I — Introducere

II — Cadrul juridic

III — Situația de fapt, acțiunea principală și întrebarea preliminară

A — Situația de fapt

B — Procedura în fața autorității de concurență din Irlanda și acțiunea judiciară principală

C — Întrebarea preliminară

IV — Procedura în fața Curții

V — Argumentele părților

VI — Apreciere juridică

A — Noțiunea de acord având ca obiect restrângerea concurenței

1. Conținutul, structura și aplicarea articolului 81 CE

a) Structura articolului 81 CE

b) Aplicarea articolului 81 CE

2. Acord având ca obiect restrângerea concurenței

a) Criteriu relevant

b) Restrângeri vădite ale concurenței?

c) Listă exhaustivă?

d) Cadrul juridic și economic

3. Concluzie

B — Înțelegerile de natura acordurilor BIDS au ca obiect o restrângere a concurenței?

1. Restrângerea libertății de a stabili independent politica de piață

2. Afectarea condițiilor de piață

a) Reducerea cu 25 % a capacității de producție a întregului sector de prelucrare

b) Ieșirea de pe piață a întreprinderilor care se retrag

c) Plata contribuțiilor

d) Reglementări cu privire la utilizare și la dreptul de dispoziție

e) Concluzie

3. Aprecierea obiectivelor urmărite prin acordurile BIDS

4. Concluzie

C — Aprecierea finală a elementelor unei înțelegeri similare acordurilor BIDS

VII — Concluzie

1.

Prezenta cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea noțiunii de restrângere a concurenței prin obiect, prevăzută la articolul 81 alineatul (1) CE. Contextul economic este acela al supracapacităților identificate de instanța de trimitere în sectorul de prelucrare a cărnii de vită și mânzat în Irlanda (denumit în continuare „sectorul de prelucrare”). Sectorul de prelucrare achiziționează bovine de la ferme, le sacrifică, le dezosează și comercializează carnea în țară și în străinătate. Prelucrătorii urmăresc să reducă supracapacitățile pe baza unor acorduri.

2.

Prin întrebarea preliminară adresată Curții, instanța națională solicită, în esență, să se stabilească dacă noțiunea de acord având ca obiect restrângerea concurenței în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE trebuie să fie interpretată în sensul că se aplică acordurilor dintre prelucrători. Astfel, întrebarea preliminară este limitată la două aspecte. Pe de o parte, sunt avute în vedere acordurile care au ca obiect restrângerea concurenței, nu însă și cele care au ca efect restrângerea acesteia. Pe de altă parte, trebuie să se aprecieze doar dacă acordurile intră sub incidența interdicției fundamentale de a încheia acorduri de restrângere a concurenței, instituită prin articolul 81 alineatul (1) CE; nu este necesar să se examineze dacă acordurile ar putea fi compatibile cu piața comună în sensul articolului 81 alineatul (3) CE, ca urmare a efectelor pozitive produse.

3.

Articolul 81 alineatul (1) CE prevede că orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune și, în special, cele care:

sunt incompatibile cu piața comună și interzise.

4.

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 81 alineatul (3) CE, prevederile articolului 81 alineatul (1) CE pot fi declarate inaplicabile în cazul:

care contribuie la îmbunătățirea producției sau a distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut și care:

5.

Articolul 1 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat ( 2 ) prevede:

„(1)   Acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la articolul 81 alineatul (1) din tratat, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat, sunt interzise, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens.

(2)   Acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la articolul 81 alineatul (1) din tratat, care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) din tratat, nu sunt interzise, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens.”

6.

Potrivit deciziei de trimitere, supracapacitățile existente în sectorul de prelucrare din Irlanda sunt cauzate în special de următoarele motive: în trecut, construirea și adaptarea echipamentelor de prelucrare au fost puternic încurajate, fără a ține cont de cererea efectivă de carne de vită și mânzat. În plus, cantitatea de carne de vită destinată prelucrării prezenta în trecut variații semnificative în funcție de sezon. Astfel, în perioadele de producție maximă specifică de sezon, se înregistra un volum foarte ridicat de prelucrare. Între timp, creșterea bovinelor nu mai prezintă caracter sezonier. Este adevărat că încă se mai înregistrează variații sezoniere într-o anumită măsură. Cu toate acestea, chiar și în sezonul de producție maximă, capacitatea totală a echipamentelor de prelucrare depășește volumul de prelucrare cu aproximativ 32 %.

7.

Întrucât industria cărnii de vită și mânzat are un rol important în economia Irlandei, guvernul irlandez și reprezentanții sectorului de prelucrare au solicitat efectuarea unui studiu de piață de către o firmă de consultanță economică. Scopul acestui studiu de piață era identificarea posibilităților de acțiune pentru îmbunătățirea pe termen lung a rentabilității tuturor operatorilor implicați în industria cărnii de vită și mânzat din Irlanda.

8.

Studiul de piață, publicat în 1998, a identificat supracapacități importante în sectorul de prelucrare, estimând că aceste supracapacități urmau să conducă la o scădere a rentabilității întregului sector de prelucrare. Această estimare se întemeia, în esență, pe următoarele considerații: profitul unui prelucrător ar depinde de diferența dintre prețul de achiziție a bovinei și costurile de prelucrare, pe de o parte, și prețul de vânzare a cărnii de vită, pe de altă parte. Nivelul profitului unui prelucrător ar depinde în special de rata de utilizare a echipamentelor de prelucrare și de supracapacități. În condițiile unei creșteri a ratei de utilizare a capacităților s-ar obține economii de scară, ceea ce ar contribui la scăderea costurilor de prelucrare. Supracapacitățile ar determina intensificarea concurenței în rândul prelucrătorilor la vânzarea cărnii de vită și ar conduce din acest motiv la scăderea prețurilor. În continuare, studiul estimează că scăderea rentabilității prelucrătorilor ar conduce pe termen lung la ieșiri de pe piață în sectorul de prelucrare.

9.

Ca soluție, studiul de piață propune reducerea numărului de operatori în sectorul de prelucrare, pe baza unui sistem de compensații care ar urma să stimuleze ieșirea de pe piață. Studiul de piață a evidențiat reduceri ale costurilor care ar rezulta pentru întregul sector de prelucrare, evaluate la 18 milioane de lire irlandeze (IEP); măsurile suplimentare de creștere a eficienței ar putea asigura reduceri ale costurilor de 14 milioane IEP.

10.

Un grup de lucru pentru carnea de vită și mânzat (Beef Task Force), constituit de Minister for Agriculture and Food (ministrul agriculturii și alimentației), a întocmit un raport în anul 1999 care a confirmat concluziile studiului de piață și a solicitat sectorului de prelucrare să transpună studiul în practică.

11.

În anul 2002, prelucrătorii au înființat Beef Industry Development Society Ltd (denumită în continuare „BIDS”). Membrii actuali ai BIDS produc aproximativ 93 % din volumul total al cărnii de vită și mânzat comercializate în Irlanda. Obiectul de activitate al BIDS este punerea în aplicare a studiului de piață realizat de firma de consultanță economică, precum și a raportului grupului de lucru pentru carnea de vită și mânzat. În acest scop, BIDS a redactat un acord (denumit în continuare „acordul BIDS”) care are ca scop reducerea cu 25 %, în decursul unui an, a capacității totale a sectorului de prelucrare. În acest scop, acordul BIDS prevede următoarele:

12.

