EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62013CJ0530

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 11 noiembrie 2014.
Leopold Schmitzer împotriva Bundesministerin für Inneres.
Cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof.
Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) – Articolul 6 alineatul (1) – Discriminare pe motive de vârstă – Reglementare națională care condiționează luarea în calcul, în vederea determinării remunerației, a perioadelor de studii și de serviciu realizate înaintea vârstei de 18 ani de o prelungire a perioadelor de promovare – Justificare – Capacitatea de a atinge scopul urmărit – Posibilitatea de a contesta prelungirea perioadelor de promovare.
Cauza C‑530/13.

Court reports – general

ECLI identifier: ECLI:EU:C:2014:2359

HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)

11 noiembrie 2014 ( *1 )

„Trimitere preliminară — Politica socială — Directiva 2000/78/CE — Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă — Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) — Articolul 6 alineatul (1) — Discriminare pe motive de vârstă — Reglementare națională care condiționează luarea în calcul, în vederea determinării remunerației, a perioadelor de studii și de serviciu realizate înaintea vârstei de 18 ani de o prelungire a perioadelor de promovare — Justificare — Capacitatea de a atinge scopul urmărit — Posibilitatea de a contesta prelungirea perioadelor de promovare”

În cauza C‑530/13,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Verwaltungsgerichtshof (Austria), prin decizia din 16 septembrie 2013, primită de Curte la 8 octombrie 2013, în procedura

Leopold Schmitzer

împotriva

Bundesministerin für Inneres,

CURTEA (Marea Cameră),

compusă din domnul V. Skouris, președinte, domnul K. Lenaerts, vicepreședinte, domnii A. Tizzano, L. Bay Larsen, T. von Danwitz, C. Vajda, S. Rodin și doamna K. Jürimäe, președinți de cameră, domnii A. Rosas, E. Juhász, A. Borg Barthet, J. Malenovský, A. Arabadjiev (raportor), M. Safjan și F. Biltgen, judecători,

avocat general: domnul Y. Bot,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

pentru guvernul austriac, de C. Pesendorfer, în calitate de agent;

pentru Comisia Europeană, de B.‑R. Killmann și de D. Martin, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Prezenta cerere de decizie preliminară privește interpretarea articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și a articolului 2, a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 16 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Schmitzer, pe de o parte, și Bundesministerin für Inneres (ministrul federal al afacerilor interne), pe de altă parte, cu privire la legalitatea sistemului de remunerare în domeniul funcției publice adoptat de legiuitorul austriac pentru a pune capăt unei discriminări pe motive de vârstă.

Cadrul juridic

Directiva 2000/78

3

Potrivit articolului 1 din Directiva 2000/78, aceasta „are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament”.

4

Articolul 2 din această directivă prevede:

„(1)   În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1.

(2)   În sensul alineatului (1):

(a)

o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1;

[…]”

5

Potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (c) din directiva respectivă, aceasta se aplică tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește, printre altele, condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de remunerare.

6

Articolul 6 din Directiva 2000/78 are următorul cuprins:

„(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.

Tratamentul diferențiat se poate referi în special la:

(a)

aplicarea unor condiții speciale de acces la un loc de muncă și la formarea profesională, de încadrare și de muncă, inclusiv a condițiilor de concediere și de remunerare, pentru tineri, lucrători în vârstă și pentru cei care au persoane în întreținere, pentru a favoriza integrarea lor profesională sau pentru a le asigura protecția;

(b)

stabilirea unor condiții minime de vârstă, de experiență profesională sau de vechime în muncă, pentru accesul la încadrare în muncă sau pentru anumite avantaje legate de încadrarea în muncă;

[…]”

7

Articolul 9 din această directivă, intitulat „Apărarea drepturilor”, prevede la alineatul (1):

„Statele membre asigură ca procedurile judiciare și administrative, inclusiv proceduri de conciliere, dacă este necesar, care reglementează respectarea obligațiilor care decurg din prezenta directivă, să fie accesibile tuturor persoanelor care se consideră lezate prin nerespectarea față de ele a principiului egalității de tratament, chiar după ce au încetat relațiile în care discriminarea se presupune a se fi produs.”

