(1)

Îmbunătățirea siguranței rutiere reprezintă un obiectiv prioritar al politicii Uniunii în domeniul transporturilor. În Cadrul de politică al UE privind siguranța rutieră 2021-2030, Comisia și-a reiterat angajamentul față de obiectivul ambițios de a ajunge mai aproape de zero decese și la zero vătămări grave pe drumurile din Uniune până în 2050 (denumit în continuare „Viziunea zero”), precum și față de obiectivul pe termen mediu de a reduce decesele și vătămările grave cu 50 % până în 2030.

(2)

Pentru a atinge obiectivul de îmbunătățire a siguranței rutiere, miniștrii transporturilor din statele membre, în Declarația de la Valletta din 29 martie 2017 privind siguranța rutieră, au solicitat consolidarea cadrului juridic al Uniunii în materie de siguranță rutieră, punând un accent deosebit pe necesitatea ca statele membre să coopereze în ceea ce privește decăderea din dreptul de a conduce autovehicule în cazul conducătorilor auto nerezidenți.

(3)

Ca urmare a liberei circulații a persoanelor și a sporirii traficului rutier internațional, decăderea din dreptul de a conduce autovehicule este adesea aplicată de un stat membru diferit decât cel în care conducătorul auto își are reședința obișnuită sau care a eliberat permisul de conducere.

(4)

În prezent, un stat membru diferit de statul în care conducătorul auto își are reședința obișnuită sau de statul care a eliberat permisul de conducere (denumit în continuare „statul membru emitent”) este în măsură să ia măsuri în conformitate cu dreptul său intern ca urmare a unui comportament ilicit pe teritoriul său al titularului unui permis de conducere obținut în alt stat membru. Astfel de măsuri determină refuzul recunoașterii valabilității permiselor de conducere eliberate de alte state membre și, în consecință, la restrângerea dreptului de a conduce autovehicule al persoanei în cauză. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al unor astfel de măsuri este limitat la teritoriul statului membru pe care a avut loc comportamentul ilicit, iar efectul lor se limitează la refuzul de a recunoaște valabilitatea permisului de conducere respectiv pe teritoriul în cauză. Prin urmare, în lipsa oricărei acțiuni din partea statului membru emitent, permisul respectiv continuă să fie recunoscut în toate celelalte state membre. Acest scenariu împiedică atingerea unui nivel mai ridicat de siguranță rutieră în Uniune. Conducătorii auto care și-au pierdut dreptul de a conduce într-un stat membru diferit de statul membru emitent nu ar trebui să se sustragă de la efectele unei astfel de măsuri atunci când se află într-un stat membru diferit de statul membru în care s-a săvârșit încălcarea (denumit în continuare „statul membru al încălcării”).

(5)

În scopul de a asigura un nivel ridicat de protecție pentru toți utilizatorii drumurilor din Uniune, este necesar să se stabilească norme specifice pentru punerea în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule aplicate de un stat membru, altul decât cel care a eliberat permisul de conducere al persoanei căreia i s-a aplicat decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, în cazul în care aceasta rezultă în urma unor încălcări ale normelor de circulație care atrag decăderea din dreptul de a conduce autovehicule aflate sub incidența prezentei directive.

(6)

Cu toate acestea, punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să necesite armonizarea dispozițiilor de drept intern referitoare la definirea încălcărilor normelor de circulație, la natura juridică a acestora și la eventualele măsuri luate în urma unor astfel de încălcări. Mai precis, ar trebui să fie urmărită punerea în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule în statul membru emitent, indiferent dacă statul membru al încălcării califică măsurile naționale drept măsuri administrative sau măsuri penale. În conformitate cu principiul autonomiei procedurale, statele membre ar trebui să își stabilească procedurile interne, în limitele dreptului lor intern, pentru punerea în aplicare a prezentei directive într-un mod cât mai rapid și mai eficient.