O parte a prelucrătorilor, membri ai BIDS (denumiți în continuare „întreprinderi care se retrag”), se obligau, prin acorduri încheiate cu BIDS, să părăsească sectorul de prelucrare, să scoată din funcțiune instalațiile de prelucrare și să respecte o clauză de neconcurență timp de doi ani (denumite în continuare „acorduri de retragere”). În plus, acordurile de retragere urmau să includă obligația de a nu utiliza, timp de cinci ani, pentru prelucrarea cărnii de vită și mânzat, terenurile pe care erau situate echipamentele scoase din funcțiune (denumită în continuare „restricție de utilizare”) și obligația ca echipamentul utilizat pentru prelucrarea primară a cărnii de vită și mânzat să fie vândut prelucrătorilor din Irlanda numai pentru a fi folosit ca echipament de rezervă sau pentru piese de schimb ori să fie vândut în afara Irlandei (denumită în continuare „restricție privind dreptul de dispoziție”). Nu este prevăzută posibilitatea de scoatere din funcțiune a echipamentelor individuale de prelucrare ale unui prelucrător. BIDS a încheiat deja un acord de retragere cu prelucrătorul Barry Brothers (Carrigmore) Meats Ltd (denumit în continuare „Barry Brothers”).

13.

Drept compensare, întreprinderile care se retrag trebuie să fie despăgubite de BIDS. Pe plan intern, plata compensațiilor trebuie să fie finanțată de membrii BIDS care rămân în sectorul de prelucrare (denumiți în continuare „întreprinderi care rămân”).

14.

Plata contribuțiilor este eșalonată: în măsura în care întreprinderile care rămân nu depășesc volumul lor obișnuit de sacrificare, acestea vor plăti o contribuție de 2 euro pe cap de bovină prelucrată, iar pentru cazul în care sacrificările depășesc acest volum, contribuția crește la 11 euro pe cap de bovină prelucrată. Volumul obișnuit de sacrificare este calculat în funcție de volumul mediu de sacrificare al unui prelucrător în ultimii trei ani anteriori aplicării acordului BIDS.

15.

La elaborarea acordului BIDS, aceasta a depus eforturi pentru a ajunge la o înțelegere cu Competition Authority din Irlanda (denumită în continuare „Competition Authority”). La 5 și la 26 iunie 2003, Competition Authority a atras atenția BIDS că, potrivit aprecierii sale, acordul BIDS și acordul de retragere încheiat cu Barry Brothers (în continuare, acordul BIDS și acordul de retragere încheiat cu Barry Brothers vor fi denumite împreună „acordurile BIDS” ) sunt contrare dreptului irlandez al concurenței. La , Competition Authority a adresat High Court din Irlanda (denumită în continuare „High Court”) o cerere de constatare a încălcării articolului 81 CE prin acordurile BIDS.

16.

Prin Hotărârea din 27 iulie 2006, High Court a respins cererea formulată de Competition Authority. Respingerea a fost motivată prin faptul că acordurile BIDS nu ar intra sub incidența interdicției prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE. Potrivit acesteia, acordurile BIDS nu urmăresc o restrângere a concurenței, deoarece acestea nu au ca obiect nici o înțelegere privind prețurile sau o împărțire a clienților, nici o limitare a producției în sensul articolului 81 alineatul (1) literele (a)-(c) CE. Reducerea capacității totale nu poate fi calificată drept limitare a producției. În plus, aceasta apreciază că acordurile BIDS nu determină o restrângere a concurenței. O reducere a capacității totale cu 25 % ar putea restrânge concurența numai dacă ar conduce la o lipsă de capacitate care ar determina creșterea prețurilor. Întrucât producția totală a cărnii de vită în Irlanda ar înregistra în viitor mai curând o tendință de scădere, și nu de creștere, High Court consideră că este garantată prelucrarea bovinelor, chiar în condițiile reducerii capacității totale cu 25 %. De asemenea, nu se estimează o creștere a prețurilor. Plata contribuțiilor determină însă creșterea costurilor de prelucrare ale prelucrătorilor. Cu toate acestea, o majorare de preț ar putea fi exclusă, în special deoarece reducerea capacității totale ar conduce la economii de scară pentru întreprinderile care rămân, iar clienții prelucrătorilor ar beneficia de o putere de negociere ridicată.

17.

Nici restricțiile de utilizare, nici cele privind dreptul de dispoziție nu ar reprezenta o restrângere a concurenței. Desigur, în situația actuală de piață, realizarea de echipamente de prelucrare noi nu ar fi viabilă din punct de vedere economic. Cu toate acestea, prin achiziționarea altor echipamente de prelucrare (de exemplu, de la întreprinderi care rămân sau care nu fac parte din BIDS), concurenții potențiali ar putea intra pe piață.

18.

În consecință, High Court consideră că nu se poate susține că acordurile BIDS ar avea ca obiect restrângerea concurenței.

19.

În plus, High Court a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE. BIDS nu a dovedit obținerea de către consumatori a unei părți echitabile din beneficiul obținut. Articolul 81 alineatul (3) CE nu este însă relevant, deoarece acordurile nu intră sub incidența interdicției fundamentale prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE.

20.

Competition Authority a atacat decizia High Court în fața Supreme Court din Irlanda (denumită în continuare „Supreme Court”).

21.

În speță, Supreme Court consideră că este necesară o interpretare cu privire la articolul 81 alineatul (1) CE, care este pertinentă pentru pronunțarea deciziei în acțiunea principală. Din acest motiv, Supreme Court a adresat Curții următoarea întrebare preliminară în sensul articolului 234 CE:

„În cazul în care o instanță stabilește corespunzător cerințelor legale că:

22.

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare a fost primită de Curte la 20 aprilie 2007. BIDS, Competition Authority, guvernul belgian și Comisia au depus observații în cadrul procedurii scrise. În ședința din , Competition Authority, BIDS și Comisia și-au completat argumentele.

23.

Între BIDS, Competition Authority, Regatul Belgiei și Comisie există un consens cu privire la următoarele aspecte: articolul 81 alineatul (1) CE diferențiază între restrângerea concurenței prin obiect și restrângerea concurenței prin efect. Pentru acordurile care au ca obiect restrângerea concurenței nu se impune dovada producerii unui efect. Pentru a aprecia dacă există un acord având ca obiect restrângerea concurenței nu se ține seama numai de conținutul acordului, ci și de contextul juridic și economic.

24.

Părțile nu sunt de acord asupra împrejurărilor referitoare la momentul la care se presupune că există un acord având ca obiect restrângerea concurenței și dacă această definiție se aplică pentru acordurile BIDS, context în care BIDS susține că acordurile BIDS nu ar reprezenta acorduri având ca obiect restrângerea concurenței, în timp ce Competition Authority, Regatul Belgiei și Comisia susțin punctul de vedere contrar.

25.

BIDS asimilează acordurile având ca obiect restrângerea concurenței cu restricții esențiale și cu acordurile care reprezintă o restrângere per se a concurenței. În opinia BIDS, această categorie de acorduri necesită o interpretare restrictivă și include numai un număr limitat de restricții esențiale ale concurenței, de exemplu, înțelegeri cu privire la prețuri, limitări ale producției sau împărțiri ale piețelor sau ale clienților. Numai în cazul unor astfel de acorduri evidente și nocive ar fi vorba despre existența unei restrângeri a concurenței prin obiect.

26.

