This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62013CN0085
Case C-85/13: Action brought on 21 February 2013 — European Commission v Italian Republic
Cauza C-85/13: Acțiune introdusă la 21 februarie 2013 — Comisia Europeană/Republica Italiană
Cauza C-85/13: Acțiune introdusă la 21 februarie 2013 — Comisia Europeană/Republica Italiană
JO C 147, 25.5.2013, pp. 9–10
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
25.5.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 147/9 |
Acțiune introdusă la 21 februarie 2013 — Comisia Europeană/Republica Italiană
(Cauza C-85/13)
2013/C 147/16
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve, L. Cimaglia, agenți)
Pârâtă: Republica Italiană
Concluziile reclamantei
|
— |
Declararea faptului că, întrucât a omis:
Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 și/sau al articolului 4 și/sau al articolului 5, precum și al articolului 10 din Directiva 91/271/CEE; |
|
— |
obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul acțiunii formulate, Comisia invocă faptul că Italia nu a aplicat în mod corect, în diverse părți ale teritoriului său național, Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale.
În primul rând, Comisia constată diverse încălcări ale articolului 3 din directivă, care prevede la alineatul (1) al doilea paragraf și la alineatul (2) că pentru evacuările de ape urbane reziduale în ape receptoare considerate ca „zone sensibile”, definite la articolul 5 din aceeași directivă, statele membre aveau obligația să garanteze ca, până la 31 decembrie 1998, toate aglomerările al căror echivalent-locuitor este mai mare de 10 000 să fie echipate cu sisteme de colectare a apelor urbane reziduale conforme cerințelor anexei I punctul A. În diverse aglomerări din regiunea Lombardia, care intră în domeniul de aplicare al dispozițiilor respective, această obligație nu a fost îndeplinită în mod corect.
Articolul 4 din Directiva 91/271/CEE prevede, în plus, la alineatele (1) și (3), că statele membre ar fi trebuit să se asigure, până la 31 decembrie 2000, pentru toate evacuările care provin de la aglomerări cu un echivalent-locuitor mai mare de 15 000 și până la 31 decembrie 2005, pentru toate evacuările care provin de la aglomerări cu un echivalent-locuitor cuprins între 10 000 și 15 000, că apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate, fac obiectul unei tratări secundare sau echivalente, în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa I punctul B. Comisia a constatat nerespectarea dispozițiilor respective într-o serie de aglomerări din regiunile Abruzzi, Friuli-Venezia Giulia, Lombardia, Marche, Piemont, Sardinia, Sicilia, Valea Aostei și Veneția.
În continuare, articolul 5 din directivă prevede la alineatele (2) și (3) că statele membre ar fi trebuit să se asigure, până la 31 decembrie 1998, pentru toate evacuările care provin din aglomerări cu echivalent-locuitor mai mare de 10 000, că apele urbane reziduale care intră în sistemele de colectare, înainte de a fi evacuate în zonele sensibile, fac obiectul unei tratări mai riguroase decât cea descrisă la articolul 4. Comisia a constatat nerespectarea dispozițiilor respective într-o serie de aglomerări din regiunile Abruzzi, Friuli-Venezia Giulia, Lazio, Puglia, Sardinia și Sicilia.
Nerespectarea articolelor 4 și 5 din Directiva 91/271/CEE determină în final și încălcarea articolului 10 din aceeași directivă, potrivit căruia stațiile de epurare a apelor urbane reziduale ar trebui fie concepute, construite, exploatate și întreținute astfel încât să aibă un randament suficient în toate condițiile climatice normale ale locului în care sunt amplasate.
(1) JO L 135, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43.