(9a)

Copiii sunt din ce în ce mai activi online de la o vârstă fragedă, iar datele disponibile indică că băieții și fetele par a fi vulnerabili în moduri diferite. Deși fetele sunt disproporționat de vulnerabile la violența cibernetică, inclusiv la hărțuirea online, șantajul sexual, agresiunea sexuală și exploatare, băieții sunt mai susceptibili de a se confrunta cu constrângeri sexuale pe motive financiare și sunt mai puțin adaptați la riscurile din mediul online în comparație cu fetele. Studiile arată că una din 10 femei s-a confruntat cu violența cibernetică pe criterii de gen de la vârsta de 15 ani, 58 % dintre fete raportând cazuri de hărțuire online. Copiii LGBTIQ+ se confruntă cu riscuri și mai mari. Distribuția neconsensuală de imagini și comerțul cu materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor consolidează și mai mult stereotipurile și inegalitățile de gen dăunătoare. Cel puțin două treimi dintre victimele abuzului sexual asupra copiilor și ale exploatării sexuale a copiilor sunt fete. Prin urmare, în loc să se utilizeze fără discriminare aceleași metode de intervenție pentru a viza toți copiii, ar trebui dezvoltate metode adaptate, care să țină seama de dimensiunea de gen, pentru a preveni și a combate abuzul sexual online asupra copiilor, asigurându-se că platformele digitale pun în aplicare măsuri de protecție solide, aliniate la drepturile fundamentale și la legislația recentă privind violența împotriva femeilor, inclusiv violența cibernetică.

(10)

Materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor includ adesea imagini care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor de către adulți. Acestea pot include, de asemenea, imagini ale unor copii implicați într-un comportament sexual explicit sau ale organelor sexuale ale acestora, iar aceste imagini sunt produse sau utilizate în principal în scopuri sexuale și exploatate cu sau fără știința copiilor. Mai mult, conceptul de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor se referă, de asemenea, la imagini realiste ale unui copil implicat sau înfățișat ca implicat într-un comportament sexual explicit, în principal cu scop sexual, precum și la așa-numitele „manuale ale pedofililor” .

(10)

Materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor , indiferent de metoda în care au fost create, inclusiv prin utilizarea inteligenței artificiale, includ adesea imagini care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor de către adulți. Acestea pot include, de asemenea, imagini ale unor copii implicați într-un comportament sexual explicit sau ale zonelor intime ale acestora, iar aceste imagini sunt produse sau utilizate în principal în scopuri sexuale și exploatate cu sau fără știința copiilor. Mai mult, conceptul de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor se referă, de asemenea, la imagini realiste ale unui copil implicat sau înfățișat ca implicat într-un comportament sexual explicit, în principal cu scop sexual, precum și la așa-numitele „manuale de instrucțiuni” menite să ofere sfaturi, orientări sau instrucțiuni cu privire la modul de a genera, distribui sau obține materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și de a comite abuzuri sexuale asupra copiilor, exploatare sexuală a copiilor sau ademenire a copiilor .

(11)

Cercetările au arătat că limitarea diseminării materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este crucială nu numai pentru a evita revictimizarea legată de circulația imaginilor și a materialelor video care conțin abuzul, ci și ca formă de prevenire a infracțiunilor, deoarece accesul la materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este adesea primul pas către abuzul efectiv, indiferent dacă materialele respective prezintă abuzuri și exploatare reale sau realiste. Se preconizează că, dată fiind continua dezvoltare a aplicațiilor de inteligență artificială capabile să creeze imagini realiste care nu pot fi distinse de imaginile reale, numărul așa-numitelor imagini și materiale video „deep fake” care înfățișează abuzuri sexuale asupra copiilor va crește exponențial în următorii ani. În plus, dezvoltarea unor medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală care utilizează avatari, inclusiv feedbackul senzorial, de exemplu prin intermediul unor dispozitive care oferă senzația atingerii, nu sunt acoperite pe deplin de definiția existentă. Includerea unei trimiteri explicite la „reproduceri și reprezentări” ar trebui să asigure faptul că definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor acoperă aceste evoluții tehnologice și pe cele viitoare într-un mod suficient de neutru din punct de vedere tehnologic și, prin urmare, adaptat exigențelor viitorului.

(11)

Cercetările au arătat că limitarea diseminării materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este crucială nu numai pentru a evita revictimizarea legată de circulația imaginilor și a materialelor video care conțin abuzul, ci și ca formă de prevenire a infracțiunilor, deoarece accesul la materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este adesea primul pas către abuzul efectiv, indiferent dacă materialele respective prezintă abuzuri și exploatare reale sau realiste. Se preconizează că, dată fiind continua dezvoltare a aplicațiilor de inteligență artificială capabile să creeze imagini realiste care nu pot fi distinse de imaginile reale, numărul așa-numitelor imagini , pseudofotografii și materiale video „deep fake” generate de inteligența artificială sau create prin alte mijloace computerizate care înfățișează abuzuri sexuale asupra copiilor va crește exponențial în următorii ani. În plus, dezvoltarea unor medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală care utilizează avatari, inclusiv feedbackul senzorial, de exemplu prin intermediul unor dispozitive care oferă senzația atingerii, nu sunt acoperite pe deplin de definiția existentă. Includerea unei trimiteri explicite la reprezentările generate „prin orice mijloace” și referința la „reproduceri și reprezentări” „indiferent de metoda de creare sau manipulare” ar trebui să asigure faptul că definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor acoperă aceste evoluții tehnologice și pe cele viitoare într-un mod suficient de neutru din punct de vedere tehnologic și, prin urmare, adaptat exigențelor viitorului.

(12)

Pentru a preveni infracțiunile care implică abuzul sexual asupra copiilor, definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui să includă așa-numitele „manuale ale pedofililor” . Manualele pedofililor oferă sfaturi cu privire la modul de găsire, de ademenire și de săvârșire a abuzului asupra copiilor și de evitare a identificării și urmăririi penale. Prin reducerea barierelor și furnizarea know-how-ului necesar, aceste manuale contribuie la incitarea infractorilor și sprijină comiterea de abuzuri sexuale. Diseminarea lor online a determinat deja anumite state membre să își modifice dreptul penal și să incrimineze în mod explicit deținerea și distribuirea unor astfel de manuale . Lipsa armonizării creează un nivel inegal de protecție la nivelul UE.

(12)

Pentru a preveni infracțiunile care implică abuzul sexual asupra copiilor, definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui să includă instrucțiuni cu privire la modul de a abuza sau exploata sexual copiii, indiferent de forma în care au fost furnizate aceste instrucțiuni . Instrucțiunile respective, inclusiv sub formă de manuale, oferă sfaturi cu privire la modul de găsire, de ademenire și de săvârșire a abuzului asupra copiilor și de evitare a identificării și urmăririi penale sau oferă orientări cu privire la modul de generare, distribuire sau achiziționare de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. Modelele digitale sau indicațiile care permit crearea de materiale generate de IA care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui, de asemenea, să fie considerate instrucțiuni cu privire la modul de a abuza sau exploata sexual copiii și, prin urmare, să se încadreze în definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor . Prin reducerea barierelor și furnizarea know-how-ului necesar, aceste manuale contribuie la incitarea infractorilor și sprijină comiterea de abuzuri sexuale. Diseminarea lor online a determinat deja anumite state membre să își modifice dreptul penal și să incrimineze în mod explicit deținerea și distribuirea unor astfel de instrucțiuni . Lipsa armonizării creează un nivel inegal de protecție la nivelul UE.

(12a)

Absența consimțământului face parte din elementele constitutive ale unora dintre infracțiunile prevăzute în prezenta directivă. Prin urmare, introducerea unei definiții a consimțământului este considerată indispensabilă pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive.

(12b)

Drepturile prevăzute de prezenta directivă nu aduc atingere drepturilor autorului infracțiunii. Termenul „autor al infracțiunii” se referă la o persoană care a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni. Cu toate acestea, în sensul prezentei directive, acesta se referă și la o persoană suspectată sau acuzată înaintea oricărei constatări a vinovăției sau a unei condamnări și nu aduce atingere prezumției de nevinovăție.

(14)

La adoptarea legislației în domeniul dreptului penal material, Uniunea ar trebui să asigure coerența acestei legislații, în special în ceea ce privește nivelul pedepselor. Întrucât conține un număr deosebit de ridicat de infracțiuni diferite, prezenta directivă necesită, pentru a reflecta diferitele grade de gravitate, o diferențiere în ceea ce privește nivelul pedepselor care depășește ceea ce ar trebui prevăzut în mod normal în instrumentele juridice ale Uniunii.

(14)

La adoptarea legislației în domeniul dreptului penal material, Uniunea ar trebui să asigure coerența acestei legislații, în special în ceea ce privește nivelul pedepselor. Întrucât conține un număr deosebit de ridicat de infracțiuni diferite, prezenta directivă necesită, pentru a reflecta diferitele grade de gravitate, o diferențiere în ceea ce privește nivelul pedepselor care depășește ceea ce ar trebui prevăzut în mod normal în instrumentele juridice ale Uniunii. Prezenta directivă ar trebui să asigure că pentru infracțiunile facilitate de tehnologie se aplică aceleași pedepse ca și pentru alte infracțiuni, întrucât gravitatea acestor infracțiuni și traumele aferente sunt echivalente.

(15)

Formele grave de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor ar trebui să facă obiectul unor pedepse eficace, proporționale și disuasive. Acestea includ, în special, diverse forme de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor care sunt facilitate de utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor, precum ademenirea copiilor online în scopuri sexuale prin rețelele de socializare și camerele virtuale de discuții. Definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui, de asemenea, să fie clarificată și apropiată de cea care se regăsește în instrumentele internaționale. În sens mai larg, terminologia utilizată în prezenta directivă ar trebui aliniată la standardele internaționale recunoscute, cum ar fi Orientările privind terminologia pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, adoptate de Grupul de lucru interagenții la Luxemburg, la 28 ianuarie 2016.

