un stat membru oferă aceleași drepturi și beneficii ca cele oferite de statutul de refugiat în temeiul legislației Uniunii și al legislației naționale – Relevanța, în vederea examinării identității dintre drepturile și beneficiile menționate, a situației individuale a solicitantului]
Cauza C-662/17: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 18 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče Republike Slovenije – Slovenia) – E. G./Republica Slovenia [Trimitere preliminară – Sistemul european comun de azil – Directiva 2013/32/UE – Articolul 46 alineatul (2) – Cale de atac împotriva unei decizii prin care se refuză acordarea statutului de refugiat, dar prin care se acordă statutul conferit prin protecție subsidiară – Admisibilitate – Lipsa unui interes suficient în cazul în care statutul de protecție subsidiară acordat de un stat membru oferă aceleași drepturi și beneficii ca cele oferite de statutul de refugiat în temeiul legislației Uniunii și al legislației naționale – Relevanța, în vederea examinării identității dintre drepturile și beneficiile menționate, a situației individuale a solicitantului]
JO C 455, 17.12.2018, p. 17–17
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
17.12.2018 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 455/17 |
Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 18 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče Republike Slovenije – Slovenia) – E. G./Republica Slovenia
(Cauza C-662/17) (1)
([Trimitere preliminară - Sistemul european comun de azil - Directiva 2013/32/UE - Articolul 46 alineatul (2) - Cale de atac împotriva unei decizii prin care se refuză acordarea statutului de refugiat, dar prin care se acordă statutul conferit prin protecție subsidiară - Admisibilitate - Lipsa unui interes suficient în cazul în care statutul de protecție subsidiară acordat de un stat membru oferă aceleași drepturi și beneficii ca cele oferite de statutul de refugiat în temeiul legislației Uniunii și al legislației naționale - Relevanța, în vederea examinării identității dintre drepturile și beneficiile menționate, a situației individuale a solicitantului])
(2018/C 455/25)
Limba de procedură: slovena
Instanța de trimitere
Vrhovno sodišče Republike Slovenije
Părțile din procedura principală
Recurent: E. G.
Intimată: Republica Slovenia
Dispozitivul
Articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale trebuie interpretat în sensul că statutul conferit prin protecție subsidiară, acordat de o legislație a unui stat membru precum cea în discuție în litigiul principal, nu oferă „aceleași drepturi și beneficii ca cele oferite de statutul de refugiat în temeiul legislației Uniunii și legislației naționale”, în sensul acestei dispoziții, astfel încât o instanță din acest stat membru nu poate respinge ca inadmisibilă o cale de atac introdusă împotriva unei decizii care consideră o cerere nefondată în ceea ce privește acordarea statutului de refugiat, dar care acordă statutul conferit prin protecție subsidiară, pe baza interesului insuficient din partea solicitantului pentru menținerea procedurilor, în cazul în care este dovedit că, potrivit legislației naționale aplicabile, aceste drepturi și beneficii pe care le conferă aceste două statute de protecție internațională nu sunt efectiv identice.
O astfel de cale de atac nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, chiar dacă se constată, având în vedere situația concretă a solicitantului, că acordarea statutului de refugiat nu ar fi susceptibilă să îi ofere mai multe drepturi și beneficii decât acordarea statutului conferit prin protecție subsidiară, din moment ce solicitantul nu invocă sau încă nu invocă drepturi care sunt acordate în temeiul statutului de refugiat, dar care nu sunt acordate sau sunt acordate într-o măsură mai mică în temeiul statutului conferit prin protecție subsidiară.