(7)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor privind cooperarea polițienească și judiciară în materie penală și privind recunoașterea reciprocă a deciziilor judiciare conexe. De asemenea, aceasta nu ar trebui să aducă atingere posibilității autorităților judiciare ale statelor membre de a pune în executare deciziile pe care le-au emis, în special deciziile de natură penală. În special, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și obligațiilor care decurg din Deciziile-cadru 2005/214/JAI (3) și 2008/947/JAI (4) ale Consiliului sau drepturilor persoanelor suspectate și acuzate, astfel cum sunt prevăzute în Directivele 2010/64/UE (5), 2012/13/UE (6), 2013/48/UE (7), (UE) 2016/343 (8), (UE) 2016/800 (9) și (UE) 2016/1919 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(8)

Prezenta directivă are menirea de a permite Uniunii să urmărească obiectivul de îmbunătățire a siguranței rutiere în întreaga Uniune. Astfel cum a statuat Curtea de Justiție în cauza C-43/12 (11), măsurile care vizează îmbunătățirea siguranței rutiere fac parte din politica în domeniul transporturilor și pot fi adoptate în temeiul articolului 91 alineatul (1) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în măsura în care este vorba despre „măsuri care permit îmbunătățirea siguranței transporturilor” în sensul dispoziției respective.

(9)

Decăderea din dreptul de a conduce autovehicule ca urmare a unor încălcări ale normelor de circulație care atrag decăderea din dreptul de a conduce autovehicule aflate sub incidența prezentei directive poate consta în retragerea, suspendarea sau restricționarea dreptului de a conduce, a permisului de conducere sau a recunoașterii valabilității respectivului permis de conducere. Prin urmare, punerea în aplicare a unei astfel de decăderi din dreptul de a conduce autovehicule ar trebui să se realizeze în Uniune prin aplicarea unei astfel de retrageri, restricții sau suspendări de către statul membru care a eliberat permisul de conducere.

(10)

Cu toate acestea, săvârșirea unei infracțiuni nu este singura situație care poate atrage o retragere, suspendare sau restricționare a dreptului de a conduce, a unui permis de conducere sau a recunoașterii valabilității acestuia. Alte situații, cum ar fi neîndeplinirea standardelor minime prevăzute în anexa III la Directiva (UE) 2025/… a Parlamentului European și a Consiliului (12) (+), pot conduce, de asemenea, la o astfel de retragere, suspendare sau restricționare. Întrucât Directiva (UE) 2025/… (++) reglementează astfel de standarde minime, definițiile referitoare la acești termeni ar trebui să clarifice faptul că aceștia acoperă toate cazurile care determină o astfel de retragere, suspendare sau restricționare, iar nu numai cele rezultate în urma săvârșirii unei infracțiuni.

(11)

Întrucât conducerea sub influența alcoolului, și anume conducerea sub influența alcoolului astfel cum este definită în dreptul statului membru al încălcării, conducerea sub influența drogurilor și excesul de viteză, și anume depășirea limitelor de viteză în vigoare în statul membru al încălcării pentru drumul sau tipul de vehicul în cauză, constituie principalele cauze ale accidentelor și deceselor rutiere din Uniune, ar trebui să fie aplicată cea mai mare diligență posibilă în cazurile legate de aceste încălcări, care ar trebui să fie considerate drept încălcări ale normelor de circulație care atrag decăderea din dreptul de a conduce autovehicule în sensul prezentei directive. În plus, având în vedere gravitatea lor, ar trebui ca și încălcările normelor de circulație care au drept rezultat decesul sau vătămarea corporală gravă a victimei să fie considerate încălcări ale normelor de circulație care atrag decăderea din dreptul de a conduce autovehicule aflate sub incidența prezentei directive. Aplicarea unei decăderi din dreptul de a conduce autovehicule ar trebui să necesite identificarea exactă a conducătorului auto care a săvârșit încălcarea normelor de circulație care atrage decăderea din dreptul de a conduce autovehicule și nu ar trebui să fie dispusă pe baza unei răspunderi obiective, cum ar fi deținerea vehiculului.

(12)

Decăderile din dreptul de a conduce autovehicule ar trebui să fie notificate statului membru emitent în conformitate cu prezenta directivă numai dacă au fost aplicate ca urmare a săvârșirii unei încălcări a normelor de circulație care atrage decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, astfel cum este definită în prezenta directivă.

(13)

Decăderile din dreptul de a conduce autovehicule aplicate de un stat membru unei persoane care deține un permis de conducere eliberat de un alt stat membru ar trebui să producă efecte pe întreg teritoriul Uniunii, în condiții similare celor care se aplică deja decăderilor din dreptul de a conduce autovehicule aplicate persoanelor care dețin permise de conducere eliberate de statul membru care aplică decăderea din dreptul de a conduce autovehicule. De asemenea, având în vedere principiul autonomiei procedurale, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a decide cu privire la cea mai bună modalitate de a obține acest rezultat în conformitate cu dreptul lor intern.