(15)

Formele grave de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor ar trebui să facă obiectul unor pedepse eficace, proporționale și disuasive. Acestea includ, în special, diverse forme de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor care sunt facilitate de utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor, precum ademenirea copiilor online în scopuri sexuale prin rețelele de socializare și camerele virtuale de discuții. Definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui, de asemenea, să fie clarificată și apropiată de cea care se regăsește în instrumentele internaționale. În sens mai larg, terminologia utilizată în prezenta directivă ar trebui aliniată la standardele internaționale recunoscute, cum ar fi Orientările privind terminologia pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, adoptate de Grupul de lucru interagenții la Luxemburg, la 28 ianuarie 2016. În plus, pentru a îmbunătăți punerea în aplicare eficientă a prezentei directive, statele membre ar trebui să armonizeze și să modernizeze limbajul utilizat în legislația lor națională pentru a îl alinia la limbajul utilizat în prezenta directivă. Ca măsură inițială esențială, aceasta implică înlocuirea termenului „pornografie infantilă” cu „materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor”.

(15a)

Pentru a asigura o mai bună protecție a copiilor în mediul online și pentru a înăspri măsurile preventive, ar trebui încriminată și expunerea intenționată a copiilor la conținuturi pornografice în scopuri sexuale.

(20)

În contextul materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, termenul a nu se considera a fi săvârșită „fără drept” permite statelor membre să ofere o apărare în cazul unei conduite legate de materialele care ar putea constitui materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor având, de exemplu, un scop medical, științific sau un scop similar. Acesta permite, de asemenea, desfășurarea unor activități în cadrul competențelor naționale în domeniul justiției, cum ar fi deținerea legitimă de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor de către autorități în vederea derulării procedurilor penale sau a prevenirii, identificării sau anchetării unor infracțiuni sau desfășurarea unor activități de către organizații care acționează în interes public împotriva abuzurilor sexuale asupra copiilor, atunci când aceste organizații au fost autorizate de autoritățile competente ale statului membru în care sunt stabilite. Aceste activități includ, în special, primirea, analizarea și generarea sesizărilor privind materialele suspectate a fi materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, inclusiv stabilirea locului în care sunt găzduite materialele menționate în sesizările care le sunt transmise de utilizatorii online sau de alte organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor, precum și efectuarea de căutări pentru a detecta diseminarea de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. În plus, termenul „fără drept” nu exclude apărarea juridică sau principii relevante similare care scutesc o persoană de răspundere în circumstanțe specifice.

(20)

În contextul materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, termenul a nu se considera a fi săvârșită „fără drept” permite statelor membre să ofere o apărare în cazul unei conduite legate de materialele care ar putea constitui materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor având, de exemplu, un scop medical, științific sau un scop similar. În plus, termenul „fără drept” nu exclude apărarea juridică sau principii relevante similare care scutesc o persoană de răspundere în circumstanțe specifice. Acesta permite, de asemenea, desfășurarea unor activități în cadrul competențelor naționale în domeniul justiției, cum ar fi deținerea legitimă de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor de către autorități în vederea derulării procedurilor penale sau a prevenirii, identificării sau anchetării unor infracțiuni sau desfășurarea unor activități de către organizații , cum ar fi linii telefonice directe, care acționează în interes public împotriva abuzurilor sexuale asupra copiilor, atunci când aceste organizații au fost autorizate de autoritățile competente ale statului membru în care sunt stabilite. Aceste activități includ, în special, primirea, analizarea și generarea sesizărilor privind materialele suspectate a fi materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, inclusiv stabilirea locului în care sunt găzduite materialele menționate în sesizările care le sunt transmise de utilizatorii online sau de alte organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor, precum și efectuarea de căutări pentru a detecta diseminarea de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor.

(20a)

Organizațiile care acționează în interes public în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor, cum ar fi membrii rețelei de linii telefonice directe INHOPE, sunt active de mai mulți ani în mai multe state membre, cooperând cu autoritățile de aplicare a legii și cu furnizorii pentru a facilita procesul de eliminare și raportare a materialelor online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. Această activitate combate revictimizarea prin limitarea răspândirii materialelor online ilegale și poate furniza dovezi autorităților de aplicare a legii cu privire la infracțiunile comise. Cu toate acestea, cadrul juridic în care funcționează diferă considerabil de la un stat membru la altul și, în multe cazuri, este deficitar în ceea ce privește identificarea sarcinilor pe care aceste organizații le pot îndeplini în mod legal, precum și condițiile aferente acestora. Statele membre ar trebui să poată prevedea un cadru juridic pentru ca aceste organizații să îndeplinească sarcini relevante, în special prelucrarea materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, caz în care prelucrarea nu ar trebui considerată „fără drept”. Un astfel de cadru juridic este necesar deoarece sporește securitatea juridică, maximizează sinergiile dintre autoritățile naționale și alți actori implicați în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor și sprijină drepturile victimelor prin eliminarea din sfera digitală publică a materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor.

(22)

Ademenirea copiilor în scopuri sexuale constituie o amenințare cu caracteristici specifice în contextul internetului, întrucât acesta le oferă utilizatorilor un anonimat fără precedent, deoarece aceștia au posibilitatea de a-și ascunde identitatea reală și caracteristicile personale, cum ar fi vârsta. În ultimul deceniu, utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor le-a oferit infractorilor un acces tot mai ușor la copii, contactul începând adesea cu atragerea copilului de către infractor în situații compromițătoare, infractorul pretinzând, de exemplu, că este o persoană apropiată ca vârstă de copil sau utilizând alte comportamente înșelătoare sau care flatează. Acest acces sporit la copii a dus la creșterea rapidă a unor fenomene de tipul „șantajului sexual” (și anume, comportamentul care constă în amenințarea de a partaja materiale intime care o înfățișează pe victimă în vederea obținerii de bani, de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor sau orice alt beneficiu) , care îi afectează atât pe copiii cu vârsta mai mică decât cea a consimțământului sexual, cât și pe cei cu vârsta mai mare decât cea a consimțământului sexual. În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere puternică a șantajelor sexuale motivate financiar practicate de către grupuri infracționale organizate care vizează în special băieții adolescenți, ceea ce a dus la multe cazuri în care copiii respectivi și-au luat viața. Prin urmare, este esențial ca toate aceste fenomene să fie reglementate în mod corespunzător în dreptul statelor membre. În același timp, statele membre recunosc importanța combaterii, de asemenea, a ademenirii copiilor în afara contextului internetului, în special în cazul în care o astfel de ademenire nu se realizează prin utilizarea tehnologiei informațiilor și comunicațiilor. Statele membre sunt încurajate să incrimineze acel comportament prin care ademenirea copilului pentru a întâlni infractorul în scopuri sexuale are loc în prezența sau în apropierea copilului, de exemplu, sub forma unor infracțiuni preparatorii speciale, a tentativei de a comite infracțiunile menționate în prezenta directivă sau ca o formă specială de abuz sexual. Indiferent de soluția juridică aleasă pentru a incrimina ademenirea offline, statele membre ar trebui să se asigure că pun sub urmărire penală autorii acestor infracțiuni.

(22)

Ademenirea copiilor în scopuri sexuale constituie o amenințare cu caracteristici specifice în contextul internetului, întrucât acesta le oferă utilizatorilor un anonimat fără precedent, deoarece aceștia au posibilitatea de a-și ascunde identitatea reală și caracteristicile personale, cum ar fi vârsta. În ultimul deceniu, utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor le-a oferit infractorilor un acces tot mai ușor la copii, contactul începând adesea cu atragerea copilului de către infractor în situații compromițătoare, infractorul pretinzând, de exemplu, că este o persoană apropiată ca vârstă de copil sau utilizând alte comportamente înșelătoare sau care flatează atât în lumea reală, cât și în cea virtuală . Acest acces sporit la copii a dus la creșterea rapidă a unor fenomene de tipul șantajului sexual. Șantajul sexual al copiilor înseamnă actul de a amenința cu distribuirea de materiale intime în care apare un copil victimă cu scopul de a obține bani, materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor sau alte forme de câștig sub amenințarea partajării materialelor respective fără consimțământul persoanei reprezentate în acestea , care îi afectează atât pe copiii cu vârsta mai mică decât cea a consimțământului sexual, cât și pe cei cu vârsta mai mare decât cea a consimțământului sexual. În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere puternică a șantajelor sexuale motivate financiar practicate de către grupuri infracționale organizate care vizează în special băieții adolescenți, ceea ce a dus la multe cazuri în care copiii respectivi și-au luat viața. Prin urmare, este esențial ca toate aceste fenomene să fie reglementate în mod corespunzător în dreptul statelor membre. În același timp, statele membre recunosc importanța combaterii, de asemenea, a ademenirii copiilor în afara contextului internetului, în special în cazul în care o astfel de ademenire nu se realizează prin utilizarea tehnologiei informațiilor și comunicațiilor. Statele membre sunt încurajate să incrimineze acel comportament prin care ademenirea copilului pentru a întâlni infractorul în scopuri sexuale are loc în prezența sau în apropierea copilului, de exemplu, sub forma unor infracțiuni preparatorii speciale, a tentativei de a comite infracțiunile menționate în prezenta directivă sau ca o formă specială de abuz sexual. Indiferent de soluția juridică aleasă pentru a incrimina ademenirea offline, statele membre ar trebui să se asigure că pun sub urmărire penală autorii acestor infracțiuni.

(23)

Având în vedere evoluțiile tehnologice recente și, în special, dezvoltarea unor medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală, incriminarea ademenirii copiilor nu ar trebui să se limiteze la conversațiile vocale, prin mesaje scrise sau e-mail, ci ar trebui să includă și contactele sau schimburile care au loc în medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală, precum și ademenirea pe scară largă a copiilor prin utilizarea roboților de chat formați în acest scop, întrucât se preconizează că acest fenomen va căpăta proporții în contextul evoluției previzibile a aplicațiilor de inteligență artificială. Prin urmare, expresia „prin intermediul tehnologiei informației și comunicațiilor” ar trebui înțeleasă într-un mod suficient de larg încât să acopere toate aceste evoluții tehnologice.

(23)

Având în vedere evoluțiile tehnologice recente și, în special, dezvoltarea inteligenței artificiale și a unor medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală, există o nevoie urgentă să se abordeze mai eficient ademenirea copiilor și să se efectueze evaluări periodice ale cadrului juridic: incriminarea ademenirii copiilor nu ar trebui să se limiteze la conversațiile vocale, prin mesaje scrise sau e-mail, ci ar trebui să includă și contactele , schimburile sau întâlnirile care au loc în lumea reală sau virtuală în medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală, precum și ademenirea pe scară largă a copiilor prin utilizarea roboților de chat formați în acest scop, întrucât se preconizează că acest fenomen va căpăta proporții în contextul evoluției previzibile a aplicațiilor de inteligență artificială. Prin urmare, expresia „prin intermediul tehnologiei informației și comunicațiilor” ar trebui înțeleasă într-un mod suficient de larg încât să acopere toate aceste evoluții tehnologice.