BIDS consideră că acordurile BIDS nu au ca obiect restrângerea concurenței. Dacă se ține seama de contextul juridic și economic al acordurilor BIDS, este evident că acestea nu pot fi incluse în categoria acordurilor având ca obiect restrângerea concurenței. În acest context, BIDS face referire în special la concluziile formulate de High Court, în sensul că nu se înregistrează nici o limitare a producției totale, nici o majorare a prețurilor. Din Hotărârea GlaxoSmithKline Services/Comisia ( 6 ) rezultă că se impune să se țină seama de astfel de împrejurări. În plus, libertatea întreprinderilor care rămân nu ar fi restrânsă în ceea ce privește cotele de producție, cotele de piață și prețurile acestora. De asemenea, ar trebui avut în vedere faptul că acordurile BIDS au ca obiectiv legitim reducerea supracapacităților. Plata contribuțiilor, clauza de neconcurență și restricțiile de utilizare și cu privire la dreptul de dispoziție reprezintă măsuri necesare pentru atingerea acestui obiectiv. De asemenea, BIDS nu a acționat în secret.

27.

În opinia BIDS, aceste argumente justifică concluzia în sensul că acordurile BIDS nu au în mod vădit un obiect anticoncurențial încât să permită includerea acestora în categoria acordurilor având ca obiect restrângerea concurenței.

28.

În opinia Competition Authority, suntem în prezența unui acord având ca obiect restrângerea concurenței în cazul în care se constată restrângeri vădite ale concurenței sau restricții esențiale. Cu toate acestea, nu există o listă exhaustivă de restrângeri vădite ale concurenței sau de restricții esențiale. Competition Authority consideră că nu este necesară identificarea obiectivelor părților și că din Hotărârea GlaxoSmithKline Services/Comisia ( 7 ) nu se pot deduce concluzii relevante pentru prezenta procedură.

29.

Din conținutul acordurilor BIDS ar rezulta că acestea au ca obiect o restrângere a concurenței. În acest sens, Competition Authority menționează ieșirea planificată din sectorul de prelucrare a prelucrătorilor cărora le revine aproximativ 25 % din capacitatea totală. În opinia sa, aceasta reprezintă o limitare a producției sau cel puțin o limitare a capacității, care are de asemenea ca efect restrângerea concurenței. În plus, Competition Authority se referă la majorarea prețurilor ca urmare a plății contribuțiilor, la restricțiile de utilizare și la cele privind dreptul de dispoziție pentru întreprinderile care se retrag și la faptul că întreprinderile care rămân nu ar fi în mod obligatoriu cei mai eficienți prelucrători. În opinia sa, aceste elemente ale acordurilor BIDS ar trebui de asemenea calificate drept acorduri având ca obiect restrângerea concurenței.

30.

Potrivit Competition Authority, efectele pozitive ale acordurilor BIDS vor fi luate în considerare prin raportare la articolul 81 alineatul (3) CE.

31.

Cu privire la interpretarea noțiunii de acord având ca obiect restrângerea concurenței, Regatul Belgiei face trimitere la structura articolului 81 CE. În contextul în care, după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1/2003, revine întreprinderilor obligația de a evalua pe cont propriu acordurile, se impune să se sublinieze distincția dintre articolul 81 alineatul (1) CE și articolul 81 alineatul (3) CE. O analiză în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE privește numai existența unei restrângeri a concurenței. Acest aspect se distinge de problema dacă un acord care face obiectul interdicției fundamentale prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE este, potrivit articolului 81 alineatul (3) CE, compatibil cu piața comună.

32.

În opinia Regatului Belgiei, un acord destinat raționalizării sectorului de prelucrare prin ieșirea de pe piață a prelucrătorilor care reprezintă 25 % din capacitatea totală are ca obiect o modificare a condițiilor de piață. Astfel, acordurile BIDS au ca obiect restrângerea concurenței.

33.

Comisia observă că jurisprudența instanțelor comunitare cu privire la noțiunea de acord având ca obiect restrângerea concurenței ar fi vizat inițial cazurile care aveau ca obiect restricții esențiale. Între timp, instanțele comunitare au calificat acorduri destinate realizării unor scopuri legitime drept acorduri având ca obiect restrângerea concurenței. Astfel, urmărirea unui scop legitim nu ar exclude existența unei restrângeri a concurenței prin obiect. Din acest motiv, articolul 81 alineatul (1) CE este aplicabil și în privința acordurilor având ca scop depășirea unei crize. O altă opinie nu ar fi compatibilă cu structura articolului 81 CE. În plus, existența unei restrângeri nu trebuie să fie evidentă. Nu este relevant nici dacă acordurile BIDS au fost negociate și încheiate în secret sau public.

34.

Cu privire la aprecierea acordurilor BIDS, Comisia achiesează în esență la opinia exprimată de Competition Authority.

35.

Având în vedere că părțile au concepții diferite în legătură cu noțiunea de acord având ca obiect restrângerea concurenței, vom aborda pentru început acest aspect (A), înainte de a examina dacă înțelegerile precum acordurile BIDS au ca obiect restrângerea concurenței (B). În cele din urmă, vom analiza modul în care vor fi interpretate elementele individuale ale acestor acorduri în raport cu grupul de situații prevăzut la articolul 81 alineatul (1) litera (b) CE și cu clauza generală de la articolul 81 alineatul (1) CE (C).

36.

Astfel cum am menționat mai sus, întrebarea preliminară privește numai interpretarea noțiunii de restrângere a concurenței prin obiect prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE. O interpretare a acestei noțiuni nu este însă posibilă fără a ține seama de cadrul legal. Din acest motiv, ne vom referi în continuare la conținutul, la structura și la aplicarea articolului 81 CE (1) și ulterior la noțiunea de acord având ca obiect restrângerea concurenței (2).

37.

În sensul articolului 81 alineatul (1) CE, sunt interzise în principiu orice acorduri între întreprinderi care au ca obiect sau efect o restrângere semnificativă a concurenței ( 8 ). Acordurile care au ca obiect sau efect o restrângere a concurenței reprezintă două situații alternative ( 9 ). Dacă se constată că un acord are ca obiect o restrângere a concurenței, nu prezintă importanță dacă produce efectiv o restrângere a concurenței ( 10 ). Astfel, în sensul interdicției fundamentale prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE, este suficient ca un acord să aibă ca obiect o restrângere a concurenței.

38.

Cu toate acestea, interdicția fundamentală consacrată la articolul 81 alineatul (1) CE poate fi considerată inaplicabilă în sensul articolului 81 alineatul (3) CE. În acest scop, este necesară îndeplinirea unui număr de patru condiții cumulative care presupun, în primul rând, ca acordul să contribuie la obținerea unui profit prin îmbunătățirea producției sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, în al doilea rând, ca, totodată, să se asigure consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut. Alte condiții presupun, în al treilea rând, ca respectivul acord dintre terți să nu impună întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective, iar, în al patrulea rând, să nu ofere întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.

39.

Astfel, articolul 81 CE prevede o examinare în două etape. Un acord este, așadar, compatibil cu piața comună dacă nu intră sub incidența interdicției fundamentale prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE sau intră sub incidența acestei interdicții, dar îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) CE. Constatarea faptului că un acord are ca obiect restrângerea concurenței și că, astfel, intră sub incidența interdicției fundamentale în sensul articolului 81 alineatul (1) CE nu permite să se afirme cu titlu definitiv că acordul respectiv nu este compatibil cu piața comună. Trebuie să se țină seama de această distincție dintre articolul 81 alineatul (1) CE și articolul 81 alineatul (3) CE pentru a aprecia existența unui acord având ca obiect restrângerea concurenței în sensul articolului 81 alineatul (1) CE.

