În primul rând, potrivit Comisiei, Consiliul nu era competent să acționeze în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf TFUE, întrucât ajutorul pe care l-a autorizat era un ajutor existent pe care Lituania s-a angajat să îl elimine până la sfârșitul anului 2009 atunci când a acceptat măsurile adecvate care i-au fost propuse de Comisie.

În al doilea rând, potrivit Comisiei, Consiliul a comis un abuz de putere prin încercarea de a neutraliza decizia potrivit căreia măsurile de ajutor pot fi menținute de Lituania până la sfârșitul anului 2009, nu și după această dată, permițând ca acestea să poată fi menținute până în anul 2013.

În al treilea rând, decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea principiului cooperării loiale care se aplică statelor membre, precum și în raporturile între instituții. Prin decizia sa, Consiliul a exonerat Lituania de obligația de cooperare pe care o avea față de Comisie în legătură cu măsurile adecvate acceptate de acest stat membru privind ajutorului de stat existent pentru achiziționarea de terenuri agricole aflate în proprietatea statului, în contextul cooperării stabilite prin articolul 108 alineatul (1) TFUE.

În sfârșit, Comisia susține că, în măsura în care a considerat că există împrejurări excepționale care să justifice adoptarea măsurii aprobate, Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere. Comisia menționează că, în măsura în care a existat vreo împrejurare excepțională, decizia atacată aprobă un ajutor care fie nu poate răspunde acestor împrejurări excepționale, fie depășește ceea ce ar fi necesar pentru a le face față, cu încălcarea principiului proporționalității.