(23a)

Sistemele de inteligență artificială sunt utilizate pentru a abuza sexual copiii în mai multe moduri, inclusiv prin utilizarea imaginilor unor copii reali pentru a crea materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor sau prin utilizarea vocilor copiilor reali în astfel de materiale. Acest lucru duce la victimizarea copiilor reali, care pot include supraviețuitori ai abuzurilor sexuale anterioare asupra copiilor. Utilizarea tehnologiei le permite, de asemenea, infractorilor să își disimuleze identitatea și să ademenească și să abuzeze mai eficient copiii în mediul online, de exemplu prin tehnici de automatizare a ademenirii. Pentru a combate aceste fenomene, ar trebui incriminate achiziționarea sau deținerea, distribuirea, diseminarea sau transmiterea, crearea sau adaptarea unor astfel de instrumente concepute sau adaptate în principal cu scopul de a permite crearea de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor.

(24)

Prezenta directivă nu reglementează politicile statelor membre cu privire la activitățile sexuale reciproc consimțite în care pot fi implicați copii și care pot fi considerate ca o descoperire normală a sexualității în cursul dezvoltării umane, avându-se în vedere tradițiile culturale și juridice diferite și noile forme de stabilire și menținere a relațiilor între copii și între adolescenți, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor. Statele membre care recurg la posibilitățile menționate în prezenta directivă fac acest lucru în exercitarea competențelor proprii. Mai precis, statele membre ar trebui să poată excepta de la incriminare activitățile sexuale reciproc consimțite care implică exclusiv copii cu vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual, precum și activitățile sexuale reciproc consimțite care implică persoane apropiate ca vârstă. Modificările aduse articolului respectiv sunt menite să clarifice domeniul de aplicare al derogării, având în vedere faptul că unele state membre par să fi interpretat formularea sa inițială în sens prea larg (de exemplu, exceptând de la incriminare activitățile consimțite între minori cu vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual și adulți de orice vârstă, care au fost considerați „persoane apropiate ca vârstă”, în pofida unei diferențe semnificative de vârstă).

(24)

Prezenta directivă nu reglementează politicile statelor membre cu privire la activitățile sexuale reciproc consimțite în care pot fi implicați copii și care pot fi considerate ca o descoperire normală a sexualității în cursul dezvoltării umane, avându-se în vedere tradițiile culturale și juridice diferite și noile forme de stabilire și menținere a relațiilor între copii și între adolescenți, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor. Statele membre care recurg la posibilitățile menționate în prezenta directivă fac acest lucru în exercitarea competențelor proprii. Mai precis, statele membre ar trebui să poată excepta de la incriminare activitățile sexuale reciproc consimțite care implică exclusiv copii cu vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual, precum și activitățile sexuale reciproc consimțite care implică persoane apropiate ca vârstă. Statele membre ar trebui să se asigure că persoanele apropiate ca vârstă sunt protejate împotriva urmăririi penale pentru activități sexuale reciproc consimțite și neabuzive, cu condiția să nu existe niciun element de constrângere, abuz de încredere sau dependență între aceste persoane. Modificările aduse articolului respectiv sunt menite să clarifice domeniul de aplicare al derogării, având în vedere faptul că unele state membre par să fi interpretat formularea sa inițială în sens prea larg (de exemplu, exceptând de la incriminare activitățile consimțite între minori cu vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual și adulți de orice vârstă, care au fost considerați „persoane apropiate ca vârstă”, în pofida unei diferențe semnificative de vârstă). Dispozițiile referitoare la vârsta consimțământului nu ar trebui interpretate într-un mod care limitează în niciun fel incriminarea abuzului sexual asupra copiilor și exploatarea copiilor cu vârsta egală cu vârsta consimțământului, deoarece niciun copil nu poate consimți la abuz sexual.

(25)

Statele membre ar trebui să prevadă în legislația lor națională circumstanțe agravante în conformitate cu normele aplicabile privind circumstanțele agravante prevăzute în sistemele lor juridice. Statele membre ar trebui să se asigure că instanțele pot lua în considerare respectivele circumstanțe agravante la condamnarea infractorilor, neexistând însă o obligație pentru instanțe de a le aplica. Respectivele circumstanțe agravante nu ar trebui prevăzute în legislațiile statelor membre atunci când nu prezintă relevanță, având în vedere natura infracțiunii în cauză. Relevanța diferitelor circumstanțe agravante prevăzute în prezenta directivă ar trebui evaluată la nivel național pentru fiecare dintre infracțiunile menționate în prezenta directivă.

(25)

Statele membre ar trebui să prevadă în legislația lor națională circumstanțe agravante în conformitate cu normele aplicabile privind circumstanțele agravante prevăzute în sistemele lor juridice. Vârsta victimei, tratamentele care vizează schimbarea orientării sexuale sau a identității de gen a unei persoane (așa-numita „terapie de conversie”) și faptul că infracțiunea a fost motivată de unul sau mai multe dintre motivele protejate în temeiul articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ar trebui să fie luate în considerare ca circumstanță agravantă. Statele membre ar trebui să se asigure că instanțele pot lua în considerare respectivele circumstanțe agravante la condamnarea infractorilor, neexistând însă o obligație pentru instanțe de a le aplica. Respectivele circumstanțe agravante nu ar trebui prevăzute în legislațiile statelor membre atunci când nu prezintă relevanță, având în vedere natura infracțiunii în cauză. Relevanța diferitelor circumstanțe agravante prevăzute în prezenta directivă ar trebui evaluată la nivel național pentru fiecare dintre infracțiunile menționate în prezenta directivă.

(26)

Incapacitatea fizică sau psihică în sensul prezentei directive ar trebui înțeleasă ca incluzând, de asemenea, starea de incapacitate fizică sau psihică cauzată de influența drogurilor și a alcoolului.

(26)

Incapacitatea fizică sau psihică în sensul prezentei directive ar trebui înțeleasă ca incluzând, de asemenea, starea de incapacitate fizică sau psihică cauzată de influența drogurilor , a medicamentelor și a alcoolului sau a oricărei substanțe care ar putea afecta liberul arbitru . Persoanele aflate într-o stare de incapacitate nu își pot da consimțământul în cunoștință de cauză și voluntar, ceea ce face ca orice act sexual în astfel de circumstanțe să fie în mod inerent non-consensual.

(31)

Adesea, victimele abuzului sexual asupra copiilor și ale exploatării sexuale a copiilor nu sunt în măsură să raporteze infracțiunea decât la câteva decenii de la comiterea acesteia din cauza rușinii, a sentimentului de culpă și a faptului că se autoînvinuiesc, lucru care poate fi legat, printre altele, de stigmatizarea socială și culturală care planează în continuare asupra abuzului sexual, de comiterea abuzului în taină, de comportamentul amenințător al autorului infracțiunii sau de învinuirea victimei de către autorul infracțiunii și/sau de traume. Autorii abuzurilor sexuale asupra copiilor și ai exploatării sexuale a copiilor, spre deosebire de autorii altor infracțiuni săvârșite prin violență, tind să rămână activi până la bătrânețe, continuând să reprezinte o amenințare pentru copii. Astfel, cercetarea și urmărirea penală eficace a infracțiunilor care implică abuz sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, precum și o asistență și un sprijin adecvat pentru victime pot fi furnizate numai dacă termenele de prescripție le acordă victimelor o perioadă de timp semnificativ de lungă pentru raportarea infracțiunii .

(31)

Adesea, victimele abuzului sexual asupra copiilor și ale exploatării sexuale a copiilor nu sunt în măsură să raporteze infracțiunea decât la câteva decenii de la comiterea acesteia din cauza rușinii, a sentimentului de culpă și a faptului că se autoînvinuiesc, lucru care poate fi legat, printre altele, de stigmatizarea socială și culturală care planează în continuare asupra abuzului sexual, de comiterea abuzului în taină, de comportamentul amenințător al autorului infracțiunii sau de învinuirea victimei de către autorul infracțiunii și/sau de traume. Din cauza vulnerabilităților specifice ale copiilor și a limitărilor de dezvoltare, este posibil ca aceștia să nu înțeleagă pe deplin că ceea ce s-a întâmplat a fost abuziv, în special dacă agresorul este un adult de încredere. Poate fi nevoie ca supraviețuitorii să ajungă la vârsta adultă pentru a dezvolta maturitatea emoțională necesară pentru a recunoaște că ce li s-a întâmplat a fost într-adevăr abuz și pentru a înțelege efectele sale pe termen lung. Traumele pot determina victimele să reprime sau să blocheze amintirile ca măsură de protecție timp de mai mulți ani. Autorii abuzurilor sexuale asupra copiilor și ai exploatării sexuale a copiilor, spre deosebire de autorii altor infracțiuni săvârșite prin violență, tind să rămână activi până la bătrânețe, continuând să reprezinte o amenințare pentru copii. Astfel, cercetarea și urmărirea penală eficace a infracțiunilor care implică abuz sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, precum și o asistență și un sprijin adecvat pentru victime pot fi furnizate numai dacă se elimină termenele de prescripție.

(34)

Statele membre ar trebui să încurajeze toate persoanele care dețin informații sau au suspiciuni în ceea ce privește abuzul sexual asupra unui copil sau exploatarea sexuală a unui copil să raporteze ceea ce știu serviciilor competente. În special, statele membre ar trebui să pună la dispoziția copiilor informații cu privire la posibilitatea de a raporta abuzurile, inclusiv cu privire la liniile de asistență telefonică. Este responsabilitatea fiecărui stat membru să determine autoritățile competente cărora le pot fi raportate astfel de suspiciuni. Respectivele autorități competente nu ar trebui limitate la serviciile de protecție a copilului sau la serviciile sociale relevante. Cerința referitoare la o suspiciune bazată pe „buna-credință” ar trebui concepută astfel încât să împiedice apariția situației în care dispoziția este invocată pentru a autoriza denunțarea unor fapte pur imaginare sau neadevărate în scopuri răuvoitoare.