(14)

Statul membru al încălcării ar trebui să notifice fără întârzieri nejustificate statului membru emitent orice decădere din dreptul de a conduce autovehicule care intră sub incidența prezentei directive aplicată pe o durată de cel puțin trei luni și pentru care, la momentul notificării, perioada de suspendare sau de restricționare rămasă în temeiul respectivei decăderi din dreptul de a conduce autovehicule este mai mare de o lună, cu scopul de a declanșa procedurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule în statul membru emitent. Notificarea respectivă ar trebui să fie transmisă în format electronic prin intermediul unui certificat standard pentru notificarea unei decăderi din dreptul de a conduce autovehicule (denumit în continuare „certificatul standard de decădere din dreptul de a conduce autovehicule”), pentru a asigura un schimb de informații continuu, fiabil și eficace între statele membre.

(15)

Certificatul standard de decădere din dreptul de a conduce autovehicule ar trebui să conțină un set minim de date care să permită punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive și ar trebui mai ales să includă informații despre autoritatea statului membru al încălcării care a impus decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, încălcarea normelor de circulație săvârșită care atrage decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, decăderea din dreptul de a conduce autovehicule care decurge din respectiva încălcare și persoana căreia i s-a aplicat decăderea din dreptul de a conduce autovehicule. În acest scop, Comisia ar trebui să actualizeze codurile incluse în anexa I partea E la Directiva (UE) 2025/… (+++) prin intermediul unui act delegat emis în temeiul prezentei directive, astfel încât aceste coduri să fie disponibile cu mult înainte de data finală de transpunere a prezentei directive. Utilizarea certificatului standard de decădere din dreptul de a conduce autovehicule va garanta un schimb eficace de informații fără a obliga statele membre să transmită cantități de informații disproporționate sau excesive.

(16)

Certificatul standard de decădere din dreptul de a conduce autovehicule ar trebui, de asemenea, să fie tradus în orice limbă oficială a instituțiilor Uniunii care este o limbă oficială a statului membru emitent sau în orice altă limbă a instituțiilor Uniunii care a fost acceptată de statul membru emitent, pentru a asigura prelucrarea rapidă de către destinatar.

(17)

Aplicarea decăderii din dreptul de a conduce autovehicule ca urmare a unui comportament ilicit contribuie la garantarea unui nivel ridicat de siguranță rutieră în Uniune. Pe baza principiului recunoașterii reciproce a permiselor de conducere eliberate în statele membre, ar trebui să fie posibil ca măsurile privind retragerea, suspendarea sau restricționarea unui permis de conducere eliberat de statul membru emitent să fie automat puse în aplicare de toate celelalte state membre, având în vedere că persoana căreia i s-a aplicat decăderea din dreptul de a conduce autovehicule nu poate prezenta un document valabil pentru verificarea dreptului său de a conduce. Prin urmare, în urma notificării privind decăderea din dreptul de a conduce autovehicule și cu excepția cazului în care se aplică sau se invocă un motiv de scutire, statul membru emitent ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a pune în aplicare decăderea din dreptul de a conduce autovehicule.

(18)

Măsura luată de statul membru emitent ar trebui să varieze în funcție de natura specifică a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule. Având în vedere că retragerile, suspendările sau restricționările au în mod automat consecințe diferite, ele necesită proceduri diferite pentru a fi puse în aplicare, în conformitate cu competențele statelor membre implicate. În cazul unei retrageri, persoana căreia i s-a aplicat decăderea din dreptul de a conduce autovehicule ar trebui să poată să-și redobândească permisul său de conducere ori să solicite un nou permis de conducere în conformitate cu Directiva (UE) 2025/… (+). În cazul în care posibilitatea retragerii nu este prevăzută în statul membru emitent, acesta ar trebui să suspende permisul de conducere, să evalueze capacitatea sau competența de a conduce a deținătorului permisului de conducere respectiv și să ia toate măsurile pe care le consideră adecvate în urma evaluării respective. În cazul unei suspendări sau al unei restricționări, ar trebui să se asigure că se aplică numai durata măsurilor respective, chiar și în cazul în care decăderea din dreptul de a conduce autovehicule este însoțită de condiții complementare, deoarece obiectivul principal al suspendării sau restricționării este de a împiedica temporar sau parțial persoana căreia i s-a aplicat decăderea din dreptul de a conduce autovehicule să conducă, și nu de a stabili modul în care persoana respectivă ar trebui să își redobândească permisul de conducere. Totuși, acest lucru nu ar trebui să aducă atingere dreptului de a evalua dacă persoana căreia i s-a aplicat decăderea din dreptul de a conduce autovehicule prezintă un risc pentru siguranța rutieră și de a adopta măsuri care să reflecte această evaluare.

