Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62015TN0152

    Cauza T-152/15 P: Recurs introdus la 31 martie 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 22 ianuarie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauzele conexate F-1/14 și F-48/14, Kakol/Comisia

    JO C 190, 8.6.2015, p. 21–22 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    8.6.2015   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 190/21


    Recurs introdus la 31 martie 2015 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii din 22 ianuarie 2015 a Tribunalului Funcției Publice în cauzele conexate F-1/14 și F-48/14, Kakol/Comisia

    (Cauza T-152/15 P)

    (2015/C 190/24)

    Limba de procedură: franceza

    Părțile

    Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și G. Gattinara, agenți)

    Cealaltă parte din procedură: Danuta Kakol (Luxemburg, Luxemburg)

    Concluziile

    Recurenta solicită Tribunalului:

    anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 22 ianuarie 2015 în cauzele conexate F-1/14 și F-48/14, Kakol/Comisia;

    trimiterea acțiunii F-48/14 la Tribunalul Funcției Publice, întrucât reclamanta s-a desistat de acțiunea sa în cauza F-1/14;

    soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

    Motivele și principalele argumente

    În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

    1.

    Primul motiv se întemeiază pe o eroare de drept, întrucât Tribunalul Funcției (denumit în continuare „TFP”) a apreciat, în prezența unor condiții de admitere „similare”, că un juriu are obligația de a-și motiva decizia de a nu admite un candidat la probe prin raportare la evaluarea efectuată de un alt juriu al unui al concurs cu privire la același candidat.

    2.

    Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea obligației de motivare, întrucât TFP a recunoscut că cetățenia candidaților era o condiție de admitere care se adăuga la celelalte, dar care, în pofida acestui lucru, nu era de natură să facă diferența între cele două avize de concurs în discuție.

    3.

    Al treilea motiv se întemeiază pe denaturarea unui element esențial al dosarului, întrucât TFP a considerat că juriul nu a explicat cu ce era diferită decizia sa de cea a juriului anterior, în condițiile în care Comisia completase în mod clar această motivare, atât în înscrisurile sale, cât și în ședință.


    Top