(34)

Statele membre ar trebui să încurajeze toate persoanele care dețin informații sau au suspiciuni în ceea ce privește abuzul sexual asupra unui copil sau exploatarea sexuală a unui copil să raporteze ceea ce știu serviciilor competente. În special, statele membre ar trebui să pună la dispoziția copiilor informații cu privire la posibilitatea de a raporta abuzurile, inclusiv prin utilizarea liniilor de asistență telefonică și a celor mai utilizate platforme de comunicare de către tineri . Este responsabilitatea fiecărui stat membru să determine autoritățile competente cărora le pot fi raportate astfel de suspiciuni. Respectivele autorități competente nu ar trebui limitate la serviciile de protecție a copilului sau la serviciile sociale relevante. Cerința referitoare la o suspiciune bazată pe „buna-credință” ar trebui concepută astfel încât să împiedice apariția situației în care dispoziția este invocată pentru a autoriza denunțarea unor fapte pur imaginare sau neadevărate în scopuri răuvoitoare.

(34a)

Toți profesioniștii, indiferent dacă sunt angajați permanenți sau contractuali, precum și voluntarii care lucrează în strânsă legătură cu copiii ar trebui să urmeze o formare obligatorie pentru a recunoaște abuzurile și măsurile care trebuie luate pentru a asigura siguranța unui copil. Această formare ar trebui să se concentreze asupra a ceea ce constituie abuz sexual online și offline asupra copiilor, să contribuie la recunoașterea indicatorilor de abuz, cum ar fi vătămările corporale, suferința emoțională, schimbările comportamentale și să contribuie la identificarea procedurilor de raportare disponibile.

(34b)

Statele membre ar trebui să se asigure că mecanismele de raportare existente și noi, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor, sunt ușor accesibile, sigure, adaptate la nevoile copiilor, confidențiale și gratuite. Raportarea de către terți ar trebui să fie oferită ca opțiune victimelor pentru a le facilita accesul la justiție, în special atunci când se tem de repercusiuni în cazul în care au denunțat infracțiunea în persoană sau atunci când se confruntă cu alte obstacole în calea contactării directe a autorităților competente. Ar trebui puse la dispoziție resurse și personal adecvate pentru a asigura sprijinul și îngrijirea corecte, iar în cadrul structurilor interagenții specializate ar trebui introduse mecanisme de raportare pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor.

(35)

Ar trebui să fie modificate normele privind jurisdicția pentru a se asigura că persoanele din Uniune care abuzează sexual de un copil sau exploatează sexual un copil sunt urmărite penal chiar dacă acestea săvârșesc infracțiunile în afara Uniunii, în special prin așa-numitul turism sexual. Prin „exploatare sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului” ar trebui să se înțeleagă exploatarea sexuală a copiilor de către una sau mai multe persoane care călătoresc din mediul lor obișnuit către o destinație din afara granițelor, unde au contacte sexuale cu copii. Atunci când exploatarea sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului are loc în afara Uniunii, statele membre sunt încurajate să își consolideze cooperarea cu țările terțe și organizațiile internaționale, prin intermediul instrumentelor disponibile la nivel național și internațional, inclusiv prin tratatele bilaterale sau multilaterale privind extrădarea, asistența reciprocă sau transferul de proceduri, în vederea combaterii turismului sexual . Statele membre ar trebui să promoveze dialogul și comunicarea deschisă cu țările din afara Uniunii pentru a putea urmări penal, în temeiul legislației naționale în vigoare, autorii infracțiunilor care călătoresc în afara frontierelor Uniunii în scopuri legate de exploatarea sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului.

(35)

Ar trebui să fie modificate normele privind jurisdicția pentru a se asigura că persoanele din Uniune care abuzează sexual de un copil sau exploatează sexual un copil sunt urmărite penal chiar dacă acestea săvârșesc infracțiunile în afara Uniunii, în special prin așa-numitul turism sexual. Prin „exploatare sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului” ar trebui să se înțeleagă exploatarea sexuală a copiilor de către una sau mai multe persoane care călătoresc din mediul lor obișnuit către o destinație din afara granițelor, unde au contacte sexuale cu copii și participă la infracțiunile descrise în prezenta directivă . Atunci când exploatarea sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului are loc în afara Uniunii, statele membre sunt încurajate să își consolideze cooperarea cu țările terțe și organizațiile internaționale, prin intermediul instrumentelor disponibile la nivel național și internațional, inclusiv prin tratatele bilaterale sau multilaterale privind extrădarea, asistența reciprocă sau transferul de proceduri, în vederea combaterii exploatării sexuale a copiilor peste hotare . Statele membre ar trebui să promoveze dialogul și comunicarea deschisă cu țările din afara Uniunii pentru a putea urmări penal, în temeiul legislației naționale în vigoare, autorii infracțiunilor care călătoresc în afara frontierelor Uniunii în scopuri legate de exploatarea sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului.

(36)

Ar trebui să fie adoptate măsuri exhaustive de protecție a copiilor victime, în interesul superior al acestora, ținându-se seama de o evaluare a nevoilor lor. O protecție eficace a copiilor necesită o abordare la nivelul întregii societăți. Punând copilul în centrul atenției, toate autoritățile și serviciile relevante ar trebui să colaboreze pentru a proteja și a sprijini copilul și interesul său superior. Modelul „Barnahus”, care constă în oferirea unui mediu propice copiilor, dotat cu specialiști din toate disciplinele relevante, este în prezent cel mai avansat exemplu de abordare a justiției care este în interesul copilului și de evitare a revictimizării. Dispozițiile relevante ale prezentei directive se bazează pe principiile modelului menționat. Modelul respectiv urmărește să asigure faptul că toți copiii implicați în investigații privind abuzul asupra copiilor sau exploatarea sexuală a copiilor beneficiază de o evaluare de înaltă calitate în medii propice copiilor, de sprijin psihosocial adecvat și de servicii de protecție a copilului. Prezenta directivă își propune să asigure faptul că toate statele membre respectă aceste principii, însă nu le impune statelor membre să urmeze modelul Barnahus propriu-zis. În cazul în care sunt necesare examinări medicale ale copilului pentru cercetările penale, de exemplu pentru a strânge dovezi cu privire la comiterea abuzului, acestea ar trebui să se limiteze la strictul necesar pentru a limita retraumatizarea. Această obligație nu ar trebui să împiedice alte examinări medicale necesare pentru bunăstarea copilului. Accesul copiilor victime la o justiție în interesul copilului, precum și la căi de atac și la măsuri de soluționare a conflictelor de interese atunci când abuzul sexual asupra copiilor sau exploatarea sexuală a copiilor are loc în cadrul familiei ar trebui să fie simplu. În cazul în care ar trebui numit un reprezentant special pentru un copil în cursul unei cercetări penale sau al unei proceduri penale, acest rol poate fi îndeplinit, de asemenea, de o persoană juridică, de o instituție sau de o autoritate. În plus, copiii victime ar trebui să fie protejați de aplicarea de pedepse, de exemplu a celor aplicate în temeiul legislației naționale privind prostituția, dacă aduc cazul lor în atenția autorităților competente. În plus, participarea copiilor victime la procedurile penale nu ar trebui să le provoace traume suplimentare, în măsura posibilului, ca rezultat al audierilor sau al contactului vizual cu infractorii. Toate autoritățile implicate în proceduri ar trebui să fie instruite în domeniul justiției în interesul copilului. O bună înțelegere a copiilor și a modului în care aceștia se comportă atunci când sunt confruntați cu experiențe traumatizante va contribui la asigurarea unui proces de strângere a probelor de înaltă calitate și va reduce, de asemenea, stresul la care sunt supuși copiii în momentul aplicării măsurilor necesare. În cazul în care copiii victime participă la procedurile penale, instanța ar trebui să țină seama pe deplin la desfășurarea procedurilor de vârsta și maturitatea lor și ar trebui să se asigure că procedurile sunt accesibile și că pot fi înțelese de către copil.

(36)

Ar trebui să fie adoptate măsuri exhaustive de protecție a copiilor victime, în interesul superior al acestora, ținându-se seama de o evaluare a nevoilor lor. O protecție eficace a copiilor necesită o abordare la nivelul întregii societăți. Punând copilul în centrul atenției, toate autoritățile și serviciile relevante ar trebui să colaboreze pentru a proteja și a sprijini copilul și interesul său superior. Modelul „Barnahus”, care constă în oferirea unui mediu propice copiilor, dotat cu specialiști din toate disciplinele relevante, este în prezent cel mai avansat exemplu de abordare a justiției care este în interesul copilului și de evitare a revictimizării. Dispozițiile relevante ale prezentei directive se bazează pe principiile modelului menționat. Modelul respectiv urmărește să asigure faptul că toți copiii implicați în investigații privind abuzul asupra copiilor sau exploatarea sexuală a copiilor beneficiază de o evaluare de înaltă calitate în medii propice copiilor, de sprijin psihosocial adecvat și de servicii de protecție a copilului. Prezenta directivă își propune să asigure faptul că toate statele membre respectă aceste principii orientate spre victime și instituie sisteme de protecție a copiilor adaptate vârstei și multidisciplinare , pentru a le garanta copiilor victime o îngrijire și un sprijin juridic eficace, deși nu le impune statelor membre să implementeze modelul Barnahus propriu-zis. În cazul în care sunt necesare examinări medicale ale copilului pentru cercetările penale, de exemplu pentru a strânge dovezi cu privire la comiterea abuzului, acestea ar trebui să se limiteze la strictul necesar pentru a limita retraumatizarea. Această obligație nu ar trebui să împiedice alte examinări medicale necesare pentru bunăstarea copilului. Accesul copiilor victime la o justiție în interesul copilului, precum și la căi de atac și la măsuri de soluționare a conflictelor de interese atunci când abuzul sexual asupra copiilor sau exploatarea sexuală a copiilor are loc în cadrul familiei ar trebui să fie simplu. În cazul în care ar trebui numit un reprezentant special pentru un copil în cursul unei cercetări penale sau al unei proceduri penale, acest rol poate fi îndeplinit, de asemenea, de o persoană juridică, de o instituție sau de o autoritate. În plus, copiii victime ar trebui să fie protejați de aplicarea de pedepse, de exemplu a celor aplicate în temeiul legislației naționale privind prostituția, dacă aduc cazul lor în atenția autorităților competente. În plus, participarea copiilor victime la procedurile penale nu ar trebui să le provoace traume suplimentare, în măsura posibilului, ca rezultat al audierilor sau al contactului vizual cu infractorii. Toate autoritățile implicate în proceduri ar trebui să fie instruite în domeniul justiției în interesul copilului. O bună înțelegere a copiilor și a modului în care aceștia se comportă atunci când sunt confruntați cu experiențe traumatizante va contribui la asigurarea unui proces de strângere a probelor de înaltă calitate și va reduce, de asemenea, stresul la care sunt supuși copiii în momentul aplicării măsurilor necesare. În cazul în care copiii victime sau copii martori participă la procedurile penale, instanța ar trebui să țină seama pe deplin la desfășurarea procedurilor de vârsta și maturitatea lor și ar trebui să se asigure că procedurile sunt accesibile și că pot fi înțelese de către copil. Ar trebui să se acorde prioritate dreptului copilului de a fi ascultat și de a participa în mod semnificativ, asigurându-se că opiniile acestuia sunt ascultate și respectate pe tot parcursul procesului.