(19)

Statul membru emitent ar trebui să urmărească, în limitele legale existente ale dreptului intern, să se asigure că măsurile luate cu privire la decăderile din dreptul de a conduce autovehicule corespund în cea mai mare măsură posibilă măsurilor impuse de statul membru al încălcării.

(20)

În cazul în care un stat membru al încălcării aplică o decădere din dreptul de a conduce autovehicule unei persoane care are reședința obișnuită în statul membru respectiv, dar care deține un permis de conducere eliberat de un alt stat membru, statul membru al încălcării are dreptul de a schimba permisul de conducere în scopul aplicării respectivei decăderi din dreptul de a conduce autovehicule. În cazul în care statul membru al încălcării retrage permisul de conducere al unei persoane care are reședința obișnuită într-un stat membru diferit decât statul membru emitent, statul membru în care se află reședința obișnuită ar trebui să fie responsabil de eliberarea unui nou permis de conducere, ținând seama de informațiile puse la dispoziție de statul membru emitent în rețeaua permiselor de conducere a UE menționată în Directiva (UE) 2025/… (++).

(21)

Statul membru al încălcării ar trebui să poată aplica în continuare, în conformitate cu dreptul său intern și cu efecte limitate la teritoriul său, decăderi din dreptul de a conduce autovehicule și orice condiții complementare conexe până când persoana căreia i se aplică decăderea din dreptul de a conduce autovehicule îndeplinește condițiile respective. În plus, statul membru al încălcării ar trebui să poată impune cerințe privind expirarea unei perioade de timp determinate, cum ar fi perioada în care șoferul căruia i se aplică decăderea din dreptul de a conduce autovehicule are interdicție de redobândire a permisului de conducere existent sau de a solicita un nou permis de conducere (denumită în continuare „perioada de interdicție”), iar astfel de cerințe nu ar trebui să fie considerate condiții complementare în sensul prezentei directive. În cursul unei astfel de perioade de interdicție, statul membru al încălcării ar trebui să poată decide să nu recunoască valabilitatea unui permis de conducere care a fost redobândit sau nou obținut în statul membru emitent. Cu toate acestea, după expirarea unei astfel de perioade de interdicție, valabilitatea unui permis de conducere eliberat de statul membru emitent ar trebui să fie recunoscută de statul membru al încălcării, indiferent dacă a fost eliberat în cursul perioadei respective de interdicție.

(22)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor Directivei (UE) 2025/… (+), care prevăd că un permis de conducere ar trebui să fie considerat ca fiind anulat, retras, suspendat sau restricționat până când persoana căreia i s-a aplicat decăderea din dreptul de a conduce autovehicule îndeplinește condițiile impuse de statul membru emitent pe care persoana respectivă trebuie să le respecte pentru a putea redobândi permisul de conducere sau pentru a putea solicita unul nou. În cazul în care un permis de conducere este eliberat în mod greșit unui solicitant care nu a îndeplinit încă aceste condiții, statele membre ar trebui să poată refuza recunoașterea acestuia, inclusiv după încheierea unei perioade de interdicție.

(23)

În cazul în care statul membru emitent a adoptat măsuri de punere în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule și, ulterior, a reevaluat dacă persoana căreia i s-a aplicat decăderea din dreptul de a conduce autovehicule este aptă să își redobândească permisul de conducere, evaluarea respectivă ar trebui să fie recunoscută în întreaga Uniune, deci și în statul membru al încălcării, cu condiția ca perioada de timp determinată impusă ca parte a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule de către statul membru al încălcării să fi expirat.

(24)

Aplicarea măsurilor de către statul membru emitent ar trebui să servească scopului de a asigura punerea în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule și nu ar trebui să impună o nouă evaluare a faptelor care au condus la decăderea din dreptul de a conduce autovehicule.

