3.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/10

1)

Anexa II B la Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuși organici volatili datorate utilizării solvenților organici în anumite activități și instalații trebuie interpretată în sensul că prelungirea termenului pe care o prevede la punctul 2 primul paragraf litera (i) poate fi acordată operatorului unei „instalații”, în sensul articolului 2 punctul 1 din directiva menționată, în vederea punerii în aplicare a sistemului său de reducere a emisiilor de compuși organici volatili, în cazul în care sunt încă în curs de sintetizare substituenți fără solvenți sau cu conținut redus de solvenți, chiar și în condițiile în care se poate presupune pentru această instalație un conținut constant în materie uscată al produsului, iar acest conținut se poate utiliza în vederea definirii punctului de referință pentru reducerea emisiilor.

2)

Punctul 2 primul paragraf litera (i) din anexa II B la Directiva 1999/13 trebuie interpretat în sensul că o prelungire a termenului în vederea punerii în aplicare a unui sistem de reducere a emisiilor de compuși organici volatili impune o autorizare din partea autorităților competente, care presupune o cerere prealabilă din partea operatorului în cauză. Pentru a stabili dacă o prelungire a termenului trebuie să fie acordată unui operator în vederea punerii în aplicare a unui sistem de reducere a emisiilor de compuși organici volatili și pentru a stabili durata prelungirii de termen eventual acordate, revine acestor autorități competente, în cadrul marjei de apreciere de care dispun, obligația de a verifica, printre altele, că sunt efectiv în curs de sintetizare substituenți apți pentru a fi utilizați în instalațiile în discuție și pentru a diminua emisiile de compuși organici volatili, că lucrările în curs, având în vedere elementele furnizate, sunt în măsură să conducă la elaborarea unor astfel de substituenți și că nu există o măsură alternativă care poate să genereze, cu un cost mai mic, reduceri similare de emisii, chiar mai importante, și în special că nu sunt deja disponibili alți substituenți. În plus, trebuie să se țină seama de raportul dintre reducerile de emisii pe care le vor permite substituenții, precum și costul acestor substituenți, pe de o parte, și emisiile suplimentare generate de prelungirea termenului, precum și costul unor eventuale măsuri alternative, pe de altă parte. Durata prelungirii de termen nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru sintetizarea substituenților. Acest aspect trebuie să fie apreciat având în vedere ansamblul elementelor pertinente și în special importanța emisiilor suplimentare generate de prelungirea termenului și costul unor eventuale măsuri alternative în raport cu importanța reducerilor de emisii pe care le vor permite substituenții în curs de sintetizare și costul acestor substituenți.