(36a)

Este esențial ca statele membre să instituie structuri multidisciplinare pentru a integra cunoștințele de specialitate ale autorităților de aplicare a legii, ale agențiilor de protecție a copilului, ale profesioniștilor din domeniul sănătății, ale cadrelor didactice și ale specialiștilor în domeniul sănătății mintale. Aceste structuri ar trebui să fie adaptate pentru a aborda complexitatea exploatării online și ar trebui să cuprindă răspunsuri rapide și coordonate pentru a identifica, a investiga și a urmări penal infractorii, protejând în același timp starea de bine a victimelor. Aceste structuri, care ar trebui să se bazeze pe modelul Barnahus, ar trebui să fie sprijinite prin formarea extinsă, educația și dezvoltarea profesională a personalului și ar trebui să faciliteze înființarea de centre de sprijin fizic. Acestea ar trebui să le permită victimelor să beneficieze de tratament și să participe la proceduri penale desfășurate și accesibile într-un singur loc, fără riscul de retraumatizare repetată. Aceste structuri reprezintă abordarea cea mai eficientă pentru sprijinirea copiilor victime ale abuzurilor din cauza caracterului lor cuprinzător, centrat pe copil și multidisciplinar. Promovarea standardelor modelului Barnahus este esențială pentru asigurarea stării de bine și a drepturilor copiilor victime. Pentru a asigura o mai bună denunțare a infracțiunilor, statele membre ar trebui încurajate să diversifice mecanismele de raportare, ținând seama de manifestările diverse și în continuă evoluție ale infracțiunilor, precum și de nevoile și vulnerabilitățile specifice ale copilului.

(37)

Statele membre ar trebui să acorde asistență personalizată și amplă pe termen scurt și lung copiilor victime. Orice vătămare cauzată de abuzul sexual asupra unui copil și de exploatarea sexuală a unui copil este importantă și ar trebui abordată cât mai curând posibil după primul contact al victimei cu autoritățile. Asistența imediată acordată victimelor înainte și în timpul cercetărilor și procedurilor penale este esențială pentru limitarea traumelor pe termen lung legate de abuzul suferit. Pentru a facilita furnizarea rapidă de asistență, inclusiv identificarea serviciilor de sprijin relevante, statele membre ar trebui să emită orientări și protocoale pentru profesioniștii din domeniul sănătății, al educației și al serviciilor sociale, inclusiv pentru personalul care deservește liniile de asistență telefonică. Dată fiind natura vătămării cauzate de abuzul sexual și de exploatarea sexuală, această asistență ar trebui să continue atât timp cât este necesar pentru recuperarea fizică și psihologică a copilului și se poate prelungi în viața de adult a acestuia, dacă este necesar. Ar trebui luată în considerare extinderea acordării de asistență și consiliere pentru părinții, îngrijitorii sau tutorii copiilor victime, în cazul în care aceștia nu sunt suspectați de comiterea infracțiunii în cauză, pentru a-i sprijini în eforturile lor de acordare de asistență copiilor victime pe parcursul procedurilor.

(37)

Statele membre ar trebui să acorde asistență personalizată și amplă pe termen scurt și lung copiilor victime și supraviețuitorilor, indiferent dacă au depus o plângere oficială. Prin „supraviețuitor” se înțelege o persoană care a suferit acte de violență sexuală în copilărie, indiferent de statutul său juridic și de recunoașterea sa de către un sistem juridic ca fiind victimă a unei infracțiuni . Orice vătămare cauzată de abuzul sexual asupra unui copil și de exploatarea sexuală a unui copil este importantă și ar trebui abordată cât mai curând posibil după primul contact al victimei cu autoritățile. Asistența imediată acordată victimelor înainte și în timpul cercetărilor și procedurilor penale este esențială pentru limitarea traumelor pe termen lung legate de abuzul suferit. Pentru a facilita furnizarea rapidă de asistență, inclusiv identificarea serviciilor de sprijin relevante, statele membre ar trebui să emită orientări și protocoale pentru profesioniștii din domeniul sănătății, al educației și al serviciilor sociale, inclusiv pentru personalul care deservește liniile de asistență telefonică. Dată fiind natura vătămării cauzate de abuzul sexual și de exploatarea sexuală, această asistență ar trebui să continue atât timp cât este necesar pentru recuperarea fizică și psihologică a copilului și se poate prelungi în viața de adult a acestuia, dacă este necesar. Ar trebui luată în considerare extinderea acordării de asistență și consiliere pentru părinții, îngrijitorii sau tutorii copiilor victime, în cazul în care aceștia nu sunt suspectați de comiterea infracțiunii în cauză, pentru a-i sprijini în eforturile lor de acordare de asistență copiilor victime pe parcursul procedurilor.

(39)

Directiva 2012/29/UE stabilește un set de drepturi ale victimelor în cadrul procedurilor penale, inclusiv dreptul la protecție și dreptul de a obține o hotărâre privind despăgubirile de la autorul infracțiunii. Propunerea de revizuire a Directivei privind drepturile victimelor prevede modificări specifice ale drepturilor tuturor victimelor. Pe lângă drepturile stabilite în directiva menționată, copiii victime ale abuzului sexual, ale exploatării sexuale sau ale materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui să beneficieze de acces la consiliere juridică și, în funcție de rolul victimelor în cadrul sistemelor de justiție relevante, la reprezentare judiciară, inclusiv în scopul solicitării de despăgubiri. Consilierea juridică și reprezentarea judiciară ar putea fi acordate, de asemenea, de către autoritățile competente în scopul solicitării de despăgubiri de la stat. Obiectivul consilierii juridice este de a le permite victimelor să fie informate și să primească sfaturi cu privire la diferitele posibilități pe care le au. Consilierea juridică ar trebui asigurată de o persoană care a beneficiat de o formare juridică corespunzătoare, fără a fi necesar ca persoana respectivă să aibă calitatea de jurist. Consilierea juridică și, în funcție de rolul victimelor în cadrul sistemelor de justiție respective, reprezentarea judiciară ar trebui să fie furnizate gratuit, cel puțin în situația în care victima nu dispune de suficiente resurse financiare, într-un mod care să fie compatibil cu procedurile interne ale statelor membre.

(39)

Directiva 2012/29/UE stabilește un set de drepturi ale victimelor în cadrul procedurilor penale, inclusiv dreptul la protecție și dreptul de a obține o hotărâre privind despăgubirile de la autorul infracțiunii și de la orice organizație care se face vinovată de abuz sexual asupra copiilor și de exploatarea sexuală a copiilor . Propunerea de revizuire a Directivei privind drepturile victimelor prevede modificări specifice ale drepturilor tuturor victimelor. Pe lângă drepturile stabilite în directiva menționată, copiii victime ale abuzului sexual, ale exploatării sexuale sau ale materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui să beneficieze de acces la consiliere juridică și, în funcție de rolul victimelor în cadrul sistemelor de justiție relevante, la reprezentare judiciară, inclusiv în scopul solicitării de despăgubiri. Consilierea juridică și reprezentarea judiciară ar putea fi acordate, de asemenea, de către autoritățile competente în scopul solicitării de despăgubiri de la stat. Obiectivul consilierii juridice este de a le permite victimelor să fie informate și să primească sfaturi cu privire la diferitele posibilități pe care le au. Consilierea juridică ar trebui asigurată de o persoană care a beneficiat de o formare juridică corespunzătoare, fără a fi necesar ca persoana respectivă să aibă calitatea de jurist. Consilierea juridică și, în funcție de rolul victimelor în cadrul sistemelor de justiție respective, reprezentarea judiciară ar trebui să fie furnizate gratuit, cel puțin în situația în care victima nu dispune de suficiente resurse financiare, într-un mod care să fie compatibil cu procedurile interne ale statelor membre. Nu ar trebui să existe termen de prescripție pentru dreptul victimelor de a primi despăgubiri.

(40)

Centrul UE pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copiilor („Centrul UE”), instituit prin Regulamentul [.../.../UE de stabilire a normelor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor] (16), ar trebui să sprijine eforturile și obligațiile statelor membre de prevenire și de acordare de asistență victimelor prevăzute în prezenta directivă. Acesta ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici în cadrul Uniunii și în afara acesteia. Centrul UE ar trebui să încurajeze dialogul între toate părțile interesate relevante pentru a contribui la dezvoltarea unor programe de prevenire de ultimă generație. În plus, prin cooperarea cu statele membre și prin contribuirea la standardizarea colectării de date din întreaga Uniune privind abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, Centrul UE ar trebui să fie un atu în sprijinirea unei politici bazate pe dovezi, atât în ceea ce privește prevenirea, cât și asistența acordată victimelor. Statele membre ar trebui să instituie autorități naționale sau entități echivalente, în funcție de opțiunea pe care o consideră cea mai adecvată dată fiind organizarea lor internă, ținând seama de necesitatea unei structuri minime cu sarcini identificate, capabilă să efectueze evaluări ale tendințelor în ceea ce privește abuzul sexual asupra copiilor, să colecteze statistici, să măsoare rezultatele acțiunilor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor și să raporteze periodic cu privire la astfel de tendințe, statistici și rezultate. Aceste autorități naționale ar trebui să aibă rolul de punct național de contact și ar trebui ca în activitatea lor să adopte o abordare integratoare care să implice mai multe părți interesate. În plus, statele membre ar trebui să instituie mecanismele necesare la nivel național pentru a asigura coordonarea și cooperarea eficace în elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de combatere a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor, atât online, cât și offline, între toți actorii publici și privați relevanți, precum și să faciliteze cooperarea cu Centrul UE și cu Comisia.