8

Articolul 16 din Directiva 2000/78, intitulat „Conformitatea”, prevede:

„Statele membre iau măsurile necesare:

[…]

(b)

declarării drept nule și neavenite sau modificării dispozițiilor care contravin principiului egalității de tratament, prevăzute în contractele sau convențiile colective […]”

Dreptul austriac

Regimul anterior Legii privind reforma

9

În versiunea în vigoare până la modificarea retroactivă prin Legea federală din 30 august 2010 de modificare a Legii din 1979 privind statutul funcționarilor, a Legii din 1956 privind salariile, a Legii din 1948 privind statutul agenților contractuali și a Legii privind statutul și funcția judecătorilor și a procurorilor (BGBl. I, 82/2010), aplicabilă de la 1 ianuarie 2004 până la 30 august 2010 (denumită în continuare „Legea privind reforma”), articolul 8 din Legea din 1956 privind salariile (Gehaltsgesetz 1956, BGBl. 54/1956, denumită în continuare „GehG”) prevedea o regulă generală de promovare bienală.

10

În versiunea în vigoare la data de 31 decembrie 2003, articolul 12 alineatul (1) din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea din 2002 privind dereglementarea funcției publice (Deregulierungsgesetz-Öffentlicher Dienst 2002, BGBl. I, 119/2002), prevedea:

„Cu excepția perioadelor de activitate pe care persoana interesată le‑a realizat înainte de împlinirea vârstei de 18 ani și sub rezerva restricțiilor enunțate la alineatele (4)-(8), data de referință pentru promovarea în treaptă se stabilește prin devansarea datei angajării:

1.

cu perioadele enumerate la alineatul (2), care sunt luate în considerare în totalitate;

2.

cu celelalte perioade

a)

care îndeplinesc criteriile de la alineatul 3 sau 3a, care sunt luate în considerare în totalitate

b)

care nu îndeplinesc criteriile enunțate la alineatul 3 sau 3a, care sunt luate în considerare pe jumătate pe baza a maximum trei ani.”

Legea privind reforma

11

Legea privind reforma a urmărit să facă normele federale de luare în considerare a perioadelor anterioare începerii activității compatibile cu Directiva 2000/78, astfel cum a fost interpretată de Curte în Hotărârea Hütter (C‑88/08, EU:C:2009:381), în care Curtea a constatat incompatibilitatea cu articolele 1, 2 și 6 din Directiva 2000/78 a unei reglementări naționale care, în scopul de a nu defavoriza învățământul general în raport cu învățământul profesional și de a promova integrarea tinerilor ucenici pe piața muncii, excludea luarea în considerare a perioadelor de activitate realizate înaintea împlinirii vârstei de 18 ani în vederea stabilirii treptei în care sunt plasați agenții contractuali ai funcției publice a unui stat membru.

12

Această lege modifica în special, cu efect retroactiv de la data de 1 ianuarie 2004, articolele 8 și 12 din GehG.

13

Articolul 8 din GehG, intitulat „Promovarea”, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma, are următorul cuprins la alineatul (1):

„Promovarea este determinată în funcție de o dată de referință. Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în prezentul articol, perioada necesară unei promovări la a doua treaptă din fiecare categorie de încadrare în muncă este de cinci ani și de doi ani pentru celelalte trepte.”

14

Sub titlul „Data de referință pentru promovare”, articolul 12 din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma, prevede:

„(1)   Sub rezerva restricțiilor enunțate la alineatele (4)-(8), data de referință pentru promovare se stabilește prin devansarea datei angajării cu perioadele ulterioare datei de 30 iunie din anul în cursul căruia, după intrarea în primul ciclu de studiu, au fost realizați sau ar fi trebuit să fie realizați nouă ani de studii:

1.

perioadele enumerate la alineatul (2) sunt luate în considerare în totalitate;

2.

celelalte perioade

a)

care îndeplinesc criteriile enunțate la alineatul 3 sau 3a, sunt luate în considerare în totalitate;

b)

care nu îndeplinesc criteriile enunțate la alineatul 3 sau 3a

aa)

sunt luate în considerare în totalitate până la trei ani și

bb)

sunt luate în considerare pe jumătate pentru trei ani suplimentari.

