Acțiune introdusă la 2 august 2013 — APRAM/Comisia Europeană

(Cauza T-403/13)

2013/C 367/52

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: APRAM — Administração dos Portos da Região Autónoma da Madeira, SA (Funchal, Portugalia) (reprezentanți: M. Gorjão Henriques, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.   Primul motiv întemeiat pe încălcarea normelor privind eligibilitatea cheltuielilor

Decizia atacată încalcă normele de drept privind aplicarea tratatului, în particular cele care se referă la eligibilitatea cheltuielilor pentru finanțarea din fondurile europene, și anume articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1164/94 și articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 16/2003. Pe acest plan, părțile au opinii contrare cu privire la problema dacă cheltuielile plătite după și în cursul începutului perioadei de eligibilitate constituie cheltuieli eligibile pentru finanțarea europeană, deși au făcut obiectul unei facturi anterioare.

2.   Al doilea motiv întemeiat pe nelegalitatea articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 16/2003 pentru încălcarea normelor fundamentale de procedură și încălcarea unei norme ierarhic superioare

Decizia este de asemenea nelegală pentru că se bazează pe Regulamentul nr. 16/2003, care este nelegal deoarece nu a fost adoptat de Colegiul comisarilor, în temeiul procedurii de abilitare, nici al procedurii scrise și nici al altei proceduri simplificate conform Regulamentului intern al Comisiei (3), pentru că nu a respectat articolul 18 din acest regulament intern și pentru că Comisia interpretează articolul 7 din Regulamentul nr. 16/2003 în mod contrar Regulamentului (CE) nr. 1164/94.

3.   Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului subsidiarității

Principiul subsidiarității implică stabilirea unor norme naționale aplicabile eligibilității cheltuielilor, întrucât coeziunea economică, socială și teritorială este un domeniu în care competența este partajată între Uniune și statele membre și în cadrul căreia trebuie așadar să fie respectat acest principiu. Or, Regulamentul nr. 16/2003 încalcă acest principiu, întrucât nu numai că nu îl invocă, ci nici nu justifică necesitatea regimului pe care îl stabilește conform acestui principiu.

4.   Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor încrederii legitime și securității juridice și pe încălcarea obligației administrației de a respecta propriile acte

Practica administrativă constantă a Comisiei Europene era aceea de a interpreta norma în cauză în sensul susținut în speță de APRAM.

Această interpretare provenea din surse autorizate de Comisie și fusese comunicată Republicii Portugheze, ca și celorlalte state membre; potrivit conținutului său, statul portughez se putea aștepta în mod legitim ca facturile primite înainte și plătite după ce cererea completă era primită de Comisie să fie eligibile. Acesta era și punctul de vedere al autorităților naționale competente. Astfel, APRAM avea așteptarea legitimă că aceste cheltuieli erau într-adevăr eligibile.

Impunerea interpretării susținute în prezent de Comisie încalcă în mod vădit principiul securității juridice prin impunerea unor obligații financiare substanțiale în sarcina APRAM, fără ca această interpretare să fie justă sau previzibilă.

5.   Al cincilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

Deși este adevărat că, potrivit articolului H din anexa II la Regulamentul nr. 1164/94, Comisia poate proceda la corecțiile financiare pe care le consideră necesare și care pot implica eliminarea totală sau parțială a asistenței acordate, aceasta trebuie de asemenea să respecte principiul proporționalității, ținând seama de circumstanțele cazului concret, cum ar fi tipul de abatere și întinderea impactului financiar pe care îl pot avea eventualele deficiențe ale sistemului de gestiune sau de control, astfel încât să nu opteze pentru o măsură disproporționată. Astfel, nu se înțelege cum poate fi avută în vedere o eliminare totală a asistenței acordate, întrucât corecțiile de 100 % se aplică numai atunci când deficiențele din sistemele de gestiune și control sau gravitatea abaterii constatate echivalează cu o nerespectare totală a normelor comunitare, care atrage nelegalitatea tuturor plăților. Dacă nu aceasta este situația, autoritățile propun corecții limitate la 5 %, la 2 %, chiar nicio corecție.

Dificultățile de interpretare a normei în cauză sunt un factor decisiv de atenuare, care trebuie întotdeauna să fie luat în considerare de către Comisie. Potrivit circumstanțelor descrise, există măsuri mai puțin restrictive — o corecție cu o cotă redusă sau zero — pentru a atinge obiectivul urmărit. Prin urmare, chiar dacă Comisia ar decide — ipoteză pe care reclamanta o respinge — să aplice o corecție asistenței acordate, această corecție nu ar trebui în niciun caz să depășească 5 % și ar trebui de fapt să fie chiar mai mică sau egală cu zero.

6.   Al șaselea motiv întemeiat pe prescripție

În orice caz, posibilitatea de a impune recuperarea cheltuielilor anterioare datei de 3 iunie 2003 este deja prescrisă întrucât ultima factură datează din 28 februarie 2003, respectiv cu trei luni și două zile înaintea datei în cauză. Or, potrivit Regulamentului nr. 2988/95 din 18 decembrie (4), termenul de prescripție a acțiunii este de patru ani de la săvârșirea abaterii.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 16/2003 al Comisiei din 6 ianuarie 2003 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94 al Consiliului în ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor în cadrul acțiunilor cofinanțate de Fondul de coeziune (JO L 2, p. 7, Ediție specială, 14/vol. 1, p. 94).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1164/94 al Consiliului din 16 mai 1994 de instituire a Fondului de coeziune (JO L 130, p. 1).

(3)  JO L 308, 8.12.2000, p. 26.

(4)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166).