(40)

Centrul UE pentru protecția copilului („Centrul UE”), instituit prin Regulamentul [.../.../UE de stabilire a normelor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor] (16), ar trebui să sprijine eforturile și obligațiile statelor membre de prevenire și de acordare de asistență victimelor prevăzute în prezenta directivă . Stabilirea acestor norme și înființarea Centrului UE fără întârzieri nejustificate sunt de o importanță capitală pentru eficientizarea și intensificarea eforturilor multiple de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor în întreaga Uniune . Acesta ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici în cadrul Uniunii și în afara acesteia. Centrul UE ar trebui să încurajeze dialogul între toate părțile interesate relevante pentru a contribui la dezvoltarea unor programe de prevenire de ultimă generație. În plus, prin cooperarea cu statele membre și prin contribuirea la standardizarea colectării de date din întreaga Uniune privind abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, Centrul UE ar trebui să fie un atu în sprijinirea unei politici bazate pe dovezi, atât în ceea ce privește prevenirea, cât și asistența acordată victimelor. Statele membre ar trebui să instituie autorități naționale sau entități echivalente, în funcție de opțiunea pe care o consideră cea mai adecvată dată fiind organizarea lor internă, ținând seama de necesitatea unei structuri minime cu sarcini identificate, capabilă să efectueze evaluări ale tendințelor în ceea ce privește abuzul sexual asupra copiilor, să colecteze statistici, să măsoare rezultatele acțiunilor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor și să raporteze periodic cu privire la astfel de tendințe, statistici și rezultate. Aceste autorități naționale ar trebui să aibă rolul de punct național de contact și ar trebui ca în activitatea lor să adopte o abordare integratoare care să implice mai multe părți interesate. În plus, statele membre ar trebui să instituie mecanismele necesare la nivel național pentru a asigura coordonarea și cooperarea eficace în elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de combatere a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor, atât online, cât și offline, între toți actorii publici și privați relevanți, precum și să faciliteze cooperarea cu Centrul UE și cu Comisia. Întrucât Centrul UE este înființat prin Regulamentul [../../UE de stabilire a normelor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor], toate dispozițiile prezentei directive în care acesta este menționat ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a regulamentului respectiv.

(42)

Statele membre ar trebui să întreprindă acțiuni în vederea prevenirii sau a interzicerii actelor legate de promovarea abuzului sexual asupra copiilor și a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului. Ar putea fi luate în considerare diferite măsuri de prevenire, precum elaborarea și consolidarea unui cod de conduită și a unor mecanisme de autoreglementare în sectorul turismului, stabilirea unui cod de etică sau a unor „etichete de calitate” ori stabilirea unei politici explicite pentru organizațiile din sectorul turismului care luptă împotriva abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului. Statele membre ar trebui să utilizeze instrumentele de care dispun în temeiul dreptului UE, al dreptului intern și al acordurilor internaționale în scopul prevenirii abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului pe sau către teritoriul lor, în special prin luarea măsurilor adecvate la primirea informațiilor relevante de la țările terțe, inclusiv prin efectuarea de verificări suplimentare sau prin emiterea unui refuz al intrării în contextul Regulamentului (UE) 2018/1861 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere (17).

(42)

Statele membre ar trebui să întreprindă acțiuni în vederea prevenirii sau a interzicerii actelor legate de promovarea abuzului sexual asupra copiilor și a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului. Ar putea fi luate în considerare diferite măsuri de prevenire, precum elaborarea și consolidarea unui cod de conduită și a unor mecanisme de autoreglementare în sectorul turismului, stabilirea unui cod de etică sau a unor „etichete de calitate” ori stabilirea unei politici explicite pentru organizațiile din sectorul turismului care luptă împotriva abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului. Statele membre ar trebui să utilizeze instrumentele de care dispun în temeiul dreptului UE, al dreptului intern și al acordurilor internaționale în scopul prevenirii abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului pe sau către teritoriul lor, în special prin luarea măsurilor adecvate la primirea informațiilor relevante de la țările terțe, inclusiv prin efectuarea de verificări suplimentare sau prin emiterea unui refuz al intrării în contextul Regulamentului (UE) 2018/1861 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere (17).

(43)

Statele membre ar trebui, prin intermediul campaniilor de informare și de sensibilizare, inclusiv pentru părinți, îngrijitori și societatea în ansamblul ei, și al programelor de cercetare și de educație, să instituie sau să consolideze politici de prevenire a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor, inclusiv să adopte măsuri de descurajare și reducere a cererii care favorizează toate formele de exploatare sexuală a copiilor, și măsuri de reducere a riscului ca copiii să devină victime. În cadrul unor astfel de inițiative, statele membre ar trebui să adopte o abordare care susține drepturile copilului. Ar trebui să existe o grijă deosebită pentru a se asigura că astfel de campanii de sensibilizare care vizează copiii sunt adecvate și suficient de ușor de înțeles și adaptate nevoilor specifice ale copiilor din diferite grupe de vârstă, inclusiv ale copiilor preșcolari. În ceea ce privește măsurile de prevenire, ar trebui să se utilizeze o abordare holistică a fenomenului abuzului sexual asupra copiilor și al exploatării sexuale a copiilor, abordând dimensiunile online și offline ale acestuia și mobilizând toate părțile interesate relevante. În special în ceea ce privește dimensiunea online, printre aceste măsuri ar trebui să se numere dezvoltarea competențelor de alfabetizare digitală, inclusiv implicarea critică în lumea digitală, pentru a ajuta utilizatorii să identifice și să abordeze tentativele de abuz sexual online asupra copiilor, să caute sprijin și să prevină comiterea acestora. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită prevenirii abuzului sexual asupra copiilor și exploatării sexuale a copiilor care sunt îngrijiți într-un centru colectiv, și nu în familie. Ar trebui să fie luată în considerare înființarea de linii de asistență sau de linii telefonice directe dedicate acestei probleme dacă nu au fost înființate deja.

(43)

Statele membre ar trebui, prin intermediul campaniilor de informare și de sensibilizare, inclusiv pentru părinți, voluntari, îngrijitori , cadre didactice, profesioniști în domeniul protecției copilului, asistenți sociali și profesioniști în domeniul îngrijirii în familie, antrenori, juriști, judecători din instanțe de dreptul familiei, cadre medico-sanitare, lideri ai comunităților religioase și societatea în ansamblul ei, și al programelor de cercetare și de educație , inclusiv al educației sexuale , să instituie sau să consolideze politici de prevenire a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor, inclusiv să adopte măsuri de descurajare și reducere a cererii care favorizează toate formele de exploatare sexuală a copiilor, și măsuri de reducere a riscului ca copiii să devină victime. În cadrul unor astfel de inițiative, statele membre ar trebui să adopte o abordare care susține drepturile copilului. Ar trebui să existe o grijă deosebită pentru a se asigura că astfel de campanii de sensibilizare care vizează copiii sunt adecvate și suficient de ușor de înțeles și adaptate nevoilor specifice ale copiilor din diferite grupe de vârstă, inclusiv ale copiilor preșcolari , precum și ale copiilor care sunt deosebit de vulnerabili, printre care și copiii cu dizabilități mintale, intelectuale, senzoriale sau fizice, copiii însoțiți și cei neînsoțiți în contextul migrației sau copiii care nu se conformează regulilor tradiționale privind orientarea sexuală, identitatea și exprimarea de gen sau caracteristicile sexuale . În ceea ce privește măsurile de prevenire, ar trebui să se utilizeze o abordare holistică a fenomenului abuzului sexual asupra copiilor și al exploatării sexuale a copiilor, abordând dimensiunile online și offline ale acestuia și mobilizând toate părțile interesate relevante. În special în ceea ce privește dimensiunea online, printre aceste măsuri ar trebui să se numere dezvoltarea competențelor de alfabetizare digitală, inclusiv implicarea critică în lumea digitală, pentru a ajuta utilizatorii să identifice și să abordeze tentativele de abuz sexual online asupra copiilor, să caute sprijin și să prevină comiterea acestora. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită prevenirii abuzului sexual asupra copiilor și exploatării sexuale a copiilor care sunt îngrijiți într-un centru colectiv, și nu în familie. Ar trebui să fie luată în considerare înființarea de linii de asistență sau de linii telefonice directe dedicate acestei probleme dacă nu au fost înființate deja. Prin aceste canale copiii ar trebui să poată obține informații și consiliere privind infracțiunile menționate la articolele 3-8b.

(43a)

Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile de aplicare a legii investighează fără întârzieri nejustificate tentativele de ademenire a copiilor în scopuri sexuale și că copiii victime ale unor astfel de tentative de ademenire sunt îndrumați efectiv către serviciile de sprijin relevante pentru asistență și protecție.

(45)

Organizațiile care acționează în interes public în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor, cum ar fi membrii rețelei de linii telefonice directe INHOPE, sunt active de mai mulți ani în mai multe state membre, cooperând cu autoritățile de aplicare a legii și cu furnizorii pentru a facilita procesul de eliminare și raportare a materialelor online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. Această activitate combate revictimizarea prin limitarea răspândirii materialelor online ilegale și poate furniza dovezi autorităților de aplicare a legii cu privire la infracțiunile comise. Cu toate acestea, cadrul juridic în care funcționează acestea diferă considerabil de la un stat membru la altul și, în multe cazuri, lipsește în ceea ce privește identificarea sarcinilor pe care aceste organizații le pot îndeplini în mod legal, precum și condițiile aferente acestora. Statele membre ar trebui să poată acorda o autorizație pentru ca aceste organizații să îndeplinească sarcini relevante, în special prelucrarea materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, caz în care prelucrarea nu ar trebui considerată „fără drept”. Astfel de autorizații sunt încurajate, deoarece sporesc securitatea juridică, maximizează sinergiile dintre autoritățile naționale și alți actori implicați în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor și sprijină drepturile victimelor prin eliminarea din sfera digitală publică a materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor.