[…]

(3)   Perioadele prevăzute la alineatul (1) punctul 2, în care funcționarul a desfășurat o activitate sau a urmat studii, pot, în interesul general, să fie luate în considerare în totalitate în măsura în care această activitate sau aceste studii prezintă un interes deosebit pentru serviciu. […]

[…]”

15

Articolul 113 alineatele (10)-(12) din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma, prevede:

„(10)   Data de referință care trebuie luată în considerare pentru promovare și situația remuneratorie care rezultă din aceasta pot fi recalculate conform articolelor 8 și 12 [din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma,] numai la cerere și numai în cazurile în care situația remuneratorie existentă este determinată de data de referință. Pot de asemenea introduce o cerere persoanele care beneficiază de prestații periodice în temeiul Legii privind pensiile din 1965.

(11)   Persoanelor care nu introduc o cerere conform alineatelor (10) și (12) sau pentru care data de referință nu trebuie să fie recalculată în conformitate cu alineatul (10),

1.

articolul 8 și articolul 12 alineatul (1) [din GehG] continuă să li se aplice în versiunea în vigoare la 31 decembrie 2003 […]

[…]

(12)   Cererile prevăzute la alineatul (10) trebuie introduse prin intermediul formularului care va fi stabilit de cancelarul federal prin norme administrative. Persoanele autorizate să introducă o cerere care, înainte de data promulgării [Legii privind reforma], solicitaseră un nou calcul al datei lor de referință sau al situației lor remuneratorii prevalându‑se de perioade anterioare începerii activității, realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, sau care solicitaseră o recuperare salarială pentru acest motiv vor fi invitate să introducă o nouă cerere prin intermediul formularului menționat mai sus […]”

Litigiul principal și întrebările preliminare

16

Domnul Schmitzer este funcționar al Bundesministerium für Inneres (Ministerul federal al Afacerilor Interne). La 22 ianuarie 2013, acesta a introdus o cerere de revizuire a datei de referință luate în considerare pentru promovare cu scopul de a fi luate în calcul perioadele de studii și de serviciu, în sensul legislației naționale aplicabile, realizate înaintea vârstei de 18 ani. Stadiul legislației la data recrutării sale nu permitea contabilizarea acestor perioade, însă, în prezent, articolul 113 din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma, o permite.

17

Prin decizia din 28 ianuarie 2013, Bundesministerin für Inneres a stabilit noua dată de referință la 1 iulie 1975 potrivit cererii domnului Schmitzer. În motivele acestei decizii, se menționează că regimul de remunerație al domnului Schmitzer este de asemenea supus articolului 8 din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma, care condiționează promovarea în treapta a doua de realizarea unei perioade de cinci ani în prima treaptă.

18

La 26 februarie 2013, domnul Schmitzer a introdus o cerere de corectare a situației sale remuneratorii în temeiul articolului 8 din GehG, în redactarea sa anterioară Legii privind reforma, pentru a beneficia de o promovare în trepte de salarizare la fiecare doi ani începând cu data de referință menționată.

19

La 4 aprilie 2013, Bundesministerin für Inneres a respins această cerere.

20

Domnul Schmitzer a sesizat Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă) cu o acțiune împotriva acestei decizii. Respectiva instanță se întreabă dacă o modificare legislativă care introduce un nou mod de determinare nediscriminatorie a datei de referință care trebuie luată în considerare pentru promovarea funcționarilor poate, în mod concomitent, să prevadă o prelungire a perioadelor care trebuie realizate pentru schimbarea treptei. Instanța menționată ridică problema compatibilității unei astfel de prelungiri cu dreptul Uniunii, întrucât aceasta privește numai funcționarii care solicită o revizuire a datei de referință luate în considerare pentru promovarea lor în treaptă și pentru situația lor remuneratorie, cu excluderea celor care nu fac cererea și a celor cu privire la care schimbarea acestei date nu este pertinentă.

21

În aceste condiții, Verwaltungsgerichtshof a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)

Fără a aduce atingere, în primul rând, articolului 52 alineatul (1) din [cartă] și articolului 6 din Directiva [2000/78], situația în care, din cauza introducerii unui sistem nou și nediscriminatoriu de avansare în treptele de salarizare pentru funcționari nou‑angajați, un funcționar în funcție care este discriminat conform vechii reglementări (din cauza excluderii posibilității de a lua în considerare pentru avansarea în treptele de salarizare perioadele realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani) poate într‑adevăr opta, prin formularea unei cereri, să fie încadrat în sistemul nou și astfel să obțină stabilirea în mod nediscriminatoriu a unei date de referință pentru promovarea în trepte de salarizare, însă aprobarea unei astfel de cereri are drept efect – potrivit dreptului intern – faptul că, din cauza prevederii unei avansări lente în noul sistem, situația sa remuneratorie (și astfel, în final, salariul efectiv la care are dreptul) nu este una mult mai bună, în pofida corectării datei de referință pentru promovarea în treptele de salarizare, în sensul că nu se va afla în aceeași situație remuneratorie precum funcționarul în funcție favorizat în mod discriminatoriu potrivit vechii reglementări (care trebuie să facă dovada unor perioade echivalente realizate nu înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, ci după împlinirea acestei vârste, perioade care i‑au fost calculate deja conform vechii reglementări), care nu a considerat că este cazul să solicite încadrarea în noul sistem, reprezintă un tratament diferențiat (direct) pe motive de vârstă în sensul articolului 21 din cartă și al articolului 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din directivă?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, ținând seama de lipsa unui motiv justificativ în sensul articolului 52 alineatul (1) din cartă, respectiv al articolului 6 din [Directiva 2000/78] (a se vedea în acest sens în special a treia întrebare), un funcționar se poate întemeia, în cadrul unei proceduri privind o acțiune în constatarea situației sale remuneratorii, pe aplicarea directă a articolului 21 din cartă și a articolului 2 din [această] directivă și în cazul în care a solicitat prin intermediul unei cereri formulate anterior corectarea datei de referință pentru promovarea în treptele de salarizare în cadrul noului sistem?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1), având în vedere introducerea unui sistem nediscriminatoriu pentru funcționarii nou‑angajați, o menținere a diferenței în ceea ce privește situația remuneratorie între funcționarii în funcție și favorizați care nu au optat pentru noul sistem, pe de o parte, și funcționarii în funcție care sunt în continuare dezavantajați în pofida opțiunii exercitate, pe de altă parte, este justificată în lumina articolului 52 alineatul (1) din cartă și al articolului 6 din [directiva menționată], ca fenomen tranzitoriu, pentru motive de economie administrativă și pentru motive legate de protecția drepturilor dobândite, respectiv pentru motive privind protecția încrederii legitime și în cazul în care:

a)

la reglementarea sistemului de avansare în trepte de salarizare legiuitorul național nu este obligat să ia în considerare acordul partenerilor sociali, fiind ținut numai de limitele constituționale ale protecției încrederii legitime, care nu impune o menținere completă a drepturilor dobândite în sensul păstrării integrale a sistemului vechi pentru funcționarii în funcție favorizați și care nu au optat pentru noul sistem;

b)

în acest context, legiuitorul național ar fi liber să stabilească egalitatea între funcționarii în funcție prin luarea în considerare și a perioadelor realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, cu menținerea regulilor vechi de avansare în treptele de salarizare aplicabile funcționarilor în funcție care au fost defavorizați până în acest moment;

c)

cheltuielile administrative apărute ca urmare a numărului mare de cereri de acest tip ar fi substanțiale, chiar dacă aceste cheltuieli ar fi mult mai reduse decât cuantumul total al remunerațiilor pe care le pierd funcționarii defavorizați în raport cu funcționarii favorizați și pe care le vor pierde în continuare;

d)

perioada de tranziție în care va exista în continuare acest tratament diferențiat între funcționarii în funcție va dura zeci de ani de acum înainte și va afecta pentru un timp îndelungat (din cauza faptului că, în principiu, nu vor mai fi angajați funcționari noi în temeiul unui contract de drept public) marea majoritate a tuturor funcționarilor;

e)

ar avea loc o introducere cu titlu retroactiv a sistemului și, având în vedere aplicarea prioritară a dreptului Uniunii, cel puțin în perioada 1 ianuarie 2004-30 august 2010, această introducere ar însemna o ingerință în situația juridică mai favorabilă a acelor funcționari care au solicitat aplicarea acesteia în cazul lor înainte de adoptarea noii reglementări?

4)

În cazul în care răspunsul la întrebarea 1) sau 2) este negativ sau dacă răspunsul la întrebarea 3) este afirmativ:

a)

O reglementare care prevede o perioadă mai lungă pentru avansarea în treptele de salarizare pentru perioadele de angajare și care îngreunează astfel avansarea în treapta imediat superioară reprezintă un tratament diferențiat indirect pe motiv de vârstă?

b)

În cazul unui răspuns afirmativ, ținând seama de experiența profesională redusă la începutul carierei, este această inegalitate adecvată și necesară?

5)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 3):

a)

O reglementare care, fără a viza studiile și acumularea experienței profesionale, prevede că «alte perioade» de până la trei ani sunt luate în considerare în întregime și numai jumătate din alți trei ani reprezintă o discriminare pe motiv de vârstă?

b)

În cazul unui răspuns afirmativ, este aceasta justificată în cazul în care are drept scop evitarea înrăutățirii situației remuneratorii pentru acei funcționari (este vorba evident și de funcționarii nou‑angajați) care nu dispun de astfel de perioade adecvate, realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, care să poată fi luate în calcul, deși luarea în calcul se referă și la alte perioade realizate după împlinirea vârstei de 18 ani?

6)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea a patra litera a) și al unui răspuns negativ la întrebarea a patra litera b), concomitent cu un răspuns afirmativ la întrebarea a treia sau al unui răspuns afirmativ la întrebarea a cincea litera a) și al unui răspuns negativ la întrebarea a cincea litera b):

Caracterele discriminatorii ale noii reglementări au drept urmare faptul că tratamentul diferențiat în ceea ce privește funcționarii în funcție nu mai poate fi justificat ca fenomen de tranziție?”

Cu privire la întrebările preliminare

Observații introductive

22

Prin intermediul întrebărilor preliminare adresate, instanța de trimitere solicită Curții să interpreteze principiul nediscriminării pe motive de vârstă, consacrat la articolul 21 din cartă și concretizat în Directiva 2000/78.

23

Astfel cum rezultă din jurisprudența Curții, în cazul în care adoptă măsuri care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78, care concretizează, în domeniul încadrării în muncă și al muncii, principiul nediscriminării pe motive de vârstă, statele membre trebuie să acționeze cu respectarea acestei directive (a se vedea în acest sens Hotărârea Prigge și alții, C‑447/09, EU:C:2011:573, punctul 48, și Hotărârea Tyrolean Airways Tiroler Luftfahrt, C‑132/11, EU:C:2012:329, punctul 22).

24

În aceste condiții, este necesar să se examineze întrebările adresate în cadrul unui litigiu precum litigiul principal, care opune un particular administrației naționale, numai în lumina Directivei 2000/78.

Cu privire la prima și la a treia întrebare

25

Prin intermediul primei și al celei de a treia întrebări formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care, pentru a pune capăt unei discriminări pe motive de vârstă, ia în calcul perioade de studii și de serviciu realizate înaintea vârstei de 18 ani, însă care, în același timp, introduce în privința funcționarilor care sunt victime ale acestei discriminări o prelungire cu trei ani a duratei necesare unei promovări de la prima la a doua treaptă din fiecare categorie de încadrare în muncă și din fiecare categorie salarială.

26

În primul rând, trebuie să se verifice dacă reglementarea națională luată în considerare cuprinde un tratament diferențiat în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2000/78. În acest sens, trebuie amintit că, potrivit acestei dispoziții, prin „principiul egalității de tratament” se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte bazate pe unul dintre motivele menționate la articolul 1 din această directivă. Articolul 2 alineatul (2) litera (a) din aceasta precizează că, în scopul alineatului (1), o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este tratată o altă persoană într‑o situație asemănătoare, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1 din directiva amintită.

27

În cauza principală, categoriile de persoane pertinente pentru această comparație sunt, pe de o parte, funcționarii a căror experiență profesională a fost, fie chiar și în parte, dobândită înaintea împlinirii vârstei de 18 ani (denumiți în continuare „funcționarii defavorizați de regimul anterior”) și, pe de altă parte, cei care au obținut, după această vârstă, o experiență de aceeași natură și de o durată similară (denumiți în continuare „funcționarii favorizați de regimul anterior”).