(25)

Pentru a garanta că punerea în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule nu este contrară principiului proporționalității, drepturilor fundamentale sau excepțiilor prevăzute în dreptul statului membru emitent, este oportun să se stabilească anumite motive pe baza cărora statul membru emitent să fie scutit de obligația de a adopta măsuri. În ceea ce privește motivele de scutire care nu sunt obligatorii, statele membre ar putea decide ca astfel de motive să fie evaluate fie în mod sistematic de către autoritatea competentă, fie numai în cazul în care există un temei solid pentru a considera că acestea sunt aplicabile. În orice caz, persoana căreia i s-a aplicat decăderea din dreptul de a conduce autovehicule ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce o cale de atac în ceea ce privește evaluarea și aplicarea motivelor de scutire de către statul membru emitent, în conformitate cu dreptul intern al statului membru respectiv.

(26)

În plus, digitalizarea normelor de circulație rutieră sprijină serviciile de informare în timp real cu privire la trafic, facilitând comportamentul legal și permițând conducătorilor auto să respecte reglementările naționale în materie de trafic, inclusiv atunci când conduc în străinătate. Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13) impune statelor membre să se asigure că datele statice și dinamice privind limitele de viteză aplicabile rețelei rutiere transeuropene globale, altor autostrăzi și secțiuni ale drumurilor principale, precum și orașelor aflate în centrul nodurilor urbane, în anumite condiții, sunt disponibile și accesibile prin intermediul punctelor naționale de acces până la 31 decembrie 2028. De asemenea, Directiva 2010/40/UE încurajează statele membre să pună la dispoziție datele privind limitele de viteză pentru alte părți ale rețelei lor rutiere. Aceasta conține o clauză de revizuire, pe baza căreia Comisia trebuie să revizuiască progresele înregistrate în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea datelor, printre altele, și să propună, după caz, adaptarea până la 31 decembrie 2028 a acoperirii geografice a anumitor tipuri de date considerate esențiale.

(27)

În interesul siguranței rutiere și pentru a oferi securitate juridică persoanei căreia i se aplică o decădere din dreptul de a conduce autovehicule și statului membru al încălcării, statul membru emitent ar trebui să pună în aplicare decăderea din dreptul de a conduce autovehicule sau să aplice un motiv de derogare fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termenele prevăzute în dispozițiile de drept intern privind aplicarea unei decăderi din dreptul de a conduce autovehicule, dacă există astfel de termene. Statul membru emitent ar trebui să informeze statul membru al încălcării cu privire la orice întârziere.

(28)

Punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive presupune o comunicare strânsă, rapidă și eficientă între autoritățile naționale competente implicate. Toate comunicările dintre statul membru al încălcării și statul membru emitent în scopul punerii în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule ar trebui să se efectueze prin intermediul rețelei permiselor de conducere a UE, astfel cum se menționează în Directiva (UE) 2025/… (+), iar Comisia ar trebui să asigure faptul că rețeaua este dotată cu resursele necesare pentru îndeplinirea funcției respective. În plus, în cazuri specifice bine definite, atât statul membru emitent, cât și statul membru al încălcării ar trebui să schimbe între ele, fără întârziere, informații importante legate de aplicarea prezentei directive. Autoritățile naționale competente ale statelor membre ar trebui să se consulte reciproc ori de câte ori este necesar pentru punerea în aplicare a prezentei directive, inclusiv în ceea ce privește adoptarea măsurilor de punere în aplicare a decăderilor din dreptul de a conduce autovehicule, deciziile luate în temeiul motivelor de scutire, încetarea decăderii din dreptul de a conduce autovehicule, și orice situație care are efect asupra decăderii din dreptul de a conduce autovehicule aplicate inițial, cum ar fi revizuirea de către autoritățile naționale a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule aplicată inițial de statul membru al încălcării sau îndeplinirea condițiilor complementare de către persoana căreia i se aplică decăderea din dreptul de a conduce autovehicule în statul membru al încălcării.

(29)

Statul membru emitent ar trebui să informeze persoana căreia i se aplică decăderea din dreptul de a conduce autovehicule impuse de statul membru al încălcării, în măsura posibilului, în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la primirea notificării decăderii din dreptul de a conduce autovehicule aplicate, în conformitate cu procedurile prevăzute în dreptul său intern.

(30)

După punerea în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule, statul membru emitent ar trebui să informeze persoana căreia i se aplică decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, în termenele prevăzute pentru notificarea unor decizii similare în temeiul dreptului său intern, cu privire la adoptarea măsurilor luate pentru punerea în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule, mai ales pentru a permite exercitarea drepturilor fundamentale.

