3.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 363/2

1)

Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că condițiile de remunerare a judecătorilor intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

2)

Articolul 2 și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia salariul de bază al unui judecător se stabilește, la momentul recrutării sale, numai în funcție de vârsta acestui judecător.

3)

Articolul 2 și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care definește, în cadrul unui nou sistem de remunerare, modalitățile de reîncadrare a judecătorilor deja titularizați și care prevede că treapta salarială în care aceștia vor fi încadrați este determinată numai pe baza cuantumului salariului de bază pe care îl primeau sub imperiul sistemului de remunerare anterior, în condițiile în care acesta se baza pe o discriminare întemeiată de vârsta judecătorului, în măsura în care tratamentul diferențiat pe care îl implică această legislație poate fi justificat prin obiectivul de protecție a drepturilor dobândite.

4)

Articolul 2 și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care definește, în cadrul unui nou sistem de remunerare, modalitățile de avansare a judecătorilor deja titularizați și care prevede că, începând cu o anumită treaptă, judecătorii care împliniseră o anumită vârstă la data de referință stabilită pentru trecerea la noul sistem beneficiază de un ritm de creștere a remunerației mai rapid decât cel prevăzut pentru judecătorii care erau mai tineri la data de referință stabilită pentru trecerea la noul sistem, în măsura în care tratamentul diferențiat pe care l-ar implica această legislație poate fi justificat din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din această directivă.

5)

În împrejurări precum cele care privesc cauza principală, dreptul Uniunii nu impune să se acorde retroactiv judecătorilor discriminați o sumă echivalentă cu diferența dintre remunerația încasată efectiv și cea corespunzătoare treptei celei mai înalte a gradului lor.

Revine instanței de trimitere obligația să verifice dacă sunt întrunite toate condițiile prevăzute de jurisprudența Curții pentru a se putea angaja răspunderea Republicii Federale Germania în temeiul dreptului Uniunii.

6)

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei norme naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede obligația judecătorilor naționali de a invoca un drept la prestații în numerar care nu decurg în mod direct din lege într-un termen relativ scurt, și anume înainte de sfârșitul exercițiului bugetar în curs, dacă această normă nu aduce atingere nici principiului echivalenței, nici principiului efectivității. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica îndeplinirea acestor condiții în cauza principală.