(50)

Infractorii condamnați ar trebui împiedicați, temporar sau permanent, să exercite cel puțin activități profesionale care presupun contacte directe și periodice cu copiii sau activități profesionale în cadrul unor organizații care lucrează pentru copii sau al unor organizații care acționează în interesul public în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor, atunci când acest lucru este adecvat, dat fiind pericolul pe care îl reprezintă aceștia și riscurile posibile de recidivă. Atunci când recrutează personal pentru un post care implică contactul direct și periodic cu copiii, angajatorii ar trebui să ceară informații cu privire la existența unor condamnări pentru infracțiuni sexuale împotriva copiilor înscrise în cazierul judiciar sau a unor decăderi din drepturi. În sensul prezentei directive, noțiunea de „angajatori” ar trebui să se refere, de asemenea, la persoanele care conduc o organizație implicată într-o activitate de voluntariat legată de supravegherea sau îngrijirea copiilor care presupune un contact direct și periodic cu copiii, inclusiv medii comunitare, cum ar fi școlile, spitalele, serviciile de asistență socială, cluburile sportive sau comunitățile religioase. Modalitatea de a furniza astfel de informații, cum ar fi, de exemplu, accesul prin intermediul persoanei în cauză, și conținutul exact al acestor informații, înțelesul noțiunilor de activități de voluntariat organizate și de contact direct și periodic cu copiii ar trebui să fie stabilite în conformitate cu legislația națională. Cu toate acestea, informațiile transmise de o autoritate competentă alteia ar trebui să conțină cel puțin toate evidențele relevante păstrate de orice stat membru în registrele sale naționale de caziere judiciare și toate evidențele relevante care pot fi obținute ușor de la țări terțe, cum ar fi informațiile care pot fi obținute de la Regatul Unit prin canalul instituit în conformitate cu partea a treia titlul IX din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (19).

(50)

Infractorii condamnați ar trebui împiedicați, temporar sau permanent, să exercite cel puțin activități profesionale și de voluntariat care presupun contacte directe și periodice cu copiii sau care se desfășoară în cadrul unor organizații care lucrează pentru copii sau al unor organizații care acționează în interesul public în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor, atunci când acest lucru este adecvat, dat fiind pericolul pe care îl reprezintă aceștia și riscurile posibile de recidivă. Atunci când recrutează personal pentru un post care implică contactul direct și periodic cu copiii, angajatorii ar trebui să ceară informații cu privire la existența unor condamnări pentru infracțiuni sexuale împotriva copiilor înscrise în cazierul judiciar sau a unor decăderi din drepturi. În sensul prezentei directive, noțiunea de „angajatori” ar trebui să se refere, de asemenea, la persoanele care conduc o organizație implicată într-o activitate de voluntariat legată de supravegherea sau îngrijirea copiilor care presupune un contact direct și periodic cu copiii, inclusiv medii comunitare, cum ar fi școlile, spitalele, serviciile de asistență socială, cluburile sportive sau comunitățile religioase. Modalitatea de a furniza astfel de informații, cum ar fi, de exemplu, accesul prin intermediul persoanei în cauză, și conținutul exact al acestor informații, înțelesul noțiunilor de activități de voluntariat organizate și de contact direct și periodic cu copiii ar trebui să fie stabilite în conformitate cu legislația națională. Cu toate acestea, informațiile transmise de o autoritate competentă alteia ar trebui să conțină cel puțin toate evidențele relevante păstrate de orice stat membru în registrele sale naționale de caziere judiciare și toate evidențele relevante care pot fi obținute ușor de la țări terțe, cum ar fi informațiile care pot fi obținute de la Regatul Unit prin canalul instituit în conformitate cu partea a treia titlul IX din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte (19).

(52)

În ceea ce privește informațiile care nu sunt disponibile sau nu sunt încă disponibile în ECRIS, de exemplu informațiile privind infractorii care sunt resortisanți ai țărilor terțe, până la punerea în aplicare integrală a Regulamentului (UE) 2019/816 al Parlamentului European și al Consiliului (20), statele membre ar trebui să utilizeze alte canale pentru a furniza toate informațiile relevante angajatorilor care recrutează personal pentru un post care implică un contact direct și periodic cu copiii. Obiectivul prezentei directive nu este acela de a armoniza normele privind consimțământul persoanei în cauză în momentul schimbului de informații existente în cazierul judiciar, și anume dacă este necesar un astfel de consimțământ sau nu. Indiferent dacă consimțământul este obligatoriu sau nu în conformitate cu legislația națională, prezenta directivă nu stabilește nicio obligație nouă de a modifica legislația națională și procedurile naționale în această privință.

(52)

În ceea ce privește informațiile care nu sunt disponibile sau nu sunt încă disponibile în Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare ( ECRIS ) , de exemplu informațiile privind infractorii care sunt resortisanți ai țărilor terțe, până la punerea în aplicare integrală a Regulamentului (UE) 2019/816 al Parlamentului European și al Consiliului (20), statele membre ar trebui să utilizeze alte canale pentru a furniza toate informațiile relevante angajatorilor care recrutează personal pentru un post care implică un contact direct și periodic cu copiii. Obiectivul prezentei directive nu este acela de a armoniza normele privind consimțământul persoanei în cauză în momentul schimbului de informații existente în cazierul judiciar, și anume dacă este necesar un astfel de consimțământ sau nu. Indiferent dacă consimțământul este obligatoriu sau nu în conformitate cu legislația națională, prezenta directivă nu stabilește nicio obligație nouă de a modifica legislația națională și procedurile naționale în această privință.

(2a)

„consimțământ” înseamnă orice exprimare liberă a acordului pentru o activitate sexuală, acord dat liber și clar, în cunoștință de cauză și fără ambiguitate de un copil care a atins vârsta consimțământului sexual, ca urmare a liberului arbitru al copilului, evaluat în contextul circumstanțelor existente;

(a)

orice material care prezintă vizual un copil care este implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat;

(a)

orice material care prezintă un copil care este implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat;

(b)

orice reprezentare a organelor sexuale ale unui copil în principal cu scop sexual;

(b)

orice reprezentare , prin orice mijloace, a părților intime ale unui copil în principal cu scop sexual;

(c)

orice material care prezintă vizual orice persoană care pare a fi un copil implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat, sau orice reprezentare a organelor sexuale ale unei persoane care pare a fi un copil, în principal cu scop sexual;

(c)

orice material care prezintă orice persoană care pare a fi un copil implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat, sau orice reprezentare a părților intime ale unei persoane care pare a fi un copil, în principal cu scop sexual;

(d)

imagini realiste, reproduceri sau reprezentări ale unui copil implicat într-un comportament sexual explicit sau ale organelor sexuale ale unui copil, în principal cu scop sexual;

(d)

orice imagini realiste , pseudofotografii , reproduceri sau reprezentări ale unui copil implicat într-un comportament sexual explicit sau ale părților intime ale unui copil, în principal cu scop sexual , indiferent de metoda de creare sau de tratare, inclusiv cu ajutorul inteligenței artificiale, a tehnologiilor deep fake sau a mediilor de realitate augmentată, extinsă sau virtuală ;

(e)

orice material, indiferent de forma sa, menit să ofere sfaturi, orientări sau instrucțiuni cu privire la modul de comitere a abuzurilor sexuale asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor sau a ademenirii copiilor ;

(e)

orice material, indiferent de forma sa, menit să ofere sfaturi, orientări sau instrucțiuni cu privire la modul de comitere a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3-8b, inclusiv orice instrucțiuni adresate sistemelor de inteligență artificială ;

(4)

„exploatare a copiilor prin prostituție” înseamnă folosirea unui copil pentru activități sexuale pentru care se acordă sau se promit bani sau orice altă formă de remunerare sau foloase, în schimbul implicării copilului în activități sexuale, indiferent dacă plata, promisiunea sau foloasele se acordă copilului sau unui terț;

(4)

„exploatare a copiilor prin prostituție” înseamnă folosirea unui copil pentru activități sexuale pentru care se acordă sau se promit bani sau orice altă formă de remunerare , câștig, avantaj, beneficiu sau foloase, în schimbul implicării copilului în activități sexuale, indiferent dacă plata, promisiunea , câștigul, avantajul, beneficiul sau foloasele se acordă copilului sau unui terț;

(5)

„Spectacol care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor” înseamnă expunerea în direct adresată unui public, inclusiv prin tehnologia informațiilor și comunicațiilor:

(5)

„spectacol care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor” înseamnă expunerea în direct adresată unui public format din una sau mai multe persoane , inclusiv prin tehnologia informației și comunicațiilor:

(a)

a unui copil implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat sau

(a)

a unui copil implicat în acte sau într-un comportament sexual explicit, real sau simulat , sau

(b)

a organelor sexuale ale unui copil în principal cu scop sexual;

(b)

a părților intime ale unui copil în principal cu scop sexual;

(8)

„persoană apropiată ca vârstă” înseamnă o persoană apropiată ca vârstă și ca grad de dezvoltare sau de maturitate psihologică și fizică.

(8)

„persoană apropiată ca vârstă” înseamnă o persoană apropiată ca vârstă și ca grad de dezvoltare și de maturitate psihologică și fizică.

(a)

se abuzează de o poziție recunoscută de încredere, autoritate sau influență asupra copilului, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin  10 ani , dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin 6 ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă sau

(a)

se abuzează de o poziție recunoscută de încredere, autoritate sau influență asupra copilului, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin  12 ani ; sau

(b)

se abuzează de situația deosebit de vulnerabilă a unui copil, în principal ca urmare a unui handicap psihic sau fizic sau ca urmare a unei situații de dependență, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin  10 ani , dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin 6 ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă sau

(b)

se abuzează de situația deosebit de vulnerabilă a unui copil, în principal ca urmare a unui handicap psihic , intelectual, senzorial sau fizic sau ca urmare a unei situații de dependență, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin  12  ani ; sau

(c)

se recurge la constrângere, forță sau amenințări, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin  12 ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin 7 ani , dacă copilul a depășit vârsta respectivă .

(c)

se recurge la constrângere, forță , violență fizică sau psihologică, șantaj sau alte amenințări, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 14 ani;

(ba)

determinarea unui copil care nu a împlinit vârsta consimțământului sexual să practice asupra lui însuși orice act de penetrare vaginală, anală sau orală de natură sexuală, cu orice parte a corpului sau obiect.