28

Contrar a ceea ce susține guvernul austriac, împrejurarea că anumiți funcționari au renunțat să se prevaleze de articolul 12 alineatul (1) din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma, și, ca urmare a acestui fapt, rămân supuși regimului anterior acestei legi nu poate afecta pertinența acestor categorii în scopul comparației menționate.

29

În ceea ce privește existența unui tratament diferențiat între aceste două categorii de funcționari, din dosarul de care dispune Curtea reiese că, în urma Hotărârii Hütter (EU:C:2009:381), legiuitorul austriac a modificat, prin adoptarea Legii privind reforma, conținutul articolului 12 alineatul (1) din GehG și a instituit un regim de remunerație și de promovare care permite luarea în calcul, în vederea stabilirii datei de referință pentru promovare, a întregii experiențe a lucrătorilor, indiferent dacă aceasta este dobândită înainte sau după împlinirea vârstei de 18 ani. Astfel cum a subliniat instanța de trimitere, această dată de referință este în prezent stabilită fără discriminare pe motive de vârstă.

30

Cu toate acestea, este necesar să se examineze dacă Legea privind reforma continuă să aplice un tratament diferit celor două categorii de funcționari în cauză.

31

În această privință, este necesar să se arate că funcționarii defavorizați de regimul anterior care solicită, întemeindu‑se pe articolul 113 alineatul (10) din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma, ca perioadele anterioare celei de a optsprezecea aniversări a lor să fie luate în calcul sunt supuși articolului 8 alineatul (1) din GehG, astfel cum a fost modificată prin aceeași lege, care prevede o promovare de la prima la a doua treaptă doar la finalul unui termen de cinci ani, în timp ce regimul anterior acestei legi prevedea această promovare după curgerea unui termen de doi ani.

32

În schimb, conform articolului 113 alineatul (11) din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma, data de referință care trebuie luată în considerare pentru promovarea funcționarilor favorizați de regimul anterior este recalculată numai ca urmare a introducerii unei cereri pe care, astfel cum arată instanța de trimitere, acești funcționari nu au niciun motiv să o introducă. Așadar, acestora nu li se va aplica prelungirea cu trei ani a perioadei necesare pentru promovarea de la prima la a doua treaptă, spre deosebire de funcționarii defavorizați de regimul anterior care au introdus o astfel de cerere.

33

Astfel, prin adoptarea articolului 8 alineatul (1) din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma, legiuitorul austriac a introdus o dispoziție care continuă să aplice un tratament diferit între funcționarii defavorizați de regimul anterior și cei care au fost favorizați de acest regim, în ceea ce privește situația lor remuneratorie și remunerația corespunzătoare.

34

Prin aceasta, reglementarea națională în discuție în litigiul principal nu doar neutralizează avantajul care decurge din luarea în calcul a perioadelor de studii și de serviciu realizate înaintea vârstei de 18 ani, ci totodată dezavantajează numai funcționarii defavorizați de regimul anterior întrucât prelungirea perioadelor de promovare nu poate fi aplicată decât acestora. Prin urmare, efectele defavorabile ale regimului anterior Legii privind reforma în privința acestor funcționari nu au încetat în totalitate.

35

În măsura în care prelungirea cu trei ani a perioadei necesare pentru promovarea de la prima la a doua treaptă nu se aplică decât funcționarilor care au realizat perioade de activitate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, este necesar să se constate că reglementarea națională în discuție în litigiul principal conține o diferență de tratament întemeiată direct pe vârstă în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78.

36

Într‑o a doua etapă, trebuie să se examineze dacă această diferență de tratament poate fi justificată.

37

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78 precizează astfel că statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de obiective legitime, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele destinate atingerii acestor obiective sunt corespunzătoare și necesare.

38

Curtea a statuat în mod repetat că statele membre dispun de o marjă largă de apreciere nu numai în alegerea urmăririi unui obiectiv determinat printre alte obiective în materie de politică socială și de ocupare a forței de muncă, ci și în ceea ce privește definirea măsurilor prin care acest obiectiv poate fi realizat (Hotărârea Specht și alții, C‑501/12-C‑506/12, C‑540/12 și C‑541/12, EU:C:2014:2005, punctul 46 și jurisprudența citată).