(31)

Statele membre ar trebui să se asigure că există căi de atac adecvate în ceea ce privește măsurile luate în temeiul prezentei directive și că se furnizează informații cu privire la astfel de căi de atac în timp util pentru a se asigura exercitarea efectivă a acestora. Cu toate acestea, nu ar trebui să fie posibil ca decăderea din dreptul de a conduce autovehicule aplicată de statul membru al încălcării să fie contestată prin intermediul unei acțiuni introduse în statul membru emitent.

(32)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal reprezintă un drept fundamental. În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu articolul 16 alineatul (1) din TFUE, orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc. Actele legislative relevante a Uniunii, și anume Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (15), ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal în contextul prezentei directive în conformitate cu domeniile de aplicare respective ale acestor acte.

(33)

Prezenta directivă stabilește temeiul juridic pentru schimbul de date cu caracter personal în scopul punerii în aplicare a decăderii din dreptul de a conduce autovehicule aplicate de un stat membru diferit de statul membru emitent. Respectivul temei juridic respectă Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Directiva (UE) 2016/680. Datele cu caracter personal care urmează să fie schimbate cu statul membru emitent ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru respectarea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă.

(34)

Pentru a asigura un schimb de informații continuu, fiabil și eficace, fiecare stat membru ar trebui să desemneze unul sau mai multe puncte naționale de contact în scopurile prezentei directive. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că punctele lor naționale de contact cooperează cu autoritățile competente în ceea ce privește aplicarea decăderilor din dreptul de a conduce autovehicule aflate sub incidența prezentei directive, în special pentru a se asigura că toate informațiile necesare sunt transmise în timp util.

(35)

Statele membre ar trebui să poată desemna unul sau mai multe puncte naționale de contact și una sau mai multe autorități competente care să îndeplinească sarcinile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive și ar trebui să poată să definească normele de cooperare între aceste entități naționale, pentru a facilita punerea în aplicare eficientă a prezentei directive.

(36)

În interesul asigurării punerii în aplicare efective a decăderilor din dreptul de a conduce autovehicule, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile competente verifică dreptul de a conduce autovehicule, în special atunci când există îndoieli cu privire la aflarea conducătorului auto în cauză sub efectul unei decăderi din dreptul de a conduce autovehicule, îndeosebi în cazurile în care permisele de conducere fizice nu au fost reținute.

(37)

Statele membre ar trebui să colecteze periodic statistici privind aplicarea prezentei directive și să le transmită Comisiei, inițial la patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive și apoi o dată la cinci ani.

(38)

Sistemele naționale de puncte de penalizare în temeiul cărora titularul unui permis de conducere pierde sau acumulează puncte în legătură cu săvârșirea anumitor încălcări nu sunt reglementate de prezenta directivă. Statele membre adoptă abordări diferite, cum ar fi impunerea imediată a unor măsuri mai stricte sau concentrarea pe campanii specifice de asigurare a respectării normelor și de prevenire. Atunci când revizuiește prezenta directivă, Comisia ar trebui să evalueze modalitățile de îmbunătățire a siguranței rutiere și de facilitare a abordării provocărilor multiple de către statele membre, fără a acorda prioritate vreunei abordări specifice.

(39)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili formatul și conținutul certificatului standard de decădere din dreptul de a conduce autovehicule. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

(40)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume de a îmbunătăți siguranța rutieră pe tot cuprinsul Uniunii prin instituirea notificării și implementării unei decăderi din dreptul de a conduce autovehicule aplicate ca urmare a încălcării normelor de circulație care atrag decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, aflate sub incidența prezentei directive, în alt stat membru decât statul membru emitent sau cel al reședinței obișnuite, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele prezentei directive, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(41)

Prin urmare, Directiva (UE) 2025/… (+) ar trebui să fie modificată în consecință.

(42)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și a emis un aviz la 14 iunie 2023,

1.

La articolul 1 alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

2.

La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:

(*1)  Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații și a asistenței reciproce privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (JO L 68, 13.3.2015, p. 9, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2015/413/oj).” "

3.

Se introduc următoarele articole:

4.

La articolul 22 se introduce următorul alineat:

5.

La articolul 23 se introduce următorul alineat:

6.

La articolul 24 alineatul (1) se adaugă următoarea literă: