—

se impune BES obligația de a suporta cheltuieli rezultând din activitățile unui terț cu privire la care nu și-a exprimat acordul, de pe urma căruia nu are niciun beneficiu și care nu a fost ales potrivit unor criterii care să garanteze respectarea principiului soluției celei mai avantajoase din punct de vedere economic, ceea ce ar putea aduce atingere intereselor creditorilor și acționarilor BES.

—

potrivit deciziei atacate, numirea administratorului însărcinat cu supravegherea se efectuează de Fondul de rezoluție. Cu toate acestea, deși reprezintă obligația exclusivă a Republicii Portugheze desemnarea unui administrator unic însărcinat cu supravegherea, este inacceptabil ca cheltuielile corespunzătoare remunerării acestuia să cadă în integralitate în sarcina BES. Această opțiune nu ține seama de principiile pe care se întemeiază ajutoarele publice: (i) ea consolidează avantajul de care beneficiază banca-punte, liberându-o de cheltuielile de rezoluție care altfel ar cădea în sarcina sa în temeiul legii; (ii) ea distorsionează concurența în favoarea băncii-punte, liberând-o de cheltuieli care nu au fost cuantificate în autorizația de ajutor public.

—

reglementarea Uniunii în materie de ajutoare publice nu prevede niciun temei care să justifice obligarea BES la remunerarea administratorului însărcinat cu supravegherea, care, trebuie amintit, nu este nici destinatara, nici beneficiara ajutorului.

—

Regulamentul (UE) nr. 806/2014 privind mecanismul unic de rezoluție, aplicabil din 2016, nu adaugă nimic în această privință, deși la articolul 19 se prevede existența unui administrator fiduciar, iar Regulamentul nr. 1093/2010 și Directiva 2014/59/UE, al cărei termen de transpunere nu a expirat încă, nu cuprind alte precizări.

—

în cadrul dreptului Uniunii, la fel cum, de altfel, în acela al acțiunii DG COMP (Direcția generală privind concurența a Comisiei Europene), serviciu responsabil de redactarea proiectului deciziei atacate, există dispoziții de interpretare solide cu privire la administratorul însărcinat cu supravegherea și la remunerarea acestuia, care pot servi la acoperirea lacunelor legislative în ceea ce privește situația de față, în special în ceea ce privește structura cantitativă a remunerării administratorului responsabil cu supravegherea, care trebuie să rezulte dintr-un acord între părți, fără a se aduce atingere aprobării acestuia de către Comisie și necesarei independențe și mijloacelor care trebuie să îi fie asigurate.

—

Comisia Europeană nu poate impune reclamantei modul în care trebuie să efectueze în practică remunerarea administratorului responsabil cu supravegherea, întrucât decizia acesteia de a impune o asemenea sarcină pecuniară obligatorie (cu alte cuvinte, fără acceptarea prealabilă din partea BES, nici măcar în ceea ce privește cuantumul acesteia) nu își găsește temei juridic nici în Regulamentul (UE) nr. 806/2014, nici în vreun alt act normativ.

—

însăși Comisia Europeană se limitează să declare în decizia atacată că incumbă băncii în culpă sarcina remunerării administratorului responsabil cu supravegherea și că această remunerare va trebui stabilită „în așa fel încât să nu se încalce independența și eficacitatea administratorului în exercitarea mandatului său”. Prin urmare, nu se oferă o definiție concretă nici pentru structura remunerației, în special pentru modul în care aceasta trebuie efectuată în practică, nici în ceea ce privește limitele ei.

—

Comisia a încălcat principiile protecției încrederii legitime și securității juridice și obligația de respectare a propriilor acte administrative întrucât impune sau se poate considera că impune achitarea de BES a cheltuielilor legate de administratorul responsabil cu supravegherea.

—

această concluzie este cu atât mai pertinentă cu cât se constată că BES, care este terț prin raportare la decizia atacată, a fost complet exclus din cadrul procedurii de selecție a administratorului responsabil cu supravegherea, neputând astfel, fără să încalce independența și mijloacele impuse prin decizie, să asigure respectarea obligațiilor sale (și a obligațiilor de natură fiduciară ale administratorilor săi), în vederea asigurării faptului că o asemenea supraveghere a angajamentelor reprezintă o sarcină financiară mai puțin oneroasă pentru BES.

—

Comisia a încălcat principiul proporționalității atunci când a impus BES obligația de a asuma în mod unilateral și integral cheltuieli care, având în vedere situația financiară actuală a BES ca entitate supusă unei măsuri de rezoluție, nu numai că sunt extrem de importante și de semnificative, ci depășesc totodată limitele proporționalității, în sens strict.

—

aceasta este situația în special întrucât, în opinia BES, responsabilitatea pentru aceste cheltuieli, dacă statul portughez nu se angajează să le suporte, incumbă însăși Comisiei, în executarea propriilor obligații în materie de rezoluție a entităților bancare și a angajamentelor luate de statele membre în contextul acestor măsuri.