39

Potrivit instanței de trimitere, reglementarea în discuție în litigiul principal este, înainte de toate, destinată să stabilească un regim de remunerare și de promovare nediscriminatoriu. În cadrul Legii privind reforma, normele care supun revizuirea datelor de referință unei cereri a fiecărei persoane interesate, precum și cele referitoare la prelungirea perioadelor de promovare vizează obiective de economie administrativă, de respectare a drepturilor dobândite și de protecție a încrederii legitime.

40

Guvernul austriac subliniază, în plus, că adoptarea Legii privind reforma era motivată de considerații de ordin bugetar.

41

În ceea ce privește obiectivul echilibrului bugetar al reglementării naționale în discuție în litigiul principal, trebuie amintit că dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să țină seama de considerente bugetare, în paralel cu considerentele de ordin politic, social sau demografic, atât timp cât prin aceasta statele respectă în special principiul general al interzicerii discriminărilor pe motive de vârstă. În această privință, deși considerente de ordin bugetar pot sta la baza unor opțiuni de politică socială ale unui stat membru și pot influența natura sau întinderea măsurilor pe care acesta dorește să le adopte, numai astfel de considerente nu pot reprezenta un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 (Hotărârea Fuchs și Köhler, C‑159/10 și C‑160/10, EU:C:2011:508, punctele 73 și 74). Situația este aceeași în ceea ce privește considerentele de ordin administrativ menționate de instanța de trimitere.

42

Referitor la respectarea drepturilor dobândite și la protecția încrederii legitime a funcționarilor favorizați de regimul anterior în ceea ce privește remunerația lor, este necesar să se arate că acestea constituie obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă și a pieței muncii care pot justifica, într‑o perioadă tranzitorie, păstrarea remunerațiilor anterioare și, pe cale de consecință, a unui regim discriminatoriu pe motive de vârstă (a se vedea în acest sens Hotărârea Hennigs și Mai, C‑297/10 și C‑298/10, EU:C:2011:560, punctele 90 și 92).

43

În speță, în măsura în care articolul 113 alineatul (11) din GehG, astfel cum a fost modificată prin Legea privind reforma, prevede că, pentru persoanele care nu introduc o cerere de revizuire a datei lor de referință pentru promovare sau pentru care această dată nu trebuie să fie recalculată, continuă să se aplice articolele 8 și 12 din GehG, în versiunea lor în vigoare la 31 decembrie 2003, aceste dispoziții permit să se atingă obiectivele de ocrotire a drepturilor dobândite și a încrederii legitime a funcționarilor favorizați de regimul anterior cu privire la menținerea nivelului lor de remunerație. Astfel, aceștia nu vor fi supuși prelungirii retroactive a perioadei de promovare.

44

Aceste obiective nu pot totuși justifica o măsură care menține definitiv, fie și numai pentru anumite persoane, diferența de tratament în funcție de vârstă pe care reforma unui regim discriminatoriu, din care această măsură face parte, urmărește să o elimine. O astfel de măsură, chiar dacă poate să asigure protecția drepturilor dobândite și a încrederii legitime în privința funcționarilor favorizați de regimul anterior, nu este aptă să instituie un regim nediscriminatoriu pentru funcționarii defavorizați de regimul anterior menționat.

45

Din ansamblul considerațiilor care precedă reiese că trebuie să se răspundă la prima și la a treia întrebare că articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care, pentru a pune capăt unei discriminări pe motive de vârstă, ia în calcul perioade de studii și de serviciu realizate înaintea vârstei de 18 ani, însă care, în același timp, introduce numai în privința funcționarilor care sunt victime ale acestei discriminări o prelungire cu trei ani a duratei necesare unei promovări de la prima la a doua treaptă din fiecare categorie de încadrare în muncă și din fiecare categorie salarială.

