Acțiune introdusă la 3 martie 2010 — Polonia/Comisia

(Cauza T-101/10)

2010/C 113/101

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: M. Szpunar, agent)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

Reclamanta susține că măsura atacată prevede o diferențiere a coeficientului cotizației suplimentare în sectorul zahărului pentru campania de comercializare 2004/2005, în sensul că acel coeficient a fost stabilit la 0,25466 pentru noile state membre și la 0,14911 pentru statele din Comunitatea compusă din 15 state membre.

Împotriva măsurii atacate, reclamanta invocă următoarele motive.

În primul rând, reclamanta invocă motivul întemeiat pe lipsa de competență a Comisiei și pe încălcarea articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului (3), care autoriza Comisia să stabilească numai un coeficient unic cu o valoare uniformă pentru întreaga Uniune Europeană. Reclamanta susține că diferitele versiuni lingvistice ale dispozițiilor Regulamentului nr. 1260/2001 sunt, în această privință, absolut echivalente și concordante. Potrivit reclamantei, nu numai că normele de organizare comună a piețelor în sectorul zahărului nu pot justifica o îndepărtare de la o interpretare literală a dispozițiilor Regulamentului nr. 1260/2001, ci acestea exclud o astfel de posibilitate. Reclamanta apreciază că un coeficient unic constituie astfel un instrument esențial pentru aplicarea normelor de organizare comună a piețelor în sectorul zahărului.

În al doilea rând, reclamanta invocă motivul întemeiat pe încălcarea principiului adoptării imediate și integrale a acquis-ului comunitar de către noile state membre. În opinia reclamantei, măsura atacată este de fapt o măsură tranzitorie care nu se întemeiază nici pe actul de aderare din 2003, nici pe actele adoptate pentru aplicarea acestuia. Reclamanta invocă în această privință articolul 2 din actul de aderare, în baza căruia Republica Polonă a acceptat totalitatea drepturilor și obligațiilor care decurg din apartenența la Uniune, printre care figurează, în opinia reclamantei, dreptul de a beneficia de sumele încasate în plus și obligația de a acoperi pierderile suportate pe piața zahărului în cursul campaniilor de comercializare precedente.

În al treilea rând, reclamanta invocă motivul întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării. Aceasta constată că singurul criteriu de diferențiere a coeficientului este data aderării statelor membre ale Uniunii Europene. Reclamanta apreciază că aderarea noilor state nu poate constitui în sine un criteriu obiectiv care să poată justifica diferența de tratament instituită, întrucât consecințele aderării sunt guvernate în mod exhaustiv de actul de aderare și de actele adoptate pentru aplicarea acestuia.

În al patrulea rând, reclamanta invocă încălcarea principiului solidarității. Aceasta susține că principiul solidarității producătorilor constituie principiul de bază al organizării comune a piețelor în sectorul zahărului și implică faptul că cheltuielile de finanțare a pieții sunt suportate în mod solidar de către toți producătorii și că neutralitatea financiară nu este obținută la nivelul diferitelor state membre, ci la scara întregii Uniuni, potrivit unor criterii obiective. În opinia reclamantei, existența unui coeficient diferit pentru anumite state membre dovedește existența unei repartizări arbitrare, disproporționate și nesolidare a cheltuielilor de finanțare a pieței zahărului.

În al cincilea rând, reclamanta invocă motivul întemeiat pe încălcarea articolului 253 CE (în prezent articolul 296 al doilea paragraf TFUE), întrucât măsura atacată nu a fost suficient motivată. În opinia reclamantei, Comisia nu a indicat nici împrejurările care ar justifica existența unui coeficient diferit, nici obiectivele pe care ar trebui să le urmărească o astfel de diferențiere.

(1)  JO L 321, p. 1.

(2)  JO L 271, p. 12.

(3)  Regulamentul din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (JO L 178, p. 1).