40.

Înainte de 1 mai 2004, distincția dintre articolul 81 alineatul (1) CE și articolul 81 alineatul (3) CE avea o semnificație procedurală importantă. Potrivit articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17 al Consiliului din , Primul regulament de punere în aplicare a articolelor 85 [devenit articolul 81 CE] și 86 [devenit articolul 82 CE] din tratat ( 11 ), se aplica un sistem de interdicție sub rezerva exceptării: un acord pentru care se aplica interdicția fundamentală în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE și care nu era inclus într-o exceptare generală pe categorii trebuia notificat Comisiei. Numai Comisia putea excepta un asemenea acord de la interdicția fundamentală prevăzută la articolul 81 alineatul (1) CE.

41.

Prin intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1/2003 ( 12 ), acest sistem a fost înlocuit de un altul, reprezentat de o autoevaluare. Acordurile care fac obiectul interdicției fundamentale în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE, dar care îndeplinesc condițiile menționate la articolul 81 alineatul (3) CE, nu sunt interzise, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens din partea Comisiei ( 13 ). În principiu, întreprinderile în cauză, eventual asistate de un consilier juridic, au obligația de a aprecia dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 81 alineatele (1) și (3) CE ( 14 ).

42.

Obiectul acordului trebuie să fie restrângerea concurenței. Acest criteriu este dificil de definit ( 15 ). Articolul 81 CE protejează concurența în special din perspectiva funcției acesteia de creare a unei piețe unice prin realizarea unor condiții analoge condițiilor unei piețe interne, precum și a funcției de a garanta o aprovizionare optimă a consumatorilor ( 16 ). Pentru a aprecia dacă un acord încalcă acest interes, instanțele comunitare examinează dacă acordul limitează libertatea uneia sau mai multor întreprinderi de a stabili independent politica de piață (cerința privind autonomia) și dacă această restrângere a libertății conduce la o afectare sensibilă a condițiilor de piață ( 17 ).

43.

Potrivit jurisprudenței instanțelor comunitare, pentru a examina dacă un acord are ca obiect restrângerea concurenței, este necesar să se analizeze conținutul acordului, ținând cont de contextul juridic și economic al acestuia ( 18 ). În cele ce urmează, ne vom referi pentru început la criteriul relevant pentru a aprecia dacă un acord are ca obiect o restrângere a concurenței (a). Ulterior, vom aprecia dacă noțiunea este limitată la restrângerile vădite ale concurenței (b) și dacă există o listă exhaustivă de acorduri având ca obiect restrângeri ale concurenței (c). În final, vom prezenta aspectele care pot avea relevanță din perspectiva contextului juridic și economic pentru a aprecia dacă un acord are ca obiect restrângerea concurenței (d) și aspectele care nu pot avea relevanță în această privință.

44.

După cum indică deja chiar denumirea sa, noțiunea de acord având ca obiect restrângerea concurenței privește în primul rând finalitatea înțelegerii. Instanțele comunitare au apreciat că un acord are ca scop sau ca tendință o restrângere a concurenței în special când acordul respectiv are drept consecință necesară o restrângere a concurenței ( 19 ). În această situație, părțile nu pot invoca în principiu că nu au avut în vedere o restrângere a concurenței sau că ar fi urmărit și un alt scop prin acordul respectiv ( 20 ).

45.

Din această jurisprudență nu se poate concluziona că poate fi ignorată voința părților. Aceasta exprimă numai ideea că întreprinderile care acționează rațional iau în calcul acele efecte ale acordului care pot fi anticipate conform împrejurărilor, astfel încât se poate considera că acceptă efectele respective ( 21 ) cel puțin într-o anumită măsură.

46.

Pornind de la raportul alternativ dintre restrângerea concurenței prin obiect și cea prin efect în sensul articolului 81 alineatul (1) CE ( 22 ) și de la împrejurarea că articolul 81 alineatul (1) CE, în cadrul alternativei restrângerii concurenței prin obiect, este considerat încălcare lipsită de pericol ( 23 ), rezultă mai degrabă că aprecierea nu poate fi realizată exclusiv în funcție de consecințele necesare ale unui acord. Poate fi luată în calcul și voința părților unui acord ( 24 ). Aprecieri cu privire la voința părților pot fi formulate în special prin raportare la geneza acordului ( 25 ).

47.

Având în vedere argumentele prezentate deja, rezultă că nu este admisă limitarea categoriei acordurilor având ca obiect restrângeri ale concurenței la înțelegerile care restrâng vădit concurența. Dacă trebuie să se țină cont nu numai de conținutul acordului, ci și de contextul juridic și economic, clasificarea ca acord având ca obiect restrângerea concurenței nu poate fi condiționată de posibilitatea ca acest obiect să fie identificat la prima vedere sau ca acesta să fie identificat numai în condițiile unei aprecieri mai detaliate și în funcție de voința părților ( 26 ).

48.

Considerăm că noțiunea de acord având ca obiect restrângerea concurenței nu poate fi limitată la o listă exhaustivă. Termenul „în special” de la articolul 81 alineatul (1) CE confirmă că restrângerile concurenței prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE nu sunt limitate la restrângerile concurenței menționate la articolul 81 alineatul (1) literele (a)-(e) CE. Din acest motiv, noțiunea de acorduri având ca obiect restrângerea concurenței nu poate fi limitată la exemplele menționate la articolul 81 alineatul (1) literele (a)-(c) CE ( 27 ).

49.

În plus, noțiunea de acord având ca obiect restrângerea concurenței nu poate fi limitată nici la impunerea prețurilor, la împărțirea piețelor sau la controlul comercializării. Faptul că instanțele comunitare au examinat în numeroase decizii aceste tipuri de restrângeri ale concurenței nu înseamnă că acordurile cu un scop diferit nu pot avea ca obiect restrângerea concurenței ( 28 ).

50.

După cum am arătat deja, pentru a aprecia dacă un acord are ca obiect restrângerea concurenței, nu se ține cont doar de conținut, ci și de cadrul juridic și economic ( 29 ). Această cerință trebuie tratată cu seriozitate și nu trebuie considerată o poartă pentru a include toate împrejurările care pot susține compatibilitatea unui acord cu piața comună. Mai degrabă, rezultă din structura articolului 81 CE că, în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE, sunt luate în calcul numai aspecte ale contextului juridic și economic susceptibile să pună sub semnul întrebării existența unei restrângeri a concurenței ( 30 ).

51.

În cele ce urmează, dorim să prezentăm trei categorii de situații în care nu poate fi acceptată sau este îndoielnică prezumția existenței unei restrângeri a concurenței ca urmare a contextului material și juridic al unui acord ( 31 ).

52.

Prima categorie de situații privește cazurile în care o restrângere a libertății întreprinderilor de a stabili independent politica lor de piață nu prezintă efecte relevante asupra concurenței. Această situație se regăsește dacă există îndoieli cu privire la existența unei concurențe între întreprinderile implicate în acord ( 32 ). Un alt exemplu este reprezentat de situațiile în care există îndoieli cu privire la existența unei concurențe suficiente, susceptibilă să fie restrânsă prin acord ( 33 ).

53.

A doua categorie de situații se referă la cazurile în care un acord prezintă ambivalență din perspectiva efectelor asupra concurenței. În situația în care un acord urmărește favorizarea concurenței, de exemplu, prin consolidarea concurenței pe o piață, deschiderea unei piețe sau accesul unui nou concurent pe o piață, limitarea necesară a cerinței privind autonomia poate prezenta un rol secundar în raport cu scopul de favorizare a concurenței ( 34 ).

54.

A treia categorie de situații se referă la actele adiționale necesare pentru a atinge un obiectiv principal ( 35 ). Din perspectiva scopurilor urmărite prin această procedură a întrebărilor preliminare, în cadrul respectivei categorii de situații se poate distinge după cum urmează: în cazul în care obiectivul principal urmărit nu face obiectul interdicției fundamentale în sensul articolului 81 alineatul (1) CE, întrucât este neutru prin raportare la concurență sau promovează concurența, nici actele adiționale necesare pentru atingerea acestui obiectiv nu fac obiectul interdicției fundamentale prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE ( 36 ). În aceste situații nu se poate prezuma o restrângere a concurenței. În cazul în care obiectivul principal urmărit face însă obiectul interdicției fundamentale prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE, există o restrângere a concurenței ( 37 ).

55.

Împrejurările care nu sunt susceptibile să pună sub semnul întrebării prezumția unei restrângeri a concurenței, de exemplu, îmbunătățirea producției de mărfuri ca urmare a unor economii de scară, nu vor fi avute în vedere din perspectiva articolului 81 alineatul (1) CE, ci numai prin raportare la articolul 81 alineatul (3) CE, chiar și în situația în care sunt apreciate pozitiv din perspectiva compatibilității unui acord cu articolul 81 CE ( 38 ).

56.

Această distincție rezultă chiar din textul articolului 81 alineatul (3) CE, care stabilește că de acest tip de efecte produse de un acord trebuie să se țină seama în sensul articolului 81 alineatul (3) CE. Distincția se întemeiază pe următorul argument: prin concepția de ansamblu, articolul 81 CE are ca scop aprovizionarea optimă a consumatorilor ( 39 ). Cu toate acestea, în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE și în temeiul articolului 81 alineatul (3) CE sunt avute în vedere aspecte diferite ale bunăstării consumatorilor. Potrivit articolului 81 alineatul (1) CE, sunt în principiu interzise ( 40 ) acordurile care restrâng concurența dintre operatorii de pe piață și, prin aceasta, în special funcția acesteia de a pune la dispoziția consumatorilor, în condiții optime, un produs la cel mai redus preț posibil ( 41 ) sau de a le oferi produse inovatoare ( 42 ). Astfel de acorduri afectează direct bunăstarea consumatorilor, fiind în principiu interzise din acest motiv.

57.

Cu toate acestea, articolul 81 alineatul (3) CE confirmă că acordurile care limitează concurența dintre operatorii de pe piață contribuie în special la o reducere a costurilor de producție, iar reducerea costurilor de producție poate contribui indirect la bunăstarea consumatorilor ( 43 ). Totuși, deoarece reducerea costurilor de producție reprezintă pentru început un beneficiu direct al producătorilor ( 44 ), compatibilitatea unui asemenea acord cu piața comună în sensul articolului 81 alineatul (3) CE este subordonată în special condiției de a asigura pentru consumatori o parte din beneficiul obținut. Legiuitorul comunitar a transpus în practică această idee în regimul probatoriu, în sensul că părțile unui acord având ca obiect restrângerea concurenței trebuie să dovedească respectarea condițiilor menționate la articolul 81 alineatul (3) CE, în special participarea consumatorilor la profit ( 45 ).

58.

Din aceste motive, împrejurările care nu sunt susceptibile să pună sub semnul întrebării prezumția unei restrângeri a concurenței, în special raționalizarea producției de mărfuri prin economii de scară, nu vor fi avute în vedere din perspectiva articolului 81 alineatul (1) CE, ci numai prin raportare la articolul 81 alineatul (3) CE, chiar și în situația în care sunt apreciate pozitiv din perspectiva compatibilității unui acord cu articolul 81 CE ( 46 ).

59.

În concluzie, nu poate fi admisă interpretarea restrictivă a BIDS. Adoptarea unui acord având ca obiect restrângerea concurenței nu implică în mod necesar o restrângere vădită a concurenței. În plus, nu există o listă exhaustivă de acorduri având ca obiect restrângerea concurenței. Contextul juridic și economic va fi luat în calcul numai în măsura în care poate pune sub semnul întrebării existența unei restrângeri a concurenței. Alte împrejurări vor fi apreciate numai din perspectiva articolului 81 alineatul (3) CE, chiar dacă produc un efect pozitiv din perspectiva pieței comune.

60.

În prealabil, se reține că articolul 81 alineatul (1) CE se aplică activității și produselor industriei de prelucrare ( 47 ). Conform argumentelor de mai sus ( 48 ), pentru a aprecia dacă înțelegerile de natura acordurilor BIDS au ca obiect o restrângere a concurenței, se va proceda după cum urmează: pentru început, este necesar să se aprecieze dacă astfel de acorduri conduc în mod necesar la consecințe de restrângere a concurenței sau dacă au ca scop restrângerea libertății părților de a stabili independent politica de piață (1), afectând în acest mod condițiile de piață (2). Ulterior, în cadrul unei imagini de ansamblu, este necesar să se aprecieze dacă elementele de restrângere sunt necesare pentru atingerea unui scop de favorizare a concurenței sau a unui obiectiv principal care nu face obiectul interdicției fundamentale prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE (3).

61.

Înțelegerile de natura acordurilor BIDS restrâng libertatea întreprinderilor care se retrag și a întreprinderilor care rămân de a-și stabili în mod autonom politica pe piață. Prin acordul de retragere, întreprinderile se vor obliga în special să se retragă de pe piață, să respecte o clauză de neconcurență și restricții referitoare la utilizare și la dreptul de dispoziție cu privire la instalațiile scoase din funcțiune ( 49 ). Conform acordurilor BIDS, întreprinderile care rămân se vor obliga la plata contribuțiilor.

62.

Aceste restrângeri ale cerinței privind autonomia trebuie să conducă la afectarea condițiilor de piață. În această privință, trebuie amintit că, în principiu, în cadrul unei proceduri a întrebărilor preliminare, nu revine Curții sarcina de a controla constatările de fapt ale instanțelor naționale. De asemenea, Curtea nu este competentă să examineze dacă Supreme Court este ținută de concluziile formulate de High Court. Totuși, misiunea Curții de Justiție este aceea de a interpreta dreptul comunitar astfel încât instanțele naționale de trimitere să poată aplica în mod corect dreptul comunitar. În acest context, este necesar să se aprecieze care sunt și care nu sunt împrejurările de fapt ce prezintă relevanță pentru aplicarea dreptului comunitar.

63.

Afectarea condițiilor de piață prin intermediul unui acord trebuie să fie apreciată pe baza unei comparații între două situații ipotetice ( 50 ).

64.

Prima situație ipotetică este cea în care nu ar exista acordurile BIDS. Această situație se poate deduce în special din cuprinsul literelor (a)-(d) din întrebarea preliminară. Pe baza literei (c) din întrebarea preliminară și a dosarului concluzionăm că, până în prezent, în sectorul de prelucrare nu au avut loc ieșiri semnificative de pe piață și că, cel puțin pe termen scurt, în lipsa acordului BIDS, ieșirile de pe piață nu ar reprezenta 25 % din capacitatea de producție a întregului sector de prelucrare.

65.

A doua situație ipotetică este cea în care ar fi aplicate acordurile BIDS. În acest caz, trebuie să se analizeze dacă acordurile BIDS au ca obiect o restrângere a concurenței. După cum s-a arătat mai sus ( 51 ), în această a doua situație ipotetică vor fi luate în calcul efectele care sunt consecințele obligatorii ale prevederilor menționate la punctele 1-9 din întrebarea preliminară, precum și efectele urmărite de părți prin aceste dispoziții.

66.

Mai întâi, trebuie să se arate că acordul BIDS reprezintă un acord orizontal, ceea ce înseamnă o înțelegere între concurenți care acționează la același nivel pe piață. Acordul de retragere reprezintă de asemenea un acord orizontal între un prelucrător și o asociație de prelucrători, în speță BIDS.

67.

Prin acordurile BIDS se urmărește, prin ieșirea de pe piață a prelucrătorilor, reducerea capacității de producție a întregului sector de prelucrare cu 25 %. Considerăm că ieșirea de pe piață a prelucrătorilor și acordul de renunțare la utilizarea echipamentelor lor de prelucrare sunt, în principiu, de natură să restrângă concurența dintre întreprinderile care rămân pe piață ( 52 ).

68.

Concurența nu are loc doar atunci când producătorii își pot valorifica integral capacitățile de care dispun, ci și în cazul în care producătorii înregistrează supracapacități. Un producător suportă cheltuieli fixe pentru menținerea și pentru întreținerea echipamentelor de producție. În cazul unei utilizări reduse a echipamentelor de producție, aceste cheltuieli fixe afectează mai puternic cheltuielile de producție unitare în comparație cu o utilizare intensivă, deoarece cota cheltuielilor fixe din cheltuielile de producție unitare se reduce proporțional în condițiile unei utilizări intensive (așa-numita economie de scară). Din acest motiv, un producător dorește în principiu să obțină economii de scară prin rata ridicată de utilizare a echipamentelor sale de producție ( 53 ).

69.

BIDS contestă acest aspect. În această privință, BIDS invocă următoarele motive: reducerea capacităților totale nu ar conduce la o scădere a producției totale. Prețul pentru produsele prelucrărilor nu s-ar majora. S-ar înregistra o reducere unică a capacității de producție a întregii piețe. Înainte de a examina aceste aspecte, dorim să atragem din nou atenția că, în acest sens, pot fi luate în calcul numai aspecte susceptibile să pună sub semnul întrebării existența unei restrângeri a concurenței ( 54 ).

70.

În primul rând, considerăm că, în mod logic, în condițiile menținerii unei producții totale nemodificate ( 55 ), pe o piață cu supracapacități ridicate se înregistrează de regulă o concurență mai intensă între operatorii de pe piață în comparație cu o piață cu supracapacități reduse (sau fără supracapacități). Pe o piață cu supracapacități ridicate, pentru un producător mediu este mai dificil să obțină același grad de utilizare a echipamentelor sale de producție ca în condițiile unei piețe cu supracapacități reduse. Deoarece, concomitent cu valorile aferente gradului de utilizare, scad și economiile de scară, un producător mediu de pe o piață cu supracapacități ridicate este expus unei presiuni concurențiale superioare comparativ cu cel de pe o piață cu supracapacități reduse. În economie este recunoscută interdependența dintre supracapacități, economia de scară și presiunea concurențială ( 56 ).

71.

În speță, nu identificăm niciun argument care să contrazică existența acestei interdependențe. În special, considerăm că nu prezintă relevanță pentru existența acestei interdependențe împrejurarea dacă supracapacitățile se datorează scăderii cererii sau, astfel cum este cazul în speță, unei stimulări a construcției și a extinderii de instalații de prelucrare, precum și distribuției mai uniforme a produsului destinat prelucrării. De asemenea, concluzia este susținută și de identificarea acestei interdependențe prin studiul de piață. Faptul că producția totală nu scade nu poate exclude prin el însuși inexistența unei restrângeri a concurenței ( 57 ).

72.

În al doilea rând, considerăm că lipsa unei majorări a prețurilor nu este de natură să excludă o restrângere a concurenței. În speță, se pune numai problema dacă înțelegerile similare acordurilor BIDS au ca obiect restrângerea concurenței. Existența unei restrângeri a concurenței și efectele posibile ale unei restrângeri a concurenței asupra prețurilor reprezintă două aspecte distincte. Această concluzie este confirmată și de faptul că prețurile pot fi influențate de numeroși factori. Nu toți acești factori sunt de natură să excludă existența unei restrângeri a concurenței.

73.

În speță, ar urma să fie excluse majorări de prețuri ca urmare a economiilor de scară obținute prin gradul mai ridicat de utilizare și datorită puterii celorlalți participanți de pe piață. Desigur, economiile de scară ar putea reprezenta eventual consecința reducerii capacității de producție a întregului sector de prelucrare. Acestea nu sunt însă de natură să excludă existența restrângerii concurenței în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE. Mai curând, economiile de scară vor fi avute în vedere ca un profit valorificat în primul rând direct de prelucrători, potrivit articolului 81 alineatul (3) CE ( 58 ). De asemenea, în principiu, puterea de negociere a concurenților de pe piață nu poate pune sub semnul întrebării existența unei restrângeri a concurenței, chiar dacă aceasta exclude o majorare a prețurilor, motiv pentru care este avută în vedere la articolul 81 alineatul (3) CE ( 59 ).

74.

Situația în speță nu este comparabilă nici cu situația de fapt care a stat la baza Hotărârii GlaxoSmithKline Services/Comisia ( 60 ). În această cauză – care are, în plus, ca obiect o reglementare verticală a prețului – prețurile de vânzare către consumatorii finali erau determinate în principal prin dispoziții legale, nefiind expuse în mare parte efectelor cererii și ofertei ( 61 ). Într-o asemenea situație, pot exista îndoieli privind aspectul dacă o reglementare verticală a prețului este de natură să restrângă concurența în sensul articolului 81 alineatul (1) CE ( 62 ). Prezenta cauză nu este însă comparabilă, deoarece nu există dispoziții legale care ar putea împiedica transferarea către consumatori a avantajelor rezultate în urma concurenței dintre întreprinderile care rămân.

75.

De asemenea, faptul că prețurile nu urmează să crească nu exclude orice posibilitate de concurență efectivă. Dimpotrivă, pe o piață cu supracapacități ridicate și cu o producție totală nemodificată, scăderea prețurilor reprezintă mai degrabă o măsură specifică de concurență. Astfel, un producător poate încerca să atragă un volum mai ridicat al cererii pentru a majora astfel rata sa de utilizare și pentru a obține economii de scară ( 63 ). Faptul că nu are loc o majorare a prețurilor nu poate exclude prin el însuși existența unei restrângeri a concurenței.

76.

În al treilea rând, nu înțelegem în ce măsură reducerea „dintr-odată” a capacității totale va contribui la excluderea unei restrângeri a concurenței prin reducerea capacităților totale. Pe de altă parte, trebuie să se arate că efectele acordurilor de retragere și cele ale acordului BIDS nu sunt limitate la un anumit moment. Astfel, pentru întreprinderile care se retrag, clauza de neconcurență este aplicabilă pentru o durată de doi ani, iar restricțiile de utilizare și cele cu privire la dreptul de dispoziție sunt aplicabile timp de cinci ani.

77.