(a)

prin „act neconsensual” se înțelege un act care este efectuat fără consimțământul copilului exprimat în mod voluntar, ca rezultat al liberului arbitru al copilului evaluat în contextul circumstanțelor existente sau care este realizat fără ca copilul să fie în măsură să își exercite liberul arbitru din cauza prezenței circumstanțelor menționate la alineatul (5) sau din cauza altor circumstanțe, inclusiv ca urmare a stării fizice sau mentale a copilului, cum ar fi o stare de inconștiență, intoxicare, încremenire, boală sau vătămare corporală;

(a)

prin „act neconsensual” se înțelege un act care este efectuat fără consimțământul copilului sau care este realizat fără ca copilul să fie în măsură să își exercite liberul arbitru din cauza prezenței circumstanțelor menționate la alineatul (5) sau din cauza altor circumstanțe, inclusiv ca urmare a stării fizice sau psihice a copilului, cum ar fi o stare de inconștiență , adormire , intoxicare, surpriză, încremenire, boală sau vătămare corporală;

(c)

lipsa consimțământului nu poate fi invalidată exclusiv prin tăcerea copilului, prin lipsa rezistenței verbale sau fizice a acestuia sau prin comportamentul sexual al acestuia din trecut.

(c)

lipsa consimțământului nu poate fi invalidată prin tăcerea copilului, prin lipsa rezistenței verbale sau fizice a acestuia sau prin comportamentul sexual al acestuia din trecut sau din prezent sau prin orice relație anterioară sau actuală cu autorul infracțiunii .

(a)

primirea și analizarea sesizărilor privind materialele suspectate a conține abuzuri sexuale asupra copiilor, care le sunt trimise de victime, de utilizatori online sau de alte organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor;

(b)

notificarea promptă cu privire la sesizarea de conținut ilegal a autorității relevante de aplicare a legii a statului membru în care sunt găzduite materialele;

(c)

colaborarea cu organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor și care sunt autorizate să primească sesizări privind materiale suspectate a conține abuzuri sexuale asupra copiilor în conformitate cu litera (a) în statul membru sau în țara terță în care sunt găzduite materialele;

(d)

efectuarea de căutări în materialele accesibile publicului în cadrul serviciilor de găzduire pentru a detecta diseminarea de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, pe baza sesizărilor privind materialele suspectate a conține abuzuri sexuale asupra copiilor menționate la litera (a) sau la cererea unei victime.

(da)

cooperarea directă cu furnizorii de servicii ale societății informaționale stabiliți în statul membru în care sunt stabilite organizațiile care acționează în interes public împotriva abuzurilor sexuale asupra copiilor, prin mecanisme de notificare și de acțiune, inclusiv eliminarea conținutului sau blocarea accesului la acesta, precum și raportarea suspiciunilor de infracțiuni în temeiul Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului, cu autorizarea autorității naționale competente de aplicare a legii.

(a)

propunerea, efectuată prin intermediul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, de a se întâlni, fie online, fie în persoană, cu un copil cu scopul de a săvârși oricare dintre infracțiunile prevăzute la articolul 3 alineatele (4), (5), (6) și (7) și la articolul 5 alineatul (6), atunci când propunerea a fost urmată de fapte concrete de stabilire a unei astfel de întâlniri, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin un an;

(a)

propunerea, efectuată inclusiv prin intermediul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, de a se întâlni, fie online, fie în persoană, cu un copil cu scopul de a săvârși oricare dintre infracțiunile prevăzute la articolul 3 alineatele (4), (5), (6) și (7) , la articolul 4 și la articolul 5 alineatul (6), atunci când propunerea a fost urmată de fapte concrete care ar putea duce la stabilirea unei astfel de întâlniri, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin un an;

(a)

infracțiunea a fost săvârșită împotriva unui copil aflat într-o situație de vădită vulnerabilitate, de exemplu, un copil cu un handicap psihic sau fizic, într-o situație de dependență sau într-o stare de incapacitate fizică sau psihică;

(a)

infracțiunea a fost săvârșită împotriva unui copil aflat în orice situație de vădită vulnerabilitate, de exemplu împotriva unui copil de vârstă mică , a unui copil cu un handicap psihic , intelectual, senzorial sau fizic , a unui copil lipsit de libertate sau a cărui libertate este îngrădită , într-o situație de dependență sau într-o stare de incapacitate fizică sau psihică;

(ha)

autorul infracțiunii s-a prezentat în calitate de minor sau de persoană apropiată ca vârstă;

(ja)

infracțiunea a fost motivată de unul sau mai multe dintre motivele protejate în temeiul articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(fa)

dacă există un interes public, publicarea integrală sau parțială a hotărârii judecătorești cu privire la infracțiunea săvârșită și pedepsele sau măsurile impuse, fără a aduce atingere normelor privind confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal.

(a)

de cel puțin 20 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile pasibile, în temeiul prezentei directive, de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 3 ani;

(b)

de cel puțin 25 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile pasibile, în temeiul prezentei directive, de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 5 ani;

(c)

de cel puțin 30 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile pasibile, în temeiul prezentei directive, de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 8 ani.

(a)

de cel puțin 20 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile pasibile, în temeiul prezentei directive, de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 3 ani;

(b)

de cel puțin 25 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile pasibile, în temeiul prezentei directive, de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 5 ani;

(c)

de cel puțin 30 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile pasibile, în temeiul prezentei directive, de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 8 ani.

(a)

dezvoltarea unor linii de asistență telefonică și a unor linii telefonice de urgență dedicate, inclusiv numărul „116 000 ”, dar fără a se limita la acesta;

(b)

numirea unor responsabili cu bunăstarea care sunt instruiți în mod specific să primească, să evalueze și să semnaleze suspiciunile de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor.

(a)

audierile copilului victimă au loc fără întârzieri nejustificate, după ce autoritățile competente au fost sesizate cu privire la faptele respective;

(a)

audierile copilului victimă sau, după caz, cu un copil care este martor, au loc fără întârzieri nejustificate, după ce autoritățile competente au fost sesizate cu privire la faptele respective;

(b)

audierile copilului victimă se desfășoară în spații special amenajate sau adaptate în acest scop;

(b)

audierile copilului victimă sau, după caz, cu un copil care este martor, se desfășoară în spații special amenajate sau adaptate în acest scop;

(c)

audierile copilului victimă sunt efectuate de către sau cu ajutorul unor specialiști care au beneficiat de o formare profesională în acest scop;

(c)

audierile copilului victimă sau, după caz, cu un copil care este martor, sunt efectuate de către sau cu ajutorul unor specialiști care au beneficiat de o formare profesională în acest scop;

(d)

în măsura posibilului și dacă este cazul, toate audierile copilului victimă sunt efectuate de aceleași persoane;

(d)

în măsura posibilului și dacă este cazul, toate audierile copilului victimă sunt efectuate de aceleași persoane sau, după caz, cu un copil care este martor ;

(f)

copilul victimă poate fi însoțit de reprezentantul său legal sau, după caz, de un adult desemnat de copil, cu excepția cazului în care s-a adoptat o decizie contrară motivată cu privire la persoana respectivă;

(f)

copilul victimă sau, după caz, cu un copil care este martor, poate fi însoțit de reprezentantul său legal sau, după caz, de un adult desemnat de copil, cu excepția cazului în care s-a adoptat o decizie contrară motivată cu privire la persoana respectivă;

(b)

copilul victimă să fie audiat în instanță fără a fi prezent, în special prin folosirea tehnologiilor de comunicații adecvate.

(b)

copilul victimă sau, după caz, cu un copil care este martor, să fie audiat în instanță fără a fi prezent, în special prin folosirea tehnologiilor de comunicații adecvate.

(a)

de cel puțin 20 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile care în temeiul prezentei directive sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 3 ani;

(b)

de cel puțin 25 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile care în temeiul prezentei directive sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 5 ani;

(c)

de cel puțin 30 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile care în temeiul prezentei directive sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 8 ani.

(a)

de cel puțin 20 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile care în temeiul prezentei directive sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 3 ani;

(b)

de cel puțin 25 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile care în temeiul prezentei directive sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 5 ani;

(c)

de cel puțin 30 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile care în temeiul prezentei directive sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 8 ani.

(a)

diseminarea materialelor care promovează oportunități de săvârșire a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 8 și

(b)

organizarea pentru alte persoane, în scopuri comerciale sau nu, a unor călătorii în vederea săvârșirii oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3, 4 și 5.

(a)

activități specifice de formare și de sensibilizare pentru personalul care lucrează în astfel de medii ;

(a)

activități specifice de formare și de sensibilizare pentru personalul , consultanții și voluntarii care lucrează în strânsă legătură cu copiii, inclusiv cu privire la modul de a preveni, identifica și oferi un răspuns adecvat vârstei, care să țină seama de dimensiunea de gen și de traume în cazul abuzurilor sexuale asupra copiilor și al exploatării sexuale a copiilor ;

(b)

orientări, protocoale interne și standarde specifice care să identifice bunele practici, cum ar fi instituirea unor mecanisme de supraveghere și răspundere pentru personalul care lucrează în strânsă legătură cu copiii în astfel de medii;

(b)

politici obligatorii de protecție a copilului, orientări, protocoale interne și standarde specifice care să identifice bunele practici, cum ar fi instituirea unor mecanisme de supraveghere și răspundere pentru personalul care lucrează în strânsă legătură cu copiii în astfel de medii;

(c)

crearea unor spații sigure, gestionate de personal specializat și instruit în mod corespunzător, în care copiii, părinții, îngrijitorii și membrii comunității să poată raporta comportamentele necorespunzătoare.

(c)

crearea unor spații sigure și accesibile , gestionate de personal specializat și instruit în mod corespunzător, în care copiii, părinții, îngrijitorii și membrii comunității să poată raporta comportamentele necorespunzătoare.

(ca)

crearea de linii de asistență telefonică, de chat online sau alte canale ușor accesibile gestionate de personal instruit în mod corespunzător, prin care copiii să poată obține informații și consiliere cu privire la infracțiunile menționate la articolele 3-8b.

(c)

facilitarea schimbului de bune practici între statele membre și între statele membre și țările terțe, prin ținerea unei baze de date publice cu măsurile și programele de prevenire implementate în fiecare stat membru, precum și în țările terțe .

(c)

facilitarea generării și a schimbului de cunoștințe, orientări pentru profesioniștii din prima linie, bune practici și expertiză între statele membre , instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și țările terțe, prin ținerea unei baze de date publice cu măsurile și programele de prevenire implementate în fiecare stat membru, precum și în țările terțe ;

(ca)

sprijinirea conceperii unor campanii naționale de sensibilizare și prevenire, a unor programe, instrumente și materiale educaționale și de intervenție.

(b)

consimt să participe la programe sau măsuri în deplină cunoștință de cauză;

(b)

sunt de acord să participe la programe sau măsuri în deplină cunoștință de cauză;