4.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 328/41

—

Anularea Deciziei Comisiei notificate cu numărul C(2010) 4757 din 13 iulie 2010 sub forma unei scrisori către Irlanda și care a fost notificată reclamantei la 16 iulie 2010 de respingere a unei cereri de capacitate de siguranță privind un nou trauler oceanic pentru înlocuirea MFV Pacelli, și de înlocuire a deciziei privind cererea menționată cuprinsă în Decizia 2003/245 a Comisiei din 4 aprilie 2003 privind cererile primite de Comisie de extindere a obiectivelor POP IV în scopul îmbunătățirii siguranței, navigației maritime, igienei, calității produselor și condițiilor de muncă pentru navele cu o lungime totală mai mare de 12 metri (JO L 90, p. 48), care a fost anulată, în măsura în care o privește pe reclamantă, prin Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2006, Boyle și alții/Comisia (cauzele conexate T-218/03-T-240/03, Rec., p. II-1699) și

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

În primul rând, reclamanta susține că pârâta a acționat fără o bază legală. Articolul 4 alineatul (2) din Decizia 97/413/CE a Consiliului din 26 iunie 1997 privind obiectivele și modalitățile vizând restructurarea, în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1997 și 31 decembrie 2001, a sectorului pescuitului comunitar în vederea realizării unui echilibru durabil între resurse și exploatarea acestora (JO L 175, p. 27) continuă să constituie temeiul legal corespunzător al deciziei atacate și, astfel, Comisia nu a avut o bază legală pentru adoptarea valabilă a deciziei sub forma unei decizii ad hoc.

În al doilea rând, reclamanta susține că Comisia a încălcat o normă fundamentală de procedură. Reclamantul susține că decizia atacată ar fi trebuit, în temeiul Deciziei 97/413/CE a Consiliului, să fie adoptată potrivit procedurii comitetului de gestionare și că, întrucât a ales să adopte decizia ad hoc, Comisia a acționat cu încălcarea unei norme fundamentale de procedură.

În al treilea rând, reclamanta susține că prin interpretarea greșită a articolului 4 alineatul (2) din Deciziei 97/413/CE a Consiliului, Comisia și-a depășit competența, în special prin faptul că s-a bazat pe criterii nerelevante și a ignorat definiția „efortului de pescuit” prevăzută de Decizia 97/413/CE și de legislația comunitară privind pescuitul aplicabilă la data depunerii cererii reclamantei pentru tonajul de siguranță în decembrie 2001.

În plus, se susține că decizia atacată conține o serie de erori vădite în aprecierea cererii reclamantei pentru tonajul de siguranță. În special, reclamanta susține că decizia Comisiei de refuzare a cererii reclamantei din cauza volumului mai mare sub puntea principală a noii nave propuse, în comparație cu nava Pacelli, precum și presupunerea acesteia că „efortul de pescuit” al noii nave propuse va fi mai mare decât cel al navei Pacelli sunt vădit viciate.

În sfârșit, reclamanta susține i-a fost încălcat de către Comisie dreptul său la un tratament egal. Se susține că respingerea de către Comisie a cererii sale din cauza volumului mai mare sub puntea principală a noii nave propuse constituie o mare diferență de tratament care conduce la o discriminare nepermisă împotriva sa în comparație cu abordarea complet diferită adoptată în privința soluționării unora dintre cererile de tonaj de siguranță suplimentar acceptate în Decizia 2003/245 a Comisiei, precum și în privința uneia dintre cererile respinse inițial prin decizia menționată, însă acceptată în Decizia Comisiei notificată cu numărul C(2010) 4765 din 13 iulie 2010.