În concluzie, argumentele prezentate de BIDS sau alte aspecte ale cauzei din acțiunea principală nu oferă niciun motiv pentru a pune sub semnul întrebării legătura dintre reducerea cu 25 % a capacității de producție a întregului sector de prelucrare prin ieșirea de pe piață a prelucrătorilor individuali și o restrângere a concurenței. Acordul reprezintă mai curând o preluare a concurenței. În condițiile unei reduceri cu 25 % a capacității totale, nu avem nicio îndoială serioasă cu privire la efectul sensibil al unei asemenea măsuri asupra concurenței. Sub rezerva evaluării de ansamblu prevăzute la punctul 3, restrângerea cu 25 % a capacității de producție a întregului sector de prelucrare pare să urmărească o restrângere sensibilă a concurenței ( 64 ).

78.

După cum am arătat mai sus ( 65 ), în temeiul literei (c) a întrebării preliminare și al dosarului deducem că, până în prezent, nu au avut loc ieșiri semnificative de pe piață în sectorul de prelucrare și că, cel puțin pe termen scurt, în lipsa acordului BIDS, ieșirile de pe piață nu ar reprezenta 25 % din capacitatea de producție a întregului sector de prelucrare.

79.

În scopul de a fi exhaustivi, vom examina în completare dacă s-ar putea prezuma o restrângere a concurenței în cazul în care, în prima situație ipotetică (lipsa înțelegerilor de natura acordurilor BIDS), s-ar înregistra ieșiri de pe piață cu un volum comparabil, ca urmare a mecanismelor de piață.

80.

Potrivit articolului 81 alineatul (1) CE, este interzisă orice restrângere a cerinței privind autonomia în cazul în care conduce la crearea de condiții de concurență care nu reflectă condițiile normale ale acesteia, ținând seama de natura mărfurilor sau a serviciilor prestate, de semnificația și de numărul de întreprinderi implicate, precum și de volumul pieței avute în vedere ( 66 ).

81.

În prima situație ipotetică (lipsa acordurilor BIDS), funcția de selecție a concurenței ar conduce în principiu la rămânerea pe piață a celor mai eficienți prelucrători, respectiv a prelucrătorilor care respectă cel mai bine exigențele clienților și, în cele din urmă, ale consumatorilor. În situația în care selecția întreprinderilor care rămân în cea de a doua situație ipotetică (cu acorduri BIDS) nu se realizează pe baza mecanismelor de piață, ci în temeiul unei înțelegeri între prelucrători, este afectată în acest mod funcția de selecție a concurenței. Acest argument este susținut în speță în special de faptul că acordul BIDS nu prevede posibilitatea de scoatere din funcțiune a instalațiilor individuale de prelucrare. Astfel, potrivit acordului BIDS, un prelucrător nu poate scoate din funcțiune instalațiile ineficiente de prelucrare pentru a rămâne în continuare pe piață cu instalațiile eficiente de prelucrare.

82.

Sub rezerva evaluării de ansamblu prevăzute la punctul 3, această intervenție asupra funcției de selecție a concurenței pare să urmărească o restrângere a concurenței ( 67 ).

83.

Pentru început, se constată că plata contribuțiilor nu permite întreprinderilor care rămân să dispună fără restricții de aceste sume și că se înregistrează majorarea costurilor lor de prelucrare. Prin majorarea costurilor de prelucrare, întreprinderile care rămân ating mai rapid marja de pierdere. Această situație poate conduce la o restrângere a concurenței în cazul în care plata contribuțiilor produce efecte semnificative asupra comportamentului pe piață al întreprinderilor care rămân ( 68 ). Astfel, revine unei instanțe naționale sarcina de a verifica dacă aceste contribuții, independent de valoarea lor, pot produce efecte sensibile asupra comportamentului pe piață al întreprinderilor care rămân.

84.

În continuare, eșalonarea contribuțiilor în funcție de volumul obișnuit de sacrificare este de natură să conducă la o restrângere a concurenței între întreprinderile rămase. BIDS a afirmat că aceste contribuții ar reprezenta numai un „preț” prin care întreprinderile care rămân preiau cotele de piață ale întreprinderilor care se retrag. Întreprinderile care rămân ar trebui să depună eforturi pentru dobândirea acestor cote de piață. În acest sens, fiecare prelucrător ar suporta costuri de 11 euro. Astfel, concurența dintre întreprinderile rămase nu ar fi restrânsă.

85.

În acest stadiu, este suficient să menționăm că o consecință obligatorie a unei asemenea reglementări este reprezentată de protecția de care beneficiază întreprinderile care rămân cu privire la cota curentă de piață de care dispun. În cazul în care o întreprindere care rămâne, care a atins deja volumul obișnuit de sacrificare (Out-Performer), se află în concurență cu o întreprindere care rămâne și care nu a atins încă volumul obișnuit de sacrificare (Low-Performer), Out-Performer va suporta costuri de 9 euro, cât timp Low-Performer nu atinge volumul obișnuit de sacrificare. Astfel, eșalonarea tinde să protejeze fiecare întreprindere rămasă în limita volumului său obișnuit de sacrificare. Cu toate acestea, întreprinderile rămase sunt în concurență nu doar cu privire la volumul de sacrificare disponibil al întreprinderilor care se retrag, ci și cu privire la volumul obișnuit de sacrificare propriu. Astfel, eșalonarea contribuțiilor restrânge suplimentar concurența cu privire la volumul obișnuit de sacrificare. În cazul în care un prelucrător poate presupune, pe baza condițiilor de piață, că producția totală va stagna sau va scădea ( 69 ), acesta poate estima destul de precis din ce moment va depăși volumul său obișnuit de sacrificare.

86.

Din motivele menționate mai sus, este nerelevant faptul că producția totală nu va scădea, iar prețurile nu se vor majora prin achitarea contribuțiilor ( 70 ). Nici faptul că plata contribuțiilor va fi limitată la un interval de un an nu este de natură să excludă, la modul general, posibilitatea unei restrângeri a concurenței. Dacă este cazul, astfel de aspecte pot fi luate în calcul conform articolului 81 alineatul (3) CE.

87.

În măsura în care, prin reglementările cu privire la utilizare și la dreptul de dispoziție, se intenționează împiedicarea revenirii pe piață a întreprinderilor care se retrag, acest demers reprezintă o măsură de garantare a ieșirii de pe piață, consolidând astfel efectele ieșirii de pe piață a întreprinderii care se retrage. În acest sens, facem referire la susținerile noastre de mai sus ( 71 ).

88.

În plus, reglementările cu privire la utilizare și la dreptul de dispoziție pot fi orientate și împotriva concurenților terți potențiali care nu au calitatea de membri ai BIDS. Dacă se constată că realizarea de instalații noi de prelucrare nu reprezintă o soluție acceptabilă din punct de vedere economic în condițiile actuale de piață ( 72 ), considerăm că reglementările cu privire la utilizare și la dreptul de dispoziție, de tipul celor prevăzute în acordurile BIDS, sunt, în principiu, de natură să restrângă concurența din partea potențialilor concurenți terți.

89.

Concurența potențială este de asemenea protejată prin articolul 81 alineatul (1) CE ( 73 ). Dacă se constată că, în trecut, pe piață au pătruns cu succes noi concurenți ( 74 ), acest demers nu trebuie să reprezinte doar o posibilitate teoretică în viitor. Există astfel numeroase argumente în sensul că reglementările cu privire la utilizare și la dreptul de dispoziție restrâng posibilitatea de intrare pe piață a concurenților potențiali.

90.

Considerăm că existența altor posibilități de intrare pe piață a terților concurenți potențiali poate prezenta importanță numai pentru aprecierea efectului sensibil al restrângerii concurenței. Având în vedere că aproximativ 25 % din capacitățile totale de producție ar fi eliminate prin interdicția de utilizare și de exercitare a dreptului de dispoziție, se poate concluziona că restrângerea concurenței este sensibilă.