Cu privire la a doua întrebare

46

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă un funcționar care a fost victima unei discriminări pe motive de vârstă, rezultată din modul de stabilire a datei de referință luate în considerare pentru calcularea promovării sale, trebuie să se poată prevala de articolul 2 din Directiva 2000/78 pentru a contesta efectele discriminatorii ale prelungirii perioadelor de promovare, chiar dacă a obținut, la cerere, revizuirea acestei date.

47

Această instanță ia în considerare astfel că posibilitatea de a contesta efectele discriminatorii ale prelungirii perioadelor de promovare poate fi refuzată unui funcționar defavorizat de regimul anterior, pentru motivul că această nouă discriminare ar decurge numai din împrejurarea că acesta din urmă a solicitat și a obținut revizuirea datei sale de referință, în timp ce funcționarii care au realizat după împlinirea vârstei de 18 ani totalitatea perioadelor susceptibile de a fi luate în calcul au renunțat să introducă o cerere în acest sens și, ca urmare a acestui fapt, nu sunt supuși prelungirii perioadelor de promovare.

48

Trebuie amintită jurisprudența Curții potrivit căreia dreptul la egalitatea de tratament, care decurge din principiul nediscriminării în funcție de vârstă în sensul articolului 2 din Directiva 2000/78, constituie un drept care este susceptibil de a fi invocat de un particular împotriva unei autorități publice (a se vedea în acest sens Hotărârea Römer, C‑147/08, EU:C:2011:286, punctul 56 și jurisprudența citată).

49

În această privință, articolul 9 din Directiva 2000/78 prevede că statele membre se asigură că toate persoanele care se consideră lezate printr‑o discriminare pot să își valorifice drepturile. La rândul lui, articolul 16 din directiva menționată impune statelor membre să ia măsurile necesare declarării drept nule și neavenite sau modificării dispozițiilor care contravin principiului egalității de tratament, prevăzute în contractele sau în convențiile colective.

50

Or, dacă un funcționar defavorizat de regimul anterior nu putea contesta efectele discriminatorii ale prelungirii perioadelor de promovare din cauza faptului că a solicitat și a obținut revizuirea datei sale de referință luate în considerare pentru promovarea sa, în timp ce funcționarii favorizați de regimul anterior au renunțat să introducă o cerere în acest sens, el nu ar fi în măsură să obțină respectarea tuturor drepturilor pe care le obține din principiul egalității de tratament garantat de Directiva 2000/78, ceea ce ar fi contrar articolelor 9 și 16 din această directivă.

51

În consecință, având în vedere răspunsul oferit la prima și la a treia întrebare, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolele 9 și 16 din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că un funcționar care a fost victima unei discriminări pe motive de vârstă, rezultată din modul de stabilire a datei de referință luate în considerare pentru calcularea promovării sale, trebuie să se poată prevala de articolul 2 din această directivă pentru a contesta efectele discriminatorii ale prelungirii perioadelor de promovare, chiar dacă a obținut, la cerere, revizuirea acestei date.

Cu privire la întrebările a patra‑a șasea

52

Întrebările a patra‑a șasea au fost adresate cu titlu subsidiar, pentru situația în care s‑ar fi răspuns în mod negativ la prima și la a doua întrebare sau afirmativ la a treia întrebare.

53

Ținând seama de răspunsurile oferite la întrebările prima‑a treia, nu este necesar să se răspundă la întrebările a patra‑a șasea.

Cu privire la cheltuielile de judecată

54

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

 

1)

Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care, pentru a pune capăt unei discriminări pe motive de vârstă, ia în calcul perioade de studii și de serviciu realizate înaintea vârstei de 18 ani, însă care, în același timp, introduce numai în privința funcționarilor care sunt victime ale acestei discriminări o prelungire cu trei ani a duratei necesare unei promovări de la prima la a doua treaptă din fiecare categorie de încadrare în muncă și din fiecare categorie salarială.

 

2)

Articolele 9 și 16 din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că un funcționar care a fost victima unei discriminări pe motive de vârstă, rezultată din modul de stabilire a datei de referință luate în considerare pentru calcularea promovării sale, trebuie să se poată prevala de articolul 2 din această directivă pentru a contesta efectele discriminatorii ale prelungirii perioadelor de promovare, chiar dacă a obținut, la cerere, revizuirea acestei date.

 

Semnături


( *1 )   Limba de procedură: germana.

Top