91.

Astfel, revine unei instanțe naționale sarcina de a aprecia dacă există concurenți potențiali pentru o intrare pe piață și dacă aceștia ar putea fi interesați de o intrare pe piață prin utilizarea instalațiilor de prelucrare ale întreprinderilor care se retrag.

92.

În continuare, întreprinderile care rămân nu pot utiliza instalațiile scoase din funcțiune pentru extinderea propriilor capacități. Această situație reprezintă de asemenea o restrângere a concurenței, în special în cazul în care realizarea de instalații noi de prelucrare nu reprezintă o soluție acceptabilă din punct de vedere economic în condițiile actuale de piață ( 75 ).

93.

Pentru motivele menționate mai sus ( 76 ), nu prezintă importanță faptul că, datorită reglementărilor cu privire la utilizare și la dreptul de dispoziție, producția totală nu va scădea, iar prețurile nu se vor majora.

94.

Sub rezerva luării în considerare a unui scop de favorizare a concurenței sau a unui obiectiv al acordurilor BIDS care nu ridică obiecții cu privire la concurență, formulăm următoarea concluzie intermediară: cel puțin reducerea planificată a capacității de producție a întregului sector de prelucrare cu 25 %, prin ieșirea de pe piață a prelucrătorilor, prin eșalonarea contribuțiilor, prin restricțiile de utilizare și ale dreptului de dispoziție, reprezintă elemente ale acordului care au drept consecință necesară o restrângere a concurenței.

95.

În acest context, numai în scopul de a fi exhaustivi, menționăm că BIDS nu a acționat ca urmare a constrângerilor impuse de stat ( 77 ). Faptul că studiul de piață a fost finanțat de guvernul irlandez, iar grupul de lucru pentru carnea de vită a solicitat sectorului de prelucrare punerea în practică a studiului de piață nu reprezintă o constrângere exercitată de stat.

96.

BIDS susține că scopul acordurilor BIDS este de a limita supracapacitățile și de a realiza economii de scară. În special, plata contribuțiilor, restricțiile de utilizare și dreptul de dispoziție ar fi justificate din perspectiva acestui obiectiv legitim.

97.

În primul rând, dorim să menționăm din nou că obiectul prezentei examinări se rezumă la identificarea unei restrângeri a concurenței prin intermediul unui acord. Analiza impusă la articolul 81 alineatul (1) CE nu implică să se aprecieze dacă restrângerea concurenței este atât de vădită sau de expusă la obiecții încât să poată fi asimilată unei înțelegeri tipice.

98.

În al doilea rând, în sensul unei jurisprudențe constante, se reține că împrejurarea că un sector trece printr-o criză conjuncturală sau structurală nu determină renunțarea la aplicarea articolului 81 alineatul (1) CE ( 78 ).

99.

În al treilea rând, în sensul jurisprudenței Curții, faptul că prin acord părțile urmăresc un scop legitim nu exclude, în principiu, restrângerea concurenței prin obiect ( 79 ).

100.

Potrivit jurisprudenței Curții, menționată mai sus ( 80 ), situația este diferită numai în cazul în care un acord are drept scop promovarea concurenței sau urmărește un obiectiv care nu ridică obiecții cu privire la concurență. În speță, nu se poate presupune această situație. Mai curând, scopul de îmbunătățire a rentabilității întregului sector de prelucrare prin reducerea cu 25 % a supracapacităților implică obligatoriu o restrângere a concurenței ( 81 ).

101.

În al patrulea rând, scopul BIDS este acela de a obține beneficii de producție prin economii de scară. Din coroborarea articolului 81 alineatul (1) CE și a articolului 81 alineatul (3) CE rezultă că un asemenea obiectiv poate fi luat în calcul numai prin raportare la articolul 81 alineatul (3) CE ( 82 ).

102.

În concluzie, se reține că o înțelegere similară acordurilor BIDS urmărește o restrângere a concurenței.

103.

În continuare, vom aprecia modalitatea în care vor fi interpretate elementele individuale ale acordurilor BIDS în raport cu grupul de situații prevăzut la articolul 81 alineatul (1) litera (b) CE și cu clauza generală din articolul 81 alineatul (1) CE.

104.

În opinia noastră, există rezerve față de o clasificare excesivă a restrângerilor concurenței. Conținutul unui acord trebuie examinat în toate cazurile în contextul juridic și economic al acestuia. În opinia noastră, prezenta cauză demonstrează că o abordare potrivit căreia un acord este comparat cu exemple tipice de restricții esențiale ale concurenței nu este pertinentă în toate cazurile și poate omite identificarea situațiilor în care există un acord având ca obiect restrângerea concurenței. Având în vedere că exemplele prezentate la articolul 81 alineatul (1) literele (a)-(e) CE reprezintă o listă de exemple fără caracter exhaustiv, o asemenea clasificare nu este obligatorie. Din punct de vedere juridic, este suficientă o includere în clauza generală.

105.

Pentru întreprinderi și pentru consilierii juridici ai acestora, alcătuirea de categorii poate fi utilă, în special în contextul sistemului de autoevaluare aplicabil în prezent. Din acest motiv, propunem Curții să clasifice acordurile identificate mai sus, având ca obiect restrângerea concurenței, după cum urmează:

106.

Reducerea capacității totale în sine reprezintă o restrângere a concurenței inclusă în clauza generală prevăzută la articolul 81 alineatul (1) CE. Nu prezintă relevanță în speță dacă acest demers reprezintă și o limitare a producției în sensul articolului 81 alineatul (1) litera (b) CE ( 83 ). În măsura în care – astfel cum este cazul în speță – restrângerea capacității totale este obținută prin ieșirea de pe piață și, prin aceasta, prin încetarea producției unor prelucrători individuali, se înregistrează și o restricție în sensul articolului 81 alineatul (1) litera (b) CE. În primul rând, din textul articolului 81 alineatul (1) litera (b) CE nu rezultă că se impune o raportare la producția totală. În al doilea rând, în urma unei comparații cu alte exemple de cazuri, se constată că este suficientă restrângerea producției unui operator de pe piață. În al treilea rând, în contextul scopului dispoziției, considerăm că nu se justifică o raportare la producția totală a pieței. Mai degrabă, scopul de protecție urmărit prin articolul 81 alineatul (1) CE afectează funcția concurenței de a pune la dispoziția consumatorilor, în condiții optime, un produs la cel mai redus preț posibil, chiar în situația în care un operator de pe piață își restrânge producția sau o încetează.

107.

Eșalonarea contribuțiilor este susceptibilă să împiedice întreprinderile care rămân să își extindă cota de piață, în dauna cotei curente de piață a unei alte întreprinderi care rămâne. Acest demers reprezintă de asemenea o restrângere a producției.

108.

Restricțiile cu privire la utilizare și la dreptul de dispoziție sunt, de asemenea, de natură să restrângă extinderea unui prelucrător prin extinderea capacității sale, fiind calificate tot drept restrângere a producției.

109.

În temeiul considerațiilor de mai sus, propunem Curții să răspundă cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Supreme Court, după cum urmează:

„Un acord având caracteristicile și condițiile descrise în întrebarea preliminară are ca obiect restrângerea concurenței și nu este astfel compatibil cu articolul 81 alineatul (1) CE, în măsura în care sunt îndeplinite celelalte condiții ale acestei prevederi.”